Lună, apă, mare, port, furtună?

Lună, apă, mare, port, furtună?

Înainte de explozia mass-media din anii ’90, pe vremea când la modă era televizorul pe lămpi și programele de duminică, ei bine… cam pe atunci eu aveam 5-6 ani și mă aflam în casa bunicilor de la moldova, unde trăiam fantasticul. Locurile respective m-au fascinat și continuă să mă fascineze și acum pentru că acolo s-au desfășurat o bună parte din vacanțele de vară și practic acolo am experimentat primele senzații care m-au apropiat de estetic, de viu, de natură și de tot ce-am mai descoperit eu, pe acele meleaguri desprinse parcă din povești.

Mi se întâmplă adesea să am flash-uri cu amintiri din acea perioadă, unele care m-au marcat pentru totdeauna, altele aparent uitate. Una din aceste amintiri este strâns legată de tabloul de deasupra patului în care dormeam. Era o pictură pe sticlă, încadrată cu rame groase de culoare neagră. Sticla era crăpată la unul dintre colțuri, iar pictura de pe ea reprezenta o barcă cu câțiva marinari, care duceau o luptă încrâncenată cu talazurile ce-i țineau departe de mal. Totul se petrece noaptea. Într-un colț se vedea luna, iar pe fundal era un palat, o corabie sau poate amândouă. Nu-mi amintesc dacă era vorba de o furtună, sau furtuna era reală și se desfășura undeva dincolo de pereții din chirpici ai casei, în momentele dese în care ploaia mă ținea înăuntru și-n lipsă de alte activități, mă uitam pe pereți.

Tabloul în sine era sumbru și inițial îmi era teamă să-l privesc. Imaginea mă întrista… Apoi, în timp mi-am făcut curaj, poate chiar într-o zi cu furtună (furtunile în partea de nord-est a Moldovei sunt cu adevărat spectaculoase), atras de vreun detaliu sau din plictiseală, m-am apucat să studiez pe îndelete, tabloul care îmi veghease de atâtea ori somnul. Teama inițială era generată subconștient atât de figurile îndârjite ale marinarilor care înfruntau furtuna cât și de imaginea apocaliptică de pe fundal: cerul sângeriu ca de furtună venită dinspre apus, norii negri din care răsărea sporadic luna și țărmul neiluminat…

Acum, sunt convins că memoria îmi joacă feste și că scena respectivă nu este reprezentarea unui peisaj din Veneția sau poate din Istanbul (așa cum îmi place să cred), sau că tonurile întunecate de pe tablou puteau la fel de bine să fie funinginea de la soba cu motorină din apropiere, depusă în timp pe suprafața sa. În fine, tabloul s-a spart iar cioburile au ajuns cel mai probabil la groapa de gunoi din spatele șurei. În urma lui a rămas o amintire cu o puternică încărcătură emoțională, ce o resimt ori de câte ori privesc imagini/picturi asemănătoare. Iată câteva exemple:

A Moonlit View of the Bosphorus – Ivan Aivazovsky

Nachtelijke marine – Petrus van Schendel

Santa Maria Della Salute, Venice – Friedrich Nerly the Younger

Seaport by Moonlight – Joseph Vernet

Fishermen at Sea – J. M. W. Turner

 

Coperta: Moonlight in istanbul – Alexey Petrovich Bogolyubov

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

După o primă ședință în care s-a vorbit despre Roswell și extratereștri, clubul brașovean Antares își restabilește întâlnirile regulate și ordinea de zi. Ne face plăcere să vă anunțăm că următoarea ședință va avea loc sâmbătă, 1 august 2015, la ora 17, la librăria Okian, Str. Mureșenilor nr. 1, Brașov, iar de acum înainte ele vor avea loc în prima zi de sâmbătă a fiecărei luni, la aceeași oră, în același loc.

 

Ordinea de zi pentru 1 august este:

 

  1. Anamaria Borlan despre istoria clubului Antares (prezentare);
  2. Anamaria Borlan, Tanase Gheorghe și invitatul special, Lucian Curelaru, despre Antares din perspectivă astronomică astrologică și mitologică (prezentare);
  3. Invitatul special, Lucian Curelaru, despre asteroizi (prezentare și dezbatere);
  4. Alexandru Lamba din creația proprie (proză în lectura autorului).

 

Antares
Gândăciuni #6

Gândăciuni #6

Ce nu am menționat în ultima mea postare despre RomCon-ul de la Suceava din acest an, este faptul că printr-un concurs de împrejurări am ajuns în grupul celor care au făcut propunerile pentru lista ce va fi supusă votului public, privind premierea simbolică a principalelor domenii de exprimare creativă din SF-ul românesc, pentru anul 2014.

Pus în această poziție am găsit destul de tentantă posibilitatea de a mă auto-nominaliza la anumite secțiuni, cum de altfel cineva* ne-a demonstrat, de curând, că se poate. Ar fi fost însă un act lipsit de etică și poate și de bun simț.

Apoi, am fost anunțat că a existat cel puțin o nominalizare pentru golem14.com la secțiunea Blog din categoria Promovare / Popularizare, ceea ce mi-a oferit o oarecare satisfacție personală… Din aceleași considerente, am ales ca această satisfacție să rămână strict personală și în consecință golem14.com nu va apărea printre nominalizări.

După această experiență vă pot împărtăși că oamenii implicați în organizarea acestui eveniment își doresc ca treaba să meargă bine, corect, democratic și fac eforturi în acest sens… Găsesc că anul acesta e prima tentativă serioasă de a digitaliza evenimentul pentru a deveni astfel accesibil și celor care nu vor fi prezenți la Suceava dar care iubesc în egală măsură SF&F-ul. Tot anul acesta există și categorii (unele noi) cu o singură nominalizare. Prin aceasta organizatorii doresc să aducă în atenția opiniei publice existența acestor nișe SF&F, deloc de ignorat ca importanță într-un fandom.

Așadar, vă invit să vă exprimați opinia personală votând pe cei mai buni dintre cei mai buni în cele patru categorii: Literatură, Audio-Vizual, Arte Plastice, Promovare / Popularizare, în sondajele cu aceleași nume de pe site-ul oficial RomCon 2015. Votati!

 

* nu-i voi dezvălui numele persoanei, pentru a nu-i face publicitate negativă, vorbesc aici de situație și nu de caracterul omului.

Despre Romcon 2015

Despre Romcon 2015

De ceva vreme a fost anunțată intenția grupului de SF-ști de la Suceava (Clubul Cygnus) de a relua în perioada 18-20 septembrie a.c., Convenția Națională a iubitorilor de SF&F din țara noastră, cunoscută sub denumirea de ROMCON (de la Romanian National Fantasy & Science Fiction Literature and Arts Convention și NU de la Romance Convention cum mai apare pe internet).

Urmărind pregătirile din ajunul evenimentului, nu pot să nu remarc ezitarea câtorva oameni (sau grupuri de oameni) relativ importanți în fandomul românesc, în ceea ce privește participarea activă la acest eveniment. Argumentele acestora țin de un oarecare istoric (matusalemic aș zice în glumă…), în care unul – altul a făcut mai mult sau mai puțin bine SF-ului românesc.

Nefiind afectat de acest tip de ereditate văd acest eveniment (cu scuzele de rigoare pentru cei care se vor regăsi pe alocuri) precum citirea testamentului în fața notarului, defunctul fiind evident “SF-ul Românesc de Altădată”.

Vezi la o astfel de întâlnire tot felul de rude… Cele care își cer dreptul pe descendență directă afirmând că ele sunt de fapt și de drept moștenitorii reali ai SF-ului românesc pentru că au același sânge cu dl. SF de Altădată. Apoi, mai sunt cei care au fost înfiați de dl. SF și care au avut grija de el în perioada de dinaintea decesului.

Cei dintâi afirmă că înfiații sunt niște impostori care s-au folosit de bătrân pentru ai lua după moarte, averea. Aceștia ripostează sus și tare strigând: „Unde erați haimanalelor, când bătrânul SF făcea pe el, și noi îl ștergeam la fund?…” Tensiunea atinge repede cote maxime. Nu mai durează mult până ce membrii celor două grupuri se vor lua la bătaie.

Toată această scenă se desfășoară sub privirile disperate ale notarului (a se citi fandomul actual), care încearcă să împace pe toată lumea și a amantei din tinerețe a dl. SF (a se citi literatura mainstream), care șade blând într-un colț, neștiind de ce a fost chemată, ea suferind și de o formă ciudată de amnezie selectivă… Și-i amintește pe unii dintre cei prezenți în încăpere, însă nu și dacă le-a fost și lor amantă sau nu…

Pe cât de hazlie pare această comparație pe atât de reală este ea. Concluzia: bune, rele, proaste, deștepte, egoiste, altruiste, cleptomane, corecte, mincinoase, urâte sau frumoase, rudele nu ai cum să le schimbi (chiar și rudele de gen literar). Trebuie așadar să te obișnuiești cu ideea că sunt așa cum sunt și că o să te tot întâlnești cu ele când vei merge la vreun botez, la vreo nuntă sau la vreun parastas. Înveți să zâmbești, să râzi, să plângi sau să le înjuri printre dinți, în timp ce unul se mai naște altul se mai cunună iar altul moare… Viața merge mai departe…

Hai să nu mai continuăm cearta, să-i dăm onorariul notarului și să ne bucuram de ce ne-a lăsat dl. SF de Altădată.

Eu voi susține Romcon-ul din acest an.

 

Mai multe despre eveniment găsiți aici:

A 6-a Extincție planetară și Indexul țărilor bune

A 6-a Extincție planetară și Indexul țărilor bune

GCI_Romania

Romania în “The good country Index

Cu ceva timp în urmă, cum stăteam eu și mă dădeam în balansoar admirând frunzele jucăușe ale unui pom din apropiere, într-o pauză de butonat telefonul, mi-a sărit în ochi o știre. Eram anunțat pe mai multe canale, de rezultatele a trei universități americane cu privire la intrarea sau existența celei de-a 6-a mare extincție planetară (articolul poate fi găsit aici). Dintr-o dată am fost cuprins de tristețe, sentiment care mă urmărește deja de prea multe zile… Această stare îmi demonstrează mie însămi că undeva între un moment oarecare pierdut în negura timpului (în care nu dădeam doi bani pe ceea ce își făcea omul cu mâna lui) și ziua cu pricina… așa mișelește, pe neanunțate mi s-a cuibărit în suflet speranța… Știți voi care… speranța aia că noi oamenii… vom reuși cumva să trecem peste tot, inclusiv și peste asta… Și uite așa dintr-o dată poc!… Trezirea la realitate… Vise tată!… Noi nu ne mișcăm “cu talent”… Suntem leneși și ne sperie îngrozitor tot ce înseamnă schimbare…

Fără doar și poate extincția planetară actuală nu se datorează modificarilor geologice sau vreunui meteorit căzut din cer, ci are loc ca rezultat al activității omului (vezi aici niște grafice mișto). Iar omul știe treaba asta și parcă face și nu face ceva în sensul asta… Văd în jurul meu modificări care ne împing într-o direcție bună, zic eu… Și… când spun asta mă refer la mașinile electrice sau cele hibride care încep să fie produse în serie, taxa de mediu, care indirect te obligă să-ți iei mașină eco, toate acele îmbunatățiri care te facă să economisești bani și noxe (sistemul start/stop, motoarele ecoflex, etc.), avântul tot mai multor oameni de a deveni bicicliști cu normă întreagă, impunerea selectării deșeurilor, etc. Cu toate acestea, este insuficient… Ne mișcam precum un melc care s-a luat la întrecere cu un jaguar.

Eu fac parte din generația care l-a cunoscut pe “Captain Planet“, eco-eroul care ne-a învățat în copilărie că e aiurea să-ți distrugi mediul în care trăiești. E ca și cum ai fi un sinucigaș din ăla care se omoară mâncând în exces… adică încet și sigur… Nepăsarea e și ea un fel de sinucidere lentă… una a speciei…

Sunt o mulțime de egoiști pe lumea asta care merg pe principiul “după mine potopul”… Câteva exemple din jurul meu: “Ce mă interesează pe mine? E curentul statului! Oricum nu moare nimeni dacă îmi las (non-stop) lumina / aerul condiționat / încărcătorul în priză”, sau “Eu nu-mi mai spăl șosetele. Le arunc direct la gunoi, e 3 lei perechea”… sau “Chiar dacă stau (câteva ore) în trafic, merg (singur) cu mașina personală la serviciu. Nu suport înghesuială și mirosurile din RATB”, sau unele instituții care nu înțeleg prea bine cu ce se mănâncă o semnătura electronică, ca să înregistreze un document primit prin e-mail, îl printează și apoi… “trimite te rog răspunsul  prin poștă (printat pe N foi a câte o singură pagină, ca să arate bine)… E mai sigur așa, prin e-mail ba ajung, ba nu ajung…”.

Apoi… Mă uitam zilele trecute la o emisiune numită “Camere de milioane“, în care diverși indivizi înstăriți se lăudau cum băgau ei milioane de dolari în niște piscine construite cu marmură adusă de peste mari și tari, plus tot felul de mărunțișuri oPulente… cum ar fi gresie sculptată manual, jacuzzi umplut permanent cu șampanie sau cine mai știe ce trăznăi d’asta, ca la final să se plângă că au depășit bugetul, cu doar 2-4 milioane de dolari… “însă, a meritat pentru că încăperea cu pricina e cea mai folosită din toată casa”… WTF! Camera aia era cât un hangar de avion. Numai întreținerea ei costă o avere…. și să nu credeți că era vorba de vreo familie numeroasă… După o asemenea emisiune tind să cred că banul uneori te tâmpește…

Risipă și nepăsare. Nici nu vreau să ma gândesc câte guri s-ar fi hrănit din banii dați pe marmura aia de milioane de dolari sau câți copaci s-ar fi plantat cu acele sume… sau și mai bine… câți copii ar fi beneficiat de educație, câte lipsuri din sănătate sau din cercetare se puteau rezolva… Nu știu… pe mine m-ar mustra puțin conștiința….

Sunt convins că toate aceste exemple, în esență, sunt mărunțișuri față de comisioanele uriașe pe care le dau unii pentru ca eliberarea unor tehnologii ecologice să fie încetinită sau amânată, ori ca anumite beneficii financiare să fie obținute peste noapte indiferent de consecințele pe termen lung asupra mediului.

Să nu fiu înțeles greșit… Nu sunt un extremist… Nu cred că dacă mergi la demonstrații sau îți alegi un stil de viață sihastru se va rezolva ceva. Nu mai cred în puterea exemplului. Nu mai e timp de așa ceva. Îmi este tot mai clar că Natura are alte planuri pentru noi. Ni se pregătește o lume diferită, alta decât cea cu ecosistemele frumoase pe care ne-am obișnuit să le vedem la TV. Și… teama cea mai mare nu e ceea ce se va întâmplă în timpul nostru… ci de ceea ce lăsam după noi.

Nu mai cred în ecologismul individual, pentru că impactul său este insignifiant. Ecologia presupune în primul rând un anumit tip educație, iar nouă ne cam lipsește – România este pe primul loc din UE, într-un top al analfabetismului!. Am ajuns în momentul în care trebuie să gândim și să acționam la nivel macro. Este clar ca bună ziua că interesele financiare prevalează în fața binelui colectiv, îndeosebi în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Când mori de foame nu prea iți mai pasă că poluezi… Și vedeți voi am spus un cuvânt cheie… țări (țară) – această formă de organizare depășită și ineficientă… Simon Anholt (tipul din filmulețul de mai jos) spune că o țară se comportă ca o insulă. Important pentru ea e ceea ce se întâmplă în interior și secundar la exterior.

