Definițiile SF-ului

Definițiile SF-ului

Am tot auzit cum că genul Science fiction este unul greu de definit și cu toate acestea, sub o formă sau alta, toată lumea o face. Cum este loc sub soare pentru oricine, am făcut mai jos o listă cu definițiile care circulă pe internet. Dintre toate, eu unul mă simt confortabil cu cea oferită de Robert A. Heinlein:

Science fiction is a realistic speculation about possible future events, based solidly on adequate knowledge of the real world, past and present, and on a thorough understanding of the nature and significance of the scientific method.

Arthur C. Clarke – Science fiction is something that could happen – but you usually wouldn’t want it to. Fantasy is something that couldn’t happen – though you often only wish that it could. Attempting to define science fiction is an undertaking almost as difficult, though not so popular, as trying to define pornography… In both pornography and SF, the problem lies in knowing exactly where to draw the line.

Barry N. Malzberg – Science fiction is “that branch of fiction that deals with the possible effects of an altered technology or social system on mankind in an imagined future, an altered present, or an alternative past.

Basil Davenport – Science fiction is fiction based upon some imagined development of science, or upon the extrapolation of a tendency in society.

Brian Stableford – Science fiction is essentially a kind of fiction in which people learn more about how to live in the real world, visiting imaginary worlds unlike our own, in order to investigate by way of pleasurable thought-experiments how things might be done differently.

Brian W. Aldiss – Science fiction is the search for a definition of man and his status in the universe which will stand in our advanced but confused state of knowledge (science), and is characteristically cast in the Gothic or post-Gothic mould. My briefest ever definition of science fiction is “Hubris clobbered by Nemesis”.

Christopher Evans – Perhaps the crispest definition is that science fiction is a literature of ‘what if?’ What if we could travel in time? What if we were living on other planets? What if we made contact with alien races? And so on. The starting point is that the writer supposes things are different from how we know them to be.

Damon Knight – Science fiction is what we point to when we say it.

Darko R. Suvin – Science fiction in general – through its long history in different contexts – can be defined as a literary genre whose necessary and sufficient conditions are the presence and interaction of estrangement and cognition, and whose main formal device is an imaginative framework alternative to the author’s empirical environment. SF is distinguished by the narrative dominance or hegemony of a fictional “novum” (novelty, innovation) validated by cognitive logic.

David Brin – Many people have tried to define science fiction. I like to call it the literature of exploration and change. While other genres obsess upon so-called eternal verities, SF deals with the possibility that our children may have different problems. They may, indeed, be different than we have been.”

David Ketterer – Philosophically oriented science fiction, extrapolating on what we know in the context of our vaster ignorance, comes up with a startling donnée, or rationale, that puts humanity in a radically new perspective.

David Pringle – Science fiction is a form of fantastic fiction which exploits the imaginative perspectives of modern science.

DEX 2009 – (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific. – A form of fiction that draws imaginatively on scientific knowledge and speculation in its plot, setting, theme, etc.

Edmund Crispin – A science fiction story is one which presupposes a technology, or an effect of technology, or a disturbance in the natural order, such as humanity, up to the time of writing, has not in actual fact, experienced.

Everett K. Bleiler – Science fiction is not a unitary genre or form, hence cannot be encompassed in a single definition. It is an assemblage of genres and sub-genres that are not intrinsically closely related, but are generally accepted as an area of publication by a marketplace. Science fiction is thus only a commercial term.

Farah Mendlesohn – Science Fiction is an argument with the universe.

Frederik G. Pohl – (when he was editor of Galaxy) Science fiction is a story I can publish in the magazine without having too many readers cancel their subscriptions.

Gary Westfahl – Science fiction is a prose narrative which describes or depicts some aspect or development which does not exist at the time of writing; one significant subgroup of science fiction additionally includes language which either describes scientific fact or explains or reflects the process of scientific thought.

Gregory Benford – SF is a controlled way to think and dream about the future. An integration of the mood and attitude of science (the objective universe) with the fears and hopes that spring from the unconscious. Anything that turns you and your social context, the social you, inside out. Nightmares and visions, always outlined by the barely possible.

Hugo Gernsback – By ‘scientifiction’ I mean the Jules Verne, H. G. Wells and Edgar Allan Poe type of story – a charming romance intermingled with scientific fact and prophetic vision… Not only do these amazing tales make tremendously interesting reading – they are always instructive. They supply knowledge… in a very palatable form… New adventures pictured for us in the scientifiction of today are not at all impossible of realization tomorrow… Many great science stories destined to be of historical interest are still to be written… Posterity will point to them as having blazed a new trail, not only in literature and fiction, but progress as well. Science-fiction… can be defined as: Imaginative extrapolation of true natural phenomena, existing now, or likely to exist in the future.”

Ian S. Menzies – I would define science fiction as a form of literature which crosses the frontiers of knowledge using imagination, intuition or logic to guide it. At times correct scientific or technical detail is demanded by an exacting readership; where the story goes beyond known facts, the deductions must be feasible or at least not in obvious conflict with accepted theories.

Isaac Asimov – Science fiction can be defined as that branch of literature which deals with the reaction of human beings to changes in science and technology. Social science fiction is that branch of literature which is concerned with the impact of scientific advance on human beings. Hard science fiction is stories that feature authentic scientific knowledge and depend upon it for plot development and plot resolution.

J.O. Bailey – A piece of scientific fiction is a narrative of an imaginary invention or discovery in the natural sciences and consequent adventures and experiences… It must be a scientific discovery – something that the author at least rationalizes as possible to science.

Jack Williamson – Science fiction is a specialized type of fantasy, in which the prime assumption usually is a new scientific discovery or invention.

James Blish – Science fantasy is a kind of hybrid in which plausibility is specifically invoked for most of the story, but may be cast aside in patches at the author’s whim and according to no visible system or principle.

James E. Gunn – Science fiction is the branch of literature that deals with the effects of change on people in the real world as it can be projected into the past, the future, or to distant places. It often concerns itself with scientific or technological change, and it usually involves matters whose importance is greater than the individual or the community; often civilization or the race itself is in danger.

Jeff Prucher – Science fiction is a genre (of literature, film, etc.) in which the setting differs from our own world (e.g. by the invention of new technology, through contact with aliens, by having a different history, etc.), and in which the difference is based on extrapolations made from one or more changes or suppositions; hence, such a genre in which the difference is explained (explicitly or implicitly) in scientific or rational, as opposed to supernatural, terms.

Joanna Russ – Science fiction writes about what is neither impossible nor possible; the fact is that, when the question of possibility comes up in science fiction, the author can only reply that nobody knows. We haven’t been there yet. We haven’t discovered that yet. Science fiction hasn’t happened.

John Boyd – … storytelling, usually imaginative as distinct from realistic fiction, which poses the effects of current or extrapolated scientific discoveries, or a single discovery, on the behavior of individuals or society.

John Brunner – As its best, SF is the medium in which our miserable certainty that tomorrow will be different from today in ways we cant predict, can be transmuted to a sense of excitement and anticipation, occasionally evolving into awe. Poised between intransigent skepticism and uncritical credulity, it is par excellence the literature of the open mind.

John W. Campbell – Scientific methodology involves the proposition that a well-constructed theory will not only explain every known phenomenon, but will also predict new and still undiscovered phenomena. Science-fiction tries to do much the same – and write up, in story form, what the results look like when applied not only to machines, but to human society as well. To be science fiction, not fantasy, an honest effort at prophetic extrapolation from the known must be made.”

Judith Merril – Speculative fiction: stories whose objective is to explore, to discover, to learn, by means of projection, extrapolation, analogue, hypothesis-and-paper-experimentation, something about the nature of the universe, of man, or “reality” … I use the term “speculative fiction” here specifically to describe the mode which makes use of the traditional “scientific method” (observation, hypothesis, experiment) to examine some postulated approximation of reality, by introducing a given set of changes – imaginary or inventive – into the common background of “known facts”, creating an environment in which the responses and perceptions of the characters will reveal something about the inventions, the characters, or both.

Kim Stanley Robinson – SF is an historical literature… In every SF narrative, there is an explicit or implicit fictional history that connects the period depicted to our present moment, or to some moment in our past.

Kingsley Amis – Science fiction is that class of prose narrative treating of a situation that could not arise in the world we know, but which is hypothesized on the basis of some innovation in science or technology, or pseudo-science or pseudo-technology, whether human or extra-terrestrial in origin.

Larry Niven – The brightest minds in our field have been trying to find a definition of science fiction for these past seventy years. The short answer is, science fiction stories are given as possible, not necessarily here and now, but somewhere, sometime.

Lester Del Rey – Science fiction is the attempt to deal rationally with alternate possibilities in a manner which will be entertaining.

