Blogosfera SF&F

Blogosfera SF&F

BSFF este un proiect inițiat de bloggărița Georgiana Vlădulescu ca urmare a unui panel susținut la Romcon-ul din 2016. La acest panel am participat și eu alături de Silvia Penciulică, Liviu Szoke, Siviu Mihai Gheorghe, Ileana Andreea Drop, Lucian Dragoș Bogdan și Georgiana Vlădulescu (Live 1, Live 2).

Conform descrierii grupului cu același nume de pe Facebook, membrii acestui proiect aleg lunar o carte din sfera SF&F semnată de un autor român, o recenzează și o publică simultan (pe blogurile lor), în a doua miercuri a fiecărei luni, la ora 10:00.

E suficient să ajungi pe una dintre recenziile BSFF ca să obții toate celelalte recenzii, pentru că fiecare participant adaugă la sfârșitul postării linkuri către celelalte recenzii.

În momentul de față, în acest proiect sunt implicate următoarele bloguri: Cu mintea la SFFan SFAssassin CGNantan LupanJurnalul unei cititoar și Catharsis Writing.

Scopul acestui demers este evident – promovarea în spațiul on-line a autorilor români de SF&F. Iar pe lângă acesta mai are și un efect secundar, destul de important și anume feed-back pentru autori. De exemplu, dacă citești în patru din cinci recenzii, păreri negative… e clar că în cartea ta ceva ce nu merge. Bloggării din BSFF sunt darnici și iți spun și ce anume scârțâie (lucru pe care de obicei îl face un editor).

De fapt e cam ce se întâmplă la un club de lectură numai că aici ai ocazia să auzi părerile celor prezenți chiar dacă nu ai ajuns la club.

Pe de altă parte trebuie menționat că oamenii ăștia nu se influențează reciproc. Fiecare citește cartea în 3-4 săptămâni și toți își spun părerea în același timp. Cartea aleasă este una pe care niciunul nu a citit-o înainte. Într-o lume ideală treaba asta ar trebui să existe în formă restrânsă la nivelul fiecărei edituri respectabile sau ca entitate de sine stătătoare remunerată corespunzător.

Deși am fost cooptat în proiect de la bun început, am ales să nu dau curs invitației de a participa în forma prezentată mai sus întrucât recenziile mele în calitate de autor debutant ar putea fi percepute drept invidie, conflict de interese, atac la adresa concurenței sau mai știu eu ce.

Alegând “poteca de aur” a autorilor, nu mai pot fi totodată și un consumator inocent de literatura SF. Cel puțin nu în ceea ce privește creațiile scriitorilor români de SF&F. Cei mai mulți îmi sunt amici, iar stilul ori subiectele alese în scrierile lor, nu-mi plac din start… Mi-e teamă să nu mă contaminez cu ideile lor, ori și mai grav să încep să scriu ca ei…. Glumesc, evident!…. Până la urmă nimic nu e nou sub soare și o poveste bună poate fi spusă în o mie de feluri…

————————-

Scriam rândurile de mai sus azi de dimineață. Între timp am văzut că mai mulți autori, editori sau simpli cititori s-au sesizat cu privire la ultima recenzie BSFF. Am mai văzut și cum unii autori își dădeau cu părerea despre cât de praf era ultima carte recenzată sau cum BSFF ar trebui să facă una sau alta. S-o spunem p’aia dreaptă… Autorii vor susține acest demers până când vor primi o recenzie negativă la o carte de-a lor… Apoi…

 

Photo: Dave Bleasdale
“Autor de unul singur. Rețete pentru scriere creativă” de Dănuț Ungureanu

“Autor de unul singur. Rețete pentru scriere creativă” de Dănuț Ungureanu

Autorul singuratic Dănuț Ungureanu își asumă, în sfârșit, rolul de autor cu experiență (aș îndrăzni să spun chiar scriitor, dacă m-ar asigura că trăiește doar din asta) și ne prezintă gândurile sale sincere despre cum scrie el, fără a avea pretenția de a trasa vreo directivă despre cum e bine sau rău în ale scrisului.

În contextul actual al SF-ului românesc, cartea sa este precum un plasture peste o crăpătură în perete. Și când spun asta mă refer la faptul că e o abordare ingenuă în domeniul cărților despre scrisul creativ românesc, care din punctul meu de vedere este ca și inexistent. Am exclus cartea Ninei Munteanu din această ecuație pentru că ea prezintă modelul american de scriere, ceea ce e OK dacă vrei să scrii ca în afară, dar care nu reflectă realitatea autohtonă și modul în care ne raportăm noi la literatura de gen, pe aceste meleaguri (vezi panel-ul lui Costi Gurgu de la Sci&Fi Fest 2016).

Așadar, Dănuț Ungureanu își/ne explică pe scurt frământările scriitoricești. Dacă nu ai timp, cartea poate fi citită urmărind doar îndemnurile de la sfârșitul fiecărei secțiuni. Un fel de “Lista lui Ungureanu”. Eu m-am regăsit în frământările autorului și sunt convins că se vor regăsi și cei care consideră că generația Truțo-Hăulico-Ungureană e numai bună de aruncat la gunoi pe motiv că e învechită. Evident, dacă ar renunța mai întâi la orgoliul și infatuarea specifică unora care cred că le știu pe toate.

Oricine a lucrat într-o echipă știe că ai nevoie de optimismul și dorința de afirmare a tinerilor dar și de experiența seniorilor. Fără una dintre tabere echipa nu va excela. Tinerii vor reinventa roata (vezi scriitori care se grăbesc să debuteze publicând cărți pline de greșeli), iar seniorii se vor complace în tabieturile lor prăfuite (vezi Romcon-ul de anul acesta).

I-aș fi dat acestei cărți patru stele pe Goodreads din simplul motiv că e prea scurtă, știind totodată că autorul ar putea scoate din tolba sa cu experiență scriitoricească, încă de trei ori pe atât. Până la urmă i-am dat cinci stele (din cinci) și asta din două motive: primul ar fi că în urma lecturării unei cărți, de orice natură ar fi ea, mă aștept să învăț ceva nou și pe alocuri cartea mi-a satisfăcut această nevoie; iar al doilea ar fi încercarea de a repara nedreptatea făcută de Emil Duhnea, un novice care i-a dat o singură stea fără nici o explicație, deși fiind “autor goodreads” s-ar presupune că ar fi capabil să exprime câteva cuvinte acolo despre ce l-a determinat să-i aplice lui Ungureanu stigma unui asemenea calificativ. Eu n-am dat niciodată o steluță (pe Goodreads sau prin alte parți) unei cărți și aș face-o probabil doar dacă e vorba de o carte îngrozitoare (o bătaie de joc) și doar dacă aș fi fost obligat să o citesc. Bănuiesc ca Emil, proaspăt debutant, avea așteptări atât de mari de la aceasta carte, încât s-a înfuriat când a văzut că Dănuț Ungureanu nu-i oferă ceea ce nu poate fi învățat, ci mai degrabă furat.

Cartea a apărut la Editura Tritonic și a fost lansată la Târgul de carte Gaudeamus din acest an. Ea apărut simultan în două colecții distincte: Comunicare Media și Seria de Autor.

De ce așa? Bogdan Hrib, editorul de la Tritonic, recunoaște că este un experiment al editurii. Eu adaug că rezultatele lui vor reflecta o realitate tristă. Și anume că există o mare categorie de consumatori de SF care habar nu au că sunt consumatori de SF. Dănuț Ungureanu e cunoscut ca autor român de SF. SF-ul e prea mare ca domeniu de creație și vine la pachet, în memoria colectivă autohtonă, cu o istorie comunistă și cu tot felul de preconcepții.

Dacă nu mă credeți luați un anti-SFist convins și invitați-l să vadă un “film SF cu roboți sau unul cu extratereștrii”. Cel mai probabil te va înjura (măcar în gând, dacă nu pe față). În schimb dacă îi spui: “Hai bă să vezi un film bun cu Anthony Hopkins sau unul despre natura umană”, vei fi surprins să vezi că va accepta să vizioneze Westworld și/sau Arrival. Iar la sfârșit, după ce va confirma că i-a plăcut, următoarea mișcare va fi să nege că e SF.

Eu am testat asta și probabil totul pornește din copilărie de la bazaconiile difuzate la TV drept SF sau de la incapacitatea unora de a ieși din real sau pur și simplu din ignoranță.

De multă vreme mă gândesc serios dacă n-ar fi mai bine să schimbăm termenul de SF cu altceva mai modern… De exemplu cu “Moca” și atunci ar avea mai mult sens și răspunsul la următoarea întrebare:

– Ce gen scrii?
– Ce să scriu? Scriu Moca…

Photo: The passion of creation - Leonid Pasternak
Romcon București 2016 – Program

Romcon București 2016 – Program

Program actualizat la 25.10.2016

ZIUA I, Vineri, 28 octombrie

  • 11:30 – BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ „CAROL I” – vernisajul expoziției de carte SF și F
  • 17:30 – Vernisajul expoziției personale de B.D. ADRIAN BARBU. Prezintă MARIAN MIRESCU
  • 18:00 – DESCHIDEREA OFICIALĂ A CONVENȚIEI. CUVINTE DE SALUT. PREZENTAREA JURIULUI.
  • 18:15 – „HIC SUNT DRAGONES. CAPCANELE DIN NISIPURILE MIȘCĂTOARE ALE PARA ȘI PSEUDOȘTIINȚEI” – conferință susținută de GHEORGHE SĂSĂRMAN
  • 18:45 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (I). Seminar coordonat de MARIAN TRUȚĂ și LUCIAN-VASILE SZABO
  • 18:45 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: RODICA BRETIN, LIVIU SURUGIU, NARCISA STOICA, ANA MARIA NEGRILĂ, LUCIAN DRAGOȘ
  • BOGDAN, TEODORA MATEI
  • 19:00 – BALANSORUL LITERAR: SCRIITORI S.F. ȘI GENURILE CONEXE. Moderator: BOGDAN HRIB. Invitați: DĂNUȚ UNGUREANU și MICHAEL HAULICĂ
  • 19:40 – PREDAREA S.F.-ULUI LA ȘCOALĂ ȘI ÎN UNIVERSITATE – dialog condus de MIRCEA NAIDIN
  • 20:20 – Pauză de cafea
  • 20:30 – FILME S.F. – program coordonat de EUGEN CADARU
  • 20:50 – CITITOR, SCRIITOR, EDITOR – moderator LIVIU SURUGIU
ZIUA A II-A, Sâmbătă, 29 octombrie

  • 10:30 – CENACLU, CLUB, CERC DE S.F. LA ORIZONT SAU ORIZONTALĂ. Dialog cu GEORGE CEAUȘU, LUCIAN OANCEA și MIRCEA NANU MUNTEANU
  • 10:30 – ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI. Lecturi IONUȚ CARAGEA și NICOLAE DOBRE
  • 10:50 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: DĂNUȚ UNGUREANU, MARIAN TRUȚĂ, DOINA ROMAN, BOGDAN FICEAC, OVIDIU PECICAN, DANIEL BOTGROS
  • 10:50 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (II). Seminar coordonat de OVIDIU PECICAN și DANIEL BOTGROS
  • 11:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI: editurile TRITONIC, EIKON, EUROSTAMPA
  • 11:30 – MARIAN TRUȚĂ ȘI DĂNUȚ UNGUREANU despre VEGETAL și MINERAL
  • 11:30 – S.F.-UL GENERAȚIEI VIITOARE – dialog cu DOINA ROMAN, LEONARD OPREA și ANAMARIA BORLAN
  • 12:00 – Pauză de cafea
  • 12:15 – BALANSORUL LITERAR.  Moderator MARIAN COMAN. Invitați: RODICA BRETIN, LIVIU SURUGIU, DANIEL TIMARIU
  • 12:15 – ORIZONTURI ALE TRADUCERII. Panel condus de ANTUZA GENESCU
  • 12:15 – PASTILA DE IMAGINAȚIE. CONCURS. Prima turnantă
  • 12:45 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI – editurile  TRACUS ARTE
  • 13:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (III). Seminar coordonat de VOICU BUGARIU și ADRIAN BUZDUGAN
  • 13:45 – PAUZĂ DE PRÂNZ
  • 15:30 – PASTILA DE IMAGINAȚIE. Concurs. A doua turnantă
  • 15:30 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: GHEORGHE SĂSĂRMAN, ROXANA BRÂNCEANU, OVIDIU PECICAN, ALEXANDRU LAMBA
  • 15:30 – LEGOFANTASIA – competiție pentru copii coordonată de SIMONA HUPOV
  • 15.30 – EVENIMENT TRITONIC. LANSARE DE CARTE: Rodica Bretin – Fortăreața; Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Dănuț Ungureanu – 3.1. Moderator Bogdan Hrib. Participă autorii.
  • 16:00 – MILLENNIUM BOOKS: lansarea volumului Hoţul de moarte de Miloş Dumbraci. Prezintă: Horia Nicola Ursu. Invitaţi: Laura Sorin şi Michael Haulică. Autorul va acorda autografe.
  • 16:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (IV). Seminar coordonat de BOGDAN FICEAC
  • 16:30 – COPERTA VINDE CARTEA. Dialog HORIA NICOLA URSU – BOGDAN HRIB
  • 16:30 – ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI. Lecturi fidele ADRIAN BUZDUGAN
  • 16:30 – BALANSORUL LITERAR (III). Moderator RODICA BRETIN. Invitați: LUCIAN-VASILE SZABO, OVIDIU PETCU, LAVINIA CĂLINA
  • 17:15 – „PENTRU O RESETARE A PROMOVĂRII AUTORULUI”, conferință suținută de DĂNUȚ UNGUREANU
  • 17:30 – PASTILA DE IMAGINAȚIE (III). Concurs.
  • 17:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE REVISTE ȘI PUBLICAȚII S.F. Cu participarea lui CORNEL SECU, MARIAN COMAN și ALEXANDRU LAMBA
  • 17:30 –ALIEN ROCK & ROCK SI SCIENCE-FICTION – program realizat de GHEORGHE TĂNASE 18:00 (LIBRĂRIA CĂRTUREȘTI) Lansarea cărții „ADEVĂRATA CRONICĂ A MORȚII LUI YEȘUA HA-NOZRI” de GHEORGHE SĂSĂRMAN (editura Polirom, 2016)
  • 18:30 – MARTORII. Film după scenariul lui BOGDAN FICEAC. Regia DAN PIȚA și ȘERBAN MARINESCU
  • 19:00 – BLOGOSFERA SF&F: Florin Stanciu (Golem XIV), Silvia Penciulică (Cu mintea la SF), Liviu Szoke (Fan SF), Siviu Mihai Gheorghe (Assassin CG), Ileana Andreea Drop (Nantan Lupan), Lucian Dragoș Bogdan (Lucian Bogdan). MODERATOR: Georgiana Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare)
  • 19:00 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: OVIDIU PETCU, ANTUZA GENESCU, LUCIAN MERIȘCA, DANIEL TIMARIU, DARIUS LUCA HUPOV, MIRCEA BĂDUȚ
  • 19:15 – SPECTACOL DE TEATRU –  IMPROVIZAȚIE, cu formația…
  • 19:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI. Editurile LIMES și PAVCON: EXTRATERESTUL, de CONSTANTIN D. PAVEL, SECRETUL EMISFEREI, DE TRAIAN BĂDULESCU, NERECURGEREA LA FORȚA ȘI LA AMENINȚAREA CU FORȚA, DE OVIDIU VIȚAN , SCORNITURI SPĂIMÂNTĂTOARE, DE CĂTĂLIN PAVEL, RANGKOOK DE CONSTANTIN D. PAVEL, VENDETTA LUI UCIGĂ-L TOACA, DE OVIDIU VIȚAN, EREZIA EGUMENULUI GLICHERIE, DE DAN NINOIU. PARTICIPĂ AUTORII.
  • 20:20 – PAUZĂ
  • 20:45 – BALUL S.F.
ZIUA A III-A, Duminică, 30 octombrie