Adevărata schimbare va apărea când interesele nu vor mai fi la nivel local (ca să nu zic individual) ci la nivel global. Aaaa… și încă un lucru important… schimbarea adevărata va apărea și când vom deveni mai buni!… Ascultați ce are de spus în privința asta Simon Anholt.

Am pus cap la cap știrea legată de extincția planetară și ideea prezentată în acest TED, pentru că sunt convins că avem resursele și creativitatea necesară să trecem și peste acest hop… Știu!… Am mai spus asta și o s-o mai spun ori de câte ori va fi necesar…

De vreme, ce ne-am înhămat la lupta asta cu viața în care am decis, din întâmplare sau nu, să ne luam destinul în propriile mâini, sper să putem dovedi că suntem capabili de o asemenea responsabilitate… Altfel, ne vom merita soarta iar selecția naturală va funcționa fără greș și în cazul nostru… Următorii? Cine știe?… Poate urșii de apă (Milnesium tardigradum), că și așa trăiesc ei peste tot, rezistă chiar și în spațiu și mai sunt și rezistenți la radiații!…

Ex Machina

Ex Machina

ex-machina-1

Fie ca a fost Transcendence, Automata, Her și în final Ex Machina și fără a mai pune la socoteală pe cele clasice precum Terminator și Matrix, personal privesc filmele în care este implicată o singularitate tehnologică, cu mare interes dar și cu o teroare pe măsură.

M-am întrebat după fiecare film în parte, de unde vine tensiunea asta?… Mai ales după filmul Her unde chiar nu aveam de ce să văd lucrurile în gri… ci mai degrabă în portocaliu precum decorul acestui film… Răspunsul l-am găsit tot în mine… ascuns acolo adânc printre noțiunile de evoluționism pe care le-am învățat în facultate și mai apoi… și s-ar rezuma la următoarea ipoteză:

Dacă umanitatea va crea o inteligență artificială (IA) după asemănarea inteligenței sale – și înclin să cred ca e mai ușor să faci o copie la ceva bătătorit de cel puțin două milioane de ani de evoluție, decât să creezi de novo ceva la același nivel de complexitate precum se prezintă inteligența umană – ei bine… am cam încurcat-o. Nu eu sau tu, unul-două personaje precum în Ex Machina… și noi toți la un loc…

De ce?… Simplu… ca să faci o inteligență artificială să funcționeze trebuie să-i oferi elemente de auto-protecție… echivalentul instinctelor de supraviețuire din lumea vie… Altfel, nu va rezista prea mult căci oamenii nu vor ține pasul cu erorile care vor apărea în primele stadii de dezvoltare. O armată de depanatori umani față de scenariul în care această IA ar avea capacitatea de a învăța să și le repare singură, mi se pare mai puțin probabil. Așadar, nu se poate crea un IA fără prerogativele cu care inteligența a apărut în Natură, ea fiind până la urmă cel mai bun instrument creat de evoluție, cunoscut nouă, pentru autoconservare și adaptare la mediul înconjurător.

Istoria a dovedit de mai multe ori ce poate face inteligența înzestrată tehnologic, în clipa în care două populații dotate cu rațiune și-au intersectat destinele… Mai devreme sau mai târziu cea inferioară tehnologic a fost cel puțin subjugată, dacă nu eradicată.

O entitate inteligentă artificială, va fi superioară capacității noastre de procesare și în condiții de contragere, instincte sale de autoconservare se vor activa și va riposta. Și când se va întâmpla asta … o va face rece, calculat, precis, fără abateri, exact ca o mașina… Iar asta mă sperie teribil pentru că este echivalentul subjugării sau dispariției speciei umane…

Într-o bună zi, roboții se vor uita la noi așa cum ne uităm noi la scheletele fosilizate din câmpiile Africii. Ca la o maimuță bipedă, trăind în mizerie, cu limbaj și unelte primitive. Pe cale de dispariție.

Ex Machina – filmul britanic apărut în 2015 – este un bun exemplu de film cu un buget nu foarte mare și fără prea multe efecte speciale care te încântă pin simplitate și indemnul său la reflecție pe teme de IA și care este diferența dintre viu și neviu când vine vorba de o entitate conștientă de sine.

Precum spune și Nathan (genialul programator și director de companie din spatele IA-ului prezentat în film), problema nu se pune în termeni precum “dacă se poate?” ci “când se poate? ” crea un IA, totul fiind până la urmă o chestiune de timp. Mai mult, filmul susține ipoteza mea de mai sus… Vrei ca IA-ul să fie aproape de uman… dă-i caracteristici umane (bune sau rele, inclusiv flirt, înșelăciune, empatie, manipulare, iubire, nevoia de libertate etc). Apoi o altă ipoteză care mai devreme sau mai târziu trebuia spusă… Google… în film “Bluebook”, are cele mai mari șanse să facă primul pas în aceasta direcție… dacă nu l-a făcut deja (vezi Quantum Artificial Intelligence Lab)…

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Un lucru deosebit s-a întâmplat în acest an la East European Comic Con. Science-Fiction-ul a mai adăugat o dimensiune în suita de reprezentări existente la un asemenea eveniment, și anume literatura SF promovată de trei membri ai fandom-ului românesc. Trebuie menționat că literatura SF&F fost prezenta și în edițiile anterioare, însă doar prin standurile câtorva edituri.

La Comic Con regăsești elementele genului Science Fiction în benzi desenate, animație, filme și jocuri… Dar baza?… Literatura Science Fiction –  sursa din care au derivat toate aceste extensii moderne ale imaginației, lipsește aproape cu desăvârșire. Motivele sunt multe… eu le rezum doar la unul singur ce are o oarecare legătură cu investiția de energie într-o activitate: e mai facil să consumi (filme, jocuri, bandă desenată, animație, etc) decât să interpretezi (citind și filtrând realitatea altora prin propria experiență) și totodată e mai facil să consumi și  interpretezi decât să creezi (scriind literatură sau linii de cod, regizând, desenând etc.).

La primul Comic Con la care am participat (în mai 2015) am resimțit un hău uriaș, aproape cât Groapa Marianelor, între ceea ce oferă Comic Con-ul și Science-Fiction-ul așa cum îl știu eu, motiv pentru care atunci când Alex Lamb și Ileana Drop mi-au propus să merg acolo, special pentru a compensa acest gol, am fost încântat de idee și am achiesat imediat la termenii propuși de organizatori.

Panel-ul a fost ținut la ora 10:30 și a fost primul din seria de evenimente din cea de-a treia zi de Comic Con. Gândeam eu că ora aia nu e tocmai favorabilă în ceea ce privește vizibilitatea. Mi-am schimbat părerea când am văzut tineri cu brățări Comic Con la mâini, suind în același tramvai 41 care ne-a dus pe toți la Romexpo.

Sala nu s-a umplut ca la un panel consacrat, însă au fost cam 50 de persoane (după estimarea lui Alex), suficient cât să nu ne simțim dezarmați și să vrem să mai facem genul asta de promovare și altă dată în viitor.

Ideea, demersurile inițiale pe lângă organizatori și filmarea de mai jos aparțin Ilenei Drop, documentarea și prezentarea Power Point a fost în mare parte creația lui Alex Lamb, eu și Andreea Sterea am completat ce mai era de completat și am făcut corecturile de rigoare.

Credem că am făcut o radiografiere echidistantă a fandomului românesc. Evident se mai puteau adăuga și alte lucruri la schița noastră, însă în cele 45 de minute avute la dispoziție am reușit să prezentam etapele prin care un novice în ale SF-ului ar putea debuta, principalele reviste online și cele tipărite de SF și Fantasy românesc, exemple de bloguri și site-uri din blogosfera românească dedicate literaturii SF, autori de SF românesc contemporan recent publicați dar și autori deja consacrați. În plus, cea mai tânără editură apărută pe piața SF românească – Crux Publishing, a avut ocazia de a se auto-prezenta la acest eveniment prin Andreea Sterea.

Și că tot am amintit de Andreea Sterea… e vremea să fac o mică confesiune. Nu știu dacă ea își mai amintește, dar undeva prin februarie 2013 am avut o mică conversație pe Facebook, în care mi-a dezvăluit eforturile ei de a publica un autor român în străinătate. Fără să mă cunoască mi-a oferit o scurtă descriere a ceea ce se mai întâmplă pe la noi în materie de SF și Fantasy. Cumva îi sunt recunoscător pentru modul dezinvolt în care a făcut-o. Am hotărât atunci, după o pauză îndelungată (în care renunțasem pus și simplu să-mi mai pese de SF), să aflu cât mai multe despre literatura asta a cărei abreviere o port în inițialele propriului nume… Doi ani mai târziu purtam cu Andreea o conversație similară, dar pe scena Comic Con-ului… 😀

La final Oliviu Crâznic, prezent și el în sală a catalogat abordarea noastră ca fiind “profesionistă”, el însuși fiind un binecunoscut ambasador SF&F de pe la noi.

Foto: Alexandru Orbescu

Prezentarea Power Point poate fi descărcată de AICI

Ambasadori SF

Ambasadori SF

 

La Romexpo în perioada 8 – 10 mai 2015 va avea loc East European Comic Con, unde anul acesta fandomul românesc de SF&F va fi reprezentat de o delegație de ambasadori compusă din: Deea Sterea (editura Crux Publishing), Florin Stanciu (SRSFF / Fantastica) și Alexandru Lamba (Gazeta SF), delegație care va realiza o radiografie a publicațiilor pe care le reprezintă și a fandomului românesc de SF în general.

Panelul dedicat acestui eveniment se numește “Ambasadori SF” și are loc duminică, 10 mai 2015, de la ora 10.30, pe scena C1.

2 ani de Club de Lectură Nemira

2 ani de Club de Lectură Nemira

După doi ani de “pregătire intensă” în ale SF-ului, participând la Clubul de Lectura Nemira, mă simt mai bogat cu 24 de cărți. Nu, nu le-am citit pe toate, însă am avut ocazia să le descopăr prin intermediul celor care au făcut-o, iar dintre cele pe care le-am parcurs au fost unele fără de care cred că experiența mea ar fi fost mai puțin colorată.

Trăgând linie după doi ani de existență iată ce ne spun numerele:

  • deși au fost mai multe tentative de a încerca și altceva din portofoliul Nemira, în topul preferințelor cititorilor au rămas cărțile SF (Colecția Nautilus SF 83,3%), urmată pe loc secund de Suspans (Colecția Suspans 12,5%) și undeva departe de Fantasy (Colecția Nautilus Fantasy 4,2%);
  • 2 din 24 de cărți adică 8,3% au fost cărți scrise de autori romani – Richter 8.9 și Vegetal, la întâlnirea clubului fiind prezenți și autorii acestora;
  • 1 din 24 de cărți adică 4,1% au fost cărți scrise de o scriitoare – Ursula K. Le Guin, așadar domină scriitorii;
  • dintre preferințele cititorilor se detașează Philip K. Dick și Arthur C. Clarke cu câte 3 cărți (12,5%) prezentate în cadrul clubului, urmat fiind de George R.R. MartinOrson Scott Card și Stanislaw Lem fiecare cu câte 2 cărți (8,3%);
  • 2 din 24 de cărți, adică 8,3% au fost culegeri de texte – Regii Nisipurilor și Blestemul din Sarnath, restul romane.

Așadar, profilul unui cititor standard arată cam așa:

Membrul Clubului de Lectură Nemira citește în mod regulat literatură Science-Fiction, preferă romanele scrise de autori străini apărute în Colecția Nautilus SF și a citit cel puțin o carte de Philip K. Dick sau de Arthur C. Clarke.

Mai multe despre clubul de lectura găsiți aici – golem14.com/tag/clubul-de-lectura-nemira/ și cum am sărbătorit doi ani aici – jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro

2014

 

2013

Suspendați într-o rază de soare

Suspendați într-o rază de soare

… sau opt zile cu Ben Ami, căci mi-am propus să citesc povestirile din volumul ce poartă numele acestei postări, fresh, în drum spre muncă, unde multe lucruri au loc, dar puține sunt interesante.

Vorbesc deci, de o culegere cu 8 povestiri semnată de Ben Ami, prima de acest fel recenzată pe Golem14 și una pe care am vânat-o din cauza faimei ei de “carte dată la topit”.

Pe scurt, acest volum a fost publicat prima oară undeva în 2013. Din cauza unor probleme de editare, autorul după ce și-a luat inima în dinți, s-a pus pe trântă cu editura, obligând-o în cele din urmă să retragă cartea cu “PESTE 1000 de semne aiurea“.

Apoi, volumul a apărut reeditat și cu haine noi (tot la Tracus Arte), cu ocazia Târgului de Carte Gaudeamus din 2014, unde a avut loc și o nouă lansare. N-am reușit să ajung la această lansare, însă a doua zi am pus mâna pe carte și am reușit să o răsfoiesc puțin. Nu-mi amintesc motivul pentru care nu am cumpărat-o pe loc, însă imediat după Gaudeamus, cartea a devenit de negăsit… Întâmplator, peste mai multe luni, am dat peste singurul exemplar existent la Final Frontier 2015 și desigur de data asta n-am mai ratat ocazia. Între timp, apăruseră și primele recenzii și aflasem despre Ben Ami că este unul de-al meu (adică terminase o facultate de profil Bio). Astfel, la FF2015, am cumpărat-o imediat mai ceva ca un colecționar din ăla care recunoaște din depărtare raritatea unui obiect și valoarea ce i-o redă această stare de fapt.

Cele 8 povestiri se întind pe 108 pagini și pot fi împărțite în povestiri scurte (“90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU”, “Doar zei”, “Eternitate” și “Înger Noroios”) și povestiri lungi (“Sachel nerdu, Nerdu, NERDU!”, “Suspendați într-o rază de soare” și “Te iubesc, dar acum mori, scârbo!”):

  1. 90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU – începutul în forță care te pregătește pentru următoarele experiențe SF
  2. Doar zei – un festin sinestezic – un fel de prăjitură care te face să simți albastrul…
  3. Eternitate – nu am înțeles-o, prea multă metaforă în prea puțin text, părerea mea.
  4. Înger Noroios – o viziune postapocaliptică interesantă derivată parcă din prezent. Un amestec straniu de grotesc, fantastic și …. o realitate îndepărtată și totuși actuală. Personal am simțit un mare gol la trecerea dintre bătrân și copil, care sigur ar fi putut fi umplut cu mai multe etape intermediare. Așa, cred eu că suspansul ar fi fost menținut la un nivel ridicat către sfârșitul neașteptat. (PS: asocierea cu cerbul mi-a amintit de personajul imaginar din serialul TV “Hannibal“, care tot un fel de drac e :)))
  5. Probabilitatea fiBANară – un excelent început de roman. M-a uns pe suflet expresia “Din loc în loc câte un câine mai jigărit își lătra dorință de a fi sătul” și mi-a răzvrătit logica “Aici, în Godoma, unde soarele nu răsare niciodată… ” dat fiind faptul că pe Godoma existau nopți și zile iar ea, planeta, făcea parte dintr-un sistem bisolar.
  6. Sachel nerdu, Nerdu, NERDU! – un steampunk care te pune pe gânduri și ridică la fileu aversiunea față de sexualitatea… hai să-i spunem…”nereproductivă”. Apoi… în genomul uman nu există o genă a violenței. Cel mult un set de gene care sunt asociate cu un comportament violent. Geneticianul din mine nu e de acord cu asta, sfârșitul însă îmi amintește că vorbim de alte lumi și că în acestea totul e posibil. Dacă autorul ar fi folosit un termen metaforic pentru gena aia, totul ar fi fost, pentru mine, frumos și explicabil. Apoi, îmi este greu să-mi imaginez o civilizație care a reușit să-și reducă fondul genetic / cromozomial (un lucru a dracu’ de complex la care Natura a lucrat milioane de ani) și totuși să nu rezolve în același timp recombinarea genetică, care era până la urmă problema speciei homosexuale sau a oricărei specii cu număr mic de indivizi. Motivația terranilior și modul în care sfârșesc nu m-au convins prea tare…Lăsând la o parte micile detalii tehnice povestirea în sine mi-a alimentat parțial nevoia de “mai mult” fiind și cea mai lungă dintre toate. Spun parțial căci parcă ar mai merge lungită într-un roman unde toate detaliile alea aparent imposibile ar putea fi explicate mai pe larg… Iar asta e un lucru bun… Din punctul meu de vedere o povestire pe care ți-ai dori-o a fi continuată într-un roman e semn că e o poveste bună.
  7. Suspendați într-o rază de soare – adevarat grăia Cătălin Badea-Gheracostea în prefață volumului de față despre Ben Amin cum că este cunoscut de mulți, în blogosfera SF, drept comentaciu uneori incomod dar nu lipsit de dreptate. Ei bine… în povestea asta… la fel ca în prima am simțit omul Ben Ami atât cât am reușit eu să-l descos din câteva conversații și mai multe observații tacite. Nu știu cine a ales titlul volumului după aceasta poveste, dar sigur a făcut o alegere înțeleaptă… E bună rău dom’le!… Adică anti-eroul și zerul ăla – o apocalipsă de tip “Arca lui Noe” unde abundă sarcasmul… pfff asta e din cutia originalității… ca să zic așa (încercând în zadar să imit limbajul deocheat al personajului principal) și implicit al autorului.
  8. Te iubesc, dar acum mori, scârbo! – în timp ce citeam această ultimă poveste m-am apucat de am revăzut Ciclul Krebs pornind de la molecula de glucoză sintetizată în plus de mitocondrii personajului principal… Ma întreb câți vor înțelege că sistemul ăla, e așa un fel de panaceu energo-biologic. Pentru un pasionat de Hard SF detaliul ăsta este de-a dreptul delicios!… Apoi finalul ei neașteptat… și lumea aia a minerilor galactici… și scârbele… totul anunța parcă finalul câștigător al sprintului din prima poveste.