Lucian Merișca – SF, înseamnă „Speculație Filozofică“, înseamnă „Simulare Ficțională“ – simulare (socială) prin intermediul ficțiunii…

Margaret Atwood – I define science fiction as fiction in which things happen that are not possible today – that depend, for instance, on advanced space travel, time travel, the discovery of green monsters on other planets or galaxies, or that contain various technologies we have not yet developed.

Mark C. Glassy – The definition of science fiction is like the definition of pornography: you do not know what it is, but you know it when you see it.

Merriam Webster – Fiction dealing principally with the impact of actual or imagined science on society or individuals, or more generally, literary fantasy including a scientific factor as an essential orienting component. Precursors of the genre include Mary Shelley’s Frankenstein (1818), Robert Louis Stevenson’s The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886), and Jonathan Swift’s Gulliver’s Travels (1726). From its beginnings in the works of Jules Verne and H.G. Wells, it emerged as a self-conscious genre in the pulp magazine Amazing Stories, founded in 1926. It came into its own as serious fiction in the magazine Astounding Science Fiction in the late 1930’s and in works by such writers as Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, and Robert Heinlein. A great boom in popularity followed World War II, when numerous writers’ approaches included predictions of future societies on Earth, analyses of the consequences of interstellar travel, and imaginative explorations of intelligent life in other worlds. Much recent fiction has been written in the “cyberpunk” genre, which deals with the effects of computers and artificial intelligence on anarchic future societies. Radio, film, and television have reinforced the popularity of the genre.

Nalo Hopkinson – Literatures that explore the fact that we are toolmakers and users, and are always changing our environment.

Norman Spinrad – There is only one definition of science fiction that seems to make sense: Science fiction is anything published as science fiction.

Northrop Frye – Science fiction is a mode of romance with a strong inherent tendency to myth.

Octavia E. Butler – It doesn’t really mean anything at all, except that if you use science, you should use it correctly, and if you use your imagination to extend it beyond what we already know, you should do that intelligently. Some (SF writers) look for technological solutions and others disparage technological solutions. Some write about the problems that I write about, and others write about other problems. Some think the world will go to hell and others think it will turn into ice cream. You have the same wide variety in science fiction that you have any place.

Ray Bradbury – I define science fiction as the art of the possible. Fantasy is the art of the impossible. Science fiction, again, is the history of ideas, and they’re always ideas that work themselves out and become real and happen in the world. And fantasy comes along and says, “We’re going to break all the laws of physics.”… Most people don’t realize it, but the series of films which have made more money than any other series of films in the history of the universe is the James Bond series. They’re all science fiction, too — romantic, adventurous, frivolous, fantastic science fiction!. Science fiction is the one field that reached out and embraced every sector of the human imagination, every endeavor, every idea, every technological development, and every dream. I called us a nation of Ardent Blasphemers. We ran about measuring not only how things were but how they ought to be… We Americans are better than we hope and worse than we think, which is to say, we are the most paradoxical of all of the paradoxical nations in time. Which is what science fiction is all about. For science fiction runs out with tapes to measure Now against Then against Tomorrow Breakfast. It triangulates mankind amongst these geometrical threads, praising him, warning him. For, above all, science fiction, as far back as Plato trying to figure out a proper society, has always been a fable teacher of morality… There is no large problem in the world this afternoon that is not a science-fictional problem. Science fiction then is the fiction of revolutions. Revolutions in time, space, medicine, travel, and thought… Above all, science fiction is the fiction of warm-blooded human men and women sometimes elevated and sometimes crushed by their machines. So science fiction, we now see, is interested in more than sciences, more than machines. That more is always men and women and children themselves, how they behave, how they hope to behave. Science fiction is apprehensive of future modes of behavior as well as future constructions of metal. Science fiction guesses at sciences before they are sprung out of the brows of thinking men. More, the authors in the field try to guess at machines which are the fruit of these sciences. Then we try to guess at how mankind will react to these machines, how use them, how grow with them, how be destroyed by them. All, all of it fantastic.

Robert A. Heinlein – Science fiction is a realistic speculation about possible future events, based solidly on adequate knowledge of the real world, past and present, and on a thorough understanding of the nature and significance of the scientific method. To make this definition cover all science fiction (instead of ‘almost all’) it is necessary only to strike out the word ‘future’.

Rod Serling – Fantasy is the impossible made probable. Science Fiction is the improbable made possible.

Susan Sontag – Science fiction films are not about science. They are about disaster, which is one of the oldest subjects of art.

The Free Dictionary – A literary or cinematic genre in which fantasy, typically based on speculative scientific discoveries or developments, environmental changes, space travel, or life on other planets, forms part of the plot or background.

Theodore Sturgeon – A science fiction story is a story built around human beings, with a human problem, and a human solution, which would not have happened at all without its scientific content.

Thomas M. Disch – The basic premise of all s-f–that Absolutely Anything Can Happen and Should–has never been so handsomely and hilariously realized as in An Alien Heat.

Tom Shippey – Science fiction is hard to define because it is the literature of change and it changes while you are trying to define it.

Notă: Asta se întâmplă la nivel internațional. La noi, Uniunea Scriitorilor din România încadrează genul Stiințifico-fantastic în “Secția de literatură pentru copii şi tineret” 😐

Cover Photo: Powl96

Mâna stângă a întunericului

Mâna stângă a întunericului

Mâna stângă a întunericului este lumina. Un fel de parte albă / bună dintr-un yin și yang pe o planetă numită de terrani “Iarnă”…
Relax… nu asta este cheia cărții scrisă de Ursula K. Le Guin ci unul din detaliile care te agață și fac din această carte o lectură interesantă.

Cartea poate fi împărțită în trei segmente distincte: introducerea în necunoscut (planeta Iarnă și locuitorii ei hermafrodiți), deznodământul (pe care vă las singuri să-l descoperiți) și între cele două – călătoria pe ghețar (un fel de Antartica la noi), care mie unul mi s-a părut prea lungă și prea asemănătoare cu o expediție polară de pe Pământ.

Multe lucruri sunt similare cu cele de pe Pământ întrucât Iarnă este în universul creat de scriitoare una din planetele însămânțate cu oameni de niște ființe primordiale. Ceea ce face însă ca Iarnă să fie o planetă exotică, din perspectiva noastră, este hermafroditismul speciei umane, respectiv al locuitorilor ei.

La acest capitol autoarea și-a dezvăluit adevărata sa valoare. Surprinde atât de bine lumea construită în jurul acestui detaliu încât la un moment dat te face să te simți incomplet. Ca și cum noi oamenii de pe Terra, bărbați sau femei suntem doar jumătăți din paleta de trăiri umane posibile. Un om complet ar fi în viziunea autoarei un hermafrodit care s-ar bucura în funcție de context, de toate acele mici diferențe pe care noi le atribuim dimorfismului sexual.

Am cunoscut persoane care la întrebarea “ce vrei să fie copilul tău, băiat sau fată?” răspundeau că și-ar dori gemeni dizigoți (unul băiat iar celalalt fată) ca să se bucure de ambele experiențe. Cum ar fi însă să te poți bucura (sau nu) de asta, nu prin creșterea urmașilor, ci prin experimentarea unei vieți monosexuale? Aspectele deloc insignifiante care derivă din asta, sunt descrie pe larg de Le Guin în prima parte a cărții.

Un om de pe Iarnă poate fi un războinic neînfricat și peste ceva timp o ființă delicată care încearcă să te seducă. Într-un exercițiu de imaginație înfățișarea și comportamentul acestor oameni cred ca ar putea fi încadrate undeva între cel al unor transsexuali asiatici și elfii din Stăpânul inelelor.

Dimorfismul sexual la oamenii de pe Iarnă se accentua doar în perioada în care aceștia deveneau activi sexual… un fel de perioadă de rut existentă și la unele mamifere de pe Pământ. Ceea ce mi s-a părut interesant și ilar în același timp a fost faptul că acești oameni deși erau minoritari în spectrul speciei umane ce populau alte planete în univers, îl vedeau pe Ai (trimisul Ecumenului venit pe Iarnă cu misiunea de a atrage în această alianță o nouă planetă), un fel de pervers pentru ca avea permanent expuse semnele “fertilității”…

Asta îmi amintește de un filmuleț umoristic în care un om de știință realiza disecția unui extraterestru humanoid. Acesta era întins pe o masă și era pe jumătate acoperit cu un cearceaf. Savantul nostru și-a început examinare cu partea vizibilă, adică cu capul. După ce a analizat el cu mare interes ceea ce părea a fi o trompă (luând-o la palpat, mirosind-o, trăgând de ea în toate părțile, etc.), a descoperit într-un final că extraterestrul avea și un nas ca al nostru, dar acesta era situat undeva între picioare… :))))

Ca să ne punem pentru o clipă în pielea celor de pe Iarnă ar trebui să ne imaginam cum am fi la un moment dat vizitați de astfel de ființe care își expun la vedere trompa și își ascund nasul în pantaloni… Niște perversități!…

Lăsând gluma la o parte “Mâna stângă a întunericului” este un excelent jurnal antropologic scris de un semen de al nostru ajuns pe o planeta în care Natura a evoluat altfel.