  • 10:00 – LEGOFANTASIA (II) – Program special pentru copii condus de SIMONA HUPOV
  • 10:30 – PREZENTARE ȘI LANSĂRI DE CĂRȚI. Editurile CORESI, BOOKSEXPRES și MILLENNIUM BOOKS
  • 10:30 – DE LA TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI LA TEHNOLOGIA VERDE. Dialog cu LUCIAN MERIȘCA
  • 11:00 – CLUBURI, CENACLURI, ASOCIAȚII S.F. Simpozion condus de ANAMARIA BORLAN și LUCIAN-VASILE SZABO
  • 11:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (V). Seminar condus de LUCIAN DRAGOȘ BOGDAN
  • 11:00 – PASTILA DE IMAGINAȚIE (IV). Concurs
  • 11:00 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: NICOLAE DOBRE, EUGEN CADARU, LAVINIA CĂLINA
  • 11:30 – BASMELE PREZENTULUI. SÂNZIANA POPESCU despre ANDILANDI
  • 11:30 – GRAFICA ȘI S.F.-UL. Dialog cu ADRIAN BARBU
  • 11:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI: editurile EUROSTAMPA și ADENIUM
  • 12:00 – Premierea câștigătorilor concursului de schițe și proiecte de urbanism „BUCUREȘTIUL PESTE O SUTĂ DE ANI”, organizat cu sprijinul Asociației Studenților din Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
  • 12:30 – EFECTELE SPECIALE ÎN FILMUL S.F. – prezentat de DARIUS LUCA HUPOV
  • 13:15 – Premierea câștigătorilor concursului „ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI”
  • 13:45 – ACORDAREA PREMIILOR NAȚIONALE PENTRU ARTĂ ȘI LITERATURĂ S.F.
  • 14:30-15:30 – PAUZĂ DE PRÂNZ
  • 15:30 – MARTORII (II). Film realizat după scenariul lui BOGDAN FICEAC. Regia DAN PIȚA și ȘERBAN MARINESCU
  • 16:00 – TURISMUL VIITORULUI ȘI VIITORUL TURISMULUI – DE LA AGENTUL-ROBOT LA CĂLĂTORIILE SPAȚIALE – conferință susținută de TRAIAN BĂDULESCU
  • 16:00 – DESPRE IMPOSTURĂ, ÎNCĂ O TURĂ. Seminar condus de LEONARD OPREA
  • 17:00 – VIITORUL ROMCON DE LA BRAȘOV. Scurtă prezentare făcută de cenaclul ANTARES din Brașov
  • 17:30 – FILME S.F. Program coordonat de EUGEN CADARU
  • 18:00 – CONCLUZIILE COMITETULUI DE ORGANIZARE
  • 18:45 –  ÎNCHIDEREA LUCRĂRILOR CELEI DE-A 27-A EDIȚII ROMCON

37 medicamente și substanțe fantastice

37 medicamente și substanțe fantastice

O ilustrație interesantă despre medicamentele și drogurile folosite în lumile fantastice din romanele, benzile desenate sau filmele Science Fiction și Fantasy. Dacă aș putea să aleg unul, fără a sta prea mult pe gânduri aș opta pentru “condimentul” (“melange” sau “the spice”), numele medicamentului fictiv central din seria de romane DUNE scrisă de Frank Herbert. Voi ce ați alege?

PS: Nu consumați droguri, mai bine citiți sau scrieți despre unele fantastice!… 😉

37med_subst_fic

Sursa: Jim Adler

2 ani de Golemie

2 ani de Golemie

Pe 28 iunie Golem14 împlinește doi ani de existență. În arhivă se regăsesc, însă, postări mai vechi de 28 iunie 2014, și asta pentru că golem14.com a rezultat din mai multe proiecte anterioare adunate sub un singur acoperiș. Astfel, prima postare sub noul domeniu (format) a fost despre numele și tema blogului, urmată fiind de una despre Clubul de Lectură Nemira și o recenzie la Rendez-vous cu Rama.

Golem14 a strâns până acum 222 de postări și 139 de comentarii, ceea ce nu e mare lucru pentru un blog care încearcă să facă bani din blogging sau unul care caută popularizarea excesivă a unui anumit subiect, dar cum oricare din acestea nu reprezintă un scop în sine pentru Golem14, pot spune că sunt mulțumit de numărul lor pentru că eu îl văd ca pe un loc… sau ca pe o cutie… cu amintiri la care mă întorc uneori…

Din totalul de postări 88 au fost despre Science-Fiction, 87 despre Știință și 75 despre subiecte generale sau amestecuri dintre acestea și primele două.

În cei doi ani cele mai vizualizate postări au fost: “Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci și romani, așa cum se crede” (locul 1), “ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii” și “Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python” (locul 2) și “Top 14 cărți SF românești publicate în 2013” (locul 3).

Și pentru că mereu e loc de mai mult, Golem14 își sărbătorește existența lansând un nou CONCURS, în urma căruia câștigătorul va primi un volum din Exit. Povestiri de dincolo. Pentru a participa la concurs tot ceea ce trebuie să faceți este să lăsați în secțiunea de comentarii, în câteva cuvinte, impresia voastră generală (sau impresiile dacă aveți mai multe) despre golem14.com, până pe 27 iulie 2016. Câștigătorul vă fi desemnat prin tragere la sorți.

Photo: Void sector by KuldarLeement

Rolul tehnologiei în educație

Rolul tehnologiei în educație

În calitate de partener la Bucharest Technology WeekASUR a organizat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, miercuri, 25 mai, începând cu ora 18:30, o discuție despre rolul tehnologiei în educație – despre cum și când sunt utilizate noile tehnologii în procesul de predare, care sunt schimbările preconizate pentru următorii ani, dar și despre cum evoluează procesul de educație atunci când profesorii adoptă noile tehnologii.

Invitați au fost:

Moderator: Alina Lupeș

Pentru cei care încă nu au aflat, Bucharest Technology Week reunește lideri și pasionați de tehnologie pentru o săptămână de evenimente în tot orașul. De la conferințele principale care stau la baza conceptului până la expoziții mari și întâlniri restrânse, BTW creează o platformă de networking și învățare pentru cei 10,000+ participanți.

Mișcarea se alătură evenimentelor similare din Londra, New York și Bruxelles printre altele, punând Bucureștiul pe harta internațională a tehnologiei. Misiunea organizatorilor este aceea de a incurajeze inovația și adoptarea noilor tehnologii. De asemenea, doresc să îi sărbătorească pe cei care susțin mediul tehnologic din București, de la studenți, tineri profesioniști, antreprenori până la directori executivi și factori de decizie din companii.

BTW2016

La această întâlnire au fost prezenți tineri pasionați de tehnologie, profesori, apropiați ai celor invitați etc. Menționez prezența unui domn cam pe la vreo 70-80 de ani, care a auzit de acest eveniment la emisiunea Știința în Cuvinte Potrivite de la Radio Romania Cultural și care mi-a atras în mod deosebit atenția. Entuziasmul acestui domn pentru știință era contagios, intra în discuții, punea o mulțime de întrebări, venea cu istorisiri personale și ne împărtășea viziunea sa despre viitor.

Evident domnul respectiv nu era “vorbit” de mult… M-am gândit că asta se datorează și faptului că nu are cu cine vorbi despre asemenea lucruri, majoritatea celor de vârsta sa având cu totul alte preocupări, iar tinerii nu prea au răbdare când vine vorba de dezbateri științifice, etice sau filozofice. M-am întrebat, de asemenea, ce trebuie să faci ca să iți păstrezi entuziasmul atâta timp, pentru că eu la vârsta dumnealui mă văd a fi un bătrân foarte morocănos, sătul de tot și de toate…

Fotografia de copertă: Alin Roman

Fotografia de conținut: Marian Tinischi

Șase păpuși Matrioșka (concurs)

Șase păpuși Matrioșka (concurs)

Policier-ul face casă bună cu Science-Fiction-ul, motiv pentru care autoarea Silvia Chindea pune la bătaie una bucată roman polițist pentru cel care enumeră trei lucruri pe care le au cele două genuri literare în comun, printr-un comentariu la această postare. Concursul se desfășoară în perioada 16-22 mai a.c. Cel mai interesant răspuns va câștiga cartea. Comentariile nu vor fi afișate decât după terminarea concursului, pentru a nu permite participanților să se influențeze reciproc. Succes!…

6_papusi_matrioskaȘase păpuși Matrioșka este un roman polițist cu parfum clasic. Alert și incitant, te va purta pe urmele unui criminal ingenios, care tulbură viețile tuturor. Cele șase păpuși Matrioșka sunt, de fapt, șase evenimente înlănțuite invizibil, asemeni unor surori. Întâmplările sunt legate între ele, dar totuși independente, cuprinse într-o realitate autentică și surprinzător de tonică.

 

În povestea exterioară din Șase păpuși Matrioșka, comisarul Ion Dumitrache trebuie să dezlege misterul morții unei femei, victima unui accident de mașină. Indiciile conduc către patru suspecți, fiecare dintre ei având motive să o ucidă pe tânără. Un senator și soția acestuia, fratele senatorului și fostul iubit al victimei.

 

Pe măsură ce ancheta înaintează, lucrurile se complică și polițiștii numără încă două victime. Criminalul devine mai îndrăzneț și mai inventiv, iar oamenii legii nu reușesc să îi descopere identitatea. Dosarele vor fi clasate având autor necunoscut sau comisarul Dumitrache își va da seama cine este ucigașul în serie?

Mai multe despre activitatea scriitoricească a Silviei Chindea găsiți pe silviachindea.com

Update:

Câștigătoarea concursului este doamna/domnișoara Eliza Culea. Vă vom contacta în curând pentru a intra în posesia premiului.

 

CosmoCaixa Science Museum

CosmoCaixa Science Museum

Atunci când mi-am propus să vizitez CosmoCaixa Science Museum îmi imaginam că voi avea ocazia să văd varianta barceloneză a Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București. Am realizat încă de la început că lucrurile sunt puțin „altfel“ când am observat că sunt întâmpinat de un submarin în mărime naturală amplasat în fața muzeului, iar la intrare mă așteptau Darwin și Einstein (replici și ele în mărime naturală) pentru un selfie memorabil.

Partea cu selfie-ul nu e o fiță ci o invitație. Existau semne pe podea care îți arătau că din punctul X se poate face cel mai bine o poza normală iar din punctul Y iese cel mai bine un selfie. De asemenea, tot pe podea se găseau și dungi de diferite culori, exact ca în spitalele de urgență, care te duceau ca firimiturile lui Hansel și Gretel în diverse arii de interes fără să fii nevoit să memorezi vreo hartă a muzeului.

Un alt lucru interesant la intrare era imensitatea zonei destinate vestiarelor (unde puteai să-ți lași lucrurile în siguranță) și faptul că parterul era considerat nivelul 0 din cele -5 pe care aveam să le vizitam sub acesta, întreaga clădire fiind situată pe un versant.

Printre curiozitățile acestui muzeu aș mai menționa faptul că el este patronat de o bancă locală – CaixaBank și că se adresează științei în general, chiar dacă partea naturală (biologia) predomină. Spre deosebire de Antipa mi se pare că muzeul de față îmbină mai bine științele naturale în așa fel încât fie că ești biolog, fizician, arhitect sau simplu elev care dorește să înțeleagă măreția Naturii vei fi atras de exponate în egală măsură.

Astfel, dacă ajungeți vreodată prin Barcelona și doriți să vă petreceți o jumătate de zi (sau chiar o zi întreagă sâmbătă și duminică) într-un loc mai mult decât interesant, mergeți la acest muzeu și nu ratați următoarele:

  • Arborele vieții – o hală imensă în formă de spirală în mijlocul căruia se găsește un arbore amazonian în mărime naturală.
  • Replicile foarte reușite după Australopithecus sp. și Homo neanderthalensis sp. și toată zona destinată evoluției speciei umane.
  • Toate sistemele de la nivelul -5 care explică elementele de fizică prin exemple (vezi filmulețele de la sfârșitul postării) pe care le poți regăsi în natură sau care sunt demonstrate pe loc prin tot felul de mecanisme interactive. Dacă aș fi avut acces la astfel de exemple/mecanisme în școala generală poate că aș fi fost mult mai atras de fizică decât eram la vremea respectivă.
  • Reproducerea în mărime naturală (ocupa 1/3 din muzeu) a unei secțiuni de pădure amazoniană. Și nu orice secțiune, ci una inundată, unde găseai, pești, capybara (cea mai mare rozătoare), un crocodil, broaște țestoase, păsări etc. Un adevărat ecosistem, ce mai…
  • Colecția de insecte încastrate în chihlimbar (strămoșii insectelor din zilele noastre).
  • Proiecțiile 3D de la planetariu.
  • Cantina. Mâncare cât poți duce, bună și sănătoasă pentru o sumă modică.
  • Magazinul de suveniruri care e totodată și librărie, de unde poți pleca cu un suvenir educativ.

Mi-a plăcut foarte mult muzeul și în urma vizitării lui am rămas cu senzația că spaniolii investesc în educarea noilor generații și în promovarea științei mai mult ca noi. Un român care locuiește de 14 ani printre ei spunea despre spanioli că sunt foarte practici. CosmoCaixa Science Museum este un exemplu în acest sens.

360° videos

360° videos

Îmi plac mult filmele astea noi filmate la 360 de grade și mi-ar plăcea și mai mult dacă le-aș vedea cu o cască VR. Sunt atât de multe detalii pe care le poți observa parcurgând un astfel de film încât fiecare vizionare poate părea o nouă experiență. Am ales mai jos trei exemple de filme, filmulețe, video-uri filmate la 360 de grade: un reportaj la o fermă de servere Google, o înregistrare în timp real al unui zbor cu supersonice și un film Science-Fiction.

 

P.S. L-ați văzut pe paznicul care apare în fiecare cadru din primul filmuleț păzind reporterul să nu facă vreo prostioară pe la serverele Google? Cu cât e mai vulnerabil locul respectiv pentru un atac cibernetic cu atât mai aproape de reporter stă… În asta constă frumusețea filmelor filmate la 360 de grade. Se pot ascunde detalii interesante chiar în spatele camerei, de care, în filmele tradiționale, n-ai putea fi conștient.

Şarlatania şi nebunia online

Şarlatania şi nebunia online

Este bine de știut.

Daca aveti impresia ca va loviti, pe Facebook, de prea multe articole despre suprematia dacilor, ocultism, masoni, ingeri si leacuri babesti, nu vi se pare: un studiu publicat luna aceasta de serviciul de monitorizare ZeList arata o crestere accelerata a numarului de materiale online de acest fel, comparativ cu anul precedent. Iar printre surse, pe langa site-uri “specializate” precum efemeride sau lovendal, apar si site-urile unor institutii media care se declara quality, unele dintre ele nemultumite, chiar, ca le apare numele in analiza mentionata. (Sursa 1)

(Sursa 2)

Cover: How to Quack-Proof Yourself Against Pseudoscience

Bloguri moarte

Bloguri moarte

Azi m-am apucat să fac curățenie prin feed-uri (rss, atomic, etc) și spre surprinderea mea am dat de foarte multe bloguri aflate într-un soi de letargie morbidă. Diferența dintre acestea și blogurile moarte fiind aceea că cele dintâi încă se mai găsesc on-line. Pe majoritatea autorilor din spatele acestor bloguri îi cunosc personal. Pe unii chiar îi înțeleg și bănuiesc că știu motivele pentru care s-au lăsat de blogăreală. Ceea ce nu înțeleg este motivul pentru care nu le închid definitiv. Personal am avut mai multe tentative de bloguri, site-uri, reviste online, portofolii, etc și pe toate le-am șters de îndată ce nu mi-au mai folosit.

E un sentiment neplăcut să cauți pe cineva pe internet și să dai de niște fosile de bloguri, care au reprezentat ceva la un moment dat în viața lor. E aceeași senzație pe care o ai când treci pe lângă casele părăsite.