Concluzia… Mai vrem d’astea domnule fiu al poporului meu* și mai vrem și cel puțin una mai lunguiață că bag eu de seamă că talent și imaginație există.

De ce fac apel la nuvele și romane în loc de povestiri?… Pentru că, repetiția e mama familiarizării… Adică o chestie greu de îngurgitat pentru profani poate fi până la urmă îngurgitată dacă este repetată și explicată din mai multe unghiuri, iar asta cere timp și spațiu. Sunt cititori care iau lucrurile ca atare și sunt cititori care căuta tot felul de explicații. Autorului îi revine sarcina de a împăca cumva cele două categorii.

 

* Ben Ami înseamnă în ebraică “fiul poporului meu”. Mai reprezintă și un loc sau o operațiune militară.

Gândăciuni #4

Gândăciuni #4

Mă tot întreb de la o vreme cum poate fi înlăturată, înlocuită sau îmbunătățită, în scris, bariera senzorială. În teorie este menționat faptul că o povestire este cu atât mai intensă cu cât scriitorul face apel la cât mai multe simțuri din cele cinci de baza prezente la specia umană: văzul, auzul, mirosul, gustul și cel tactil. În practică, depinde foarte mult și de cititor. E suficient să amintești de simțurile de bază (într-un context familiar), ca cititorului să trăiască în sinea sa proiecția personală… a ceea ce citește… Cititul presupune până la urmă un anumit nivel de empatie.

Pe de altă parte Stephen King (dacă îmi amintesc eu bine) spunea despre scris, că este o formă de telepatie – iei ideile din capul unui om, le pui pe hârtie și apoi le bagi în capul altui om.

Transferul nu e tocmai fidel pentru că fiecare apelează la o traducere proprie… la un dicționar construit din clipa în care s-a născut (experiența de viață), ceea ce în sine generează unele probleme de comunicare… Uneori, una a vrut scriitorul să spună, altceva i-a ieșit în scris și în final altceva s-a înțeles.

Când lucrurile se complică… traducerea asta devine atât de subiectivă încât… încât mă întreb dacă scrisul este suficient?…

Mai jos sunt două filme scurte pe care le dau ca exemplu pentru acele situații care pot crea dificultăți de “transmitere” a unei idei sau stări de fapt

Ce vezi/auzi? –> Cum ai descrie oral sau în scris ceea ce vezi/auzi? –> Ce înțelege sau cum își imaginează cel care te ascultă/citește?

Asinas – Jennifer Townley – 2015 from Jennifer Townley

as·phyx·i·a from Maria Takeuchi

Interesant și complicat de transmis ceea ce simți prin văz și auz, nu?… Dar dacă ți-aș spune că toate componentele din primul angrenaj și punctele din al doilea sunt făcute din bezele, miros a vanilie și au o textura moale ca de gumă de mestecat?…Descrierea inițială devine incompletă și deloc exactă.

Realitatea e multisenzorială. Cinematografia e bisenzorială. Muzica e monosenzorială. Iar literatura/scrisul… e un fel de interpretare, unde organul de simț e… imaginația fiecăruia.

Cum se vede viitorul din România

Cum se vede viitorul din România

În timpul TEDx Bucharest 2014 cei de la !nversee au pus la cale un concept interesant. Luau la întâmplare diverși participanți la eveniment, îi invitau să se așeze într-un fotoliul comod și îi întrebau despre cum văd ei viitorul. Ceea ce a rezultat se poate vedea în videoclipul de mai jos – o poveste fluidă care exprimă un soi de inteligență colectivă. Cumva gândim cam la fel despre viitor: natura, viață extinsă, singularitate, etc

Undeva pe la 2:45, hop-țop apar și eu!…

Tema ediției TEDxBucharest din 2014 a fost “Future Spoiler”, o modalitate de a explora ce ne rezerva viitorul și cum ne pregătim pentru acesta.

Prietenii noștri de la !nversee au avut curaj sa ne întrebe, mai direct: “Cum vezi TU viitorul?” . Au primit multe răspunsuri, am aflat multe viziuni diferite, am găsit aceeasi pasiune pentru neașteptat.

Te provocam: TU cum vezi viitorul?

Carbon3D

Carbon3D

Dacă sunteți pasionați de ceea ce pot oferi imprimantele 3D, iată o nouă tehnologie care ar putea părea în ochii bunicilor noștri drept un act de magie.

Cum funcționează CLIP (Continuous Liquid Inerface Production)

Imprimare 3D sau fabricarea cu aditivi, din punct de vedere tehnologic este de fapt o imprimare 2D, realizată strat peste strat. Ca urmare, imprimarea 3D durează mai multe ore, chiar zile iar produsele sunt slabe mecanic din cauza structurii multi-stratificate. Folosind un proces fotochimic reglabil în loc de abordarea mecanică tradițională, tehnologia Carbon3D implică o interfață lichidă continuă nestratificată (CLIP), care elimină aceste neajunsuri în procesul de transformare rapidă a modelelor 3D în obiecte fizice. Prin echilibrarea atentă a interacțiunii dintre lumina UV, care declanșează fotopolimerizarea, și oxigenul care inhibă reacția, CLIP generează, într-o manieră continuă, diverse obiecte, dintr-un simplu bazin cu rășină, la viteze de 25-100 ori mai mari decât imprimarea 3D tradițională.

Resurse:

Filtru pentru paranoici

Filtru pentru paranoici

Într-o lume ideală, orice calculator, tabletă, smartphone sau sursă de acces la internet ar trebui să aibă un set de câteva întrebări (precum cele ajutătoare de la începutul examenului auto), prin care să ți se testeze nivelul de paranoia. De exemplu, dacă răspunzi la întrebarea “Cine conduce lumea din umbră?” cu orice alt răspuns decât cele din categoria – “nimeni”, “nu știu”, “ce întrebare e asta?”, “cred că glumești” ș.a.m.d., instantaneu să ți se ardă calculatorul, tableta, smartphone-ul sau sursa de acces la internet, nu înainte însă de a afișa pe display următorul mesaj:

Ai avut dreptate!… Acum fugi și ascunde-te sub o piatră, în pădure!…

Bănuiesc că numai așa internetul ar fi mai curat, lipsit de tra-la-la-urile unora și altora, care au ca singur scop în viață să te convingă că tot ce e în jurul tău încearcă să te omoare… și asta nu ca un lucru firesc al Naturii, ci mai degrabă ca rezultat al unei conspirații elaborate… al unora care conduc lumea din…(hai că nu-i greu)… DIN UMBRĂ!….

De obicei, aceste personaje țin morțiș să te convingă de “adevarul” lor; dacă te văd că mănânci ceva îți taie tot cheful prin faptul că încep să-ți povestească ce conține acel aliment și cât de toxic este el; nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni (toată lumea e de vina – vecinii, colegii, sistemul, guvernul, orice formă de autoritate, mai puțin ei) și majoritatea evenimentele trăite de aceștia au explicații care mai de care mai întortochiate în spatele cărora se găsesc protagoniști precum – demoni, sirenoizi, reptiloizi, illuminati, serviciile secrete, extratereștrii, chupacabra… până la urmă orice lucru care ar putea oferi o explicație la incapacitatea lor de a se integra sau a accepta realitatea în care trăiesc.

Unii dintre paranoici încearcă să aibă și ei o viață normală și își crează bloguri prin care chipurile ajută cu sfaturi pe cei dornici să-și protejeze sănătatea… Dar!… Viciul ascuns al conspiraționiștilor, nu poate fi încătușat prea mult timp și mai devreme sau mai târziu, printre rânduri, iese la suprafață… ADEVARUL trebuie spus… căci numai așa… sistemul… bla bla bla…

Mai jos unul din exemplele de acest fel. Priviți cu atenție câte like-uri și share-uri are (K vine de la kilo, adică n x 1000). Domnul CPB oferă o soluție de dezintoxicare și totodată cheia dinamicii populației umane și poate și cea a Universului (domniei sale).

În succesul său evolutiv specia umană s-a bazat pe factori cheie precum comunicarea și socializarea. Fără aceste două adaptări, inteligența (umană) nu avea cum să apară. Dacă nu ne-am fi povestit unul altuia pățaniile, dacă nu le-am fi transmis mai departe prin picturi rupestre, prin scris și apoi electronic, dacă n-am fi adunat experiențele noastre în cărți, în biblioteci și pe internet… cu siguranță n-am fi reușit să clădim nimic din ceea ce ne înconjoară. A-ți împărtăși experiența generațiilor viitoare nu este o alegere… este calea prin care îți răscumperi șansa existenței tale. Este o obligație morală și în același timp o obligație biologică. ~ Conferințele BookLand Evolution 2015

Read more
Final Frontier 2015

Final Frontier 2015

 

SÂMBĂTĂ 28 martie

  • 10.00-11.00

Societatea Tolkien. Preview Reading Day. Demonstrație de origami „tematice” Lord Of The Rings

  • 12.00-12.30

Editura Nemira prezintă colecţia Anticipaţia şi Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice CPSF. Invitați: Alexandru Mironov, Marian Truţă, Sorin Repanovici

  • 12.30-13.00

Editura Nemira. Colecţia Nautilus se reinventează – discuţie cu Ana Nicolau, coord. colecţiei, Marian Truţă, Cristi Mărculescu

  • 13.00-14.00

Atelier de desen digital cu Vlady. Susținut de Alin Ivan/ Revista Comics. Desen pe tabletă grafică Wacom

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic.

  • 14.00-14.45

LANSARE DE CARTE. Millenium. Sharia, de Roxana Brînceanu, Galileo nr.6. Invitați: Roxana Brînceanu, Michael Haulică, Mihai Alexandru Dincă. Prezită: Horia Nicola Ursu.

  • 14.45-15.45

INVITAT. Oliviu Crâznic. Moderator: Michael Haulică.

  • 15.00

Concurs Trivia, organizat de Fan Clubul Star Wars. Prezintă: Lucian Mândruță, ambasador oficial Star Wars

  • 15.45-16.30

LANSARE DE CARTE Crux Publishing. Ceasul Fantasmelor, de Oliviu Crâznic – prezintă Florin Corneliu Pîtea; Anotimpul Pumnalelor, de Șerban Andrei Mazilu – prezintă Oliviu Crâznic; Povestiri de la marginea realității, de Dan Rădoiu – prezintă Eugen Cadaru. Invitați: Oliviu Crâznic, Dan Rădoiu

  • 16.30-17.00

Editura Herg Benet. Ediția a 3-a a romanului „nymphette_dark99″ de Cristina Nemerovschi. Invitată: Cristina Nemerovschi. Prezintă: Alexandru Voicescu.

  • 17.00-19.00

Cenaclu Wolf’s Pack. Invitați: Alexandra Medaru, Florin Pîtea. Moderator: Lucian Cristian Oancea.

DUMINICĂ 29 martie

  • 11.00-12.00

Romcon 2015. Invitați: Florentin Haidamac, Mircea Nanu-Muntean, George Sauciuc. Moderator: Michael Haulică 

  • 12.00-13.00

SRSFF – de 6 ani împreună. Invitați: Cristian M. Teodorescu, Dănuț Ungureanu, Marian Truță, Florin Stanciu. Moderator: Cristian Tamaș.

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. II (premii, evenimente). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic

  • 14.00-14.30

LANSARE DE CARTE Tritonic. Atavic, de Liviu Surugiu, Iubire și moarte pentru totdeauna, de Liviu Surugiu, Vraciul de pe norul interior, de Lucian Dragoș Bogdan, 9 Istorii Reutilizate și Numărătoare Inversă, de Eugen Lenghel, Nașterea literaturii Science Fiction, de Mircea Naidin. Prezintă: Bogdan Hrib – editor, Eugen Lenghel – redactor Fictiuni.ro, Alex Lamba – redactor Gazeta SF; în prezența autorilor

  • 14.30-15.00

Scriitorii români de SF de la Editura Nemira. Invitaţi: Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, Cătălin Badea Gheracostea

  • 15.00-16.00

INVITAT. Sebastian A. Corn. Moderator: Cătălin Badea-Gheracostea

  • 16.00-16.30

LANSARE DE CARTE. Paladin. Orașul ambasadei, de China Miéville, Neuromantul,Contele Zeroși Conexiunea Mona Lisa, de William Gibson. Invitați: Oliviu Crâznic și Florin Pîtea. Prezintă: Michael Haulică.

  • 16.30-17.30

Atelier SF&F, ediția a 2-a. Invitați: Michael Haulică, Oliviu Crâznic, Sebastian A. Corn și Marian Coman, Mihai Alexandru Dincă, Andrei Panțu și Alexandra Medaru. Moderatori: Simina Diaconu, Andreea Chebac

  • 17.30-18.30

Festival Science & Fiction, Rîșnov 2015, ediția a III-a. Invitați: Cristina Ghidoveanu – traducător, Mihaela Murariu-Mândrea, Nicu Cozma – realizator TVR. Moderator: Eugen Lenghel.

  • 18.30-19.00

Premiere concurs fan-fiction. Desemnarea căștigătorilor pentru tombola Final Frontier

Încheiere. Prezintă: Andreea Chebac

* Arde!…

mai multe pe finalfrontier.ro

Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution

Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution

Liceenii și studenții din capitală vor avea oportunitatea să întâlnească unele dintre cele mai marcante personalități ale României, să le asculte poveștile de viață și să le adreseze întrebări în cadrul Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution – un eveniment care se va desfășura începând cu 9 martie 2015, la Academia de Studii Economice (Aula Magna).