Cartea de debut a scriitoarei Ursula K. Le Guin a fost discutată în cadrul Clubului de Lectura Nemira cu numărul 20 și chiar dacă nu am reușit să o termin până la club… mi-a plăcut îndeajuns cât să vreau să o citesc și după ce am auzit părerile celor care au fost prezenți la club. Mie mai rar mi se întâmplă asta…

Cartea mi-a fost recomandată prima oară de Dragoș C. Butuzea. Alte cărți recomandate de el găsiți în articolul său “100 de cărți ne-celebre de nelipsit unui cititor «profesionist»



Pe vremea când citeam Dune și mă gândeam la cum ar putea suna un baliset, sau când încercam să-mi imaginez un instrument exotic de pe o planetă care exista doar în mintea mea, îmi luam în primire clasica veioză “tip arhitect” și începeam să-mi trec unghiile peste arcurile ei. Eram fascinat de sunetele grave care se formau în funcție de cât de întinse erau arcurile.

Azi am aflat că un turc pe numele său Görkem Şen a inventat un instrument care folosește exact același principiu și i-a dat și un nume – Yabahar (“bahar” în turcă înseamnă arc sau primăvară). Faptul că e vorba de un turc nu mă surprinde căci de îndată ce-l asculți, recunoști tonalitățile orientale.

Din punct de vedere al înfățișării, yaybaharul este un hibrid straniu între un șevalet, un violoncel și două până la patru arcuri lungi. Toate puse la un loc par mai mai mult a fi o improvizație de cămin creată pentru a usca rufele și mai puțin un instrument acustic. În ciuda aparențelor, sunetele obținute din această “adunătura de corzi” sunt similare cu cele produse de sintetizatoare



Yaybahar by Görkem Şen from Olgu Demir on Vimeo.

Cum m-a fermecat pe mine FocusWriter

Cum m-a fermecat pe mine FocusWriter

Prima oară când am dat peste un software din categoria celor destinate autorilor, denumite în engleză “distraction-free writing environment” sau “full screen editor” (în traducere aproximativă “mediu de scris anti-distragere / editor pe tot ecranul”), mi-am zis că treaba astea trebuie să fie vreo găselniță din aia soră cu “îmi cumpăr cerneală violet și un stilou scump și apoi un scrin pe care am să-l pun lângă fereastră unei vile, care neapărat dă spre o grădină mirifică, eventual aștept și până la prima eclipsă și sigur așa o să găsesc inspirația aia, care o să mă ajute să scriu un roman demn de Nobel pentru literatură“… Hai să fim serioși!… când te lovește inspirația pui mâna pe ce găsești în jur și-ți scrijelești ideile pe unde apuci. La mine zici că e un făcut, mă apucă în cele mai incomode locuri – când fac baie, exact înainte să adorm sau dimineața în tramvai la înghesuială. Noroc cu smartphone-ul care e mai mereu pe lângă mine, iar atunci când s-a întâmplat să nu fie, am apelat la colțuri de ziare, șervețele, cartele de metrou sau repetări prelungite în gând până la primul obiect scriptural ieșit în cale…

Am auzit de oameni care și azi scriu literatură cu creionul, pixul sau stiloul. Alții care mai au o mașină de scris prin casă, țăcăne toată ziua la câteva foi, ca mai apoi să le mânjească pe ici și colo cu pastă corectoare. George R. R. Martin a scris cărțile din “Games of Thrones” la un calculator pe care rula MS-Dos și probabil le ducea la editor pe dischete. În una din postările sale, Emanuel Grigoraș vorbește chiar de “generația de scriitori WordPress” și parcă nu e departe de adevăr când mă gândesc că uneori și eu am apelat la asta când doream să lucrez un material la PC și peste câteva ore și mai multe sute de kilometri, să continui pe smarphone, ori tabletă.

Până la urmă fiecare scrie cum vrea și cu ce poate, iar instrumentele la care apelează sunt în sine doar un mijloc de transcriere a informației născută în minte, pe un alt suport (fie el temporar sau nu) și nu vreun generator secret sau vreo rețetă Feng Shui pentru a avea inspirație sau pentru a scrie creativ. În același timp nu trebuie neglijat nici faptul că sunt medii în care scrii confortabil și medii în care îți vine să recurgi la violență, ca de exemplu acea situație în care ai de scris ceva la termen, iar vecinul tău se gândește să te “inspire” cu niște găuri de bormașină exact pe peretele lângă care îți ții PC-ul.

Tableta, smartphone-ul chiar și scrisul de mână sau cel la mașina de scris, zic eu că în ziua de azi sunt activități temporare. Când ai mult de muncit la un text, te așezi la PC sau la un laptop. Dar cum PC-urile și laptop-urile sunt instrumente multitasking, majoritatea conectate le internet (cei care fac asta des, cunosc foarte bine problema), inevitabil te lași furat de mesajele de pe chat sau de ce poze cu mâțe, unicorni sau mâncare, a mai postat nu știu cine pe vreo rețea de socializare, sau mai știu eu ce aplicații care rulează în paralel și te fac să tresari din când în când cu vreun pop-up zgomotos… Ai putea la o adică să te deconectezi de la rețea, dar ce te faci când trebuie să faci și puțină documentare pe internet… Le faci pe rând?… Parcă merge mai repede când le faci pe amândouă în același timp…

Pornind de la aceste probleme au luat naștere programele de care vă vorbeam la început… În esență nu sunt altceva decât instrumente care te ajută să ai un desktop curat și astfel să ai în fața ochilor numai textul asupra căruia trebuie să te concentrezi exact ca și cum ai avea o coală de hârtie pe scrinul ăla de la fereastra fermecată, dar cu toate avantajele pe care ți le oferă un word processor.

Bine-bine, ar putea să spună un sceptic, ce te oprește să maximizezi documentul word și în același timp să elimini tab-urile care poate te incomodează vizual și apoi să scrii liniștit tot ce vrei?…

Am testat mai multe programe de acest fel și așa am dat peste FocusWriter. Normal că poți să faci majoritatea sarcinilor în binecunoscutul Microsoft Word sau în alte programe similare (OpenOffice, LibreOffice, etc.), dar în detalii parcă stă toată frumusețea…

Să vă explic… În primul rând FocusWriter e gratuit și e portabil… poți să mergi cu el pe un USB-stick și să lucrezi direct de pe el la orice PC fără să plătești nimic așa cum faci cu licența pentru Microsoft Office. Ba mai mult, dacă te superi descarci gratis versiunile alternative și lucrezi și pe un Mac sau pe un Linux la fel de ușor.

Apoi oricât de mult maximizezi la Word, bara de start din Windows tot rămâne la vedere și aia e cea mai periculoasă căci de acolo țâșnesc tot felul de programe (să nu mai vorbim de rețele de socializare deschise în browsere) care cerșesc atenție…

Office-ul, respectiv Word-ul este o aplicație care se adresează mai multor scopuri, software-urile din categoria FocusWriter se concentrează pe unul singur… acela de a oferi tot confortul vizual și toate instrumentele necesare unui autor ca acesta să-și facă treaba cât mai repede și cât mai confortabil.

La FocusWriter poți să-ți schimbi decorul cu orice imagine care te inspira. Ai mai multe povești?… Foarte bine… dacă ești un tip vizual, la fiecare poveste poți folosi câte o imagine sugestivă. Pe urmă foarte mulți autori doresc să-și facă din scris un ritual zilnic. Psihologia din spate este următoarea: dacă ajung să scriu (bine/prost nu mai contează) măcar o jumătate de oră pe zi, în N zile voi termina prima versiune a unui material propus (povestire, roman, etc). E simplu cu cât scrii mai mult cu atât o vei face mai ușor, textul va fi mai fluid, etc. FocusWriter îți contorizează timpul petrecut în aplicație și te ajuta astfel să scrii organizat.

Partea statistică e și ea importantă. FocusWriter depășește Word-ul la acest capitol oferind utilizatorilor o mai mare plasticitate în aproximarea datelor statistice cu privire la conținutul materialelor lor. Există verificare ortografică la fel ca la word. Trebuie să instalezi separat un dicționar român, dar asta o faci o singură dată și nu-ți ia mai mult de 3 minute.  Poți să ai și un dicționar de termen proprii ceea ce poate fi de folos pentru anumite texte.