În cazul în care ai avut un blog de care nu-ți mai pasă (din varia motive) găsesc că ai câteva opțiuni la îndemână:

  1. Lasă un mesaj de adio – Am fost surprins să găsesc la un moment dat un blog la care un distins domn muncise din greu. Apoi într-o bună zi i s-a pus pata pe comunitatea din care făcea parte, i-a zis adio și a plecat din on-line (sper, în real). Nu însă înainte de a-și justifica decizia și de a lăsa publicului accesul liber la munca sa. În cazul asta ar fi fost păcat să-l închidă pentru că blogul respectiv reflecta și încă reflectă o parte din istoria unei comunități.
  2. Lasă un mesaj de redirecționare – Ceva de genul: Băi vezi că ne-am mutat aici! și dă un link către noul website. Mai nasol e când găsești un asemenea mesaj și-ți dai seama că oamenii s-au pierdut pe drum (nu există niciun nou website).
  3. Transformă-l – Ai evoluat, și din blogger ai devenit autor sau aloci timpul tău altor activități? Foarte bine… ia o temă bună și transformă-l în portofoliu sau website de autor. Postează pe el ocazional, doar ce este relevant pentru noul tău statut.
  4. Șterge-l!… Simplu. Delete și nu-ți face grijă pentru istoria internetului căci dacă blogul tău a însemnat ceva in lumea asta virtuală, atunci vei găsi bucăți din el aici – archive.org
  5. Șterge-l și iar șterge-l!… Nu știu câți dintre cei cu bloguri moarte realizează asta dar ignorarea propriilor bloguri (mai ales dacă sunt Blogger sau WordPress) blochează aiurea niște subdomenii. Unul care chiar vrea să scrie pe un blog se vede nevoit să-și rezerve nume imposibile de tipul shewhofightsmonsters.blogspot.com

Mi-ar plăcea să pot vedea unele bloguri reînviind precum Lazăr. Sunt oameni în spatele lor care îmi fac o deosebită plăcere să-i citesc. Poate pomenindu-i vor face ceva în sensul asta.

Pomelnic cu blogurile moarte (din feed-ul meu):

PS: dacă ai impresia că Facebook, Google + sau Twitter înlocuiește ceea ce poate face un blog, te înșeli. Un blog nu e îngrădit într-o rețea de socializare unde trebuie să ai cont ca să intri sau unde postările tale sunt luate de val (de ex. de postările plătite sau de spam).

Cover: Hugo Simberg – The Garden of Death

“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

Deși nu-mi stă în fire să promovez (în postări) cărți pe care nu le-am citit, de dată asta voi face o excepție fără să mă gândesc prea mult înainte. Și asta, pentru că merg pe mâna lui Alexandru Lamba. Îl cunosc de ceva vreme și știu cam ce-i poate pielea. Aaa… și ar mai fi un motiv – e romanul său de debut, motiv pentru care merită un “brânci” pe scările faimei!… :))

Ground zero sau locul în care a apărut prima oară romanul “Sub steaua infraroșie” a fost la Târgul de Carte Science Fiction și Fantasy “Final Frontier” de anul acesta, dar acolo lumea își făcea siesta de după prânz, lansările se țineau pe bandă rulantă și parcă lipsea farmecul unei lansări așa cum mi-o imaginez eu că trebuie făcută. Adică, într-un local unde poți să servești o cafea sau o bere în timp ce îl asculți pe autor citind câteva pasaje din propria carte. Un loc oarecum intim, cu ceva atmosferă și evident un eveniment in exclusivitate dedicat (la FF romanul a fost lansat la pachet cu o altă carte din portofoliul editurii Tritonic).

Din punctul meu de vedere adevărata lansare a acestei cărți a avut loc pe 9 aprilie în Brașov la Bistro de l’Arte, eveniment la care au fost invitați și Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Adina Speteanu și Bogdan Hrib. Din păcate eu nu am ajuns în Brașov, însă m-am bucurat teribil să găsesc înregistrarea evenimentului și pozele celor de la Biblioteca Urbană, pe care le postez mai jos.

Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba a apărut luna aceasta la Editura Tritonic și va putea fi achiziționată de pe libris.ro.

Lansare “Sub steaua infrarosie”

Posted by Biblioteca Urbana on Saturday, 9 April 2016

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Multe lucruri frumoase și interesante s-au petrecut la ediția din acest an a Târgului de carte SF&F “Final Frontier”. Redau în această postare înregistrarea unui eveniment, pe care eu unul l-am așteptat cu interes după ce am aflat că Liviu Szoke (de la fansf.wordpress.com) strânge întrebări de la bloggerii SF&F, special pentru această întâlnire. În program, evenimentul a avut următoarea descriere:

SÂMBĂTĂ 2 aprilie
17.00 –  19.00. Edituri, colecții
Moderator: Liviu Szoke  (1).
Invitați: Ana Nicolau (Nemira) (2), Bogdan Hrib (Tritonic) (3), Șerban Andrei Mazilu (Crux) (5), Horia Nicola Ursu (Millennium) (4)

*(1-5) ordinea invitaților de la stânga spre dreapta în fotografia de copertă.

Așa cum m-am așteptat, bazându-mă pe experiența de la FF4 (2015), acest tip de eveniment a fost pe placul cititorilor de SF&F prin prisma faptului că au aflat proiecțiile editoriale ale principalelor edituri de SF&F din România, dar și pe cel al scriitorilor, care văd în aceste edituri potențiale locuri de publicare.

edituri_la_ff5_2

Mai jos lista cu întrebările strânse de Liviu Szoke (pentru care îi mulțumesc și pe această cale):

Nemira

  • La cât apreciați a fi numărul de cititori plătitori de carte SF, Fantasy și genuri conexe în România? Credeți că numărul respectiv poate susține piața de carte de literatură speculativă românească? Dacă nu, ce se poate face în acest caz? Cum îi convingem să cumpere regulat cărțile publicate lună de lună? Credeți că editorii înșiși ar trebui să se implice mai mult în comentariile de pe rețelele de socializare referitoare la aceste apariții, alături, bineînțeles, de PR? Se pot face campanii în școli, să se educe cititorii de mici? Aveți astfel de strategii?
  • Se poate autosusține o editură publicând doar literatură speculativă, nemaiavând și alte colecții nu neapărat ajutătoare, ci poate pentru diversificare?
  • Ce se poate face în cazul seriilor care se întind pe 3 sau mai multe volume? Ce se poate face să fie convinși cititorii plătitori să cumpere seria încă de la primul volum, să nu mai auzim comentarii de genul „nu cumpăr seria decât atunci când vor fi publicate toate volumele, pentru că mi-e frică de faptul că editura se va opri la jumătatea seriei sau după primul volum pentru că seria nu se vinde”? Cum poate oferi editura o garanție că acea serie va fi dusă la bun sfârșit? Credeți că ar fi o soluție ca în cazul nefericit în care o serie nu se vinde, editura să dea un comunicat la sfârșitul anului sau la un an după apariția acelui volum și să spună: uite, stopăm publicarea acelei serii pentru că din primul volum nu s-au vândut decât atâtea exemplare? Credeți c-ar fi o soluție publicarea doar de serii în curs de scriere, încă neterminate, cum e cazul cu A Song of Ice and Fire a lui Martin sau cu Stormlight Archive a lui Sanderson? Păstrează acestea suspansul și nerăbdarea cititorului vie, în așa fel încât să dea năvală să cumpere cartea imediat cum apare? Și cum se poate face ca acel nou volum să nu apară la un an sau ani de la apariția lui pe piața mondială, pentru că în acest caz e posibil să se piardă o parte din cumpărători, care și-l vor cumpăra în engleză imediat cum apare?
  • Se poate realiza o mai mare transparență legat de ce urmează să apară? De exemplu, cataloage cu seriile sau volumele de sine stătătoare care au fost deja cumpărate, ca să nu mai existe argumentul că nu putem da din casă pentru că altfel vor supralicita celelalte edituri și ne vor fura autorii de sub nas? Nu credeți că ar afla astfel mult mai multă lume ce urmează să apară și poate o parte din cumpărători vor avea răbdare să apară cartea în română înainte de a se grăbi să și-o cumpere în engleză?
  • S-ar putea organiza campanii de promovare mult mai vizibile a autorilor din portofoliu în vederea unor eventuale viitoare vizite la noi în țară, invitați fiind de editura/editurile care-i publică? Și n-ar fi mai eficient ca în cazul scriitorilor publicați de două sau mai multe edituri să existe o colaborare între aceste edituri, pentru ca această vizită să fie mult mai bine pusă la punct? Uite, de exemplu N.K. Jemisin are serii luate și la Nemira, și la Paladin. Dacă cele două edituri și-ar uni forțele, nu s-ar ajunge la un rezultat mai bun? Și n-ar trebui ca acești autori vedetă să fie promovați mult mai bine, pentru ca o mult mai mare parte din publicul cumpărător să afle despre ei și să știe despre cine e vorba atunci când acești autori vor veni la noi?
  • De ce nu se vând autorii români la fel de bine ca cei străini? Iar cei care se vând, pentru că se vând, cel puțin o parte din ei, se vând doar datorită numelor și reputației pe care și le-au construit de-a lungul timpului? Ce se poate face în cazul unui debutant, care nu are deja un nume arhicunoscut? Cum convingeți publicul că acea carte merită cumpărată? Ce trebuie și cum trebuie să scrie un autor nou pentru a ajunge într-un final să i se publice cartea la editura respectivă? Cum facem să le schimbăm mentalitatea cititorilor care consideră că doar anglo-saxonii scriu literatură speculativă de calitate, iar românii nu? Se pot schimba aceste percepții în timp? Cum? Cum se pot descurca o parte din edituri publicând doar autori români? Se pot exporta cu succes scrierile autorilor români? Ce se poate face ca scrierile lor să ajungă pe piața de carte străină? Se pot promova? Se dorește promovarea lor?
  • Am citit interviurile realizate de revista Forbes cu mai mulți directori de edituri și toți spuneau că librăriile fizice practică niște comisioane nejustificat de mari, ajungând să oprească din prețul cărții chiar și 50 sau 60 la sută (ba Diverta chiar adaugă și de la ea la prețul de vânzare al cărții, eu însumi am văzut acest lucru la o parte din cărți, un adaos). Editurilor le convine o asemenea stare de fapt? Se poate crea o asociație, un fel de sindicat al editurilor, care să le reprezinte interesele dacă s-ar ajunge la astfel de discuții? Sau e mai bine „fiecare pentru el”? Ce se poate face pentru a contracara campaniile practicate uneori de magazinele online care vând și cărți (sau numai cărți), atunci când au prețuri de dumping, ajungând să vândă o carte chiar și cu doi lei? Le convine editurilor acest lucru? Și de ce credeți că există această întrerupere de cash-flow între librării și edituri, chiar dacă se vând destul de bine cărțile în aceste librării?
  • Și câteva întrebări care probabil că sunt pe buzele tuturor: ce se întâmplă cu CPSFA și cu colecția Maeștrii SF-ului Românesc? Vor mai fi reluate? De ce nu s-a acordat premiul întâi la concursul de manuscrise „Valentin Nicolau”?

Crux Publishing

  • Suplimentar, vreau să vă întreb cum vă descurcați acum, la un an de la înființare, publicând doar autori români, căci încă n-a apărut Conan? Ce vă doriți voi să faceți cu editura voastră? Să vă aducă un venit suplimentar și vizibilitate în rândul fanilor, sau să devină o afacere serioasă, aducătoare de profit și pentru voi, și pentru autorii și angajații voștri? Explicați-ne cum de vă puteți plăti autorii, în condițiile în care majoritatea autorilor români publicați la noi la alte edituri se plâng că n-au primit niciun ban? Poate un autor român de literatură speculativă să trăiască din scris? Va putea vreodată? Ce se poate face în această situație? Veți continua să acceptați manuscrise de la autori noi sau vreți să vă formați un grup stabil de autori și să continuați doar alături de ei?

Millennium Books

  • Cum merge editura Millennium Books la aproape unsprezece ani de la înființare? Cum se poate descurca publicând exclusiv autori români? Care sunt scopurile ei? Să progreseze, extinzându-și portofoliul, sau să rămână la grupul de autori, o parte din ei chiar debutați și consacrați de Millennium Books? Te gândești să publici și autori străini? Vei continua să vinzi doar online și la târguri sau te gândești să pătrunzi și în librăriile fizice? Vei mai continua seria Compania Neagră sau vânzările au îngropat-o definitiv? Și ce se poate face ca revista Galileo să apară în sfârșit într-un ritm regulat, trimestrial, semestrial sau altfel?

Tritonic

  • Cum merge editura Tritonic pe piața de beletristică românească? De ce o pauză atât de lungă între aparițiile regulate ale colecției fiction.ro/sci-fi/fantasy și cele sporadice de anul trecut și anul acesta? De ce reluarea publicării de SF și fantasy tocmai acum? Te gândești să relansezi colecția și să publici regulat SF și fantasy? Dacă da, vor fi și autori străini sau doar români? Ce trebuie și cum trebuie să scrie autorii români ca să fie publicați de Tritonic? Și o întrebare care mă/ne arde de mult timp: e vreo șansă ca trilogiile neterminate ale lui Kim Stanley Robinson și R. Scott Baker să fie duse la bun sfârșit? Mai e câte un volum din fiecare.
  • A ajuns piața românească de SFF suficient de matură încât să treacă de ”adolescența” strict anglo-saxonă și să guste și alte filoane culturale? Avem o tradiție ante-decembristă cu autori ruși și francezi, care a mai supraviețuit la începutul anilor 90 și apoi a murit. Poate fi renăscută? Pe de altă parte, în plan mondial se ridică stele noi din zone exotice precum China (Liu Cixin) sau Finlanda (Rajaniemi), ori noi doar pentru români, ca Sapkowski (Polonia). Vor românii să citească așa ceva? Sunt pregătite editurile să-i ofere? Poate fi acesta un trend la care să se alăture, întâi pe piața internă, apoi externă, și scriitorii români?
  • Piața și publicul SFF românești au ratat în evoluția lor niște etape cu autori celebri și serii faimoase, precum Elric de Melnibone al lui Michael Moorcock sau J.G. Ballard (recent ecranizat cu buget mare în ”High Rise”). Aș mai adăuga aici autori precum Robert silverberg, Fritz Leiber, Vonda McIntyre, Harry Harrison, Anne McCaffrey ori Terry Brooks, a cărui serie, Shannara, a început să fie ecranizată de MTV chiar anul acesta? Sunt aceștia pierduți pentru totdeauna și perimați pentru români, sau mai pot fi publicați?
  • Cum văd editurile de SFF genurile hibride cu mainstream, precum ”political fiction” sau ”historical fiction”? Houllebecq a avut un uriaș succes cu ”Supunere” și probabil va fi urmat de un curent de romane similare; la noi însă el a apărut la Humanitas: a fost genul preluatgreșit ca piață, de către mainstream în loc de SFF? E de așteptat un val de gen, așa cum au fost nenumăratele clone de Dan Brown, inclusiv de autori români? De ce la români prinde ”historical fiction” fără pretenții (Brown), dar nu și cel de calitate, ca seria Pyat? Pentru că nu au fost publicate, sau nici nu ar fi avut succes?
  • De ce benzile desenate nu și-au găsit locul la editurile de SFF, și în general pe piața românească, deși în Occident sunt o latură majoră a genului? Vorbim de un snobism al editurilor sau de o lipsă de interes a publicului? Recent au început totuși să apară, la edituri specializate: reprezintă fenomenul un indiciu că apare o nou generație de sefiști, mai tânără, care dorește acest gen conex? Au de gând editurile consacrate să intre pe această piață sau o lasă nou-veniților?
  • Vorbind de transpunerea grafică/cinematografică a SFF-ului, valul hollywoodian de distopii pentru adolescenți și serii cu super-eroi are un efect pozitiv sau negativ? Fură și deturnează adolescenții de la citit sau dimpotrivă, funcționează ca o reclamă ce ajută piața de cărți? Și reprezintă un pericol din punct de vedere al calității? Conduce la o infantilizare a publicului și reducere a interesului față de SF-ul matur/serios?
  • Similar, mulți fani SFF sunt pasionați și de serii celebre de jocuri: Witcher,Fallout, Elder Scrolls. Sunt acestea niște concurenți pentru literatură sau, dimpotrivă, pot fi valorificate drept ”cârlige” pentru captarea de noi publicuri? Nemira a prins momentul cu ”Witcher”, de ce nu sunt folosite și altele cel puțin ca asocieri publicitare? De ce separația clară dintre cele două piețe, dacă publicul țintă e comun?
  • În SFF există două mari curente actuale: unul ”light”, orientat spre serii cu vampiri, vârcolaci și, în Vest, și spre SF provenit din cinema și jocuri (cărți Star Wars, Warcraft), și unul mai matur, care vrea SF hardcore și fantasy complex. Care domină în România și cum se vede viitorul editorial? Riscă vreunul să fie înlăturat de celălalt din motive comerciale, ori, invers, din snobism? Se vor împărți editurile în serioase și ”de masă”, ori fiecare va căuta un mix între curente? După valurile vampiri și zombie, oare care va fi următoarea modă?
  • În SUA a avut mare rezonanță scandalul ”sad puppies” de la premiile Hugo. Cum se vede din România această reacție care a cerut o revenire la ”vârsta de aur” și niște valori mai simplu de înțeles și contrareacția care a considerat că ideile ”political correct” au prioritate față de ”good old fun”? Există la noi o asemenea dilemă? Am ajuns măcar la nivelul de maturitate al fenomenului în care să ne punem astfel de probleme în SF? La noi se pune mai puțin problema minorităților de culoare sau etnice, dar poate fi reală cea de gen. Există o discriminare sexuală în SF, fie ea negativă (favorizarea autorilor bărbați), fie pozitivă (favorizarea autoarelor femei)? Mai e valabil faptul că cititorul de SF e bărbat cu studii superioare sau s-a schimbat acest profil (dacă excludem piața YA, cu publicul ei de adolescenți, și ne referim strict la adulți)? Și apropo de YA, dominat de fantasy sau distopii lightSF, iar ca public de fete, acesta se va prelungi în viitor sau va rămâne cantonat în actuala plajă sociologică? Adică actualii YA, când se vor maturiza, vor trage aceste gusturi cu ei pe piața adultă, sau și le vor schimba și ele vor rămâne noilor generații de puști?