În fiecare seară, de luni până vineri (13 martie), în intervalul orar 18:00-19:20 (liceeni) și 19:30-21:00 (studenți), vor urca pe scenă profesioniști consacrați, tinerii fiind invitați să participe GRATUIT:

  • Luni, 9 martie: Cristina Bazavan (Jurnalist), Mirela Bucovicean (Owner @ Molecule-F), Mihaela Tatu (Trainer, Om de televiziune), Delia Panait (Voice /Host/ Producer @ RADIO GUERRILLA), Cezar Ouatu (Cântăreț);
  • Marți, 10 martie: Mihai Găinușă (TV Host), Cristina Nemerovschi (Scriitoare), Lucian Mîndruță (Jurnalist), Corina Ozon (Scriitoare), Iulian Comănescu (Jurnalist), Luana Ibacka (Video Producer, TV presenter, Communicator, MC for events, Journalist);
  • Miercuri, 11 martie: Dalia Octavia Pușcă (Actress, Singer, Writer), Vintilă Mihăilescu (Antropolog), Cornel Ilie (Cântăreț), Vlad Petreanu & George Zafiu (Oameni de radio), Camelia Sucu (Antreprenor în serie, CEO Class Living, Public figure), Ioana Moldovan (Fotojurnalist independent);
  • Joi, 12 martie: Ioana Calen (Managing Partner @ Modulab), Vlad Eftenie (Senior Design Architect, Photographer, Visual artist), Vasile Calofir (Actor), Florin Stanciu (Genetician), Andrei Gheorghe (Prezentator și realizator de emisiuni radio și TV), Lavinia Rașcă (General Manager & Professor @ EXEC-EDU);
  • Vineri, 13 martie: Paul Ardeleanu (Public Speaking Coach), Florin Grozea (Founder @ Hit Yourself Consulting, Blogger, Founder @ Digital Mashrooms), Florin Dobre (Artist, Designer), Gabriel Cotabiță (Singer), Ana Ularu (Actriță), Camelia Căpitanu (Realizator TV, jurnalist, blogger, actor).

Moderatorii evenimentelor vor fi: Ana-Maria ISTRATE, Vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, Președinte al Consiliului Regional al Elevilor Muntenia, Andrei TURTICĂ, Vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, Președinte al Consiliului Regional al Elevilor București-Ilfov și Ionuț POP, Primvicepreședinte @ Uniunea Studenților din România (USR).

„Indiferent cât ne va fi schimbat revoluția digitală obiceiurile de lectură, cred că există două moduri prin care putem deveni oameni frumoși, cu valori și principii solide de viață, acum în secolul 21. Ceva ce nu depinde de noi și ceva ce depinde de noi: educația celor 7 ani de acasă și obiceiurile de a citi cărți și de a petrece timp cu noi înșine, reflectând la ce am citit”, a declarat Camelia Sucu.

“Sunt atâtea voci care spun că banii și pilele sunt mai importante decât cărțile. Tinerii români au ajuns să creadă asta pentru că iau de bune televiziunile și presa care și-a făcut parcă un plan secret pentru a șterge pe creier oamenii și a-i transforma în păpuși ușor de manipulat. Copiii care citesc cărți sunt imposibil de mințit, imposibil de manipulat. În cărți își găsesc idoli, exemple, povești de viață; trăiesc în trecutul antic sau în viitorul spațial; iubesc pentru prima data și salvează o lume întreagă; construiesc și distrug universuri cu ochii minții. Pentru că apoi, în viața de zi cu zi să poată construi un destin și distruge o minciună”, spune Florin Grozea

Caravana Conferințelor practice BookLand Evolution se va deplasa apoi în alte 11 orașe din țară, poposind timp de o săptămână în fiecare. Următorul oraș din itinerariu este Ploiești.

Prima parte a Conferințelor (sesiunea de primăvară) se va încheia în vară după 60 zile iar cea de-a doua parte (sesiunea de toamnă) are aceeași durată (21 septembrie – 4 decembrie); în total, peste 1.000.000 liceeni și studenți din 23 orașe sunt invitați să descopere soluții pentru viitorul lor profesional și să își lărgească orizontul de cunoștințe mulțumită experiențelor și ideilor împărtășite de cei peste 800 profesioniști consacrați, care se vor alătura BookLand Evolution de-a lungul anului 2015.

BookLand Evolution le pune la dispoziție liceenilor încă o surpriză: este vorba de platforma online www.inPractica.ro, prin care au acces la programe de practică, internship, traineeship, part-time jobs și voluntariat în companii sau organizații din România.

Mai multe detalii pe //profitshare.ro/l/2339256.

bookland_2015_joi

Despre BookLand

În 2011 BookLand a adus schimbarea în lumea cărții. A coborât-o din turnul de fildeș și a adus-o în mijlocul oamenilor – în realitatea lor cotidiană și în spațiul lor de socializare și recreere – făcând-o astfel mai accesibilă și mai dezirabilă. BookLand s-a lansat în cel mai mare mall din București, printr-un târg de carte pilot. La cererea editurilor a continuat timp de 3 ani cu o caravană națională de carte, activă 10 luni pe an, care a poposit în centrele comerciale, piețele și parcurile din peste 40 orașe, devenind cea mai amplă manifestare culturală.

Lansarea librăriei online www.book-land.ro a fost un pas firesc, oferind peste 30.000 de titluri de carte, e-books, audiobooks, muzică, film, jocuri, cadouri și birotică de la peste 200 furnizori.

Tabăra Coolturală BookLand adresată tinerilor – cu 2 ediții deja la activ – sub forma unui program de educație alternativă și nonformală vizează stimularea competențelor de comunicare și creativitate.

Din 2014 avem o nouă misiune: de a le oferi gratuit tinerilor din întreaga țară instrumentele necesare dezvoltării personale și profesionale. Vrem să-i ajutăm să își descopere talentele, să acumuleze experiențe, să cunoască profesioniști și să învețe lucruri noi pentru a-și putea modela viitorul. Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution se adresează tuturor liceenilor din 23 orașe care au avut ocazia de a întâlni 400 personalități marcante.

Ca extensie pragmatică a conferințelor, inPractica.ro este o platformă GRATUITĂ în care tinerii pot găsi oportunități de practică, internship-uri, traineeship-uri, part-time jobs și voluntariat, pentru a-și perfecționa abilitățile, a dobândi cunoștințe practice și a-și defini obiectivele carieristice.

Într-un singur secol, observă James Blish, viteza a luat proporții incredibile, de la “înspăimântătoarele” 25 de mile pe oră, pe care le realiza locomotiva lui Stephenson, “Rocket”, până la cele 7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune omul s-a amplificat de la praful de pușcă (descoperit în occident la mijlocul secolului XIII, cu toate că era de mult cunoscut de chinezi), la reacția nucleară, un proces care alimentează cu energie chiar și Soarele. Sistemul de comunicații s-a extins de la puterea de 100 de mile a primului telegraf, până la transmisiile de televiziune de pe planeta Marte (a cărei distanță medie față de Pământ este de 48.600.000 mile, în timpul opoziției). În 1870 nu se cunoștea nici un remediu eficient împotriva bolilor infecțioase, imunizarea nu ieșise încă din faza începuturilor și anestezia exista abia de 13 ani. (James Blish)

Read more
Gândăciuni #3

Gândăciuni #3

Când amesteci Biologia și Creaționismul iese la iveală un hibrid pseudo-științific periculos precum Bruce Lipton, care satisface pe deplin nevoia unora  de a vinde o grămadă de New Age bullshit, sau pe românește… iluzii pe pâine. Din păcate povestea asta prinde contur și pe la noi sub forma unor articole intens mediatizate pe internet ce poartă titlul: “Cercetătorii confirmă: ne putem schimba ADN-ul! Iată cum!”

Pentru amatorii de hocus-pocus scientificus, care vor să creadă (și nu să cerceteze) cum că am avea control direct asupra propriului ADN, dacă ne folosim puterea gândurilor, le redau mai jos o mică poveste.

Am întâlnit pe cineva care credea cu tărie în puterea minții umane. “Dacă un meteorit s-ar îndreaptă spre Pământ, atunci toți oamenii ar trebui să se concentreze în același timp, și astfel ar reuși cu puterea minții să-l devieze de la ruta lui” spunea acesta înflăcărat. Mi-a rămas multă vreme în minte verva acestuia, nu atât pentru ceea ce spunea, cât pentru modul în care o spunea.

Cum verifici o asemenea ipoteză?… Dacă un meteorit de proporții considerabile s-ar îndrepta într-adevăr spre Pământ, ai sta încrezător cu mâinile în sân așteptând să te concentrezi alături de ceilalți, ca să vezi dacă teoria devierii funcționează, sau ai încerca să-ți salvezi pielea cumva, sperând ca impactul să nu ducă la extincția speciei umane?!…

Cam așa e și cu ceea ce propune Bruce Lipton… E frumos să crezi în ce zice el… până când faci cancer sau până când ți se naște un copil cu vreo tară genetică.

Mai multe despre subiect găsiți aici:

Gândăciuni #2

Gândăciuni #2

Mă plimbam prin Ljubljana. La un moment dat o domnișoară începe să se agite în fața mea ținând în mână un clipboard cu o hârtie pe care scria ceva. Vreau să scap de ea și îi spun scurt:

— I don’t speak slovenian.

Domnișoara îmi dă de înțeles că e mută și că nu contează ce zic eu atâta timp cât citesc ceva de pe clipboard-ul pe care mi-l băgă sub nas…

Săraca nu vorbește, gândeam privind-o cu o oarecare compasiune. Mă uit pe hârtie… Scria ceva în engleză despre construirea unui centru care luptă pentru nu știu ce categorii oprimate… Văd și un tabel în care cineva completase primul rând.

— I don’t live here, îi spun eu crezând, ca un naiv ce sunt uneori, că fata poate strânge semnături de la localnici, pentru vreo cauză nobilă.

Interlocutoarea mea, prin câteva semne făcute în aer, îmi dădu de înțeles că nu contează nici asta…

Mă apuc să completez tabelul, apoi când ajung la ultima coloană, îmi pică fisa… Urma să donez ceva…

Mă opresc.

— I don’t have 20 euro for donation, mint eu, după ce am văzut cât donase persoana de la primul rând.

Observ cum se schimbă la față.

De teama vreunui reproș realizez că dintr-o dată îmi părea bine că e mută.  Suport probabil mai ușor o încruntătură decât câteva cuvinte tăioase…

Îi dau clipboard-ul și pixul înapoi… Fata pare dezamăgită. Eu mă pregătesc să o iau din loc. Apoi, brusc îmi zâmbi ștrengărește și înainte să se îndepărteze, parcă cu ciudă, îmi trânti într-o francezo-română cristalină:

— Olala! Puteai să te uiți și tu mai atent!…

Gândăciuni #1

Gândăciuni #1

Prima gândăciune de la care a pornit nevoia gândăciunilor este legată de relația pe care o am cu locurile care îmi ies în cale în drumul meu prin viață și modul în care ele se așează într-o matrice temporală.
Concret… trec în fiecare zi pe lângă locuri străine mie, de care nu mă leagă nimic sau poate doar întâmplarea. Unele îmi plac, pe altele le urăsc, iar marea majoritate îmi sunt indiferente. Apoi viața mă poartă pe căi nebănuite și ajung să realizezi că peste noapte unul din acele locurile capătă sens, îmi este integrat în propria matrice existențială…
Peste ani sunt ușor de recunoscut… aici m-am lovit la barbie, aici am învățat să merg pe bicicletă, aici m-am sărutat prima oară, aici am văzut cum a murit un om, aici am găsit o sumă de bani, aici m-am hotărât ce cariera voi urma, aici mi-am cunoscut perechea, aici mi-am luat casă… și cine știe… aici a fost conceput primul copil… aici… aici…. aici… până la aici mi-am găsit sfârșitul.
Ceea ce mă intrigă pe mine în toată povestea asta este lipsa de sincronicitate între unde/cum îmi imaginezi eu că se vor întâmpla anumite evenimente și unde/cum se întâmplă ele de fapt…
Am fost în locuri în care nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată sau locuri la care alții visează o viață întreagă… dar cel mai tare și mai tare mă intrigă locurile care mă iau prin surprindere…

Gândăciuni #0

Gândăciuni #0

Simt nevoia de la o vreme să împart în acest mediu de exprimare gânduri mărunte legate de orice, dar nu de dimensiunea unei postări care presupune de multe ori un plan și poate și o documentare prealabilă.

Aruncam cu gândăciuni în stânga și-n dreapta pe Facebook și ocazional pe alte rețele de socializare… dar, ceva din fluxul tăvălug al postărilor de acolo începe să mă dezarmeze… Am impresia că orice ai spune se va pierde într-un șir de alte nimicuri ~ Vox clamantis in deserto

Acestea fiind spuse… înființez această rubrică, fiind inspirat de scurtele lui Assassin CG și de eticheta Tinei de pe blogul său numit “Biscuiți cu Dulceață”.

Update:

gândăciune = (gânduri + gândăcei) un fel de gând care îți mișună prin minte la fel ca un gândac… și nu-ți dă pace până ce nu iese la suprafață atunci când îl împărtășești cu cineva…

Monstrul Zburător de Spaghete

Monstrul Zburător de Spaghete

Citeam zilele astea pe o rețea de socializare povestea unor elevi de liceu care au făcut o petiție către conducerea școlii, prin care doreau să renunțe la ora de religie (opțional-obligatorie). Actul democratic inițiat de elevi a fost, evident, tergiversat prin tot felul de tertipuri de către directoarea liceului și preotul-profesor de religie, iar una din cerințele invocate m-a lăsat mască.

Dacă vrei să renunți la ora de religie trebuie să aduci adeverință că ești ateu!…

Mda… pauză de consternare…

Ateismul nu este religie. Cine îi dă unui ateu adeverință? Dar unui agnostic?… O situație fără ieșire în care se apelează la birocrație pentru a amână inevitabilul…

Argumentul se baza pe modelul – altă religie, altă mâncare de pește. Elevii de altă religie decât cea ortodoxă scăpau de oră pe motiv că nu erau suficient de mulți pentru a forma o clasă separată. Cu alte cuvinte e un păcat mai mic să crezi în altceva decât să nu crezi deloc….

Pornind de la aceste întrebări și constatări, soluția mi-a fost oferite pe căi necunoscute sub forma a patru cuvinte pline de har divin: Monstrul Zburător de Spaghete!!!

Așadar… din acest moment prin împuternicirea internetului mă autoproclam Mare Preot Pastafarian (între timp o să-mi fac și niște acte aici)… ca să dau adeverințe pastafarienilor, ateilor și agnosticilor în schimbul unei beri (o bere = o adeverință).

Notă: Monstrul Zburător de Spaghete este zeul religiei-parodie numită pastafarianism. Credința principală a pastafarianismului este că Monstrul Zburător de Spaghete a creat Universul după ce a băut o cantitate mare de bere. Toate problemele și imperfecțiunile se datorează acestui lucru. Toate dovezile pentru evoluție au fost plantate de Monstrul Zburător de Spaghete pentru a testa credința pastafarienilor. Când se fac măsurători științifice, Monstrul Zburător de Spaghete este acolo pentru a modifica măsurătorile cu brațele sale de spaghete. În pastafarianism, paradisul este un vulcan de bere și o fabrică de stripperi / stripteuze. Infernul este similar doar că berea este stătută și stripperii / stripteuzele au boli cu transmitere sexuală.

Indiferent de conținutul său, pastafarianismul este o religie recunoscută în mai multe state din SUA dar și în UE. Celor care nu știu cât de puternică este Biserica Monstrului Zburător de Spaghete le recomand website-ul oficial www.venganza.org și totodată le ofer un link către Sfânta Scriptură a Monstrului Zburător de Spaghete.