Pe lângă toate acestea ce m-a atras cel mai tare a fost evidențierea rândului sau a paragrafului în care scrii. Textul din jur devine mai deschis la culoare și poți să-ți dai seama cât de mare/complicat este paragraful tău.  Iar marea surpriză… a fost sunetul (activat separat) pe care îl face aplicația în momentul în care scrii. Imită fidel o mașini de scris din aia mică, unsă și bine întreținută… Uneori îți vine să scrii orice numai să-l auzi.  E minunat!…

Mai multe despre FocusWriter precum și dicționarul român necesar verificării ortografice găsiți urmând link-urile de mai jos. Nu vă lăsați păcaliți de bacșișul care vi se cere  la descărcarea aplicației… Selectați 0,00$ și asta e. Iar dacă vă place aplicația și doriți să o susțineți, la următoarea descărcare donați și câțiva bănuți…


Plec pe Marte

Plec pe Marte


Gata, m-am săturat de tot și de toate! Îmi fac băgăjelu’ și mă car de aici. Vă las și nu mă mai uit înapoi. Mă așteaptă o viață nouă. Puțin cam roșie, dar asta e!… Nu poți să le ai chiar pe toate… Vă pup!… Pa-pa!

Aș vrea eu să pot spune toate cele de mai sus în cel mai serios mod cu putință, dar nu e încă gata apartamentul de pe Marte. Ăștia de la Nasa tot întârzie cu execuția Complexului Marțian nr.1. Până una alta s-au gândit ei să ne trimită mai întâi numele pe Marte, pe urmă restu’: cațelu’, purcelu’, gândacii de bucătărie, tot!…

Dacă vrei să fim vecini, ia-ți biletu’ de aici:

Numele noastre și nimic mai mult vor porni spre Marte pe 04 Dec 2014, într-o capsulă de generație nouă de tip Orion, într-un zbor de test. Dacă lucrurile merg bine data viitoare vor trimite și niște oameni atașați de numele alea… Nu mulți că nu au loc… Doi, trei, vedem noi prin 2030…

The Great Martian War (1913-1917)

The Great Martian War (1913-1917)

La aniversarea a 100 de ani, Marele Război Marțian spune povestea evenimentelor catastrofale și a ororile de neimaginat din perioada 1913-1917, când omenirea a luptat împotriva unei sălbatice invazii extraterestre.

Prin analogii solide și detaliate cu Primul Război Mondial, Marele Război Marțian contopește științifico-fantasticul cu faptele istorice reale cu scopul de a explora tragediile din lumea reală și oroarea unică a Primul Război Mondial.

Hystory Chanel 

Hard SF vs Soft SF

Hard SF vs Soft SF

Sunt mulți iubitori de Science Fiction care nu cunosc ce înseamnă sau nu fac diferența între Hard SF și Soft SF ca grupe distincte ale aceluiași gen. Îi văd în diverse împrejurări cum încadrează cu lejeritate un Soft SF în afara genului Science Fiction sau spun despre un Hard SF că este “plin de detalii tehnice plictisitoare”.

Conform celor mai simple definiții, Hard SF-ul este o categorie de povestiri, nuvele, romane Science Fiction, a cărui subiect se concentrează asupra științelor reale (fizică, chimie, astronomie, biologie moleculară etc.), prin comparație cu Soft SF-ul care se concentrează pe științele umaniste (sociologie, psihologie, ecologie etc.). De asemenea, Hard SF-ul pune accentul pe detaliile științifice, în timp ce Soft SF-ul, pe personaje și pe firul epic.

Scriitoarea Kathrine Roid merge mai departe și combină cele două definiții:

Hard SF-ul pune accent pe științele reale, iar Soft SF-ul pe om și pe efectele asupra oamenilor.

Pe lângă subiectul cărților SF, mie îmi este foarte clar că există iubitori de Science Fiction care sunt mai atrași de partea literară a unei cărți și atunci aleg și le place să citească Soft SF, așa cum sunt și pasionați de știință care, din contră, vânează argumentația științifică și valabilitatea ipotezelor emise. Parcurgerea unei cărți este în sine un act subiectiv și relativ. Dacă vreți să vă convingeți de acest aspect, mergeți la orice club de lectură și o să vedeți cât de variate sunt opiniile cititorilor pe marginea unei cărți care a fost recent citită. Fiecare om extrage dintr-o carte ceea ce îl face să vibreze… să reacționeze la conținutul ei. Și în mare parte asta ține de experiența de viața a fiecăruia, de starea în care se afla în momentul lecturării, de vreme, etc.

Personal, sunt atras mai mult de Hard SF, lucru care se poate observa atât din cărțile care îmi plac, cât și din stilul scrierilor mele. Îmi place și Soft SF-ul, dar dacă ar fi să compar efectul celor două categorii asupra mea, aș zice că Hard SF-ul îmi face creierul să zbârnâie, pe când Soft SF-ul aleg să-l citesc ca pe o lectură ușoară, mai ales când mă simt obosit și/sau puterea mea de concentrare este la pământ.

Câteva exemple de romane SF după cele două categorii:

Soft SF Hard SF

Evident, Science Fiction-ul are o mulțime de alte clasificări/sub-genuri (vezi wikipedia), dar cea prezentată în această postare mi se pare cea mai simplă. Mai mult, consider că acele persoane care resping literatura Science Fiction (adesea din cauza unei intoxicări în prealabil cu ceea ce se prezintă drept SF la televizor) s-ar putea să găsească atractive cărțile din categoria Soft SF, mai ales dacă au pe cineva care să le îndrume către ele. De exemplu, am întâlnit pe cineva care afirma că nu agreează literatura Science Fiction, dar care după ce a trecut prin experiența lecturării lui Dune, avea sa-și schimbe total părerea despre SF.

Fie ea hard ori soft, literatura Science-Fiction de calitate trebuie să o cauți în jurul tău așa cum cauți o carte valoroasă într-un anticariat. Trebuie să dai multă maculatură la o parte până să ajungi la ea. Și… când spun “de calitate” mă refer la cea impusă de gusturile, experiența și educația fiecăruia… cea care te face să “vibrezi”…

Imagine de copertă: Mercedes-Benz

Interesul pentru compuși

“Interesul pentru compuși” sau în engleză “Compound Interests” se numește website-ul unui profesor de chimie din Marea Britanie, pe numele său Andy Brunning, care și-a dezvoltat un adevărat talent în a crea planșe grafice cu diverși compuși chimici ce intră în structura obiecte ce ne înconjoară. Mai jos găsiți câteva planșe pe care eu le găsesc interesante. Mai multe planșe găsiți pe, de unde le puteți descărca gratuit.

Realitatea oricărui individ, ca și viziunea sa asupra lumii în care trăiește, a ceea ce înseamnă divinul, sufletul, dragostea sau sensul vieții, sunt supuse subiectivismului, relativității, transformării și în final dispariției…

Read more
Calendar Științific 2015

Calendar Științific 2015

Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) este una din asociațiile implicate activ în promovarea științei în România. Am aflat de activitățile desfășurate de ASUR de pe internet, însă ceea ce m-a făcut să apreciez și mai mult eforturile celor implicați a fost strângerea de fonduri și susținerea publicării în România a celebrei cărți scrisă de Carl Sagan – Cosmos și la a cărei lansare am participat în luna mai a.c.

Pe lângă proiectele arhicunoscute – Bucharest Science Festival, Concursul Ziua Astronomiei, Expozițiile Xperiment, un alt proiect al ASUR-ului care mi-a atras atenția și care îmi place în mod deosebit este Calendarul Științific. Acesta se dorește a fi o replică a Calendarului Creștin Ortodox… Exact ăla pe care bunicii noștri se îngrijorau dacă nu-l aveau prins până de anul nou, în pioneze sau cu aracet, pe unul din pereții din bucătărie…

Calendarul Științific este un proiect anual, cu acoperire națională, menit să răspândească informațiile despre micile și marile descoperiri științifice care ne-au schimbat viața. Calendarul este editat și distribuit gratuit de ASUR, încă din anul 2010. În fiecare an, zece voluntari lucrează la colectarea, verificarea și selectarea informațiilor, pentru ca fiecare ediție să fie actualizată cu cele mai recente descoperiri din lumea științei.

Evident ASUR nu o să-ți ceară bani pentru efortul lor de a aduna și selecta informația din calendar, însă nici calendarul nu va apărea așa din senin (decât dacă îl downloadezi gratuit de pe, motiv pentru care în momentul de față se desfășoară o campanie de colectare a fondurilor necesare tipăririi și distribuirii lui în școli și celor interesați.

Poți să donezi cât vrei până pe 1 noiembrie, iar pentru sume fixe 5, 15, 25, 30, 50 de euro primești tot felul de beneficii suplimentare. De exemplu, pentru doar 22.09 RON (adică 5 Euro) primești 10 exemplare din Calendarul Științific, și ești invitat la sediul ASUR pentru a le ridica. Mai multe despre cum poți să donezi și informații despre campania de colectare a fondurilor, găsiți pe

(Mă gândesc că ar fi fun să existe și un calendar similar al Science-Fiction-ului… Chiar așa… Ia să demarez eu unul într-o nouă postare 😀 )

Update: Azi 30.10.2014, pe la ora 15 s-a strâns suma necesară finanțării Calendarului Științific 2015. Pentru că am donat 5 euro, voi primi 10 exemplare. După ce le voi ridica de la ASUR, ofer jumătate din ele primilor 5 doritori care lasă un comentariu la acestă postare.