 

Photos: Alexandru D.

Exit. Povestiri de dincolo.

Exit. Povestiri de dincolo.

La sfârșitul lui 2014 un articol intitulat “Concluzia unui studiu științific: Viața după moarte este reală” apărut și pe Facebook, a declanșat adevărate polemici între cei care au văzut postarea pe wall-ul lui Lucian Dragoș Bogdan. Evident, s-au găsit destui cei are au simțit nevoia de a emite propriile ipoteze pe marginea acestui subiect. Mai multe despre asta am scris aici: link

Și cum discuția era în fond una filozofică și majoritatea celor antrenați în ea erau sefeiști, ce ne-am gândit noi? Hai să facem ceva din treaba asta, s-o materializăm cumva; adică să scriem despre ea cum știm noi mai bine: povestiri SF, roman modular, antologie, lista posibilităților era nesfârșită…

Așa a luat naștere (tot pe Facebook), un grup secret numit „Viața de după…“, unde, inițial au fost invitați mai mulți suspecți de filozofeală sefeistă, care ar fi avut ceva de spus despre moarte și despre ce se poate afla dincolo de ea. Cum era de așteptat doar o parte din cei invitați au achiesat la idee. Cu toate acestea ne-am adunat, suficient de mulți entuziaști cât să pornim un proiect literar. Și pentru a-l pune în practică am stabilit de la bun început următoarele reguli:

  • Textele trebuiau să aibă dimensiuni între 20.000 și 80.000 de caractere cu tot cu spații;
  • Să aparțină unuia dintre genurile: SF, Fantastic sau Horror;
  • Tema să fie explorarea vieții de dincolo de moarte;
  • Să fie scrise la persoana I, într-o manieră care să dea de înțeles că sunt povestite unor prieteni, într-un cadru intim, etc.
  • Personajul principal (și povestitor) al acțiunii trebuie să moară (sau cel puțin el însuși să fie convins că a murit) la final.

Proiectul „Viața de după…“ a luat sfârșit de curând. El a văzut lumina tiparului la Editura Eagle sub denumirea de „Exit. Povești de Dincolo“ și va fi lansat Duminică, 3 aprilie 2016, la 11.45, la Final Frontier 2016.

Exit. Povești de dincolo reprezintă aportul a 8 scriitorii dintre care patru consacrați (Liviu Surugiu, Lucian Dragoș Bogdan, Marian Truță și Dănuț Ungureanu) și patru ucenici sau “învățăcei” (Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei și Florin Purluca), căci până la urmă un rezultat indirect al acestui proiect a fost și acela al transferului de cunoaștere în ale self-publishing-ului (și a publicării în general) de la cei cu mai multă experiență la cei aflați la început de drum. Fiecare povestire este precedată de o mică descriere a autorului și o imagine reprezentativă. Coperta și imaginile sunt creațiile lui John Dobro.

Din sumarul acestui volum colectiv puteți regăsi:

O picoteală mai adâncă de Alexandru Lamba

Lumină lină de Dănuț Ungureanu

O noapte fără regină de Florin Purluca

Neobișnuita viață a lui Howard Getternbach de Lucian Dragoș Bogdan

Soft de Teodora Matei

Fedya de Irving T. Creve

Înaintea învierii de Liviu Surugiu

Soledad de Marian Truță

COPERTA_exit_5.06X7.81in-v2

Tuturor celor implicați (fie ei autori, grafician sau editor) le mulțumesc pe această cale pentru răbdare și mai presus de toate pentru dorința de implicare.

Volumul poate fi cumpărat de aici: http://www.imaginastore.com/ro/science-fiction-fantasy/663-exit-povestiri-de-dincolo-9786068315805.html

Final Frontier 2016

Final Frontier 2016

În weekend-ul 2-3 aprilie în București are loc a cincea ediție a singurului târg de carte SF & Fantasy din țară. Fanii genului și cititorii înfocați sunt așteptați între orele 11:00 și 19:00 la Connect Hub (B-dul Dacia nr 99, la Piața Spaniei).

Ediția din acest an a fost pusă la cale de un consiliu extraterestru, dar nu va speriați, nu e un atac: au adunat toate elementele pe care le așteptați și unele noi, in semn de pace – evenimente, happening-uri și invitați surpriză. Veniți să va întregiți colecția de cărți SF & Fantasy de la edituri precum Nemira, Paladin, Millenium, Crux, Tritonic, RAOsi îndrăzniți să explorați lumile fantastice în limba engleză cu volumele aduse de Books Express. Extratereștrii aproba!

Romanele grafice și benzile desenate vin de la HAC!BD, The Walking Dead și LEX Shop. Pasionații de board games sunt așteptați la standul Red Goblin. Și vă încurajăm să vă chivernisiți bine bugetul pentru a nu rata figurinele și articolele de colecție. Consiliul intergalactic le supraveghează de ani buni.

Sunteți avertizați că la Final Frontier și-au anunțat prezența Cavalerii Jedi, Darth Vader, dar și Kylo Rensi o suită de alte personaje fantasy. Și ei vin cu gânduri pașnice, ba chiar vă pregătesc un joc trivia cu premii la fel de fantastice :). Nu am uitat nici de cei dornici de acțiune pentru care am pregătit ateliere de scriere creativă și de benzi desenate.

Stați cu ochii pe site-ul oficial și nu uitați de Evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți.

ff2016_1

Later update: Program

SÂMBĂTĂ 2 aprilie

11.00 – 11.45 Books Express The Expanse: Utopia cuceririi spațiului și extinderea galactică a umanității Invitați: Cristi Mărculescu și Vasile Decu

11.45 – 12.30. HAC!BD. Dealu Turcesii, Paradigme si Ionita Tunsu.Un haiduc de București. Prezintă: Dodo Niță, Puiu Manu

12.30 – 13.00. Lansare de carte. Nic Dobre – Căldura ghețarilor. Invitați: Nic Dobre, Alexandru Lamba şi Adina Ailoaiei

13.00 – 14.00. Secția 14. Invitați: Iulia Albota, Maria Bumbar, Mihai Alexandru Dinca, Andrei Duduman, Valentin Goran, Alexandra Medaru, Tudor Scânteie

14.00 – 15.00. HAC!BD. Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor. Lectură din volumul 2. Prezintă: Marian Coman, Mihai Ionascu

15.00 – 15.30 De la Conan Barbarul la distopie și stele. Lansare de carte: Robert E. Howard –Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște (primul titlu din proiectul Crux Publishing “Integrala Robert E. Howard”), Ciprian Mitoceanu – Insula Diavolului (al doilea volum din seria Predestinare genetică), Ana-Maria Negrilă – Regatul sufletelor pierdute (primul volum din seria Stelarium) Prezintă: Andreea Sterea Invitați: Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu, Florin Pîtea și Mara Radu

15.30 – 16.15. Nemira. Colecția Nautilus. Invitați: Ana Nicolau, Liviu Szoke

16.15 – 17.00. Paladin. Lansare de carte. James Corey – Trezirea leviatanului (traducere de Mihai-Dan Pavelescu), Brandon Sanderson – Elantris (traducere de Iulia Dromereschi), Pierce Brown – Furia roșie (traducere de Iulia Pomagă). Prezintă: Matei Sâmihăian Invitați: Ionuț Bănuță, Michael Haulică, Liviu Szoke

17.00 –  19.00. Edituri, colecții Moderator: Liviu Szoke. Invitați: Ana Nicolau (Nemira), Bogdan Hrib (Tritonic), Șerban Andrei Mazilu (Crux), Horia Nicola Ursu (Millennium)

DUMINICĂ 3 aprilie

11.00 – 11.15. Lansare de carte. Mihail Grămescu – Opere complete, vol. 4 (Tracus Arte, 2016) Prezintă: Cătălin Badea-Gheracostea

11.15 – 11.45. Lansare de carte. Aurelia Chircu – Din ştreang (ed. Bookmasters, 2016) Prezintă: Doina Roman Invitați: Aurelia Chircu, Alexandru Lamba şi Adina Ailoaiei

11.45 – 12.30. Lansare de carte.  Lucian Dragoș Bogdan, Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Florin Purluca, Liviu Surugiu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu – Exit, povestiri de dincolo, (Eagle, 2016) Prezintă: Cătălin Badea-Gheracostea Invitați: autorii

12.30 – 13.15. Milennium. Lansare de carte. Ioana Vișan – Secvență de zbor, Lucian Dragoș Bogdan – Povestiri fantastice Prezintă: Horia Nicola Ursu Invitat: Lucian Dragoș Bogdan

13.15 – 14.00. Tritonic. Lansare de carte: Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie, Aurel Cărășel – Galaxia sudică Prezintă: Bogdan Hrib Invitați: Michael Haulică, Alexandru Lamba

14.00 – 15.00. Nemira. Optimismul distopiei? Pornind de la romanele Vegeta&Mineral Invitați: Cristi Mărculescu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu

15.00 – 17.00. Percepții, observații, tendințe în ficțiunea de gen Moderator: Dan Doboș Invitați: Lucian Dragoș Bogdan, Michael Haulică, Bogdan Hrib, Adina Speteanu, Liviu Surugiu, Dănuț Ungureanu

17.00 – 17.45. Editura Eurostampa. Lansare de carte. Colecția Insolit: Marcel Luca – Caroline Project, Darius Luca Hupov – Elegie pentru un triunghi, Adrian Chifu – Drumul spre casă. Prezintă: Cornel Secu, Daniel Timariu

Războiul Etern

Războiul Etern

Am citit romanul Războiul Etern de Joe Haldeman, la scurt timp după Războiul Bătrânilor și mi s-a părut că ar fi fost cam din același „film“… Managerul editurii Nemira, Ana Nicolau a afirmat la un moment dat că romanele de/despre război au prins foarte bine la public în ultima vreme. Se pare că eu fac parte din publicul care apreciază genul ăsta de literatură science-fiction, deși în sinea mea sunt un pacifist.

Chiar dacă majoritatea îl etichetează drept o referință de Military Science-Fiction și încearcă să-i scoată în evidență calitățile specifice romanului de război, cartea lui Joe Haldeman este de fapt despre viața trăită în salturi temporale și despre evoluția socio-sexuală a umanității, chiar dacă decorul este unul de război.

Acțiunea se desfășoară deci, în jurul războiului dintre pământeni și taurani – singura specie extraterestră pe care a întâlnit-o umanitatea în călătoriile ei prin colapsari, miza fiind tocmai acești colapsari și planetele din jurul lor – un fel de porți galactice sau borne de orientare în hiper-spațiu.

O miză secundară este furtul reciproc de tehnologie și cea care de altfel prelungește în mod artificial conflictul. Războiul anti-tauran pornește de la o problemă de comunicare și unele acuzații, care se adeveresc mai apoi a fi false. Acest scenariu seamăna cu războaiele actuale, autorul inspirându-se pentru acest roman din războiul din Vietnam la care a și participat în calitate de “inginer combatant”. Mai trebuie menționat că Joe Haldeman are o diploma în fizică și astronomie obținută la Universitatea din Meryland, oarecum similar cu William Mandella – personajul principal al romanului.

În afară de asta, romanul ascunde consternarea perpetua în fața schimbărilor provocate de călătoriile la viteze aproape de cea a luminii și o poveste de dragoste care pare să sfideze aceste schimbări.

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că dacă am fi fost în război, cel mai probabil am fi citit romane despre viața idilică pe timp de pace.

  • Când?

În tinerețe, ca să guști puțin din senzația aia pe care o trăiesc unele persoane în vârstă, care se simt total depășite de tot ceea ce se petrece în jurul lor, cu societatea, cu tehnologia, cu moda, s.a.m.d.

  • Cum?

Fără grabă. Timpul e relativ.

  • Unde?

Într-o călătorie cu multe opriri.

Photo: FWS Topics: What Is Going On With THE FOREVER WAR Movie?!

Visele lui Dali

Visele lui Dali

Ți-ai imaginat vreodată cum e să călătorești în mintea unui artist?… Dar în universul capodoperelor sale?… Pare ușor imposibil, nu? Ei, nu chiar. Vă invit să pășiți într-o astfel de lume, vizionând acest video. Lumea lui Dali.

Nu, nu e un video oarecare, ci e unul care se apropie foarte mult de cum percepem noi realitatea, adică e “filmat” la 360 de grade. Este, de fapt, o reprezentare 3D expusă 2D, în care privirea spectatorului este independentă – el poate privi oriunde în timpul filmului exact ca într-un carusel tematic. Folosiți săgețile din colțul din sus al ferestrei video sau trageți cu mouse-ul de imagine, pentru a înțelege mai bine despre ce e vorba…

Photo: Caravana lui Dali de Aram Vardazaryan

 

Câinele din Baskerville

Câinele din Baskerville

Mâine 6 februarie de la ora 11:00, Cosmin Ciotlos moderează ultima întâlnire din cel de-al treilea modul al clubului de lectură pentru adolescenți Fanbook Scriitori Contemporani, ținut în incinta Librăriei Humanitas de la Cişmigiu.

Vom fi pe urmele lui Sherlock Holmes, vom dezbate ”Câinele din Baskerville” de Arthur Conan Doyle, vom vorbi despre investigări criminalistice, cercetarea entomologică, mistere și expertize cu Florin Stanciu de la Institutul Național de Criminalistică și cu Lavinia Iancu de la Muzeul Antipa.

Later edit:

fanbook_06.02.2016

Mai multe fotografii de la eveniment aici: FANBOOK SCRIITORI CONTEMPORANI 6 FEBRUARIE 2016

Golem14 n-a murit, Golem se transformă!

Golem14 n-a murit, Golem se transformă!

Golem14 a dispărut din online câteva zile. Doar o mână de oameni i-au sesizat lipsa, în rest liniște. Site-urile cad și mai devreme sau mai târziu, reapar. Nu-i nimic spectaculos în asta.

Și uite așa, într-o zi cu soare îți crapă un plugin și dintr-o dată te plesnește o drăgălașă și nefolositoare “500 Internal Server Error”. Apoi dă-i și discută cu suportul tehnic despre filozofia erorii, care de fapt ascunde o altă eroare și pe care numai un vraci (administrator de sistem) poate să ți-o descifreze, căci tu nu ai acces la mai nimic. Ritmul discuțiilor atinge viteza maximă de un email pe zi (în weekend) și până înțelegi ce naiba se întâmplă…. trece timpul… Și… ca să nu te plictisești îți imaginezi cum ai pierde bani frumușei dacă website-ul tău ar fi fost vreun magazin online sau ar fi avut vreun alt profil, în care menținerea non-stop online ar fi fost vitală pentru business-ul tău.

Îmi doream de ceva vreme să fac saltul către un server în cloud. Mă documentam, tatonam terenul, testam diverse chestii, iar ultimul incident avea să grăbească puțin lucrurile.