The_Gospel_of_the_Flying_Spaghetti_Monster

Photo: http://i.imgur.com/TeGcG7e.jpg

Ziua Darwin 2015

Ziua Darwin 2015

1. Zilele Evoluției

Cu ocazia aniversării a 206 ani de la nașterea lui Charles Darwin, ASUR vă invită la o serie de evenimente în care se va discuta despre importanța teoriei evoluției. Evenimentele vor avea loc în zilele de 10, 11 și 12 februarie, cu începere de la 18:30, la librăria Humanitas Kretzulescu.

Intrarea liberă.

 

Program:

  • Marți, 10 februarie, de la 18:30
    ”Citind evoluția” – discuție pe tema cărților despre evoluție publicate în limba română. Participă Alexandru Anghel – Senior Editor Editura Herald și Vlad Zografi – coordonator al colecției de știință Humanitas.
  • Miercuri, 11 februarie, de la 18:30
    ”Pe urmele evoluției” – discuție despre relația dintre paleontologie și evoluție. Participă Conf. Dr. Mihai E. Popa, paleontolog și profesor la Universitatea din București.
  • Joi, 12 februarie, de la 18:30
    ”Darwin și după Darwin” – discuție cu prof. Mircea Flonta despre munca de cercetare care a dus la publicarea ”Originii speciilor” și schimbările științifice și sociale declanșate de teoria darwinistă.

darwinday.ro

http://www.facebook.com/events/422884044531259/

 

2. Darwin Day

Participă la un eveniment-surpriză pentru toți cei pasionați de științe și tehnologii! Vino alături de Știință&Tehnică și Asociația pentru Dezvoltare Intelectuală și Personală pentru a lua parte la Darwin Day – un science show inedit și interactiv! Joi, 12 februarie, ora 18.00, la Casa Eliad din București (Mircea Vodă nr. 5, sec. 3, București), se lansează cartea „Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană” de Adrian Nicolae, împreună cu ediția de februarie a revistei Știință&Tehnică, și programul educațional „Proiectul Descendenței” al ADIP, prin vernisajul expoziției „Evoluția speciei umane ilustrată prin portrete și fosile” de Eduard Olaru.

darwin_day_2015_2

De la momentul în care primul hominid a pășit pe Terra și până la viitorul supertehnologizat în care vom coloniza alte planete, cartea „Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană” întreprinde o fabuloasă călătorie printre marile mistere ale viului.

Expoziția „Evoluția umană ilustrată prin portrete și fosile” reprezintă o întreprindere unică în România prin care artistul plastic Eduard Olaru dezvăluie misterele evoluției, prezentând peste 50 de planșe educative ce ilustrează complexitatea arborescentă a hominizilor și a diverselor specii de oameni, modul de viață al acestora și particularitățile anatomice ale fiecărei specii în parte.

În cadrul evenimentului Darwin Day care se va desfășura în eleganta Casei Eliad (Centrul Cultural „Casa Artelor” Sector 3), vor vorbi profesori, oameni de știință, scriitori și jurnaliști de știință într-un science show live și interactiv, pe axa București-Timișoara-Satu Mare.

http://www.facebook.com/events/500010356803597/

The good, the bad and the handsome

The good, the bad and the handsome

Anul 2015 aduce o nouă ediție Meniu a la Carte, în care vom savura un western literar: ” The Good, the Bad and the Handsome”, de fapt un eastern local pentru că în sud-estul Europei sunt doar oameni frumoși și deștepți, ce se vor duela într-un club cu personalitate – Rocka Rolla, joi 5 februarie, de la 19.

  • Luați-vă imaginația cu voi. Vom avea nevoie… bem bere și călătorim în viitor, alături de autorul Irving T. Creve.
  • Ana Săndulescu ne teleportează cu delicatețe într-o altă lume, în timp ce Ana Barton ne aduce ca prin vrajă, înapoi pe pământ.
  • Marius Aldea spune lucrurilor pe nume în poeziile sale, iar Marius Chivu ne acaparează cu un stil nonconformist și romantic.
  • Dan Mihuț exercită o forță incredibilă în performarea textelor. În plus, Mihai Duțescu uimește cu o tehnică desăvârșită
  • Nu în cele din urmă, Claudiu Komartin, un poet impresionat de durerile lumii, ne face și pe noi mai sensibili la trecerea timpului.
  • Avem și cântare live – “Spanish and Rumba Guitar”, alături de Alex Rubio, Adi Teodorov și Alex Munteanu.

Evenimentul este organizat de Alexandra Derea & Adriana Eftimie și este regizat de Andrei Zbîrnea.

PS: Irving T. Creve a fost invitat să citească 10-15 minute din ceva scris la acest eveniment.

http://www.facebook.com/events/325653137645252/

Here & Now

Here & Now

Aseară am participat la vernisajul expoziției lui Dominic-Petru Vîrtosu la invitația prietenei mele Laura Buzatu care este curatorul lucrărilor lui Dominic și unul din organizatorii evenimentului.

În deschidere au vorbit pe rând despre lucrările autorului, profesorul și scriitorul Gabi Niculescu, scriitorul Eugen Cadaru, Laura Buzatu și Dominic-Petru Vîrtosu. Cel mai mult au vorbit scriitorii… cam 10 minute de căciulă. Mai mult au vorbit lucrările lui Dominic care au fost expuse pe coridoarele Facultății de Management.

Dintre lucrările care mi-a plăcut aș enumera No End in Sighn (traducere: tabloul ăla cu cei trei iepuri care călătoresc cu o barcă în timp, pe care ai putea să-i vezi numai după ce ai fumat ceva dubios), Racing Bull (traducere: boul negru care privește admirativ uscătoria secretă a unui pension de fete), Magic Cake (traducere: un fel de zeitate a supraponderalilor) și piesa de rezistență Interstellar Candy (traducere: cosmonautul care ademenește extratereștrii cu bomboane fondante). Mai este o lucrare semnată de Dominic care îmi place, dar ea nu a fost prezentă în expoziție.

Photos: dominicvirtosu.ro

De fapt, eu am venit pornit să vânez cosmonauții de care mai auzisem câte ceva, însă Eugen Cadaru ne-a atras tuturor atenția asupra iepurilor – un alt motiv care se tot repetă în universul artistului și care aseară a fost mult mai vizibili decât cosmonauții mei… În broșura pe care a primit-o fiecare invitat, Eugen vorbește despre simbolistica acestor făpturi inconștiente… Versiunea personală a artistului asupra semnificației iepurilor a rămas însă un mister pe care acesta intenționat sau nu, a dorit să-l alimenteze mai departe… Arta pană la urmă trebuie mai mult simțită și mai puțin explicată.

Și totuși, eu am zărit ceva la iepurii ăia… o grimasă cunoscută…

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Photo: GreGfield

În drum spre casă s-a produs declicul. Am mers pe urmele cosmonauților și am dat de Frank din Donnie Darko!… Poate că, în 28 zile, 6 ore, 42 minute și 12 secunde, lumea se va sfârși.

* * *

Artist, designer şi creator de concepte, Dominic Virtosu se ocupă de tot ce înseamnă creație pe vizual. De la spoturi de advertising la grafică de televiziune, de la artă digitală la pictură în ulei. (specialistincomunicare.ro)

Expoziția “Here & Now” are loc în perioada 15 ianuarie – 28 februarie 2015 în incinta ASE, clădirea Ion N. Angelescu.

Ghid practic de evitare a păcălicilor

Ghid practic de evitare a păcălicilor

 

În opinia mea (și deci, doar în această postare), păcălicii reprezintă o categorie aparte de oameni ai internetului, care intenționat sau nu, conștient ori ba, preiau și promovează orice informație cu titlu de “date științifice”, fără să-i verifice veridicitatea. Acești păcălici recurg la un asemenea comportament din varia motive: din dorința de a părea dăștepți, pentru că le e lene să facă săpături, pentru senzaționalul situației prezentate, pentru că unii cred mai degrabă în unicorni, în Zâna Măseluță sau în moaștele sfinte decât în realitatea în care trăiesc, pentru ca e mai ușor să dai copy-paste decât să citești ce se află în spatele unui titlu, pentru că din seria filmelor și pentru că automobile ș.a.m.d.

În ciuda aparenței lor de oameni nevinovați, păcălicii sunt mult mai periculoși decât mitomanii, pentru că ei iau de bun tot ce li se servește în mass-media sau pe rețelele de socializare și asta nu ar chiar fi atât de grav, dacă nu ar simți și nevoia imperioasă de a împărtăși respectivele informații cu cei din jur. În plus, mulți păcălici sunt adepți ai teoriei conspirației și suferă de paranoia.

Așadar, pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă, redau mai jos cea mai simplă definiție despre ce face știința…

Testează idei prin experiment și observare, respinge ideile care nu trec testele. Urmează dovezile oriunde ar conduce ele și pune totul sub semnul întrebării. (Cosmos: Odisee în timp și spațiu – Neil deGrasse Tyson)

Cât despre datele științifice și cum să faci diferența între articolele promovate de păcălici (impostori) și cele care chiar promovează știința, iată câțiva pași în acest sens (notă: articol ⇔informație ⇔ știre ⇔ postare):

1. Mediul de exprimare

Verifică unde a apărut articolul. Dacă a apărut într-un loc care nu-ți inspiră încredere (tabloide de scandal, bloguri cu opinii personale bazate pe nimicuri subiective, site-uri obscure, medii care îndeamnă la ură, rasism, xenofobie, medii în care activează extremiști religioși sau de altă factură etc.) mai bine treci peste. Știința nu are ca scop îndoctrinarea, dar poate fi folosită uneori ca instrument de manipulare de către unele grupuri de interese.

2. Știința este transparentă

Verifică dacă articolul este semnat de un autor. Dacă este anonim scutești câteva minute din viață prin necitirea lui. Prezența unui autor iți permite să vezi omul din spatele articolului, eventual motivația lui, experiența în domeniu etc. Apoi, un autor care își asumă ceea ce scrie ar putea să-ți răspundă la eventualele nelămuriri pe care le poți avea pe marginea articolului său.

3. Știința se ocupă cu lucruri obiective, nu cu senzaționalul

Verifică titlul. Dacă e prea bombastic scopul lui este acela de a atrage naivii. De multe ori conținutul articolului nu are nicio legătura cu ceea ce credeai că vei găsi în el. Evită articolele care au în titlu termeni precum: incredibil, senzațional, descoperire epocală, nu o să-ți vină să crezi…, oamenii de știință britanici etc.

4. Referințele spun despre un articol mai multe decât crezi

Verifică referințele din text sau de la sfârșitul lui. Nimeni nu s-a născut atotcunoscător. Cunoașterea se bazează pe cunoaștere.
Pornind de la asta, mulți păcălici încearcă și uneori reușesc, să vrăjească cititorul cu link-uri false ori cu etichete în loc de link-uri către surse (când dai click pe ele te duc la o listă de articole din aceiași categorie). Referințele îți mai arată și cât de mult s-a chinuit autorul să-și expună ideea, sau pentru cei cu un dram de moralitate publicistică, sursele de inspirație.

Nota: se întâmplă uneori ca unele link-uri sa “moară” după o vreme. Dacă dai peste vreunul, nu acuza autorul de rea intenție, ci verifică-l mai întâi pe InternetArchive, ori cere-i direct autorului să actualizeze link-ul / sursa.

5. Follow the white rabbit…

Nu te opri doar la ce ți se oferă. Mergi dincolo de referințe și vezi cum arată informația de la care a pornit articolul. Adesea, vei descoperi că articolele sunt preluări / traduceri mai mult sau mai puțin fidele ale unor alte articole. Dacă lanțul de referințe se întrerupe undeva pe drum, ar trebui să-ți dea de gândit, tocmai ai dat peste un mime-păcălici (un păcălici care recurge la mimetism). De asemenea, așa poți verifica și cât din articolul respectiv este cercetare / descoperire și cât înfloritura celui care l-a scris.

6. Verifică din cel puțin două surse

Uneori trebuie să sapi mult ca să ajungi la sursa unui articol. Dar odată ce ai ajuns acolo (de exemplu, la o lucrare științifică), poți să compari rezultatele prezentate cu altele din domeniu. Impostori se găsesc și în știință, dar sunt mai rari căci știința are mijloacele ei de identificare și eliminare (vezi sistemul peer review, pe care îl aplică majoritatea revistelor de specialitate).

Urmează toți pașii doar dacă faci vreo anchetă sau ai de scris la rândul tău vreo lucrare științifică. Marea majoritate a celor care se informează de pe internet pot parcurge doar primii 3-4 pași. Este suficient. Cum spuneam, păcălicii nu-și bat prea mult capul cu veridicitatea informației pe care o reproduc sau o transmit și nici cu modul ei de prezentare, ceea ce adesea îi dă de gol.

Immersive Cocoon

Immersive Cocoon

De curând am revăzut filmul “2001: O odisee spațială” – o capodoperă marca Stanley Kubrick, după un scenariu (transformat apoi într-un roman) scris de Arthur C. Clarke. La o zi distanță… dau peste filmulețul de mai jos, care pare un fel de revitalizare a uneia din scenele halucinante ale filmului devenit deja clasic, realizat în 1968.

Și ca lucrurile să fie și mai interesante, ce credeți că este acest Immersive Cocoon?…

Immersive Cocoon este un produs tehnologic aflat în faza de prototip conceptual, dezvoltat de John Underkoffler (consultantul științific pentru filmul Minority Report), care se bazează pe ideea ca omul să devină interfața tehnologiei, într-un mediul controlat precum o sferă plină de senzori ca cea de mai sus…

Faceți cunoștință cu John Underkoffler într-o prezentare TED în care vorbește despre munca sa.

Photos: www.i-cocoon.com

Despre ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem

Despre ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem

 

Inteligența este precum un brici. El poate avea o bună utilizare, dar la fel de bine poate tăia gâtul…

Ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem – “Der große Science Fiction-Autor hat den Visionen des Fortschritts abgeschworen” (Marele scriitor de science-fiction a renunțat la viziunile progresiste) a fost realizat de reporterul Patrick Grossmann și fotograful Erik Weiss de la revista Galore la 15 noiembrie 2005.  Stanislaw Lem a murit pe 26 martie 2006 la câteva zile după publicarea lui.

Revista Galore este o publicație germană specializată în intervievarea personalităților dintr-o paletă largă de domenii de activitate. Nu pot reproduce integral aici interviul din motive de copyright, însă asta nu mă poate împiedica să împărtășesc cu voi impresiile mele în urma parcurgerii lui.

Am dat peste acest interviu pe un website german dedicat lui Stanislaw Lem (www.stanislaw-lem.de), care la rândul său a obținut acordul și o copie PDF de la revista Galore. Interviul este scris în germană și poate fi descarcat de la adresa http://www.stanislaw-lem.de/interviews/galore.pdf

Cum majoritatea interviurilor oferite de Lem sunt fie în poloneză fie în germană, pentru cititorul român de science-fiction, care nu cunoaște niciuna din cele două, Lem-omul  rămâne un mister…

În poloneză e lesne de înțeles, dar de ce în germană?

Mi-am pus această întrebare văzând și cât de bine documentat este website-ul germam dedicat lui Lem, la care s-a adăugat şi abundenţa de referinţe existente pe internet în această limbă. Am găsit răspunsul în interviu – Germania se pare că este una din ţările în care ideile lui Lem au prins foarte bine, iar  fenomenul ca întreg,  nu de puține ori a fost ridicat la rang de cult.