Calendar Science-Fiction & Fantasy

Persoanele care doresc să contribuie la crearea acestui calendar cu date și informații relevante, sunt rugate să lase un comentariu la sfârșitul acestei postări sau să mă contacteze prin unul din canalele de comunicare disponibile pe acest blog. Sunt binevenite orice informații de interes general, din România și de la nivel internațional, care au legătură cu genurile Science Fiction și Fantasy: autori, creații literare deosebite, edituri faimoase sau în vogă, ecranizări, evenimente, etc..

Autorul acestui proiect își rezervă dreptul de a selecta informațiile introduse în versiunea finală a calendarului.


03 – În 1892 s-a născut scriitorul, poetul, filologul și profesorul universitar englez John Ronald Reuel Tolkien
25 – În 1931 s-a născut autorul, criticul literar, scriitorul și teoreticianul literar român, specializat în analizarea literaturii științifico-fantastice Ion Hobana


16 – În 1951 s-a născut scriitorul român Mihail Grămescu


11 – În 2013 a apărut primul număr al revistei ARGOS


19 – În 1955 s-a născut omul de radio, eseistul, traducătorul și scriitorul român Ștefan Ghidoveanu


14 – În 1981 Dumitru Prunariu devine primul român care a zburat în cosmos.
25 – În 1977 are loc lansarea primului film din seria Războiul Stelelor.


01 – În 2010 a apărut primul număr al revistei Galileo Online


22 – În 1991 a luat naștere Editura Nemira


24 – În 1951 s-a născut scriitorul american Orson Scott Card.


12 – În 1921 s-a născut scriitorul polonez Stanisław Lem
17 – În 2014 a luat naștere acest calendar, fiind inspirat de Calendarul Științific al Asociației Secular-Umanistă din România (ASUR)
– În 1875 s-a născut Victor Anestin, autorul primului roman SF românesc.
20 – În 1948 s-a născut scriitorul american George R.R. Martin
21 – În 1947 s-a născut scriitorul american Stephen King


01 – În 1955 a apărut primul număr al Colecției Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF)
08 – În 1920 s-a născut scriitorul american Frank Herbert
14 – În 2013 a apărut primul număr al revistei Ficț
21 – În 1929 s-a născut scriitoarea americană Ursula K. Le Guin




15 – În 2010 a apărut primul număr al revistei Gazeta SF
16 – În 1928 s-a născut scriitorul american Philip K. Dick

Origini – Formarea Universului, a Sistemului Solar, a Pământului și a Vieții

Origini – Formarea Universului, a Sistemului Solar, a Pământului și a Vieții

“The Origins course tracks the origin of all things – from the Big Bang to the origin of the Solar System and the Earth. The course follows the evolution of life on our planet through deep geological time to present life forms.”

Acesta este scurta descriere a unui curs susținut de profesorul Henning Haack de la Universitatea din Copenhaga, pe platforma COURSERA, în perioada 01 octombrie – 26 noiembrie 2014.

Cursul este un MOOC, adică e gratuit, e online și se adresează oricărei persoane care are un telefon, o tabletă, un laptop sau un PC conectat la internet, cunoaște limba engleză, vrea să afle mai multe despre un domeniu și are timp să vizioneze cele câteva zeci de minute de curs săptămânal prezentate sub forma unor prelegeri înregistrate (video).

Dacă vi se pare ușor… ei bine, depinde din ce perspectivă priviți lucrurile. Puteți participa la curs din ipostaza pasivă – adică urmărind doar orele de curs, sau puteți să vă implicați, participând activ la temele și examenele cursului, lucru recompensat mai apoi la finalul cursului cu o diplomă de participare oferită de prof. Henning Haack.

Mai multe detalii despre acest curs găsiți aici:

Câștigător concurs “Fanatic Dune”

Câștigător concurs “Fanatic Dune”

Câștigătorul concursului “Fanatic Dune” este Iulia M.

Dintre toate comentariile, pe care le găsesc de altfel foarte interesante, m-a convins comentariul Iuliei atât prin conținut cât și prin lungime. Mai mult decât atât, sunt întru totul de acord cu ea… Împăratul Zeu al Dunei după părerea mea este cel mai complex dintre personaje și cea mai buna carte din seria Dune.

Greu de decis – universul Dune al lui Herbert este cel mai bine vazut dintr-un punct cat mai inalt, cat mai cuprinzator – numai de acolo s-ar putea percepe imensa tesatura de subtilitati cauza-efect care ii dau profunzimea incredibila.
Leto Atreides II – imparatul-zeu al Dunei. Pentru mine, el este cel mai fascinant si cel mai fatetat personaj, poate chiar mai complex decat Paul Atreides. Cumva reusesc sa ma pun cu mai multa usurinta in pielea celorlalti “actori” din Dune, dar in cazul lui Leto II, personajul imi pare atat de labirintic.
Este inspaimantatoare ideea de a-ti sacrifica identitatea biologica si de a apuca pe un asemenea drum pentru care nu exista nici precendent si nici indrumari. Leto II paseste singur pe Poteca lui de Aur, este unic in univers si este condamnat, ca orice “zeu”, la anularea sinelui ca individ, iar lumea pentru el, se imparte in doua: adulatori aproape fanatici sau antagonisti care nu vad decat tiranie in calea pe care o traseaza pentru omenire de-a lungul celor 3000 de ani de domnie. Din momentul metamorfozei sale, Leto exista aproape in afara evolutiei firesti a civilizatiei umane din universul lui Herbert. Si totusi, teoria mea este ca Leto II e un altruist. Renunta la propria natura pentru a urmari o realizare la scara unei civilizatii intregi. Dovada este faptul ca nu isi poate prevedea propriul sfarsit si deci nici nu urmareste activ protejarea de sine in sensul autoconservarii, desi se autoprotejeaza destul cat sa-si dea timpul cuvenit realizarii scopului pe care il urmareste. In multe privinte Leto II se considera pe sine o simpla unealta prin care sa ajunga la telul sau final, si de aceea accepta targul pe care tatal sau Paul nu a putut sa il faca: augmentarea propriului potential in feluri nebanuite dar toate legate de scopul ultim de a ghida umanitatea si de a obtine combinatia de gene cautata. Herbert a reusit sa-mi dea sentimentul ca inclusiv el, ca povestitor omniscient, nu are acces chiar la tot ceea ce “vede” Imparatul-zeu si ca “telul teribil” al lui Leto II, mostenit de la tatal sau Paul Atreides, este de fapt cu mult, mult mai complex chiar decat isi imagineaza inclusiv autorul (Iulia M).

Pentru cei care nu au citit încă Dune, dar au participat la concurs îi sfătuiesc să înceapă cu seria originală și apoi sa treacă la cărțile oferite în cadrul acestui concurs.

Pentru a intra în posesia cărților o rog pe Iulia M. să mă contacteze folosind pagina de contact.

Mulțumesc tuturor participanților și le urez spor la citit!…

Imagine de copertă:



După isteria cu Ice Bucket Challenge, pe internet (mai ales în rețelele de socializare) a a apărut o nouă formă de epidemie ideatică – book challenge. Epidemiile ideatice și comportamente sociale contagioase au existat dintotdeauna cu efectele lor benefice (vezi modul în care Google analizează răspândirea gripei pe glob pornind de la numărul de căutări și numărul de articole apărute pe internet) sau dăunătoare (vezi modul în care în istoria omenirii mai mulți dictatori au reușit sa subjuge ideilor lor mase întregi). Aceste epidemii au multe în comun cu epidemiile reale, cele generate de microorganisme, însă, spre deosebire de acestea cele ideatice pot avea și efecte pozitive și se pot răspândi cu o viteză incredibilă datorită mijloacelor de comunicare disponibile în momentul de față. Ma gândesc că e posibil la un moment dat ca o idee să circule atât de repede încât ar putea schimba peste noapte valori și concepții, dar în același timp văd și reversul medaliei – de exemplu cum ar arăta lumea dacă ar fi cuprinsă de o epidemie ideatică în care suicidul ar înlocui acea găleată cu gheață turnată în cap?

Revenind la Book Challenge – pe românește leapșa cu o listă de cărți preferate sau care te-au marcat, trebuie să recunosc că nu am fost chiar printre primii vizați de acest fenomen, însă când a sosit momentul am fost trosnit din trei părți în aceeași zi. Urmărind reacțiile celorlalți, care variau de la “eu nu pot să mă rezum la o listă de 10 cărți, căci toate cărțile m-au marcat” până la liste in-extenso, de dragul acestei ideii din spatele acestei epidemii dau curs invitației venită de la Valentina Tîrlea, Iulia Munteanu și Dan Kawa, prin această postare. La rândul meu voi nominaliza și eu pe câțiva, dar nu aici ci pe Facebook.