Treaba stă în felul următor. Dacă vrei un website/blog, cel mai simplu e Blogger-ul – soluția gratuită de la Google. Vrei ceva mai avansat, mergi spre WordPress, Joomla, Tumblr sau altele… Vrei ceva specific, cum ar fi să zicem un mediu de dezvoltare Python, te îndrepți către soluții dedicate (Python Anywhere, Openshift, Google App Engine, etc)…

Și dacă vrei de toate, și WordPress și mediu de testare și control aproape total (bine… cât timp nu ai serverul tău fizic, există întotdeauna limite hardware sau financiare, politici de securitate și tot felul de opreliști. Și chiar dacă ai avea server-ul tău, unde să-l ții, în cămară?… O să râdă Telekom-ul, RDS-ul, UPC-ul și mai ales ENEL-ul de tine la fiecare cădere a rețelei)… Ei bine… atunci te îndrepți către un server virtual… în cloud… unde la același preț primești mult mai multă libertate decât de la un web-host normal (de ex: de 5 ori mai mult spațiu de stocare, găzduire în SUA, Europa sau Asia, posibilitate de upgrade resurse în timp real, etc), cu o singură condiție… și anume să ai habar cu ce se mănâncă toată treaba… Slavă internetului că există Google și oameni dornici să împartă din experiența lor… Răbdare și timp să ai, și le rezolvi pe toate.

Trăim vremuri interesante… Cine se plânge că nu are de unde învăța, e orb!… Un orb din ăla care moare de foame bâjbâind pe lângă munți de hrană… Hrana minții!…

Photo: daenzar.deviantart.com

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Pe 31 decembrie 2015 a luat sfârșit sondajul “Top 14 cărți SF românești publicate în 2014″, redenumit mai apoi “Topul cărților SF românești publicate în 2014”, pentru a anunța unele modificări ce vor surveni în sondajul din 2016 (cărțile publicate în 2015).

2015 a fost primul an în care un sondaj promovat de GOLEM14 s-a desfășurat pe parcursul a 365 de zile. Au existat mai mulți votanți decât m-aș fi așteptat (376 față de 30 în 2014), s-a votat mai puțin decât limita impusă de maxim 7 cărți (un votant a votat în medie 4 cărți), au fost campanii intense de promovare venite din partea a cel puțin doi autori, ale căror cărți erau cuprinse în sondaj, au fost și critici și tentative de fraudare prin votare repetată (ce implica un IP dinamic și ștergerea periodică a cookie-urilor), a mai fost și experiența votului de la Romcon 2015. Până la urmă timpul le-a cernut pe toate…

Așadar… pe primele locuri s-au clasat din nou antologiile (Locul II cu 40% din voturi – AA 2015, almanah coordonat de Marian Truță la egalitate cu Xenos, antologie coordonată de Antuza Genescu și Locul III cu 39% din voturi – AA Atlantykron 25, almanah coordonat de Aurel Cărășel și Alexandru Mironov). Numărul de voturi acordate antologiilor se poate explica prin faptul că acest tip de publicație are mai mulți autori, care la rândul lor atrag un număr mai mare de cititori (susținători).

Marketingul feroce (deloc deplasat, după părerea mea) a dat roade în cazul lui Liviu Surugiu, devansând antologiile cu un procent de 5%. De fapt, nu cred că există sau a existat vreodată autor în fandomul românesc care să-l fi întrecut pe Liviu în promovarea Atavicului. Abordarea lui Liviu Surugiu a dat roade și la votului de la Romcon, acesta ocupând primul loc la secțiunea roman, fapt care ar trebui să dea de gândit autorilor autohtoni care își pun bazele în promovarea făcută exclusiv de edituri.

atavic

Locul I (45%)


almanahul_anticipatia_2015

Locul II a (40%)


xenos

Locul II b (40%)


almanahul_anticipatia_atlantykron_25

Locul III (39%)

Dacă excludem antologiile, următoarea categorie publicistică ce a strâns cele mai multe voturi este cea a romanelor. Atavic de Liviu Surugiu (45% din voturi) se situează pe primul loc, Vegetal de Dănuț Ungureanu și Marian Truță (38%) pe al doilea și Ne vom întoarce în Muribecca de Sebastian A. Corn (35%) pe al treilea.

Editura Nemira și-a menținut statutul de lider de piață pe segmentul de carte Science Fiction și în 2014. având și cele mai multe volume publicate (8 din 19 supuse votării). Nu același lucru se poate spune și despre 2015, unde lucrurile sunt echilibrate, după cum se poate observa mai jos.

Voturile pentru fiecare carte în parte pot fi vizualizate aici.

Pornind de la experiența acumulată în acest sondaj, în următorul (adică cel în care se poate vota acum), am adus unele îmbunătățiri în ceea ce privește titlul, formatul și modul de votare. Astfel, cu riscul de a pierde anumite categorii de votanți, în Topul cărților SF românești publicate în 2015“, vor putea vota doar cei care se înscriu, cu utilizator și parolă, pe golem14.com. Procesul va consta în următorii pași:

  1. înregistrare pe golem14.com
  2. primirea unui e-mail de confirmare cu parola unică de acces
  3. votarea propriu-zisă

Votanții vor avea acces pe toată durata anului la rezultatele parțiale ale sondajului.

Pentru anul 2015 au fost selecționate 24 de cărți, care se încadrează mai mult sau mai puțin în genul Science Fiction. Mulțumesc pe această cale Georgianei Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare), pentru ajutorul acordat în realizarea acestei selecții:

  • Almanahul Anticipația 2016 (antologie), Ed. Nemira
  • Antologia Helion (vol I și II), Ed. Eurostampa
  • Argus Doi (antologie), Ed. Media-Tech și TexaRom
  • Caroline Project – Marcel Luca, Ed. Eurostampa
  • Cartea cu scoarțe de argint, ferecate: Delirul încapsulat – Florin Pîtea, Ed. Crux Publishing
  • Dincolo de orizont (antologie), Ed. Millennium Books
  • Eral – Liviu Surugiu, Ed. Univers
  • Eroi fără voie (antologie), Ed. Millennium Books
  • Fermierul virtual – Eugen Lenghel, Ed. Tracus Arte
  • Invazia zombi. Ghid de supraviețuire – Florentin Haidamac, Ed. Eagle
  • Instabilitate cuantică – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Întâlniri galactice – Mihai Grecu, (?)
  • Între cer și Pământ – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Lumi la răspântie: Marte de Foc – Antoinette Wornik, Ed. Nemira
  • Mineral – Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • Moștenitorii (antologie), Ed. Cygnus
  • Omul fluture – Teodora Matei, Lucian Dragoş-Bogdan, Ed. Tracus Arte
  • Opere complete (vol I, II și III) – Mihail Grămescu, Ed. Tracus Arte
  • Rămășițele viselor – Liviu Surugiu, Ed. Tracus Arte
  • Regii timpului – Laura Nureldin, Ed. Herg Benet
  • Sfârșitul Inocenței – Cristian Vicol, Ed. Eurostampa
  • Ultimul Avanpost II – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Zona Zero – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Worlds and Beings (antologie), Ed. ICR

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui site. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Marțianul

Marțianul

  • De citit romanul Marțianul apărut la editura Paladin. (Check!)
  • De vorbit despre el în cadrul lansării ce a avut loc la Târgul Gaudeamus din acest an. (Check!)
  • De văzut filmul lui Ridley Scott (Check!)
  • De scris o recenzie. (Vezi în cele ce urmează…)

Am luat contact prima dată cu cel de-al doilea roman al lui Andy Weir, pe Goodreads. Această rețea de socializare a atins în 2013 peste 20 de milioane de utilizatori (cititori) iar Marțianul a fost aleasă cartea anului în 2014. Nu m-am apucat atunci să o citesc și nici când a început isteria din jurul filmului care a făcut-o și mai populară decât era. Mie îmi plac lucrurile așezate. Mai exact, prefer să testez un produs literar, cinematografic sau în general artistic, atunci când nu mă aflu sub influența drogurilor mass-media. Astfel, ocazia de a citi Marțianul a apărut, în ceea ce mă privește, atunci când Michael Hăulică mi-a lansat o provocare: “N-ai vrea să vorbești despre Marțianul la lansarea de la Gaudeamus?”

S-a scris mult despre acest roman, atât de mult încât cea mai veridică abordare mi se pare aceea în care vă expun succint cu ce am rămas după ce am trecut prin primele trei sarcini enumerate la început.

Povestea personajului principal Mark Watney, pe scurt Marțianul, este de fapt povestea omului, a speciei umane. Spre deosebire de alte organisme, Natura ne-a înzestrat pe noi oamenii cu o „unealtă de creat unelte“, căruia noi îi mai spunem „creier“ „inteligență“ sau „rațiune“. Ea ne permite să depășim limitele biologice ale corpurilor pe care le posedăm creând unelte ce ne asigură supraviețuirea în medii neospitaliere. Explorarea și curiozitatea vin la pachet cu inteligența, motiv pentru care ne-am propus parcă să cucerim locuri din ce în ce mai îndepărtate.

Privind trecutul omului, după ce a ajuns pe fundul oceanelor și pe Lună, Marte ar fi următorul pas pe lista de obstacole pe care el și-a propus să le depășească.

Din acest motiv, dar și datorită meticulozității cu care s-a documentat autorul în probleme de aeronautică, astronomie și tot ce presupune o misiune pe Marte, chiar dacă în momentul de față romanul este încadrat în genul Science Fiction, nu m-ar mira dacă peste câțiva ani ar trece în mainstream, odată cu primii pași (reali) făcuți de oameni pe Planeta Roșie. Când citeam Marțianul, îmi plăcea chiar să-mi imaginez cum cartea din mâinile mele ar putea deveni lectură obligatorie – un fel de „manual“ pentru astronauții ce vor fi implicați în astfel de misiuni.

Apoi… e imposibil să nu empatizezi cu Mark. E de-al tău… și e singur pe o planetă pustie. Uiți de costuri și de celelalte probleme ale umanității și vrei în sinea ta să îl aduci acasă sau măcar să vezi ce se întâmplă cu el… Și nu pentru ca e un astronaut specializat în Botanică și ceva inginerie… ci pentru că e în primul rând un om… Un ambasador… Cel care te reprezintă ca specie acolo unde puțini au ajuns…

Specializarea mixtă a lui Mark reprezintă unul din factorii care îi salvează viața și ceea ce mi se pare interesant este un lucru pe care îl cred cu tărie și anume faptul că în condiții extreme, diferența dintre o moarte sigură și amânarea ei sau obținerea unei șanse de supraviețuire, stă în capacitatea individului de a se folosi de propria inteligență. Altfel spus… în cele mai grele momente dăm ce-i mai bun din noi… sau murim.

E ca și cum o voce lăuntrică ar țipa la tine: „Vei muri de frig, de lipsa oxigenului, de sete sau în cele din urmă de foame. Fă ceva!… Fă din rahat bici… sau mai bine cultivă niște cartofi!…“ Și faci, căci nu ai de ales…

martianul

Deși seamănă, cartea (coperta) din imagine nu aparține editurii Paladin, ci unei edituri din Germania. Am dat peste aceasta ediție în Aeroportul din Zürich.

Înainte de a vorbi despre Marțianul la Gaudeamus, am fost întrebat dacă e posibil așa ceva. Adică să folosești sol marțian amestecat cu fecale de origine umană pentru a cultiva (în condiții de seră) cartofi.

Chiar dacă solul marțian conține nutrienți vitali pentru viața de tip terestru, prezența percloraților îl poate face foarte alcalin (pH 8.3), adică toxic. Cu toate acestea cei de la NASA nu au putut exclude posibilitatea ca perclorații găsiți în anumite probe de sol, să se datoreze de fapt unei contaminări. Indiferent dacă e așa sau nu, știm foarte bine că suprafața unei planete nu este omogenă și de dragul poveștii aș considera că baza misiunii Ares 3 (cea care l-a dus pe Mark pe Marte), ar fi situată într-o zonă cu sol fără concentrații toxice de perclorați.

În plus, mi se pare faină una din ideile regăsite în carte și anume că atunci când cineva reușește, într-un loc nou, să cultive ceva, se consideră că a colonizat acel loc, Mark devenind astfel primul colonist al planetei Marte… Mark săracul, e fără voia lui primul în multe privințe… Primul om care cultivă ceva pe Marte, primul om care s-a folosit de tehnologia unei misiuni anterioare pentru a relua legătura cu Terra, primul om care a călătorit sute de km într-un fel de Land Rover marțian, primul care a supraviețuit timp de 4 ani… primul care… primul…

Filmul e OK. Cam pe repede înainte, dar na, așa e un film – o carte comprimată sau doar vârful unui iceberg. Romanul e împărțit în mai multe planuri de acțiune – Jurnalul lui Mark, forfota din cadrul agenției spațiale americane și activitatea de pe Hermes – nava care se întoarce pe Pământ. Ei bine, în carte trăiești zi de zi alături de Mark și afli mai toate problemele cu care se confruntă, pe când în film tot ce pățește el pare mai degrabă o derulare sau o trecere în revistă a principalelor evenimente.

Paranteză: a mai observat careva că suportul de creioane de pe biroul lui Mark și ursulețul de pluș din mâna unuia din cosmonauții de pe Hermes sunt de la Ikea, iar acțiunea poveștii se presupune că are loc în 2035?… Nu?… Să trecem peste…

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că îți prezintă stadiul actual al astronomiei, Marțianul fiind una din cele mai bine documentate cărți pe care le-am citit. La apariția ei a contribuit și publicul întrucât versiunea draft a apărut online (pe website-ul personal al autorului) – un fel de roman construit cu ajutorul feed-back-ului venit de la cititori. Abordarea asta e la modă și are un avantaj… te ajută să scapi de derapările în decor. Dezavantajul… e că atunci când lucrurile devin serioase, adică romanul depășește stadiul de proiect, trebuie să-l retragi din online…

  • Când?

Înainte de prima misiune umană pe Marte. Și… înainte de a vedea filmul.

  • Cum?

Singur… rupt de lume… Tu cu tine însuți și nimic altceva.

  • Unde?

Noaptea, pe lângă un telescop care să îți permită să arunci un ochi spre Marte.

Featured Image: ticotimes.net

Pierderile umane în Al Doilea Război Mondial

 

Un documentar bazat pe date despre război și pace, The Fallen of World War II analizează costul pierderilor umane în Al Doilea Război Mondial și compară dimensiunile numerice ale pierderilor umane din alte războaie, inclusiv tendințele și conflictele recente.
Scris, regizat, codificate, narat de twitter.com/neilhalloran
Sunet și muzică de twitter.com/Dolhaz

Pentru versiunea interactivă, bilete și multe altele: fallen.io

Apă cu sare…

Apă cu sare…

Quant e-Sportlimousine este prima mașină alimentată cu apă sărată care a primit avizul de folosire pe drumurile publice din Europa.

Mașina este alimentată de sistemul electrolyte flow cell power, care este o parte a tehnologiei NanoFlowcell. Sistemul funcționează într-un mod similar cu o celulă cu hidrogen, cu excepția faptului că apa sărată este utilizat pentru stocarea energiei. În special, două lichide cu săruri metalice, care acționează în calitate de electrolit, sunt combinate în așa fel încât reacția electrochimică are loc. După aceea, motoarele electrice utilizează această reacție pentru a genera electricitate, care este apoi depozitată și distribuită prin super condensatori.

Eficiența acestui sistem ajunge la 80%, deoarece mașina nu are aproape deloc componente mobile, iar căldura reziduală produsă este nesemnificativă în comparație cu mașinile alimentate de baterii litiu-ion. Compania care  o produce susține că Quant e-Sportlimousine poate atinge viteza de 350 km / h (217.5 mph), poate accelera de la 0-100 in 2.8 secunde și are o putere maximă de 920 cai putere (680 kW). Mai mult decât atât, mașina se pretinde a fi în măsură să călătorească până la 600 de km (373 mi), cu rezervorul plin, care este de cinci ori mai mare decât cu un sistem de baterie convențională.

Sursa: intelligentliving.co

Războiul Bătrânilor

Războiul Bătrânilor

În una din discuțiile noastre, Marian Truță mi-a oferit drept exemplu de “cârlig”, începutul romanului Războiul Bătrânilor scris de John Scalzi, pe care de altfel l-a și tradus în limba română pentru Editura Millenium și mai recent pentru Editura Nemira.

Două lucruri am făcut atunci când am împlinit șaptezeci și cinci de ani. Am trecut pe la mormântul soției mele. Apoi m-am înrolat.