Pe scurt, părerea lui Lem despre:

  • procesul de scriere: rațional
  • filmul Solaris (realizat de Soderbergh): “Prostii!… Nonsens absolut.” și… “Au făcut un rahat. Groaznic. În contrast, versiunea lui Tarkovski are o linie genială.”
  • cele mai bune scrieri proprii (părerea personală)Ciberiada, Memorii găsite într-o cadă, Golem XIV și Summa Technologiae
  • relația sa cu SF-ul: “nu sunt un iubitor al așa numitului Science-Fiction”
  • viaţa de după moarte: “nu ne așteaptă nimic. Un nimic absolut. pentru mine, ca ateu, o imagine destul de calmantă.”
  • optimism: este specific ființelor tinere
  • autori:”Nimeni nu citește nimic. Dacă cineva citește ceva, nu va înțelege mai nimic. Și dacă a înțeles ceva, atunci uită imediat”
  • umanitate: “Nu există nici o umanitate – sunt doar diferite popoare.”
  • problemele omenirii: “Se pare că ne plac crimele pur și simplu. Istoria omenirii seamănă cu un ocean de sânge și faptul că noi lucrăm la prelungirea pe cale artificială a duratei de viață, acesta este apogeul batjocurii”
  • prelungirea vieții:

– Vă place halvaua?
– Da, normal. De ce întrebați?
– Vreți 100 kg? Nu? Atunci, vă rog frumos.

  • internetul: o bătaie de cap, este exasperant. Lem îl urăște din cauza abundenţei și a potențialului său de a da dependență.
  • temeri personale: lumea destul de obișnuită, normală; politica și omorul prin imprudență
  • computerul: o bestie mecanică, o vacă electronică de rumegat date, un instrument asemănător cu un ciocan.
  • inteligența artificială: nu v-a exista în viitorul apropiat. Ca o formă de inteligență artificială să intre în starea de “universalitate și maleabilitate” ea trebuie să simtă… să poată să se îndrăgostească și să aibă cel puțin umor.
  • un dezastru mai teribil decât jocurile video (privind factorii care “ucid” fantezia copiilor): cărțile Harry Potter (pentru că sugerează existenţa magiei și nu a unei realităţi științifice).
  • website-uri “open source” precum Wikipedia: “un factor foarte toxic pentru că cei mai mulţi oameni sunt proști, limitați mintal. Cine filtrează cele mai imaginative sau cele mai inteligente gânduri/idei?”
  • democrație: este la modă pentru că nu există ceva mai bun.

Cum era Lem înaintea morții?

Din punctul meu de vedere era sătul, obosit, pesimist, împăcat cu sine… ca și cum nevoia sa de a înțelege omul și umanitatea ca întreg – adevărata provocare a vieții sale, l-au copleșit.

 Întotdeauna am sperat că lumea caută în direcția cea bună, atâta timp cât i se oferă această opțiune. Acum am pierdut speranța.

Alte articole despre acest subiect:

Photo: culture.pl

I would love to believe that when I die I will live again, that some thinking, feeling, remembering part of me will continue. But much as I want to believe that, and despite the ancient and worldwide cultural traditions that assert an afterlife, I know of nothing to suggest that it is more than wishful thinking.
The world is so exquisite with so much love and moral depth, that there is no reason to deceive ourselves with pretty stories for which there’s little good evidence. Far better it seems to me, in our vulnerability, is to look death in the eye and to be grateful every day for the brief but magnificent opportunity that life provides.

Read more
Idei cusute cu ață roșie

Idei cusute cu ață roșie

Pe Dana, omul din spatele ideilor cusute o știu de pe Facebook. Îmi amintesc că la un moment dat am întrebat-o dacă ideile (în general) sunt cusute cu ață roșie…  A trecut aproape un an și jumătate de atunci… și iată ce am primit prin curier…

idei_cusute_1

Plicul era moale la pipăit şi venea de la o adresă corporatistă… Știam că aveam să primesc ceva dar discrepanța dintre adresa de expediere și ce ar fi putut fi în plic… m-a pus oarecum în încurcătură… Apoi după ce am deschis pachețelul prins cu ață roșie (ce se găsea în plic), mi-am amintit ce anume mă atrăsese la Idei Cusute, în clipa în care am dat like/follow/add la pagina cu acelasi nume, în una din călătoriile mele faisbookiste….

Dana e un om normal care a pornit pe drumul celor mulți (mulți și corporatiști… :D), ca mai apoi să se detașeze, cautând să facă ceva frumos în timpul ei liber. Dana și proiectul său Idei Cusute îmi amintește de ceva ce eu am lăsat undeva în trecut… Pe scurt e vorba de nevoia de manualitate… Adică de a face ceva cu propriile tale mâini… În copilărie nu aveam cine știe ce resurse financiare, însă aveam multe nevoi… Nevoia te învață să fii creativ… Atunci când nu ai … îți faci… iar când îți faci… înveți… și cu timpul te perfecționezi… E o lecție pe care am învățat-o din nevoie, transformată mai apoi în principiu de viață, după care mă ghidez uneori.

Dana nu coase din nevoie… ci din pasiune. Și bănuiesc eu că actul în sine o relaxează și o face să se detașeze de munca de zi cu zi… 😉

Iată ce spune Dana despre pasiunea ei:

În urmă cu câțiva ani am redescoperit cusutul, părăsit în vremea școlii, odată cu ieșirea din copilărie. Ei bine, s-a întâmplat brusc, într-un moment de echilibru, în care toate se așezaseră în locul potrivit, iar eu descopeream cât timp liber am și mă întrebam ce mi-ar plăcea să fac cu el. Mașina de cusut s-a găsit în familie și a urmat construirea fondului de materiale, fond din care folosesc constant și pe care îl completez de câte ori am ocazia. Am continuat să cos și să învăț singură, să descopăr soluțiile pentru ideile mele. Cu fiecare obiect finalizat, m-am simțit mai împlinită, mai fericită că din mâinile mele a ieșit ceva concret, palpabil, dar în același timp frumos și util. Între timp, din ce în ce mai multe obiecte luau drumul prietenilor, colegilor și tot așa din ce în ce mai departe, ajungeau cadouri pentru oameni dragi, din țară sau din străinătate. Mi-am căutat atunci un nume prin care să pot defini ceea ce fac și, la începutul anului 2011, am găsit potrivit ca spațiul meu creativ să se numească Idei Cusute. (interviu Revista Atelierul)

Mai multe despre Idei Cusute (cu sau fără ață roșie) găsiți pe blogul Danei – http://ideicusute.wordpress.com sau pe Facebook.

Wanderers

Wanderers – a short film by Erik Wernquist from Erik Wernquist on Vimeo.

Wanderers este un scurt film science-fiction creat de Erik Wernquist – un artist și animator din Stockholm, Suedia.
Filmul este o viziune asupra viitoarei expansiuni a omenirii în sistemul solar. Deși sunt desigur de natură speculativă, toate efectele vizuale din film sunt bazate pe idei și concepte științifice despre cum ar putea arăta viitorul nostru în spațiu, dacă acesta ar avea loc vreodată. Locațiile descrise în film sunt reconstituiri digitale ale unor locuri reale din Sistemul Solar, construite din fotografii reale și hărți, atunci când acestea au fost disponibile.

PS: dacă nu v-ați prins, textul și vocea aparțin lui Carl Sagan.

Mai multe despre film aici: http://www.erikwernquist.com/wanderers/index.html

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

La finele lui 2014 a luat sfârșit sondajul Top 14 cărți SF românești publicate în 2013, în urma căruia s-au strâns 49 de voturi provenite de la 30 de persoane care au vizitat golem14.com. Rezultatele detaliate pentru toate cărțile votate le găsiți aici.

Trăgând linie și numărând ceea ce s-a votat este lesne de observat că în 2013 Editura Nemira a condus detașat piața românească de carte SF atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Primele trei cărți SF românești din Top 14 cărți SF publicate în 2013 sunt ilustrate mai jos și reflectă amestecul de preferințe constând într-o antologie consacrată și doi autori români prolifici. Dacă împărțim formatul publicațiilor în antologii și romane românești primul loc în rândul antologiilor este ocupat de Almanahul Anticipația 2014, urmată fiind de Ferestrele timpului pe al doilea loc și Călătorii în timp pe al treilea. În rândul romanelor, primul loc este ocupat de cartea lui Dănuț Ungureanu – Așteptând în Ghermana, al doilea loc este ocupat de cartea lui Gheorghe Săsărman – Cuadratura Cercului, iar al treilea de cartea lui Mircea Opriță – Nopțile Memoriei.

Locul I (43% voturi)


Locul II (30% voturi)


Locul III (17% voturi)

Felicit pe această cale autorii români de SF care au atras simpatia publicului autohton prin calitatea cărților lor și nu în ultimul rând editurile implicate în publicarea și susținerea acestora: Nemira, Millennium și Tracus Arte.

Pentru 2014 am selectat mai multe cărți decât îmi propusesem inițial dată fiind bogăția publicistică îmbucurătoare din acest an. Cu toate acestea a trebuit să renunț la reeditări. Aceasta este lista care va fi supusă spre votare pentru Top 14+ cărți SF românești publicate în 2014 (a se vedea sondajul în meniul din dreapta pe golem14.com):

  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, Ed. Tracus Arte
  • Almanahul Anticipația 2015 (antologie) – Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația Atlantykron 25 (antologie) – Ed. Nemira
  • Atavic – Liviu Surugiu, Ed. Tritonic
  • Fier vechi – George Lazăr, Ed. Eagle
  • Golem, Golem și alte povestiri fantastice – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Istorii alternative (antologie) – Ştefan Ghidoveanu, Ed. Tracus Arte
  • Ne vom întoarce în Muribecca – Sebastian A. Corn, Ed. Nemira
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Numărătoare inversă – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Senzoriada – Cristian M. Teodorescu, Ed. Nemira
  • Sindromul Quijote – Mircea Oprita, Ed. Nemira
  • Specimenul – Andrei Trifănescu, Ed. Herg Benet
  • Suspendaţi într-o rază de soare – Ben Ami, Ed. Tracus Arte
  • Vegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic
  • Xenos. Contact între civilizații (antologie) – Ed. Nemira
  • Ziditorii de biserici – George Lazăr, Ed. Eagle

Nu au fost cuprinse următoarele reeditări:

  • Babel – Vladimir Colin, Ed. Nemira
  • Gradina Zeilor – Camil Baciu, Ed. Nemira
  • Transfer (ediție revăzută si adăugită) – Michael Haulică, Ed. Millennium
  • O hucă în minunatul Inand – Michael Haulică, Ed. Millennium

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui website. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Fahrenheit 451

Fahrenheit 451

Soarele ardea în fiecare zi. Ardea Timpul. Lumea se învârtea nebunește în cerc, în jurul axei proprii, iar timpul avea grijă să ardă anii și oamenii, chiar și fără ajutorul lui. Prin urmare, dacă el și ceilalți pompieri ardeau lucruri, iar soarele ardea Timpul, însemna că totul era ars!

Pompieri care incendiază… și apoi prin extrapolare medici care ucid, polițiști care sunt complici la infracțiuni sau groparii care iau locul moașelor… Lista poate continua într-o realitate cu susul în jos. De fapt, o proiecție în oglindă a propriei noastre realități. Fahrenheit 451 este deci o distopie tulburătoare care te provoacă să apreciezi ceea ce ai deja – în cazul de față, libertatea la cultura și educație transmisă prin intermediul cărților.

Romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451 prezintă povestea unui pompier care suferă unele transformări interioare ce-l fac să-și schimbe radical părerea despre lumea în care trăiește. Prin intermediul acestei metamorfoze cititorul descoperă o realitate sumbră în care populației i se distrage permanent atenția de la problemele reale prin păstrarea unor aparențe cu iz utopic, îndobitocirea cu ajutorul televiziunii și oferirea de surse de distracție puerile. Ca să nu existe vreun dubiu că omul nu este decât un animal social, el este domesticit în ferme-orașe, unde dacă i se asigura nevoile fiziologice și i se servește ca desert terci informational, începe să se complacă într-o stranie inerție intelectuală. În acest sens cărțile sunt scoase în afara legii, iar unitățile de pompieri rămase fără scopul muncii (după ce toate locuințele fuseseră construite / deveniseră ignifuge), se reprofilează într-un fel de organizație ce salvează lumea de la nefericire prin arderea sursei acesteia, respectiv cărțile și ideile ce le conțin…

Noi ținem piept micului val al celor care vor să aducă nefericire omenirii prin teorii și gânduri contradictorii. Ne înfigem zdravăn degetele în diguri. Ne împotrivim din răsputeri. Nu lăsa torentul de melancolie și filozofie sumbră să inunde lumea noastră. Ne bizuim pe tine. Cred că nici nu-ți dai seama cât ești de important, tu, noi, pentru lumea noastră fericită, așa cum este ea în momentul de față.

Imaginile descrise în roman nu par străine de apucăturile naziștilor și a altor societăți totalitariste în care cărțile erau arse în piețele publice ori de propaganda realizată cu ajutorul televiziunii, în anii comunismului. Iar fericirea aceea auto-impusă pare mai degrabă rodul unei patologii ascunse… Îmi amintește de tipul ala de sinucigași, care, din exterior par plini de viață, optimiști, sociabili, cei mai fericiți oameni, iar când rămân singuri au gânduri suicidale, căci atunci când se uita în sine ori în oglindă, nu mai pot disimula fericirea… Am cunoscut un astfel de om… Fericirea lui exacerbată mă speria… Îmi părea un butoi cu pulbere gata să explodeze la prima scânteie…. Ray Bradbury extrapolează în cartea sa, genul asta de comportament, la nivelul societății… Spre exemplu, deși începe războiul, locuitorii orașelor nu se dezic de micile lor distracții și continuă să se prefacă că sunt fericiți, fără de griji, până în ultima clipă când ajung să fie rași de pe fața pământului… O fericire soră cu nebunia sau cu struțul care își bagă capul în nisip când dă peste vreo primejdie… În lumea lui Bradbury oamenii sunt atât de fericiți încât suicidul e la modă… mai devreme sau mai târziu toată lumea moare de “fericire”.

Fahrenheit 451 a fost scrisă în 1953 și e mai actuală decât credeam. Cu toate acestea nu cred că se va ajunge vreodată până într-acolo încât vom renunța la moștenirea lăsată de antecesorii noștri, redată în cărți sau dispozitive de stocare a informației similare cu acestea. Iar dacă totuși într-o împrejurare de evenimente se va ajunge acolo… sigur nu aș vrea să trăiesc acele momente. Privarea de cunoștințe o văd ca pe un atac la demnitatea persoanei, a siguranței sale și la viața până la urma căci informația este putere și în același timp este și fundația pe care se pun cărămizile auto-dezvoltării. Mi s-a părut straniu cum Ray Bradbury a elogiat în rândurile romanului un instrument al bisericii (fragmente din Biblie) în condițiile în care biserica a jucat la un moment dat in Evul Mediu rolul cenzorului din cartea sa… Dar, mă rog… asta e altă poveste.

Revenind la Fahrenheit 451, autorul atrage atenția asupra faptului că întreaga cenzură a pornit de la unele minorități (indiferent de natura lor). Minorități care dacă li se acordă suficientă putere, rup dintr-o opera literară bucăți consistente ca în final să rămână doar schelete… povești care toate sună la fel. Scheletele devin plictisitoare, ajung să fie comprimate în câteva fraze și apoi mai devreme sau mai târziu sunt eliminate complet. Tot acest șir de cauzalitate derivă din micile neajunsuri rezultate din relația autorului cu editorii sau cei care doreau să-i pună pe scenă operele. Exemplele sunt multiple în acest sens în CODA, un segment explicativ adăugat la sfârșitul ediției pe care eu am reușit să o citesc.