Lista de mai jos cuprinde 10 cărți (basme, povestiri, nuvele, romane, etc.) care m-au marcat pozitiv. Ordinea cărților este cronologică – un detaliu pe care eu îl găsesc relevant în astfel de clasificări personale.

  1. Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu
  2. La Medeleni de Ionel Teodoreanu
  3. Metamorfoza de Franz Kafka
  4. Ciuma Albă de Frank Herbert
  5. Un Genetician Privește Lumea de Constantin Maximilian
  6. Împăratul-zeu al Dunei de Frank Herbert
  7. Cartea celor cinci cercuri de Miyamoto Musashi
  8. The Book of Runes de Ralph H. Blum
  9. Alchimia de Serge Hutin
  10. Golem XIV de Stanislaw Lem

Acum, numai cine a făcut o astfel de lista știe cât de greu e sa aleagă dintre toate cărțile care l-au influențat pe cele mai de seama, și… partea frumoasa a book challenge-lui e ca te face să arunci o privire în tine… la fundația propriei persoane.

Pe mine unul o astfel de listă îmi spune ceva despre persoana care a făcut-o… mă ajută să văd dincolo de coperți exact ca în videoclipul sugestiv de mai jos…



Un film scurt care a primit o mulțime de premii printre care și Audience choice Award for Best Animated Short Film (Maui Film Festival 2012), în care regizorul Richard Mans speculează pe marginea Abiogenezei (proces natural prin care se naște din compuși organici simpli).

In this breathtaking science fiction spectacle, a strange mechanical device lands on a desolate world and uses the planet to undergo a startling transformation, that has profound implications for an entire galaxy.


Concurs “Fanatic Dune”

Golem 14 caută un fanatic al genului SF care să întrunească următoarele condiții:

  • Să-i placă să citească literatură SF&F direct în engleză;
  • Să locuiască în România;
  • Să-și dorească setul de cărți din imaginea de mai jos.


Pentru a participa la concurs el trebuie să facă două lucruri:

1. Să-i ureze drum bun și multă baftă în noua sa aventură lui Emanuel Grigoraș printr-un mesaj pe blogul personal ( ori pe pagina sa de Facebook, Google+ sau Twitter.

Emanuel Grigoraș este un scriitor contemporan de Science Fiction aflat la început de drum, membru de seamă al fandemului românesc, participant activ al cenaclului ProspectArt și cel care a făcut posibil acest concurs.

2. Să răspundă în secțiunea de comentarii (de la sfârșitul acestei postări) la întrebarea:  Dacă ați fi pentru o zi unul din personajele universului Dune, care ar fi acel personaj și de ce?...

Cel mai convingător răspuns va câștiga toate cele 11 volume. Dacă sunt mai multe răspunsuri convingătoare le voi supune tragerii la sort. Concursul se desfășoară până la data de 5 septembrie. În cazul în care până la aceasta dată nu se găsesc cel puțin doi fanatici, concursul se va prelungi automat în runde de câte 10 zile. Premiul se va înmâna personal în București sau prin Poșta Română (după 14 septembrie).

Spor și creativitate în răspunsuri!…



Catarul de Stanilaw Lem este un periplu halucinant prin trăirile unui fost astronaut, angajat să deslușească o serie de decese misterioase. De ce un astronaut?… Păi… pentru că se încadra perfect în profilul oamenilor care sfârșeau prin a înnebuni din cauze necunoscute, pentru că “un astronaut este pregătit să înfrunte neprevăzutul”, pentru că toate mijloacele convenționale de identificare a cauzei decesului fuseseră consumate fără vreun rezultat și pentru că astronautul ajuns la o oarecare vârstă nu vroia să se sinucidă sau să vândă bere precum au făcut sau făceau colegii săi foști astronauți.

Preț de jumătate de carte autorul te ține în suspans. Ești aruncat direct în mijlocul acțiunii (undeva spre sfârșitul anchetei) și nu înțelegi ce se întâmplă cu personajul principal care merge pe urmele unui mort, îi poartă hainele, este înhămat cu tot felul de electrozi care-i monitorizează semnele vitale, este urmărit de un Cadillac alb și i se întâmplă diverse lucruri pe care el le ia în considerare ca potențiale semne. Apoi cealaltă jumătate este un adevarat desfăt intelectual.De multe ori am impresia că autorul își testează cititorul. Îl chinuie puțin și exact în momentul în care mai are puțin și îl pierde, schimbă radical abordarea oferind explicațiile după care acesta tânjește. Lem este un autor re-citibil datorită imaginației sale aparent a-tot-cuprinzătoare și din acest motiv nu cred ca e tocmai pe placul celor care vor o lectură ușoară, nu au răbdare sau se simt obosiți de multitudinea detaliilor.Rezolvarea cazului are loc după ce autorul te poartă printr-o mulțime de piste alternative și prin asta explică cumva complexitatea vieții – temă soră cu filozofia pentru care Lem este renumit. Punctul culminant îl reprezintă trăirile psihotice ale astronautului care ajunge printr-o sumă de evenimente unice și irepetabile să atingă acel context care le-a fost fatal celor de dinaintea lui. Lem excelează aici în a transmite cât mai veridic trăirile personajului, mizând totodată pe empatia cititorului.

Cartea este scrisă la persoana I, ceea ce reprezintă pentru cititor o experiență oarecum intimă – personajul principal i se destăinuie într-o relatare atemporală. Spun asta pentru nu-ți dai seama decât la final că acțiunea s-a desfășurat în trecut și nu în prezent sau în viitor. Se știe că relatarea unei povestiri la persoana I pare mai veridică (este mărturia subiectivă a participantului) decât relatarea omniscientă, însă această abordare are limitele ei stilistice pe care Lem le-a depășit prin ingeniozitate și creativitate.

Titlul cărții “Catarul” (inițial Katar) are sensul de “inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă”. Pornind de la asta, nu recomand Catarul persoanelor ipohondre. Sunt convins că le-ar plăcea explicația finală, dar mi-e teamă că mecanismul din spatele ei le-ar putea alimenta apucăturile paranoide… În engleză titlul a fost reinterpretat, aș zice eu, într-o manieră simplistă sau comercială – “The chain of chance”.

Eu am citit cartea pe un e-book reader și după discuțiile de la Clubul de Lectură Nemira #18 m-am simțit cumva mai bine că am ales aceasta variantă din simplul motiv că nu m-am lăsat influențat de vreo copertă sau de descrierea cărții, care pe alții i-a dus în eroare sau le-a creat unele așteptări neîmplinite. Zic eu mai bine să nu ai așteptări, căci așa nu ai nici deziluzii. M-am lăsat purtat de intriga cărții, fără să mă gândesc la un tipar anume – polițist, SF, mistery, etc, ceea ce s-a adeverit a fi o alegere bună pentru că această carte este un hibrid între toate cele trei.

Concluzia cu care am rămas după lecturarea Catarului este aceea că oricât de mult credem noi oamenii că deținem controlul asupra a ceea ce ne înconjoară și oricât de mult credem noi că stăpânim tainele științelor, suntem totuși neputincioși în fața evenimentelor complexe (adesea considerate ca fiind rodul destinului sau al neșansei). Din această cauză vor exista întotdeauna oameni care vor muri din motive aparent inexplicabile și asta pentru că ei întrunesc condițiile pe care marea majoritate nu le întrunesc, nu le văd sau nu le pot înțelege. E ca în medicina de azi… cea generală (opusul celei personalizare). Se analizează efectele unui medicament pe un anumit lot populațional și se tratează astfel marea majoritate. Însă, întotdeauna vor exista câțiva oameni la care medicamentul nu va avea niciun efect și încă câțiva asupra cărora medicamentul va avea un efect dăunător…. poate chiar mortal în condiții particulare.

Apoi Lem ne mai vorbește și de creșterea șanselor de apariție a unui eveniment datorită creșterii numărului de participanți (“puterea ansamblului de întâmplări”) – face el o parabolă cu șansele unor cuie (bătute pe marginea unei mese rotunde aflată într-o grădină) să fie udate de picăturile de apa eliberate (eventual și dintr-o pipetă), în așa fel încât fiecare cui în parte să fie atins de câte o picătură. Șansele sunt nule în condiții de orbire, minime în condiții normale, maxime pe timp de ploaie… Teoria probabilităților e doar un exemplu, în carte regăsindu-se și alte teme sau teorii la care autorul te provoacă să meditezi.

Ce mai încolo și încoace, citiți cartea și vă veți lămuri…

Fantasy și Science Fiction: mintea umană, lumea noastră modernă

Fantasy și Science Fiction: mintea umană, lumea noastră modernă

We understand the world – and our selves – through stories. Then some of those hopes and fears become the world.


p style=”text-align: justify;”>Acesta este scurta descriere a unui curs susținut de profesorul Eric Rabkin de la Universitatea Michigan, pe platforma COURSERA, în perioada 06 octombrie – 22 decembrie 2014.