În termeni de tehnică literară, un cârlig reprezintă un fragment de text, prezent adesea la începutul unei scrieri prin care autorul reușește să-l “prindă” pe cititor. Practic îl face să-și dorească să citească mai mult…

Cu cât un cârlig este mai scurt, cu atât valoarea autorului crește în ochii mei, iar cartea de față este un exemplu bun în acest sens.

Romanul lui John Scalzi este unul de referință pentru Military Science Fiction și desigur pentru cei care traiesc cu sentimentul că și-au încheiat socotelile pe această planetă. Eu am asociat aventurile lui John Perry –  eroul principal al romanului, cu descoperirea proprie a genului science-fiction.

Să vă explic această analogie.

John este un bătrân care a avut o viață modestă pe Pământ până la 75 de ani, vârsta minimă la care unui pământean i se permitea înrolarea în FCA (Forțele Coloniale de Apărare). Irving, autorul acestei recenzii a avut prin analogie și el o copilărie modestă până când mânat de curiozitate a ajuns în fața raftului cu cărți SF din biblioteca cartierului în care locuia.
Deși amândoi aveau impresia că le văzuseră pe toate… descoperă cu uimire după ce fac saltul către altă dimensiune a cunoașterii, că “adevărata” aventură de abia în acel moment a început.

În cadrul Clubului de Lectura Nemira din Octombrie a.c. am avut (ca de fiecare dată) ocazia să aflu impactul pe care l-a avut aceast roman asupra cititorilor ce frecventează clubul. Am mai spus-o și o mai spun și de data asta – lectura unei cărți este un proces intim trăit prin prisma experienței de viață acumulată și a personalității fiecăruia. De exemplu, mi s-a confirmat bănuiala că mult mai intens va parcurge această carte un cititor aflat la o vârstă relativ înaintată decât un tânăr care nu are timp să se gândească prea mult la faptul că într-o zi se va sfârși totul.

Revenind la subiectul romanului, acțiunea acestuia este pe alocuri previzibilă, însă într-un mod plăcut care face ca lectura să pară familiară. La acest sentiment a mai contribuit și relatarea evenimentelor la persoana I, cititorul empatizând inconștient cu John. Acesta este eroul ales… Cel căruia i se întâmplă multe lucruri puțin probabile, pe care le gestionează cu succes, însă în afara acestui cadrul favorabil, eu personal am găsit în aceasta carte tentativa de a răspunde la câteva întrebări filozofice pe care le voi enumera mai jos.

  1. Ce înseamnă sa fii om, ce înseamnă umanul și umanitatea?
  2. Dacă ți s-ar prelungi viața, ți-ai petrece timpul câștigat pentru un bine colectiv, respectiv pentru apărarea umanității?
  3. Dacă ai capacitatea să te modifici ca specie atât de mult (acumulând îmbunatățiri de la alte specii extraterestre) unde și cine va trasa limita umanității zicând – până aici ești reprezentat al speciei umane, de aici în colo ești altceva (hibrid, unealtă, o nouă specie, entitate, etc)?
  4. BrainPal este un computer incorporat în cutia craniană care iți oferă asistență permanentă (te conectează la rețea, iți oferă abilități aproape telepatice, iți mărește capacitatea de procesare conștientă etc). SmartBlood este un sânge sintetic în care rolul celulelor clasice (hematile leucocitele și trombocitele) sunt înlocuite de nano-roboți care se coagulează instant în cazul rănirii și aduce tot felul de îmbunatățiri fiziologice dincolo de funcțiile naturale ale sângelui normal. Aceste două produse sintetice vin în dotarea fiecărui soldat FCA. Sunt acestea îmbunatățiri viabile în păstrarea caracterului uman sau ele te fac în esență să fii altceva. Și iar, ce înseamnă să fii uman?

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că îți oferă o porție sănătoasă de optimism.

  • Când?

Cu siguranță la batrânețe.

  • Cum?

Aș vrea să spun… recitată de un BrainPal, însă mai avem ceva de așteptat până să ne introducem ceva în cap. Acum suntem în faza în care ne place pe lângă cap (vezi căștile pentru realitatea virtuală și Google Glass).

  • Unde?

Sub un cer înstelat.

Update: Această carte îmi amintește foarte mult de trailer-ul de la Halo 3

The Last Man

The Last Man

Ultimul om (Tha last man) este un film interesant și destul de intens în ciuda dimensiunii sale mici (numai 20 de minute), realizat de Gavin Rothery. Filmul prezintă povestea unui soldat trezit din hibernare înainte de termen, doar pentru a descoperi că lumea pe care o știa dispăruse în urma unui război apocaliptic.

Am vorbit despre SF apocaliptic și post-apocaliptic precum și despre motivul ultimului om, joi 2 noiembrie la Clubul SF din cadrul Bibliotecii Metropolitane “Ion Creanga”. Mai multe detalii pe jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro

Durata de viață

Durata de viață

De câte ori nu v-ați întrebat cât trăiește o altă făptură?… Sau… Câți constientizează cât de puțin sau cât de mult trăiesc unele animale?

În fotografia de mai sus este o efemeridă. Când am surprins-o era deja moartă. Mi s-a parut că stătea pe pervaz ca și cum s-ar fi rugat la lumină.

Cu câteva zile în urmă nici măcar nu exista. Nu a cunoscut foarte multe lucruri din lumea asta pentru că a rămas prizonieră în camera în care întâmplător a intrat. Un om a închis fereastra.

Club Science Fiction

Club Science Fiction

Distanța dintre știință și fantastic este tot mai mică și ne îndreptăm spre vremuri în care această distanță va fi și mai mică. Atât de mică încât nu vom mai putem face distincție între ele – fantasticul (magia) va deveni știință neînțeleasă… Scriitorii genului Science Fiction au prevăzut asta cu mult timp în urmă. Aceștia sunt adevărați exploratori ai realităților alternative, a ceea ce ar fi putut fi sau a ceea ce va putea fi. Prin creațiile lor literare, ei ne pregătesc pentru viitor și ne provoaca să meditam la trecut. Ambele, în ipostazele alternative.

Descoperă universul fantastic al lui Frank Herbert, Isaac Asimov, Hannu Rajaniemi, China Mieville, Vernor Vinge, Ray Bradbury, Ursula K. Le Guin, Stanislaw Lem, Arthur C. Clarke și al altor scriitori de Science Fiction la Clubul de Science-Fiction dedicat adolescenților şi tinerilor din cadrul Bibliotecii “Ion Creangă”.

Moderatorul Clubului de Science Fiction, Florin Stanciu, este un evanghelist al genului. El le-a vorbit tinerilor despre cărțile, scriitorii și lumea science-fiction-ului cu diverse ocazii (East European Comic Con 2015, Conferințele Bookland, etc.), participă la evenimentele care au legătură cu acest acest gen literar, îi place să recenzeze cărțile pe care le citește și din când în când mai și scrie…

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Societatea Română de Science Fiction și Fantasy.

Temele întâlnirilor:

  • 5 noiembrie – SF-ul apocaliptic şi post-apocaliptic
  • 12 noiembrie – Dieselpunk
  • 19 noiembrie – Space opera
  • 26 noiembrie – Planetary romance
  • 3 decembrie – Călătoria în timp
  • 11 decembrie – Mistery fiction

club_sf_2

Eveniment pe Facebook

Captur te îndeamnă la prostii…

Captur te îndeamnă la prostii…

Îmi place cum arată Renault Captur. Prea mult plastic după părerea mea și a unora mai avizați (vezi un review complet pe buhnici.ro), însă uiți repede detaliul ăsta (vital) când o vezi … Îți cam fură privirea, pe stradă… Ți-o fură de asemenea și în reclama de mai jos…

Și ca să nu o mai lungesc mult… Ce dracu’ au avut ăștia cu carasul auriu?… De ce-l fac sinucigaș?… Ce?… Nu înțelegeți?…

Să vă explic… În reclama de la Captur, un Meteor goldfish – o varietate de Carassius auratusse hotărâte el de nebun să urmărească mașina mișto prin tot felul de băltoace, pahare și pipi de cățel, ca în final să ajungă în ocean unde găsește chipurile viața adevărată…, libertatea… CAPTURE LIFE!

Daaa cool!… Minunat!… poate pentru copiii sub 5 ani sau pentru persoane cu retard mintal…. Pentru că marea majoritatea a copiilor din era pre-internet și-au dorit la un moment dat să aibă un pește… și mulți au trecut prin experiența creșterii peștilor de acvariu (cadru de cornier și chit alb, apoi silicon și geam de 6 mm, pompe, filtre, pietriș, melci, sanitari, guppy, scalari și carasul auriu – care era cel mai popular, ș.a.m.d.). Și acești copii, deveniți între timp adulți, cu slujbe și putere de cumpărare, știau și mulți încă încă își mai amintesc un lucru elementar… Un caras auriu este o specie de apă dulce!… APĂ DULCE!!!

Bagă un caras auriu în ocean și o să-l vezi cu burta în sus, cât ai zice pește…

Ce să înțeleg din spotul publicitar al celor de la Renault, că ești un soi de sinucigaș dacă alergi după un Captur?

Un calcul simplu…

Azi m-am întâlnit în tramvai cu un coleg, care s-a hotărât (ori a fost obligat de împrejurări) să încerce și el acest mijloc de transport, după o lungă perioadă de condus autoturismul personal. Incomodat de înghesuiala specifică orei și-a făcut loc și a ajuns în dreptul meu doar după două-trei îmbrânceli inerente. Se vedea pe chipul său bucuria reușitei și câteva picături de sudoare.

remember_facebook

– Aglomerat mai e…
– Daahh mhhh ghhh, am mormăit eu ceva cu nasul într-un articol.

Las apoi telefonul din mână și mă pregătesc să-i țin omului companie, convins fiind că nu voi citi nimic tura asta. La care el îmi spune:

– Nu! Stai liniștit, citește în continuare… Știu cum e… Ți-am citit postarea aia cu timpul pe care îl petreci în trafic…

– Haaa?!… Uite o idee care s-a păstrat în timp, mi-am șoptit în gând oarecum surprins… Apoi a urmat o conversație plăcută care a făcut ca timpul și chinurile ratb-ului să treacă neobservate…

Acasă am scormonit în Facebook după postarea cu pricina. Era veche de mai bine de doi ani. O redau mai jos :

În fiecare zi pierd 45 de minute pe drum spre muncă şi încă 45 înapoi… Asta înseamnă cam 7 ore şi jumătate pe săptămâna (5 zile lucrătoare).

Dacă anul are 52-53 săptămâni, scăzând concediu şi unele zile libere, mai rămân aproximativ 48 de săptămâni, ceea ce înseamnă cam 360 ore, adică… 15 zile dintr-un an pierdute prin mijloacele de transport.

Dacă muncesc minim 35 de ani… rezultă că ajung să pierd 1 an şi jumătate din viața aiurea prin tramvai, autobuz, troleibuz sau metrou, de cele mai multe ori în înghesuială, cu moși, babe şi specimene cu mirosuri dubioase…

Aş putea să-mi iau o mașină… ceea ce înseamnă ca aş scuti cam 30 minute pe zi. Tot rămâne 1 an din viață… pe drum. Mult!…

Pregătirea mea profesională nu-mi permite să muncesc de acasă, căci m-am gândit şi la varianta de a merge la job… stând în vârful patului 😀

CONCLUZIE: Dom’le! Să inventeze cineva odată teleportarea aia!!!… :))

(Facebook 20 februarie 2013)

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

A treia zi și ultima de Roncon a început pe fondul unei mahmureli provocate de “serata SF” ce avusese loc cu ceva timp înainte, din care nu-mi mai amintesc decât de o pană de curent, discursul motivațional susținut de Mircea Naidin și ceva rachiu de caise pe versurile Adrianei Muscă.

La prima oră a avut loc ceea ce se dorea a fi o masă rotundă, la care Lucian Dragoş Bogdan, Alexandru Lamba, Daniel Timariu și Marian Truță, au vorbit despre Retrospectiva publicisticii sf&f românești. Din această discuție am reținut părerea lui Lucian care apreciază că un scriitor de SF ar trebui să publice minim 4 povestiri pe an și că în momentul de față nu există o problemă în a avea unde să publici.

Apoi, Marian Truță ne-a mărturisit că se primesc puține texte și majoritatea sunt modeste… La CPSF de exemplu o parte din texte sunt comandate, pe când la Nautilus politica este una mai de grabă de susținere a autorilor în demersurile lor publicistice. “Stăm bine cantitativ, nu însă la fel de bine calitativ”, mai spunea editorul.

S-a vorbit și despre necesitatea unei baze de date a ficțiunii speculative românești și așa am aflat că în spatele initiativei apărută de câteva săptămâni (vezi postarea lui Milos Dumbraci) dar a cărei autori nu erau cunoscuți, se aflau de fapt  Alexandru Lamba, Lucian Dragoş Bogdan și Daniel Timariu. Marian a menționat și necesitatea unei secțiuni sau instrument separat despre concursuri și premii literare SF&F care să ghideze autorii interesați

fb_Milos_D_150915

A urmat, fără pauză, următorul punct pe ordinea de zi – Revistele S.F. românești actuale – strategii de funcționare – tot un fel de masă rotundă la care au  participat Marian Truță, Alexandru Lamba, Cornel Secu, Florin Stanciu și la final Michael Hăulică.

De luat în seamă a mai fost Elemente SF în posthumanism – o prelegere interesantă susținută de Lucian-Vasile Szabo, Lucian Merișca care a vorbit despre terorism și globalizare – singura prelegere pe tema Romcon-ului la care am reușit să ajung și la final Filmul SF&F între blockbuster și low cost  – o excelență introducere în lumea filmelor low cost SF, prelegere susținută de Darius Hupov. Primer (“cel mai bun film despre călătorie în timp”), Cube, The Man from the Earth, Coherence, Time Lapse + bonus Goodbye World sunt filmele cu buget sub 150.000 dolari, despre care Darius ne-a vorbit și pe aș vrea să le văd în curând (cu excepția lui Cube, pe care l-am văzut deja).

Nu am stat și la festivitatea de închidere (restrânsă) a Romcon-ului, care a avut loc după masa de prânz, din motive ce țin de transportul preorășenesc cu care trebuia să mă sincronizez pentru a ajunge la casa bunicilor aflată la vreo 20 Km de Suceava.

Mai trebuie să menționez că Romcon-ul din acest an de la Suceava a avut un real succes?… Nu cred!… Aruncați doar  o privire la cele câteva poze adunate la acest eveniment…

 

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

Am început ziua în forță cu un croissant cu halva și o cafea pe fugă. Fuga era spre “Provocările scriitorului contemporan de ficțiune speculativă“, prima temă de dezbatere cu care a început cea de-a doua zi a Romcon-ului. Această dezbatere s-a realizat cu participarea lui Florin Haidamac, Liviu Surugiu, Doina Roman, Ciprian Mitoceanu, George Lazăr și Alexandru Lamba care și-a asumat rolul de moderator.

Au fost enumerate drept provocări pentru scriitori: lipsa timpului, editorii reprezintă o provocare, promovarea cărților, calea prin care se ajunge la cititori, lipsa unui sistem de distribuție coerent, durerile facerii (debutul), atragerea tinerilor… și asta până a intervenit Ovidiu Bufnilă care dorea direcționarea discuției către ideile ce guvernează lumea SF-ului românesc, întrucât “sala e plina de scriitori” și se vorbește de lucruri deja cunoscute… Discuția a luat apoi o turnură interesantă, pe alocuri suprarealistă (gps, drone, internetul care e mort… mă rog…), în care au vorbit Ovidiu Bufnilă, Mircea Naidin, Gabriel Gherbăluţă – un profesor de literatură din Galați, Alexandru Mironov, Cătălin Badea-Gheracostea, George Ceaușu, Lucian Cristian Oancea și alții…

Au urmat câteva “prezentări științifice”… despre care nu o să vorbesc din motive de interpretare a “științificului” din descrierea acestor prezentări.

romcon_sv_2015_z2_1

După amiază, în biblioteca Universității Ștefan cel Mare din Suceava a avut loc lansarea cărților:

  • Sfârșitul Inocenței de Cristian Vicol, o carte începută la Tracus Arte, finalizată însă la o altă editură din Timișoara – descrisă că fiind o istorie contrafactuală.
  • Moștenitorii – o antologie marca Cyngus, realizată de Florentin Haidamac, în care au publicat 7 autori tineri suceveni.
  • Orașul de Alex Marinescu, un filolog tânăr care activează pe lângă Quasar. Autorul consideră cartea un experiment (proză + poezie) în care promovează imaginarul de tip urbanistic – Iașul în diferite ipostaze futuriste.