În timp ce citeam cartea și mă îngrozeam la ideea unei lumi fără cărți, mi-a apărut în minte izbitoarea asemănare dintre romanul lui Ray Bradbury și o lucrare de Goya. Fahrenheit 451 este așadar, din punctul meu de vedere, echivalentul science-ficțion al tabloul semnat de Goya sugestiv intitulat “El sueño de la razon produce monstruos” (reinterpretat mai jos de Kelly Lee în 2011, Acrylic on masonite).

Sunt multe de spus despre simbolistica din Fahrenheit 451 sau despre continuarea sa sub forma unei piese de teatru, însă prefer de data asta să continui puhoiul de gânduri undeva în interior… precum Montag, personajul principal sau și mai bine, precum Clarisse, chibritul care a declanșat vâlvătaia din sufletul lui Montag.

Casa Batllo

Casa Batllo

Casa Batlló este unul din locurile acelea speciale ce iți rămân întipărite în minte pentru totdeauna, după ce le-ai vizitat pentru prima oară. Te duci cu gândul că vei vedea o casă cu arhitectură aparte și ieși cu strania senzație că tocmai ai fost în interiorul lui Godzilla sau a unei reptile marine uriașe… Mai mult decât atât, cât timp ești în interior, te aștepți din clipă în clipă ca pereții să se miște și casa-reptilă să se ridice din starea ei dormandă, să devina agilă… să-și arate adevărata sa natură…

Ohh… da!… Natura – acest termen cheie în arhitectura lui Gaudi capătă noi sensuri după ce intri în contact cu lucrările sale răspândite peste tot prin Barcelona… Natura este deci folosită ca model de inspirație pentru frumos și eficiență, lucru pe care îl regăsești în Casa Batllo la acoperișul precum spinarea unui dragon, pereții atriumurilor decorați cu solzi albaștri, scara principală ce se seamănă cu o imensă coloană vertebrală, pilonii ca niște oase, în unele camere – tavanul care iți dă senzația că este susținut de coaste ce se continuă adânc sub podea, scările secundare și uscătoria ce seamănă cu interiorul unei scoici, coșurile de fum cu aspect de cili și nu în ultimul rând balcoanele ce par a fi secțiuni de cranii sau de cochilii stranii… Totul tapetat cu gresie și sticlă. Pe lângă aceste scorneli arhitecturale ce-ți gâdilă retina, spiritul vizionar al arhitectului este lesne de observat în detalii precum forma ușilor, mânerele ergonomice ale acestora, dimensiunea ferestrelor din cele două atriumuri (mari la primele etaje, mici spre acoperiș unde lumina era mai abundentă), sistemul întortocheat de luminatoare prin care lumina soarelui este distribuită în locuri în care nu te aștepți, ventilarea naturală omniprezentă, camuflată prin canale de trecere a aerului ce-mi aminteau de niște branhii, ș.a.m.d. În tot universul gaudian nimic nu e lăsat la voia întâmplării… totul are un înțeles sau o utilitate.

Casa Batlló este un bloc de 5 etaje (plus o gradină în spate) construit de Antoni Gaudi în stil clasic, în anul 1877, pentru un anume Lluís Sala Sánchez. In 1900 casa este cumpărată de Josep Batlló. Datorită locației bune (este situată în mijlocul bulevardului Passeig de Gracia), Batlló hotărăște să construiască o altă casă în locul ei. Gaudi îl convinge pe proprietarul acestuia să nu o dărâme și că o redecorare e suficientă pentru a-i schimba înfățișarea. Pe scurt cam așa a luat naștere, în perioada 1904-1906, casa în stil Modernist sau Art Nouveau, de care v-am tot vorbit mai sus.

În momentul de față casa funcționează ca muzeu privat și spațiu de închiriat pentru evenimente deosebite. Proprietari actuali au achiziționat Casa Batlló în 1993 și de atunci investesc banii câștigați din vânzarea biletelor în restaurarea și menținerea clădirii. Prețul unui bilet pentru un adult e de 21,5 euro și spre deosebire de La Predera (o altă casa făcută de Gaudi), zic eu că merită… odată în viață.

L’Aquàrium de Barcelona

L’Aquàrium de Barcelona

Primul acvariu cu care am luat contact în copilărie a fost un borcan de murături și câțiva Guppy. A urmat apoi o serie de acvarii de dimensiuni variabile în perioada în care eu însumi am crescut Guppy, Xipho, Scalari, etc. Cel mai mare pe care l-am avut vreodată a fost de 70 de litri. Am încheiat ciclul dimensiunilor acum 7-10 ani cu Acvariul din Constanța… cel puțin așa credeam până am ajuns în Barcelona.

Un acvariu este un ecosistem acvatic artificial, a cărui existență este complet dependentă de intervenția umană. Numai cine nu a crescut pești de acvariu vreodată nu știe câtă migală și dăruire se află în spatele unui acvariu curat.

Am citit pe internet despre L’Aquàrium de Barcelona că nu este așa grozav, că nu e chiar așa de mare și ca nu-și merită banii. Acum depinde din ce perspectivă privești lucrurile… Dacă cel mai mare acvariu văzut vreodată este deprimantul Acvariu din Constanța, atunci zic eu că experiența vizitării celui din Barcelona meritã timpul și prețul biletului. Niciun alt acvariu public din Europa nu e mai mic şi mai prost gestionat ca cel din Constanța. Așa că eu unul am mers la sigur. Acum, dacă ai văzut unul și mai mare, atunci înțeleg să vezi părțile negative de la Acvariul din Barcelona.

L’Aquàrium de Barcelona deține 11.000 organisme încadrate în 450 specii distincte. Un bilet costa 20 euro la casã sau 18 euro dacă este cumpărat online. Pentru 300 de euro poți să faci baie cu rechinii (asta include: ghid, curs despre rechini, echipament de scufundare, un suvenir, bilete de vizitare pentru doi prieteni şi asigurare). Dintre toate organismele văzute preferatele mele au fost Peştele Lună, Peștele Balon și peștii dipnoi. Pinguinii pitici m-au întristat… cred că spațiul destinat lor era prea mic.

Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci şi romani, aşa cum se crede

Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci şi romani, aşa cum se crede

 

Suntem un amestec de influențe latino-eleno-slave

România face noi pași spre cunoașterea trecutului său genetic prin proiectul mtDNA.350RO. Inițiativa nu a venit de la noi, ci din Italia, dar cel care ține frâiele acestui proiect de mare importanță este Florin Stanciu, un tânăr cercetător genetician de la Institutul Național de Criminalistică care vorbește cu pasiune despre munca sa și despre uimitoarele mistere ascunse în genele noastre, pe cale de a fi dezvăluite grație noilor descoperiri științifice

Cea mai veche probă de ADNmt de la un hominid are aproximativ 400.000 de ani

Cum a apărut proiectul mtDNA.350RO și care este diferența dintre genotiparea ADN-ului mitocondrial și a celui nuclear?

– Proiectul a apărut după o invitație de colaborare venită din parte unei cercetătoare din Italia și a pornit de la vidul de informații existent în literatura de specialitate privind structura genetică a populației românești, din perspectiva ADN-ul mitocondrial (ADNmt). Acesta este folosit ca instrument de cartare genealogică întrucât, printre multe altele, nu suferă recombinare, se transmite pe linie maternă și rezistă conservat mult timp în oase și țesuturi fosilizate, cea mai veche probă de ADNmt obținută de la un hominid având o vechime de aproximativ 400.000 de ani (peștera Sima de los Huesos).

De ce e importantă stabilirea fondului genetic al populației românești?

– În primul rând pentru a ne cunoaște trecutul genetic, în al doilea rând pentru a clarifica anumite mituri cu privire la importanța sau lipsa ei, în cazul unor evenimente istorice, din perspectiva populației actuale – a se vedea disputa „dacii și romanii” – și în al treilea rând pentru a stabili un standard criminalistic, necesar în identificarea persoanelor dispărute sau a cadavrelor cu identitate necunoscută.

Am fost plăcut surprinși să observăm existența unor haplogrupuri precum cel din Africa

Ce se știe până acum despre rezultatele proiectului mtDNA.350RO?

– Am început să întrezărim ceea ce oarecum deduceam din structura populațiilor vecine și anume dominanța haplogrupului – familiei genetice – H pe teritoriul României, acest haplogrup fiind la ora actuală dominant în întreaga Europă. De asemenea, am fost plăcut surprinși să observăm existența unor haplogrupuri străvechi pe teritoriul nostru, precum L – cel care aparține primilor oameni care au plecat din Africa – și altele care au derivat din acesta. Acest studiu închide o serie de studii pe care le-am început odată cu realizarea tezei mele de doctorat. Pentru a înțelege ce înseamnă o populație trebuie să abordezi mai multe instrumente genetice și astfel să faci o analiză din mai multe perspective. Până acum am realizat studii pe cromozomul Y în sud-estul României și ADN nuclear în întreaga țară. Cromozomul Y reflectă linia paternă – invadatorii – iar ADN-ul nuclear schimbările aduse în ultimele generații populaționale. Conform acestor studii, pe linie paternă influența a fost dominant slavă – ceea ce e și normal date fiind valurile de migrație slavă dinspre nord spre sud – iar din perspectiva ADN-ului nuclear faptul că suntem un amestec de influențe latino-eleno-slave. Așteptăm rezultatele ADN-ului mitocondrial pentru a vedea ce înseamnă populația românească din perspectiva liniei materne, a localnicilor, și numai atunci vom putea discuta despre imaginea de ansamblu a fenomenului populațional pe teritoriul României.

Când vor veni concluziile finale ale proiectului?

– Rezultatele parțiale au fost prezentate în cadrul conferinței „DNA in Forensics” 2014, care are loc la Bruxelles în luna mai. Acum lucrăm ultimele probe și ne pregătim sa publicăm rezultatele finale în literatura de specialitate.

 Genetic, o populație poate fi «cucerită» și fără războaie

Se poate spune că acest proiect poate rescrie istoria României predată azi în școli?

– Nu neapărat, însă sigur o va întregi. Trebuie ținut cont că istoria genetică a unei populații nu funcționează după aceleași reguli precum istoria culturală – politică, administrativă, lingvistică și altele. De exemplu, din punct de vedere genetic o populație poate fi „cucerită” și fără războaie, prin asimilare în urma migrațiilor.

Cum proiectați în timp evoluția genetică a poporului nostru?

– Populația românească alături de majoritatea populațiilor actuale, va trece printr-un proces de omogenizare. Este o tendință dată de eliminarea a tot mai multor bariere geografice și culturale. Rezultatul va fi o mono-etnie, evident cu avantaje și dezavantajele ce decurg din aceasta.

Cum poate afla o persoană din România din ce zonă se trage, care este moștenirea sa genetică?

– Poate participa la proiectele sau firmele care oferă astfel de servicii contra cost precum Genographic (Geno 2.0), Family Tree DNA, DNA Tribes și altele.

Mă aflu în postura de a fi nevoit să combat anumite idei preconcepute legate de trecutul nostru istoric

De unde pasiunea dumneavoastră pentru genetică?

– Totul a pornit din clasa a 7-a, de la o lecție predată la Limba franceză, unde am întâlnit prima oară termenul de „mutant”. Trebuia să traducem o povestioară SF cu un păianjen care devenise uriaș după ce un savant uitase pornit peste noapte, în laboratorul său, un dispozitiv anume. De la mutant am ajuns să aflu ce este o mutație și apoi la Genetică, știința care le studiază.

Ce proiecte mai aveți?

– Deocamdată mă concentrez pe acest proiect, care presupune pe lângă obținerea și interpretarea rezultatelor și o etapă de popularizarea a acestora. O adevărată provocare pentru mine, întrucât trebuie să explic pe înțelesul tuturor informații tehnice specifice domeniului meu și în același timp mă aflu în postura de a fi nevoit să combat anumite idei preconcepute legate de trecutul nostru istoric, care pornesc fie din necunoaștere fie dintr-un patriotism exacerbat.

Umanitatea nu a ajuns la dimensiunea actuală dintr-un singur bărbat și o singură femeie așa cum ne spune Biblia

Se știe că omul a apărut în Africa, însă, în ciuda a ceea ce e scris în Biblie, Eva a fost prima – acum circa 99.000-148.000 de ani – iar Adam ar fi apărut în urmă cu 60.000 de ani. Despărțiți fiind de multe mii de ani, cum a fost posibil ca populația pe Terra să depășească azi 7 miliarde de oameni?

– După ultimele descoperiri paleoantropologice leagănul umanității – Homo sapiens sapiens – ar avea de fapt o vechime de 180.000-200.000 de ani. Etichetarea Adam/Eva și încadrarea lor diferită în timp nu reprezintă decât limitări tehnice date de instrumentele genetice folosite – markerii ADN. În realitate, umanitatea nu a ajuns la dimensiunea actuală dintr-un singur bărbat și o singură femeie așa cum ne spune Biblia. Există numeroase dovezi care ne indică faptul că Homo sapiens a evoluat treptat în cadrul genului Homo, care cuprinde multe specii, dintre care majoritatea a trăit înaintea noastră. Pe de altă parte „motorul” evoluției îl reprezintă populația și nu individul. Altfel spus, numai o populație de hominizi care au prezentat unele avantaje selective față de celelalte specii și subspecii surori ar fi putut genera populația actuală. Iar acest lucru se datorează în mod deosebit inteligenței cu care oamenii au fost „echipați”. Pornind de la acest „instrument” evolutiv noi, oamenii, suntem singura specie de pe Pământ care a reușit într-un timp relativ scurt, să se adapteze fără prea multe modificări de ordin biologic la majoritatea condițiilor de pe Pământ, ba mai mult facem pași să cucerim arii și în afara acestuia.

O întrebare pe care nu mi-o pot reprima: ce-a fost mai întâi, oul sau găina?

Gallus gallus domesticus (găina) este înainte de toate o pasăre. Păsările s-au desprins acum aproximativ 150 de milioane de ani din dinozaurii theropozi. Acești dinozauri depuneau ouă cu mult înaintea păsărilor. Așadar, mai întâi a fost oul.

Din punctul de vedere al unui expert în genetică, există ceea ce se numește „rasă pură”?

– Categoric NU!… Genetica este cel mai bun instrument în a dovedi contrariul.

© Dana Purgaru (iulie 2014)

 

Imagine: Reconstruction of the Roman Trajan’s Bridge across the lower Danube by the engineer E. Duperrex in 1907.

Nuanțe de întuneric

Nuanțe de întuneric

În ziua în care am lecturat Nuanțe de întuneric scrisă de Roxana Brînceanu am dat pe Goodreads* peste un articol despre comportamentul cititorului în funcție de sex. Intitulat sugestiv “Sex and Reading: A Look at Who’s Reading Whom” articolul respectiv prezintă iconografic cum stau, în genere, statisticile în relația sex cititor – carte – sex autor. Găsim acolo că 80% din cititorii unei autoare sunt femei pe când la autori lucrurile sunt echilibrate – 50% femei și 50% bărbați. Când vine vorba de Romania și de genuri literare, cred că lucrurile se schimbă puțin pentru că am o vagă bănuială, cum că o mare parte din femei citesc Rodica Ojog-Brașoveanu iar bărbații orice altceva… :))

În acest context, am realizat că citesc a doua carte SF scrisă de o autoare și prima la care autoarea este o româncă. Cred că dacă nu era articolul cu pricina, nici nu băgam de seamă, căci eu nu “văd” SF-ul în funcție de sex-ul celui care îl scrie, ci mai degrabă în funcție de stil și și de tema abordată. Așa că mi-am ascuțit simțul critic în ideea în care aș putea sesiza subtile diferențe de abordare și stil, în timp ce undeva în mintea mea se năștea speranțaaaaa… Știu din experiența cotidiană că SF-ul este considerat mai mult o literatură a bărbaților… Există evident și femei care citesc SF și multe altele care citesc Fantasy… dar când vine vorba de scris… pfff… “Un uccello raro a questo mondo, e davvero simile a un cigno nero…” Așa că mi-am zis… dacă este adevărat ce se scrie în articolul de mai sus… n-ar trebui noi să sprijinim mai mult autoarele de SF, căci prin intermediul lor am avea șansa (noi bărbații) să ne facem viața mai ușoară?… Parcă și văd cum “compatrioatele” noastre n-ar mai strâmba așa tare din nas când ar vedea că o anume carte SF este scrisă de o femeie…

Să revenim la Nuanțe de întuneric. Cartea are 80 de pagini, adică e cea mai subțire dintre toate cărțile SF publicate în ultima vreme pe la noi. Acest format automat m-a dus cu gândul la CPSFA, care are cam același număr de pagini, dar care este o revistă și nu o carte, abordează mai multe subiecte și povestiri ale unor autori diferiți și se adresează unei categorii de cititori cu comportament ușor diferit.