Cursul este un MOOC, adică e gratuit, e online și se adresează oricărei persoane care are un telefon, o tabletă, un laptop sau un PC conectat la internet, cunoaște limba engleză, vrea să afle mai multe despre un anumit domeniu și are timp să vizioneze cele câteva zeci de minute de curs săptămânal prezentate sub forma unor prelegeri înregistrate (video).

Dacă vi se pare ușor… ei bine, depinde din ce perspectivă priviți lucrurile. Puteți participa la curs din ipostaza pasivă – adică urmărind doar prelegerile video, sau puteți să vă implicați participând activ la temele și examenele cursului. Participarea activă este recompensată la finalul cursului cu o diplomă oferită de de prof. Eric Rabkin.

Cursul este împărțit în 10 unități (11 săptămâni de studiu) grupate în jurul următoarelor teme:

  1. Grimm – Children’s and Household Tales;
  2. Carroll – Adventures in Wonderland and Through the Looking-Glass;
  3. Stoker – Dracula;
  4. Shelley – Frankenstein;
  5. Hawthorne & Poe – Stories and Poems;
  6. Wells – The Island of Dr. Moreau, The Invisible Man, The Country of the Blind and The Star;
  7. Burroughs & Gilman – A Princess of Mars & Herland;
  8. Bradbury – The Martian Chronicles;
  9. LeGuin – The Left Hand of Darkness;
  10. Doctorow – Little Brother;



Mai multe detalii despre acest curs gasiti aici:

Ciuma Albă

Ciuma Albă

Eram prin clasa a VIII-a când profesoara mea de meditații la Română mi-a oferit cadou de ziua mea “Ciuma Albă” de Frank Herbert. Peste ani pornind de la acest gest aveam să descopăr fascinantul univers Dune și cât de mult semăna meditatoarea mea cu Baronul Vladimir Harkonnen (un personaj cu voce de bariton atât de “împlinit” încât necesita suspensoare anti-gravitaționale care aveau menirea de ai susține enorma greutatea). Nu exagerez. Sper doar să mai fie în viață și să fie sănătoasă!…

Ciuma Albă nu a fost o alegere întâmplatoare, ca atunci când vrei să îi iei unui amic un cadou de ziua lui și alegi o carte la modă. Nu. Meditatoarea mea era un foarte bun pedagog… Ea descoperise în mine amestecul de interes pentru domenii precum Genetica și Science-Fiction… Și… cred că a făcut cea mai bună alegere prin cartea de față, pentru că le include din plin pe amândouă. Pe lângă rolul declarat de a-mi dezvolta apetitul pentru astfel de cărți, Ciuma Alba a reprezentat pentru mine și o lecție de etică privind știința și cele două fețe ale cunoașterii – cea eliberatoare și cea distructivă.

M-am chinuit multă vreme să citesc Ciuma Albă. Aveam creierul necopt și mulțimea de termeni și explicații specifice biochimie mă dezarmau ușor. În plus, pentru stilul cinematografic ce-l caracterizează pe Herbert (planuri de acțiune paralele care converg spre finalul cărții în unul sau mai multe evenimente), trebuia să ai capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu în ciuda faptului că autorul îți oferă doar detalii. Cred că pe la a 4-a încercare am izbutit să o termin și asta după ce am dobândit deprinderile necesare… adică cam prin a XII-a.

Acțiunea romanului se desfășoară în jurul lui John Roe O’Neill, un genetician american cu origini irlandeze, care a venit în Dublin pentru a realiza un proiect denumit pompos “Privire de ansamblu asupra cercetării genetice la irlandezi”. Acesta are neșansa de a fi martorul unui atentat cu bombă, revendicat de o ramură IRA (Armata de Eliberare Irlandeză), în care îi moare soția Mary și cei doi gemeni Kevin și Mairead. Ca o consecință a acestui eveniment personajul principal înnebunește și începe să pună la cale un genocid. Își canalizează toate eforturile în a găsi o modalitate prin care să-i pedepsească pe cei implicați (Irlanda pentru atentat, Anglia pentru opresiunea asupra Irlandei și Libia pentru antrenarea teroriștilor). Cum autoritățile se arată neputincioase iar el nu putea ajunge direct la ei, O’Neill apelează la propriile cunoștințelor și crează o boală mortală pe care o eliberează în lume. Această boală / molimă / ciumă ucidea preferențial femeile și era caracterizată printre altele și de apariția pe piele a unor pete albe. Nu, nu trebuie să vă gândiți că O’Neill e misogin… Pierderea lui  a fost atât de mare încât prin actul său dorea ca toți bărbații care s-au aflat în spatele atentatului să sufere același chin.

Numele cărții vine de la simptomele bolii, dar ceea ce mi se pare interesant e că “Ciuma Alba” mai este și denumirea sub care este cunoscută colonizarea britanică în părțile din lume cu populație non-caucaziană.

Autorul descrie excelent atât drama omului de știință cât și proporțiile mondiale pe care le iau acțiunile sale (Bostonul este ars din temelii, Roma este distrusă de bombe atomice, etc). Ciuma Albă nu are leac. Singurul capabil să creeze unul este însăși creatorul ei, iar autoritățile după ce își dau seama cu ce se confruntă, pornesc o luptă contra cronometru între a salva puținele femei care nu au fost atinse de molimă și găsirea unui leac ceea ce implică printre altele și prinderea lui O’Neill.

Romanul în sine reprezintă un semnal de alarmă la adresa acțiunilor unor grupuri de oameni, purtate în numele segregării, la pericolele genului ăla de dreptate “pe care ți-o faci cu mâna ta” și totodată la adresa unor segmente de cercetare care sunt interzise (exemplu actual – vezi clonarea umană). Spre deosebire de alte SF-uri scrise de Herbert, acțiunea romanului se petrece în zilele noastre și chiar dacă au trecut 20 de ani de la publicarea cărții, societatea actuală încă deține premisele necesare să devină peste noapte lumea imaginată de Frank Herbert.

Obiectivul unora dintre cei care au propus legiferarea cercetărilor cu ADN recombinat este folosirea puterii guvernamentale în suprimarea ideilor care altfel ar putea decurge dintr-o asemenea cercetare. Acest lucru ne-ar duce înapoi la o era a dogmatismului, din care omenirea nu a scăpat decât recent. Asta pe lângă faptul că ar fi o sarcină lipsită de eficacitate. Este imposibil să stai la infinit în calea explorării adevărului. Cândva, undeva, oamenii vor învăța acest adevăr! (Philip Handler – Președintele Academiei Naționale de Știință)

Herbert a fost un mare vizionar și nu de puține ori a fost proclamat cel mai bun scriitor de Science-Fiction din toate timpurile. Nu știu cum aș fi perceput cartea dacă aș fi citit mai întâi Dune, însă după cum s-a văzut treaba chiar dacă începutul a fost mai greu… după ce am citit Ciuma Alba am vrut să mai citesc și altceva scris de Herbert.

Ciuma Alba a fost publicată în România, în 1994 la Editura Uranus (SF Avertisment), iar pentru acea vreme cartea a fost tipărită în condiții excelente – bine legată și coperți cartonate lucioase. Pe spatele acesteia este o poză alb-negru cu Frank Herbert, autograful său și o scurtă listă a cărților scrise de el. În capul listei stă seria de cărți care mi-a atras atenția în felul următor: << Ciclul “Dune” – 12 milioane exemplare în 14 limbi >>. Mi-am zis că trebuie să fie ceva de capul ei, de vreme ce a fost publicată în atâtea exemplare… și asa am ajuns eu la Dune – un univers care avea să aibă profunde implicații asupra mentalului meu (mentatului din mine).


Menționez la sfârșit că Ciuma Alba a fost sursa mea de inspirație pentru scurta povestioară intitulată “Ciuma de 3 Zile”, pe care o puteți citi AICI sau pe

Reviste online și bloguri SF românești (rezultate)

Sondajul cu același nume a fost postat online la 1 august 2014 ora 20:06 și a fost accesibil timp de 5 zile (vezi cum arăta AICI). Inițial intenționam să-l las activ pe termen nedeterminat, însă am renunțat repede la idee când am observat ca a devenit locul de joacă al mai multor grupuri de interese din SF-ul românesc.

Am fost de-a dreptul naiv să cred că în această comunitate există onoare sau fairplay. Aceste grupuri s-au apucat să speculeze la maxim capacitatea votului multiplu. Da domnilor și doamnelor… la acest sondaj se putea vota de mai multe ori printr-un simplu refresh al paginii. A fost o decizie conștientă și asumată. Era foarte ușor să adaug un câmp obligatoriu cu adresa de e-mail și atunci tentativa de fraudare a unora ar fi fost exclusă, însă sondajul ar fi devenit greoi și doar câțiva s-ar fi aventurat să-l facă. În schimb am apelat la alte mecanisme de control și ceea ce nu știu cei care se sculau între 4 și 6 dimineața ca să voteze de câteva zeci de ori la rând în favoarea lor, este faptul că există mijloace foarte simple de depistare și de eliminare a votului multiplu.