Întrucât mulți participanți pleacă devreme în ultima zi de Roncon (adică mâine), s-a hotărât ca Premiile Roncon să se decerneze azi în locul prezentării de la ora 17 a lui Cătălin Badea-Gheracostea.
Astfel… Câștigătorii Premiilor Roncon Suceava 2015 sunt:

LITERATURA

  • Editură: Nemira;
  • Revistă tipărită: CPSF-Anticipația;
  • Revistă electronică: Gazeta SF
  • Traducător: Ana-Veronica Mircea,
  • Antologator: Ştefan Ghidoveanu (Lumi stranii, Vremea; Istorii Alternative, Tracus Arte)
  • Debut în volum: Doina Roman (Pragul, Tracus Arte)
  • Roman: Liviu Surugiu (Atavic, Tritonic)
  • Volum de Povestiri: Eugen Cadaru (A opta zi e-n fiecare noapte, Tracus Arte)
  • Nuvelă: Mircea Opriță, Cathy Blue
  • Povestire: Lucian-Dragoș Bogdan, Dincolo de orizont
  • Schiță: Florentin Haidamac, Eva
  • Studiu academic: Mircea Naidin, volumul III, Predarea literaturii sf, din Enciclopedia SF, ed. Tritonic
  • Eseu: Florin Pîtea, O introducere în opera lui Liviu Radu
  • Articol: Oliviu Crâznic

AUDIO-VIZUAL

  • Emisiune Radio
    • On line: Exploratorii Lumii de Mâine, Ştefan Ghidoveanu
    • On air: Printre stele, Alexandru Mironov
  • Emisiune TV
    • On line: Reportofan¸ Daria Hupov
    • On air: La frontierele cunoașterii (Rădăuţi TV), Mircea Nanu.
  • Film de ficțiune f.n.
  • Film de non-ficțiune f.n.
  • Videoclip: Adrian Chifu (v. YouTube)
  • Alte producții de artă vizuală: Gabriel Kelemen (v. YouTube)

ARTE PLASTICE

  • Pictură/Grafică: Valentin Ionescu
  • BD: echipa Harap Alb continuă;
  • Ilustrație de carte: Tudor Popa (pentru Basmania, Nemira),
  • Copertă de carte: Tudor Popa (Nemira)
  • Debut în expoziție f.n.

PROMOVARE/POPULARIZARE

  • Fanzin f.n.
  • Blog: 
  • Pagină web personală: Michael Haulică
  • Promotor: Cornel Secu
  • Agent cultural/literar f.n.

PS: La debut, grafică și articol au fost încercări de fraudare. Dovezile vor fi făcute publice în curând.

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

Într-o postare anterioară legată de ROMCON vorbeam despre reținerea unor personaje cheie din SF-ul românesc în a participa la ediția din acest an, pe motive care se întind de la cele mai serioase până la cele ce țin de orgolii personale sau cine mai știe ce-i trăsnește fiecăruia prin tărtăcuță…

Pornind de la această stare de fapt am pășit pe treptele Observatorului Astronomic din Suceava (locul de desfășurare a Romcon-ului) cu inima cât un purice și cu așteptări care mai de care mai sumbre. Angoasa mea nu a durat prea mult căci imediat am văzut figuri cunoscute și surprinzător oameni despre care nici nu-mi imaginam că se vor prezenta la acest eveniment. Romcon-ul pare să aibă suficientă tradiție și impregnare în memoria colectivă încât să-i motiveze pe unii să vină până la Suceava, de peste mări și țări, fie ei scriitori mai noi sau mai vechi, simpli curioși sau melancolici.

Pe lângă oameni, mai era și atmosfera familiară. Ce loc mai bun pentru un Romcon putea fi ales decât un observator astronomic din cadrul unei universități cu oarece renume și importanță în Moldova. Mergând pe holurile lui mi-am zis în gând că partea științifică din SF era îndeplinită, urmează în cele trei zile să vedem și partea fantastică a unui asemenea eveniment.

Până la prima pauză amfiteatrul observatorului era deja plin. Din experiență altor conferințe (nu neapărat SF)… ăsta e semn bun… Se anunța un Romcon Fantastic!

Au fost lansări de carte (vezi programul), un vernisaj despre pictură astrală, viziunea domnului Mircea Opriță despre literatura Science Fiction românească și alte activități specifice. Până aici toate bune și frumoase. Partea interesantă a mers dincolo de programul evenimentului și a avut loc spontan la băuta de după, unde am avut ocazia să văd cum majoritatea taberele au lăsat armele jos pentru a bea o bere la aceeași masă. Ăsta e spiritul pe care îl căutăm.
Doamnelor doamnelor ați dat dovadă că se poate. Eu mă înclin în fața dumneavoastră și mă duc la culcare împăcat…

romcon_sv_2015_z1_1

Că unii băteau câmpii, că alții doar căscau gura sau că unora le-a sărit muștarul prematur, astea sunt deja detalii nesemnificative. Ce mi s-a părut mie de luat în seamă e faptul că s-a discutat și despre Romcon-ul din 2016 și s-au putut desprinde următoarele idei:

  • este necesară stabilirea de regulile de votare în cadrul/pentru următorul Romcon;
  • nominalizările trebuie făcute de către un juriu;
  • organizatorii Romcon trebuie să aleagă juriul;
  • ar trebui să voteze doar cei care plătesc taxa de participare la Romcon;
  • categoriile pentru vot trebuie să fie bine definite din start;
  • ar trebui modificate sau eliminate unele categorii (ex. traducători);
  • nominalizările câștigătoare de la Romcon e de preferat să fie propunerile naționale pentru Eurocon;

Acum, rămâne să vedem cine își asumă sarcina de a impune aceste necesitați marii majorități, care după cum știm cu toții suferă de ceva vreme de o formă cronică de apatie…

 

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python

Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python

Interpretatorul Python, adică programul care transformă liniile de cod ale limbajului de programare cu același nume, în comenzi reale, îl găsești sub două versiuni (v2 și v3) pe site-ul oficial www.python.org. Tot acolo găsești toată documentația de care ai nevoie, link-uri către comunitățile locale (ex: Grup de Utilizatori Python din Romania) și link-uri către diverse resurse de bază (ex: manual tradus în limbă română, scris de olandezul Guido van Rossum – inventatorul limbajului de programare Python, poate fi descărcat de aici: Tutorial Python 2.2).

Python 2 vs Python 3

Cu care din cele două sa încep?, este întrebarea pe care și-o pune orice începător. Imaginați-vă Python 2 ca fiind un bătrân cu multă înțelepciune și experiență de viață pe când Python 3 este un tânăr talentat care promite multe. Eu am ales să le învăț pe amândouă ca și cum ar fi unul singur (baza e cam aceeași), vânând micile diferențe. Până acum m-am lovit doar de trei: modul de scriere a funcției Print, împărțirea numerelor reale și prezența sau absența unor librarii. O părere generală pe această temă găsiți aici: What should I learn as a beginner: Python 2 or Python 3?, sau una tehnică, aici: Python 2 vs. Python 3: How to Choose.

Cursuri

Există o mulțime de cursuri care te ajută să înveți Python. Cum e firesc, unele sunt gratuite, altele contra cost. Mai jos am enumerat cursurile peste care am dat în căutările mele și care sunt gratuite sau cel puțin accesibile. Cursurile sunt etichetate cu #începător, #mediu sau #avansat în funcție de grupul căruia i se adresează.

Cursuri COURSERA

Cursuri UDEMY

Alte cursuri gratuite

Cursuri pe care le găsești pe torrente

Integrated Development Environment (IDE)

Pentru a scrie Python nu ai nevoie decât de Notepad. Totuși ca începător, dacă vrei să ai viața mai ușoară, încearcă înainte de toate un Integrated Development Environment. Un IDE este un program care îți “colorează” codul în așa fel încât să fie ușor de parcurs, îl verifică și pe alocuri scrie fragmente de cod pentru tine, ajutându-te să fii rapid și eficient. O mulțime de erori apar datorită tastării greșite sau a uitării unor caractere, un IDE te va ajuta mult în a depăși problemele de acest fel.

  • IDLE (Phyton GUI) – Cel mai simplu IDE vine deja integrat în versiune de Python pe care o ai instalată (caută-l în folderul interpretatorului Python).
  • Notepad++ – După cum se poate ghici din denumirea sa e un Notepad mai altfel… Adică e un fel de super-notepad care te ajută să scrii linii de cod în diverse limbaje de programare. Tot ce trebuie să faci e să-l descarci, să-l instalezi și apoi să adaugi plugin-urile specifice pentru Python (PyNPP, Python Indent, Python Script, etc). Nu ar fi rău să adaugi și alte plugin-uri cum ar fi cele pentru HTML, XML etc. pentru că vei avea nevoie de ele mai târziu când te apuci de diferite proiecte.
  • PyCharm – E cel mai tare IDE pentru Python la ora actuală. Pentru mine a fost mană cerească… Acest IDE se prezintă sub mai multe versiuni (Educational, Community Edition și Professional). Vă recomand folosirea lor exact în ordinea asta. Primele două sunt gratuite, iar ultima contra cost. După ce ați trecut de faza de profan, Community Edition vă va satisface majoritatea nevoilor. Apoi când lucrurile devin mai complicate puteți opta pentru a cumpără versiunea pro sau puteți migra către un alt IDE concurent, care este open source – PyDev (Python IDE for Eclipse).
  • O listă cu toate IDE-urile pentru Python găsiți aici:      http://wiki.python.org/moin/IntegratedDevelopmentEnvironments

Medii de testare

Să presupunem că ai chef să scrii niște cod pe care să-l testezi și nu te găsești tocmai în fața PC-ului tău (cu de toate) de acasă. Atunci, poți apela la unul din următoarele instrumente:

Web

  • codeskulptor.org – este playground-ul pentru cursul Coursera – An Introduction to Interactive Programming în Python (vezi mai sus);
  • repl.it – este preferatul meu. Arată bine și e o platforma care se adresează mai multor limbaje de programare în caz ca vrei să testezi și altceva.
  • pythonanywhere.com – acesta este un server de găzduire unde se pot testa proiecte mai complexe ce implică interfața web ca django, CherryPy etc.

Android

Testimonials

  • How to Learn Python in Five Minutes – O prezentare scurtă și la obiect realizată de Daniel Moniz, despre ce trebuie să faci ca să înveți Python și apoi să-ți iei o slujbă în domeniu.

 

  • From nothing to daily use – How Python changed my work life – Poate nu veți înțelege chiar tot ce spune Jay Gattuso în filmulețul de mai jos, însă rețineți ideea de bază – chiar dacă uneori habar nu aveți cu ce să începeți sau mai rău, ce faceți, concentrați-vă pe a rezolva o problemă și… mai devreme sau mai târziu veți găsi resursele necesare pentru rezolvarea ei. Nu o să vă iasă din prima cel mai bun cod… însă important e să rezolve problema și apoi în timp vă puteți concentra și asupra optimizării lui.

Alte resurse:

Cover: Marcelo Martinovic

Later update: Cel mai mișto curs de care am dat până acum (pentru android și nu numai): http://www.sololearn.com/Course/Python/

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Lăsând la o parte componenta politico-religioasă, primirea refugiaților de către statele dezvoltate din nordul Europei are efecte benefice pe termen lung. Mă refer aici la fluxul de gene care are loc ca rezultat al unui asemenea eveniment.

Nu e pentru nimeni o noutate faptul că dezvoltarea anumitor țări este strâns corelată cu îmbătrânirea și micșorarea populației. Vrem-nu vrem acestea sunt efectele indirecte ale unui “trai bun”. De exemplu, în țările civilizate tinerii amână procrearea până după 30-35 ani, ca între timp să-și câștige independența financiară și implicit să-și urmeze idealurile legate de carieră. Această amânare este strâns legată și de speranța de viață care este mai mare în Europa decât în țările din nordul Africii.

Când o populație se micșorează și implicit gradul de consangvinizare crește, acea populație își pierde diversitatea genetică, ceea ce înseamnă că este mult mai vulnerabilă în fața schimbărilor majore.

Un flux de gene (noi) într-o populație de acest fel (vezi populațiile din nordul Europei) ar avea ca efect în următorii 30 de ani apariția fenomenului de Heterozis.

Heterozis = superioritate selectivă a heterozigoților, tradusă printr-o creștere a fertilității, dimensiuni corporale, robustețea generală, a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. Apare la descendenții rezultați din încrucișarea a două organisme (linii) genetic deosebite (…) ~ adaptare după C. Maximilian, D.M. Ioan – Dicționar Enciclopedic de Genetică, Ed. Științifică și Enciclopedică.

 

Notă (pentru xenofobi):

Mișcările populaționale de pe un teritoriu pe altul, ca efect al migrației, au existat și vor mai exista mult și bine, atâta timp cât planeta asta va fi locuită de oameni – țin de instinctul de supraviețuire. Oricine vrea să-și mărească șansele de supraviețuire va încerca să ajungă acolo unde se trăiește mai bine. Din acest motiv maimuța s-a dat jos din copac și a început să călătorească distanțe mari până la alți copaci mai roditori. Din același motiv Homo sapiens sapiens a plecat acum ~200.000 de ani din Africa spre Europa, Asia și apoi spre Americi în căutarea de hrană ori de zone cu mai puțini prădători. Din același motiv copii se duc să muncească la oraș ori prin alte țări și nu rămân să muncească pământul alături de părinți (la sat).

Migrația (imigrația și emigrația) este un proces dinamic și are loc permanent. Mai jos (spre exemplificare), se poate observa starea de fapt la nivel planetar în perioada 2005-2010,

Reprezentarea circulară a fluxurilor migratorii în interiorul și între regiunile lumii în perioada 2005 și 2010. Numerele de pe margine arată numărul imigranților și emigranților (intrărilor și ieșirilor) în milioane. Numai fluxurile care conțin cel puțin 170.000 persoane sunt afișate. Credit:. Abel et al, Science / AAAS. Citește mai mult la: http://phys.org/news/2014-03-duo-quantify-global-human-migration.html

 

Partea interesantă e că noi, cei de azi, am avut șansa de a ne naște pe aceste teritorii ca rezultat al unuia sau a mai multor evenimente migraționale. Cine nu crede acest aspect nu are decât să caute mai multe informații pe această temă în istoria universală, europeană și cea locală.

AeroNautic Show 2015

AeroNautic Show 2015

După ce am ratat, în trecut, vreo două show-uri aviatice, care au avut loc pe Lacul Morii, mi-am promis să fiu mai atent la astfel de evenimente. Astfel, cum am auzit de noua mișcare de trupe din zonă (chiar dacă și de data asta a fost tot din scurt) m-am dus să văd despre ce este vorba. Asemenea activități sunt organizate de Primăria Sectorului 6 alături de diferite organizații de profil (armata, școli de pilotaj etc). Și… cum toată lumea îl urăște pe primarul invizibil al acestui sector – Rareș Mănescu (mai ales după penele de apă caldă și de curent datorate lucrărilor de la metrou, a Parcului Moghioroș și a altor năzbâtii în care nu se implică deloc, pentru că e… așa cum spuneam… INVIZIBIL), mă gândesc că ăsta ar fi motivul pentru care nu duduie vestea unui asemenea eveniment peste tot prin cartier și dincolo de el și te trezești așa pe suta de metri că afli de la nu știu cine că pe acolo s-ar plimba niște avioane, așa cum mi s-a întâmplat mie în trecut.