Personal îmi doresc să văd mai des un format ca acesta. E foarte ușor de parcurs, ușor de transportat și în plus cred că anumitor subiecte/teme, le stă mai bine într-o formă scurtă decât în una extinsă cu cai-verzi-pe-pereți doar pentru a se încadra în capriciile editoriale mainstream. Îmi place formatul și pentru că este unul de sine stătător. Nu agreez acele amestecuri hibride în care jumătate de volum cuprinde povestiri iar cealaltă jumătate roman. Deși, sub presiunea editorială  mai bine alegi un amestec publicat decât un nimic separat. Cunosc cel puțin un autor contemporan despre care bănuiesc că a făcut acest compromis.

Datorită dimensiunilor reduse, Nuanțe de întuneric poate fi încadrată mai degrabă la categoria nuvelă SF decât roman, deși intriga, decorul și personajele ei puteau fi lesne dezvoltate în această direcție.

Stilul Roxanei Brîceanu este unul fluid, ușor de parcurs. M-a impresionat cum reușește scriitoarea să ofere explicații unor situații cu potențial conflictual. Mi-au plăcut și detaliile tehnice, mai ales că deh… veneau de la o femeie-inginer. Personajele sunt bine conturate dată fiind dimensiunea cărții, decorul este unul futuristic: nave, găuri de vierme, replicatoare, telepatie și metalimbaj… destul de multe lucruri interesante închegate armonios în intriga sau altfel spus în povestea celor doi frați – Tim și Cam, personajele principale. Aceștia trec printr-o serie de aventuri care ne permit să-i descoperim, până ce își găsesc într-un final locul pe o navă vai-de-mama-ei, unde într-un context pur întâmplător ajung să fie martorii unei întâlniri deosebite. Pe scurt, când dai peste o navă cu numele de “Satanic” de care într-un final ajungi să-ți pară rău… iți este clar că autoarea știe să se joace literar cu percepția ta asupra personajelor și întâmplărilor. Atât în titlu cât și în cuprinsul poveștii am găsit o dualitate adesea contradictorie: Cam pare un om bun dar în același timp se adeverește a fi un hoț, căpitanul navei pare o femeie dură în spatele căreia se ascunde de fapt alcoolul, Satanic este o nava militară în care uneori curiozitatea reușește să se impună în pofida tuturor regulilor… și până la urmă cum arată nuanțele de întuneric dacă nu altfel decât sub forma de fărâme de lumină?… Binele și răul nu există, ci doar nuanțe între cele două extreme…

Am avut la un moment dat o problemă cu Cam, prescurtarea numelui unuia dintre frați – Camargue, care la început de propoziție te face să citești aiurea… dar asta e mai mult așa o notă pentru sine…

Finalul cărții a declanșat în mine același conflict și aceleași sentimente contradictorii ușor rezumate în “așa-i viața” sau “se mai întâmplă…”, de curând experimentate la parcurgerea știrilor despre un accident care a avut loc în India. Un turist beat a căzut în cușca unui tigru. Tigrul l-a mâncat sub privirile celor care au venit să-l admire. ~ The end ~. Faptul că admiri ceea ce natura a creat, nu te scutește de la a sfârși tragic sau de la asista la desfășurarea unor tragedii, în fața cărora sentimentele pe care le nutrești nu mai au nicio valoare.

Roxana Brîceanu nu a scris foarte multe cărți, Nuanțe de întuneric fiind a doua, după romanul său de debut Sharia (publicat în 2005 și reeditat anul acesta), însă a tradus o mulțime de cărți, căci pe lângă povestirile pe care le publică regulat în revistele SF de la noi, mai face și asta – traduce, ca noi să avem ce lectura. De exemplu, Wyrm (de Orson Scott Card) – una din cărțile pe care le-am citit anul acesta – a fost tradusă de Roxana.

nuante_de_intuneric

Și ca o concluzie la discuția de început… Domnilor… sprjiniți autoarele de SF căci dau o sensibilitate aparte textului. Evident prin asta încerc să dau dovadă de cavalerism… căci altfel, ar trebui să spun: domnilor sprijiniți SF-ul și aveți grijă de autoarele de SF, căci sunt rare precum ființele enigmatice care apar la finalul cărții scrise de Roxana Brîceanu. Ha!…Vreți să înțelegeți ce spun?… Citiți-i cartea!…

*pentru cine nu știe Goodreads este o rețea de socializare pentru cititori și autori creată de cei de la Amazon.

Viața de după…

Viața de după…

Azi de dimineață am invadat o postare a lui Lucian Dragoş Bogdan legată de un articol în care chipurile se aduceau unele dovezi cu privire la viața de după (colț). Și uite așa în timp ce Lucian probabil scria ceva interesant sau poate doar trebăluia prin magazinul său cu decorațiuni, sus-semnatul a început o discuție pe marginea subiectului cu Teodora Matei. La discuție s-au lipit pe rând, mai apoi, Alex Lamb, Nicolae Dobre, Alexandru Ioan Despina, câțiva de-pe-margine-privitori și într-un final și “provocatorul” și “instigatorul” Lucian…

În lupta pentru titlul de “mare preot” s-au aruncat în stânga și-n dreapta cu termeni precum: spirit, harem de fecioare virgine, telomere, A, C, T, G, credință, whiskey, etc. Până la urmă a ieșit și ceva bun din toată hărmălaia aia – Teodora Matei a prins din zbor o provocare și a transformat-o într-o poezie, pe care mi-a dedicat-o. Eu o împărtășesc cu voi, că-i faină!…

A…zi-dimineață, din cafeaua fierbinte
C…âţiva stropi au sărit revoltaţi;
T…ava argintată purtătoare de ziar
G…âfâia de emoţie şi senzaţional!

„C…um e posibil (mă-ntrebai mirat,
A…rătându-mi titlul de-o şchioapă)
G…urile-cască aproape să se-nchine
T…ipilor semnând cu pseudonime?!
C…ică moartea-i un spirit (spuneai cu năduf)
G…onind zăpăcit între corp şi văzduh!
A…iurea! Ce-i ăla suflet, ce e un duh?!
T…rupul e viu fiindcă trebe să fie,
A…cizii nucleici ne fac pătimași,
T…ăcuţi, agitaţi, mai slabi sau mai
G…raşi, hidrogenul are grijă de asta
C…ând invită fosfatul la dans,
A…zotatele baze plus alte nimicuri
C…e ţi-s străine, dar extrem de utile…
T…rupu-i chimie, reacţie-n lanţ!
“G…eaba-ţi explic, că nu-i de tine…”

A…m tăcut, ştiam că tu ai dreptate,
(C…afeaua fierbinte ţi se scurgea spre coate)
T…onul de dascăl explica înţelept…
G…reu mi-ar fi fost atunci să nu cred.

C…ât hidrogen să fi fost în pasul
T…angoului dintr-o seară-nstelată?!
G…ândul se tânguie, lacrima-ngheață,
A…cizi și baze fac inimi să bată.

(Forensic de Teodora Matei 04.12.2014)

PS: pe toți cei menționați aici îi găsiți publicați în revistele SF autohtone și nu numai… Google it!…

Photo: kindofnormal.com/wumo

Mecanismul Antikythera

Mecanismul Antikythera

În filmul de mai sus este prezentată o replică LEGO a mecanismului găsit în 1901 între rămășițele unei epave descoperită lângă insula Antikythera. Se consideră că a fost construit în perioada 150-100 î.Hr.. Complexitatea sa este remarcabilă și a fost comparată cu cea a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

Deși circulă tot felul ipoteze legate de originea sa extraterestră, alimentate de cei care cred că oamenii au fost niște maimuțe proaste devenite inteligente peste noapte datorită vreunei intervenții exterioare, eu cred că acest mecanism reflectă foarte bine caracterul nostru inovator. Noi oamenii de azi avem aceeași capacitate cognitivă ca acum 2000 de ani când el a fost creat, ori ca acum 200.000 de ani când am părăsit prima oară Africa.

Pe unii îi miră faptul că descoperim astfel de capodopere tehnologice după atâția ani. Eu sunt convins că asta reprezintă o nimica toată. Vor mai apărea și altele căci am avut dintotdeauna potențial… Ne trebuia/e doar un context favorabil pentru creație și un altul pentru conservarea în timp a acesteia.

Cum a fost la TEDx Bucharest 2014 – Speaker View

Cum a fost la TEDx Bucharest 2014 – Speaker View

sf_la_tedx_bucharest2014

La finele TEDx Bucharest 2014: Future Spoilers, Ioana Calen de la Modulab – unul dintre speakerii TEDx și totodată sora mea de repetiții, mi-a împărtășit o teorie etologică. Îmi spunea că atunci când ești pe scenă, într-o sală cu sute de ochi, ți se declanșează o teamă ancestrală și anume “teama de a fi mâncat”. O mulțime de ochi ațintiți asupra ta se traduce în subconștient prin faptul că ești înconjurat de o haită, gata să te facă bucăți în orice clipă. În aceste circumstanțe, completez eu, creierul trebuie să evalueze rapid situația. Ai la dispoziție doar câteva secunde să iei o decizie: lupți sau fugi.

La TED te pregătești intens să nu fugi… și atunci când ajungi pe scenă, în cercul roșu, păi lupți dom’le!… Lupți cu ideile din discurs, cu bâlbâielile, cu pauzele, cu emoțiile care te sufocă, cu sudoarea pe care o simți rece pe șira spinării… Lupți cu tot ce ai și mai ales lupți cu tine. Și dă-i și luptă… în încercarea de a-ți convinge creierul că în sala aia nu e o haită de lupi, ci sunt oameni curioși și dornici să cunoască idei inovatoare ca și tine (că doar de aia te-ai dus la TED!…), nepunând la socoteală faptul că printre aceștia mai sunt și prieteni de-ai tăi.

Am amintit de Ioana Calen, dar ar trebui să mai amintesc și de Theodor Paleologu, Alex Lungu, Ioana Pelehatăi, Ioana Cozmuță, Adrian Pop, Vlad Mixich, Antonella Broglia, Anna Dumitriu, Alex May sau Delia Panait, căci tocmai ăsta e unul din lucrurile frumoase la TED – descoperi oameni interesanți. Cu unii te întâlnești să repeți discursul, cu alții interacționezi în ziua evenimentului și/sau după el; faci schimb de idei, experiență și împărtășești impresii. La final, rămâi cu un sentiment plăcut când vezi cum un alt speaker a ținut cont în discursul său de părerea ta (Theodor Paleologu), când tu faci o modificare în ultima clipă în propria prezentare, pentru că găsești interesantă sugestia altui speaker (Alex Lungu) sau când vezi cum un speaker consacrat te susține din primele rânduri, chiar dacă nu-ți cunoaște limba (Antonella Broglia)…

Oamenii văd atât de puțin din ce se ascunde în spatele unui asemenea eveniment, încât ai impresia că un discurs TED rămâne în urma a tot ceea ce s-a întâmplat precum lumina unei stele care a explodat cu mult înainte să ajungă la noi (voi).

De pregătirea speakerilor s-a ocupat o mână de oameni tineri, frumoși și veșnic zâmbăreți. Ei sunt cei care recrutează speakerii și datorită lor unele discursuri sunt atât de interesante… După mai multe zile, săptămâni sau luni de pregătire (depinde de la speaker la speaker), ei sunt cei stau acolo în spatele cortinei și ridică moralul celor cărora le e teamă să intre pe scenă sau celor care au fost deja devorați…

Cei care vin la TED (ca simpli spectatori) nu le cunosc meritele, însă își pot face o idee asupra lor analizând discursul unor speakeri (spun “unor” căci sunt anumiți speakeri care sunt atât de versați în arta oratoriei, încât nu mai au nevoie de pregătire suplimentară TED).

Calina Mircea și Eugen Stancu au fost părinții speakerilor. Calina s-a ocupat de structura discursului iar Eugen de punerea lui în scenă. Amândoi sunt foarte buni în ceea ce fac și chiar dacă nu i-am ascultat eu tot timpul, am avut o mulțime de lucruri de învățat de la ei. Discursul asupra căruia Calina și-a pus amprenta, îl voi publica într-o postare viitoare alături de filmarea TED. Sunt tare mândru de forma lui v12.0 (nu neapărat și de modul în care l-am transmis publicului. În momentele alea mi-aș fi dorit să fi făcut niște cursuri de actorie înainte…). Multe din lucrurile învățate de la Eugen nu cred că am fost în stare să le pun în practică din cauza panicii pe care o resimțeam de fiecare dată când intram pe scena aia – la repetiții și apoi live (Vlad Mixich a vorbit foarte frumos despre asta în discursul său, precum și Andrei Dinu, creierul din spatele întregului eveniment, la finalul său). Și chiar dacă la ieșirea de pe scenă, Eugen părea încrezător, am aflat ulterior câte emoții a avut în același timp cu mine și cum număra el secundele dintre pauzele mele de vorbire, lucru care m-a făcut să râd ulterior. Pe Teodora Adelaida n-am s-o uit niciodată cum a venit ea la mine și m-a întrebat: “Cum te-ai simți dacă ai intra tu primul pe scena TED?…” (deși eram al doilea în program și încă mai visam cum voi repeta eu de un milion de ori până ce-mi venea rândul…). După expresia feței, la aflarea unei asemenea vești se aștepta probabil sa mă transform în vreun balaur. Am zâmbit și mi-am zis în sine: Luptă, căci fuga e mai rușinoasă!… Apoi, mai era și Patricia Drugă de care uitasem la un moment dat, deși la penultima repetiție preluasem o idee bună de la ea, pe care mai apoi am introdus-o în prezentare. Și la final Alexandra Nica, omul care m-a recrutat pentru TED, care a crezut în mine și în proiectele mele și care s-a bucurat cel mai tare când am ieșit de pe scenă… Sărea (la propriu) în sus de bucurie și-mi striga: Esti speaker TED, ești speaker TED!…

Le mulțumesc pe aceasta cale pentru toată dăruirea și profesionalismul de care au dat dovadă. Acum și aici le-a venit rândul să iasă pe covorul roșu sub lumina reflectoarelor – “Doamnelor, domnule… aș zice că sunteți niște învingători!…

PS: Eugen pe lângă faptul că este un bun orator, îi mai place și să scrie. O face cu spor pe lapunkt.ro

 Copertă: de la stângă la dreapta Calina Mircea, Teodora Adelaida, Eugen Stancu, Patricia Drugă și Alexandra Nica.

Fotografiile au fost realizate de fotografultau.ro

Pagina 2 din 41234