În fine… poate sunt eu prea subiectiv pentru că îmi plac avioanele (cândva doream să mă fac aviator) sau din cauza legăturii emoționale pe care o am cu Lacul Morii (rămășitele tatălui meu au fost dintre cele strămutate pentru a se construi acel lac de acumulare), însă lăsând la o parte trigger-ii mei personali, cred că e vremea să se investească în acest lac mai mult decât s-a făcut până acum și organizând astfel de evenimente consider că e un început numai bun pentru a atrage investitori și mai multă implicare din partea Primăriei Capitalei și a celei de sector. Puțin mai multă mediatizare n-ar strica!…

Am avut norocul de am aterizat lângă doi moși simpatici dotați cu aparate de fotografiat semi-profesioniste și cu multă experiență în domeniu, care traduceau și dădeau o nouă perspectivă bâlbelor comentatorului oficial (acesta era un nene care prezenta modelul avioanelor și piloții ce le pilotau ori cascadoriile care aveau loc, exact ca în sport). Fiecare comentariu oficial era urmat de unul avizat care începea cu “E pe dracu’… ” și se termina cu “…. ar trebui să notăm undeva ce prostii scoate ăsta pe gură!…“. Comentatorul oficial nu era chiar varză, însă din cauza emoțiilor mai încurca borcanele… iar moșii cârcotași, de abia așteptau scăpările ca să discute pe marginea lor.

Eu am stat cuminte și am căscat ochii la tot ce zbura deasupra lacului, cu o ureche la comentatorul oficial, cu cealaltă la moșii mei și chiar dacă muream de sete la un moment dat, nu m-am clintit din loc de teamă să nu mai ajung înapoi la buza lacului din pricina îmbulzelii.

Mai jos câteva poze din cele realizate de mine în care îi puteți vedea și pe moșii cârcotași (uitați-vă după un nene 1,5 m cu ochelari Ray-Ban Aviator).

Pagina de Facebook a evenimentului: facebook.com/aeronauticshowpage

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Pe 1 septembrie s-au împlinit 113 ani de la crearea a ceea ce este considerat a fi primul film Science-Fiction apărut vreodată – Le voyage dans la lune (Voiajul în lună) de Georges Méliès. Filmul este o producție… colorată de mână, realizată în Franța în 1902 și durează aproximativ 14 minute. El a fost restaurat și prezentat la Festivalul Filmului Mut Pordonone în anul 2003 după ce în 2002, o copie aflată în stare bună de conservare a fost descoperită într-un depozit din Spania.

Vizionare plăcută!…

Ce tac când fac!…

Ce tac când fac!…

O vreme am învățat Coldfusion, apoi mi-am băgat nasul și în HTML, CSS, XML, JavaScript, PHP, MySQL, Microsoft SQL Server și alte treburi asemănătoare, suficient de mult cât să-mi înțeleg și totodată să-mi îmbunătățesc instrumentele de lucru. Acum e timpul să-mi hrănesc creierul cu treburi ceva mai laborioase… cum ar fi de exemplu un limbaj de programare… Dar care?… Sunt o mulțime, fiecare cu dificultatea, caracteristicile și puterea lui…

A trebuit să îngurgitez ceva informație până să mă lămuresc cum stă treaba și în final am ales, după vreo două tentative, tot Python. Apoi, în perigrinările mele IT-iste am dat peste schema de mai jos care mi-a confirmat buna alegere. Pentru nevoile mele Python este suficient…

The Zen of Python by Tim Peters

 

Beautiful is better than ugly.
Explicit is better than implicit.
Simple is better than complex.
Complex is better than complicated.
Flat is better than nested.
Sparse is better than dense.
Readability counts.
Special cases aren’t special enough to break the rules.
Although practicality beats purity.
Errors should never pass silently.
Unless explicitly silenced.
In the face of ambiguity, refuse the temptation to guess.
There should be one– and preferably only one –obvious way to do it.
Although that way may not be obvious at first unless you’re Dutch.
Now is better than never.
Although never is often better than *right* now.
If the implementation is hard to explain, it’s a bad idea.
If the implementation is easy to explain, it may be a good idea.
Namespaces are one honking great idea — let’s do more of those!

PS: … și da, cam asta e senzația. Asocierea limbajelor de programare cu lumea fantastică din Stăpânul Inelelor nu este deloc întâmplatoare. După ce rulezi primele programe făcute de tine (chiar dacă nu sunt mare scofală) în sinea ta începi să te simți precum un mic vrăjitor sau un mic alchimist al vremurilor noastre (și mai ales a celor ce vor veni…). Voi oferi detalii despre materialele și cursurile disponibile gratuit pe internet, pe care le-am urmat ori intenționez să le urmez, aici.

Sursa: carlcheo.com/startcoding

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira se ține de cuvânt și odată cu aniversarea a 24 de ani de la înființare, lansează concursul de debut în proză care va purta numele “Valentin Nicolau”, în memoria fondatorului editurii.

Juriul va fi format din scriitorul Sebastian A. Corn (care a câștigat premiul pentru debut Nemira în 1996), criticul literar Cosmin Ciotloş și Dana Ionescu, redactor-șef al editurii Nemira.

Aceștia vor alege doi finaliști, dar decizia finală le aparține cititorilor Nemira, care vor putea vota cele două romane pe blogul editurii Nemira, după titlu, rezumat și 10 pagini la alegerea autorilor.

Romanul câștigător va fi publicat la editura Nemira în primăvara lui 2016 şi va fi lansat în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest.

Regulament concurs:

  • Pot trimite manuscrise doar autorii care nu au mai au romane publicate, indiferent de vârstă și indiferent dacă au mai publicat proze scurte sau fragmente de roman în antologii sau online.
  • Se acceptă manuscrise de ficțiune literară, ficțiune comercială, science-fiction și fantasy, thriller, polițist.
  • Manuscrisele se trimit până la 15 decembrie 2015, la adresa de email manuscris@nemira.ro, cu subiectul „Pentru concursul de debut Valentin Nicolau 2015″.
  • Juriul alege doi finaliști care vor fi anunțați pe 18 ianuarie 2016.
    Între 18 ianuarie și 1 februarie, cititorii vor putea vota pe blogul editurii Nemira unul dintre cele două romane (sinopsis + 10 pagini).

Câștigătorul va fi anunțat pe 2 februarie.

Cerințe de redactare a manuscrisului: documentul să fie trimis în format .doc, Times New Roman cu diacritice, font 12, spațiere 1,5.

Dimensiune acceptată: minim 200.000 – maxim 700.000 de semne cu spatii.

Text preluare de pe blogul Nemira

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

De ce este atât de special acest eveniment? Pentru că:

  1. Va fi mai bun decât cel de anul trecut, care nu a avut loc, chiar dacă inimoșii sefiști din Craiova au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca Romcon 2014 să se desfășoare.
  2. Va fi mai prost decât cel de anul viitor. Pentru că vom învăța din greșeli, vom optimiza lucrurile perfectibile. Dar pentru asta trebuie să fim uniți, să vâslim împreună în aceeași direcție.
  3. Este un prilej de legat noi prietenii. Avem atât de multe lucruri în comun! Putem vorbi despre știință, despre viitor, despre cărți, despre filme… putem cunoaște autori de literatură contemporană, iar aceștia pot afla mai multe despre cum este privită munca lor.
  4. Este un prilej de dezlegat vechi vrajbe. O discuție ”clasică”, între oameni, poate face minuni.  Comunicarea virtuală a adus multe lucruri bune, dar și conflicte stârnite inutil, furtuni într-un pahar de apă ce au făcut ca oameni care se cunosc de mulți ani să-și întoarcă spatele.
  5. Punem țara la cale. Se vor discuta strategii de viitor, menite să asigure o mai bună promovare a SF-ului românesc. Pentru asta avem nevoie și de propunerile tale! Și de ce nu, de ajutorul tău!

Vrem să construim împreună o mișcare SF puternică, închegată, recunoscută pe plan intern și internațional. Datorăm asta predecesorilor noștri, dar în egală măsură și urmașilor. Pentru că ficțiunea speculativă nu devine perimată în noul context științific, dimpotrivă, are la dispoziții noi teritorii!

Cu drag, respect și speranța că ne vom vedea la Suceava,

  • Andreea Ileana Drop
  • Lucian Dragoș Bogdan
  • Eugen Cadaru
  • Alexandru Ioan Despina
  • Nic Dobre
  • Florin Haidamac
  • Alexandru Lamba
  • Florin Purluca
  • George Sauciuc
  • Florin Stanciu
  • Liviu Surugiu
  • Daniel Timariu
Momente istorice + Instagram = Histagram

Momente istorice + Instagram = Histagram

Dacă toată lumea ar fi avut un smartphone, de la Big Bang și până în zilele noastre, cum ar fi arătat relatarea pe Instagram a principalelor evenimente din istorie?… Răspunsul ni-l oferă Gusto NYC și Gavin Alaoenc într-un proiect umoristic numit sugestiv Histagram.

Mai jos câteva exemple extrem de amuzante.

 

 


Copacul de tinichea

Copacul de tinichea

copacul_tinicheaÎn cartierul Drumul Taberei, pe domeniul public, undeva între Favorit și 34, a aparut de ceva vreme un copac metalic cu multe panouri solare pe post de frunze…

I-am zis “copac” după ce l-am împuns cu un băț și am văzut că nu mișcă. Și dacă e un copac, de ce e alb și nu maro cu verde? Sau nu e copac? E vreun jucător de ping-pong de pe altă lume? Naiba știe… Instalatorul său, oricine ar fi fost el, nu s-a sinchisit să ne lase vreun bilețel, o plăcuță, ceva, prin care să ne lumineze puțin mințile prăfuite (de la metrou), cu o explicație despre ce ar putea fi arătarea din gradina noastră.

Acum pe bune, ce e el de fapt?… O operă de artă modernă? Un element de decor stradal care va fi montat undeva pe șantierul milenar al metroului*? Factura la curent mai mică a Pub-ului de vizavi?

 

* Da!… Există un mit urban care spune că într-o bună zi metroul va trece și prin acest cartier.

Update: Misterul a fost elucidat cu ajutorul unei amice de pe Facebook. Este vorba de un proiect de arhitectură a spațiului public și urbanism numit VTREE – copac solar urban creat de trei arhitecți: Horia Spirescu, Anca Constantinescu și Adrian Spirescu. Pe scurt, este copacul la care te duci să-ți încarci telefonul și care îți dă și Wi-Fi gratuit.

 

Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Anul acesta la Atlantykron, în perioada perioada 03 – 06 august, Centrul pentru Studii Complexe și Editura Nemira cu sprijinul MasterCard organizează Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”.

Se vor acorda două premii literare în valoare totală de 2500 lei:

  • Short-Short Story (2-3 pagini): 1000 lei
  • Povestire (6-9 pagini): 1500 lei

Regulamentul concursului poate fi găsit aici.

 

Coperta: Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, a încetat din viață la 54 de ani

Longitudinea: povestea unui geniu

Longitudinea: povestea unui geniu

Cu ceasul lui maritim, John Harrison a testat apele spațiu-timpului și a avut succes, în ciuda tuturor așteptărilor, folosind a patra dimensiune temporală ca să lege punctele unui glob tridimensional. A smuls spațiul dintre stele și i-a închis secretul într-un ceas de buzunar.

Cine a jucat online sau pe PC, jocuri de strategie, sigur a întâlnit situația în care, pentru a trece la următorul nivel, trebuia mai întâi să construiești sau să cercetezi ceva.

În mod similar putem vorbi și de Longitudine. Dacă omenirea sau doar o țară anume, spera la un moment dat, să stăpânească mările și oceanele planetei, din perspectivă năvală și nu numai, trebuia mai întâi să rezolve problema longitudinii, sau altfel spus problema localizării precise a unui punct pe suprafața globului pământesc.

Din punct de vedere istoric, Anglia este prima țară care a ridicat această necesitate la nivel de lege, după numeroase pierderi materiale și de vieți omenești, datorate proastei orientări.

Legea longitudinii spunea că oricine v-a descoperi o metodă prin care aceasta ar fi calculată cu o precizie de jumătate de grad (în condiții de navigare maritimă/oceanică), primea o recompensă în bani, respectiv 20.000 lire sterline.

Nu știu dacă aceasta este prima finanțare serioasă a unor eforturi cu caracter științific (“bugetul pentru proiect” în zilele noastre), însă fără doar și poate este o inițiativă lăudabilă ce a stimulat descoperirea unei modalități de calcul a longitudinii, chiar dacă ea s-a născut din necesitarea rezolvării unei probleme destul de păguboasă – din cauza proastei orientări pe mare sau ocean o mulțime de corăbii s-au  scufundau după ce s-au lovit de stâncile “apărute parcă de nicăieri”.

Metoda propusă de Amerigo Vespucci

În competiția pentru calcularea longitudinii s-au antrenat numeroși aspiranți. După ce s-au cernut puțin ideile, eliminându-se aberațiile care nu avea vreo legătură cu știința, s-au conturat mai multe curente de opinie, dintre care două păreau să indice o direcție favorabilă în identificarea unei soluții, dacă mai întâi de toate se cizelau instrumentele ce stăteau la baza fiecărei abordări.

Prima abordare consta în calcularea distanței față de lună sau față de alte corpuri cerești și stabilirea locației pe baza unghiului dintre acestea. A doua abordare era aceea a cronometrului. Marinarii se puteau folosi de timp pentru a estima distanța față de un reper – un punct standard, universal al originii longitudinii, ulterior stabilit la observatorul astronomic din cartierul Greenwich, Londra, Marea Britanie prin rezoluția adoptată în 1884 la „Conferința Internațională a meridianului”.

Din moment ce timpul e longitudine și longitudinea e timp, vechiul Observator regal este și păstrătorul miezului nopții, ziua începe la Greenwich. Zonele temporale ale globului sunt calculate cu un număr de ore înainte sau după ora exactă de la Greenwich (GMT). Timpul de la Greenwich se întinde inclusiv în spațiu: astronomii folosesc GMT pentru predicții temporale și observații, mai putin atunci când îl numesc ora Universală sau UT, în calendarele lor celeste.

John Harrison

Prima metodă nu se putea aplica pe timp de furtună și necesita efortul de durată a mai multor observatori care trebuia să documenteze poziției aștrilor din mai multe puncte de pe glob. Cea de-a doua metodă dădea și ea rateuri pentru că angrenajul ceasurilor, la acea vreme, era rudimentar și nu făcea fața intemperiilor prin care trecea o corabie în călătoria sa, ceea ce necesita îmbunatățirea mecanismelor deja existente și rezolvarea mai multor probleme de natură mecanică.

Dacă fac abstracție de detaliile tehnice prezentate în introducerea de mai sus, pot spune că acest volum este mai mult decât o carte de popularizare a științei; este de fapt povestea unui om genial – John Harrison, un banal tâmplar, fără educație, devenit prin stăruință, pasiune și devotament un ceasornicar iscusit, care a trebuit să lupte cu limitarea semenilor lui pentru a demonstra întregii lumi că a avut dreptate propunând soluția sa în rezolvarea problemei longitudini. Este de asemenea o poveste despre cum lupta pentru faimă e la fel de păguboasă precum lipsa unui instrument de calculat longitudinea, pentru că promovarea unele soluții în pofida altora, prin eliminarea concurențială și sabotaj, poate duce la încetinirea progresului, zeci sau poate sute de ani.

Toate aceste detalii precum și lupta dintre John Harrison și dușmanul său de moarte Reverendul doctor Nevil Maskelyne, deznodământul celor două abordări și multe altele, le puteți găsi frumos povestite de Dava Sobel, în cartea sa intitulată Longitudinea, apărută în 2015 la Editura Nemira.

Cartea a fost ecranizată în 1999 ca documentar TV de către Charles Sturridge și Granada Film.

Concluzii:

  • DE CE ar trebui să citești această carte?

În primul rând ca să te lămurești cum poți să te orientezi în spațiu atunci când ești pe mare, în jurul tău vezi doar apa și nu ai la tine decât un ceas și niște hărți. În al doilea rând ca sa înțelegi de ce Greenwich a fost ales ca punct de referință pentru longitudine și nu alt loc de pe planetă.

  • CÂND ar trebui să citești această carte?

Oricând în liceu și după.

  • CUM ar trebui să citești această carte?

Făcând abstracție de definiția plictisitoare a longitudinii, pe care ai primit-o în școală și totodată având mintea deschisă spre o îmbinare armonioasă de noțiuni din geografie, astronomie, istorie și ceasornicărie, care te vor face să apreciezi încă o dată valoarea timpului.

  • UNDE ar trebui să citești această carte?

Oriunde pe Terra sau pe puntea unui vapor când mergi într-o călătorie mai lungă. Folosindu-te de ceasul de la mână, vei avea senzația că ești un mare explorator.

Coperta: “Harrison’s Chronometer H5” by Racklever at en.wikipedia

Pagina 1 din 41234