Sondajul a adus o mulțime de noi utilizatori către Golem 14. Statistica vorbește de la sine și în același timp reflectă avântul unor grupuri de interese în a vota masiv o anume revistă sau un anume blog SF. La un moment dat era chiar haios să vezi care grup se aventurează în contrabalansarea rezultatelor.

Numărul de pagini per sesiune. Pentru sondaj erau necesare minim două.

Făcând o analiză a dinamicii sondajului și a traficului pe Golem14 (care nu e foarte mare ceea ce îl face ușor de analizat) am ajuns la concluzia că voturile care se apropie cel mai mult de un adevăr și care pot fi luate în considerare ca fiind veritabile sunt cele din primele 48 de ore de la lansarea sondajului, evident realizate de vizitatorii unici.
Astfel, per ansamblu au fost 520 de voturi din care mai mult de jumătate au fost vot multiplu. În cele 48 de ore supuse analizei au fost 146 de voturi valide din care 127 pentru prima întrebare “Care este revista dvs. online favorită?” și 146 de voturi la cea de-a doua “Care este blogul dvs. favorit?”.

Pentru întrebarea “Care este revista dvs. online favorită?”, situația după 48 de ore arăta în felul următor:

Pentru întrebarea “Care este blogul dvs. favorit?”, situația după 48 de ore arata în felul următor:

Am făcut și o analiză încrucișată între cele doua întrebări. Astfel, în primul grafic sunt cei care au votat doar la a doua întrebare și reflectă mai degrabă tipul de vot prietenesc de genul “votați-mă și pe mine în sondajul asta”, iar celelalte grafice reflectă orientativ ce bloguri citesc cei care au votat o anumită revistă online. Spun orientativ pentru că numărul de voturi strânse de anumite reviste (Gazeta SF, Helion Online, Fantastica și Nautilus) este prea mic pentru a avea o valoare statistică.

Din punctul meu de vedere acest sondaj și-a atins scopul, care poate definit cel mai bine prin comentariul unui utilizator:

Habar nu aveam ca exista toate revistutele astea online. Cît despre blog-uri, nici atît! Cînd voi avea timp o sa arunc o privire…

Atunci când rezultatele sondajului au luat-o razna în zilele 3, 4 și 5, anumite personaje au început să strige în stânga și în dreapta cât de incorecți sunt unii sau alții pe principiul “hoțul strigă hoții”. M-am simțit la un moment dat ispitit să fac un grafic și cu cei care au votat multiplu în cele 3 zile. Dar… nu aș fi făcut altceva decât să alimentez războiul rece purtat între anumite facțiuni SF. Pentru acestea am un singur mesaj și o întrebare. Nu mă simt deloc descurajat în a sonda mediul online din când în când și vă asigur ca întotdeauna voi avea mijloacele necesare în ai depista pe cei care cred ca ating faima votându-se singuri. Iar întrebarea mea este poate ușor retorică. Nu ar fi mai constructiv să vă duelați în texte SF de calitate și nu în orgolii legate de imaginea online? Eu nu am trăit în perioada de glorie a SF-ului românesc (pe vremea când în țară erau zeci de cenacluri), însă, înainte să știu ce-i aia SF românesc, am auzit de câțiva autori datorită calității textelor lor. Timpul le cerne pe toate…



Am plecat la drum cu această carte cărând după mine o grămadă de preconcepții. După o auto-evaluare sumară am conștientizat că ele își aveau izvorul în desenele animate stupide pe care le vizionam în copilărie (în lipsă de altceva), în care “vegetalul” era reprezentat de o plantă carnivoră care se comporta ca un șchiop feroce țopăind în stânga și în dreapta într-un pi… pardon ghiveci.

Ei bine, în Vegetal n-am descoperit așa ceva. Romanul scris de autorul bicefal (cum ne place să numim în cercurile SF simbioza dintre Ungureanu și Truță) se axează mai mult pe trăirile lui Milu – personajul principal prin intermediul căruia descoperim un univers inocent, 100% românesc, încadrat în timp undeva în perioada anilor 70-80. Fie că ai trăit această perioadă, fie că te-ai născut mai apoi și ai primit acest univers la pachet – moștenire de la părinți, inevitabil ajungi pe ici și colo să te regăsești în lumea propusă de Ungureanu&Truță. Eu unul, am trăit experiența contactului cu un Tractorist pe la 4-5 ani. Acesta m-a luat cu el în tractor de unde am putut sa vad lumea altfel. La vârsta aia totul capătă proporții magice și la fel ca și Milu credeam despre Tractorist ca este un fel de semi-zeu capabil să îmblânzească fiara-tractor.

Vegetal a pornit de la o idee marca Marian Truță la care a achiesat și Dănuț Ungureanu. La final unul dintre ei a dat forma finală, armonizând ideea romanului. Autorul bicefal nu dorește dezvăluirea parților scrise de fiecare autor în parte, însă oricât de mult ar semăna stilurile celor doi autori, dacă ajungi să-i cunoști în viața reală iți dai seama care aparține cui după personalitatea și trăirile fiecăruia. Cireașa de pe tort – coperta este făcută de Tudor Popa.

Vegetal a apărut prima oară sub forma unui fragment în Almanahul Anticipația 2014, iar volumul a fost mai apoi lansat la Târgul de Carte Bookfest 2014. Ca și stil romanul nu se dorește a fi neapărat un SF clasic, ci mai degrabă un fantastic cu substrat științific, și asta pentru că explicațiile pentru comportamentul bizar al planetelor de cultura (subiectul intrigii) sunt oarecum indirecte și lasă loc de interpretare.

Vegetal pentru mine înseamnă și doua întâmplări aparte, care se învârt în jurul Clubului de Lectura Nemira.

Romanul a fost ales pentru lectura din luna iulie și după cum îmi este obiceiul vreau nu vreau mă apuc să citesc nominalizarea clubului (un fel de obișnuință auto-impusă). Am cumpărat-o de la Librăria Nemira de pe Magheru, însă n-am făcut doi pași afară din librărie că am și observat cum primele foi din carte dădeau să cadă. “Hopa!… asta până o termin ajunge avioane”, mi-am zis în timp ce am făcut cale întoarsă să o schimb. Trebuie menționat faptul că eu port cărțile în geanta și câteva luni bune iar acolo are loc un oarecare proces de degradare datorat celorlalte obiecte cu care o carte intra în contact. Deci, nu era loc de cărți fragile. Vânzătoarea draguță m-a pus să aleg o nouă carte… Le-am studiat eu precum un dealer de arta și am ales-o pe aia care mi se părea mie mai trainică.

Vegetalul meu a ajuns și pe la Festivalul de Science & Fiction de la Râșnov, unde mi-am propus să lecturez din el pe drum sau când mai aveam timp… numai că să vezi belea m-am trezit cum primele foi de la ce-a de-a doua carte începeau ușor să se desprindă. Am boscorodit ceva la adresa lipiciului și înainte sa trag vreo concluzie am întrebat și pe alții care cumpăraseră Vegetal, despre cum stă treaba. Nimeni nu avea problema mea… Eu supuneam cartea unor condiții care dădeau același rezultat… sau poate nimerisem un lot mai “altfel”… sau poate eram doar ghinionist.

La un moment dat îl trag de mâneca pe Dănuț Ungureanu, și el prezent la Râșnov…. și ii zic ce pățesc eu cu Vegetalul. Autorul nu stă prea mult pe gânduri și după ce mă chestionează, în glumă, cu privire la posibilitatea de a fi călcat-o la nervi, în picioare, îmi propune să i-o dau la schimb pentru una din lotul lui “fermecat”. Lucru care spre surprinderea mea s-a întâmplat chiar a doua zi, moment în care am profitat de ocazie pentru a cere și un autograf (mai jos Dănuț Ungureanu surprins în momentul cu pricina).


Cartea primită la schimb era într-adevăr fermecată… nu se mai dezlipea și mai avea pe deasupra și autograf de la unul din capete…

Al doilea autograf l-am primit de la Marian Truță la Clubul de Lectură Nemira, unde după ce a asistat la discuțiile purtate în urma lecturării cărții sale, ne-a vorbit despre Vegetal din singura perspectivă pe care o cunoaște cel mai bine, cea a autorului. În istoria Clubului de Lectură, Vegetal este a doua carte a unui autor român care este invitat să participe la dezbateri alături de clienții săi – cititorii. De obicei, acele ediții ale Cluburi de Lectură sunt și cele mai frumoase întrucât feed-back-ul zboară din toate părțile într-un trio cheie: cititori – autori – editura.

Și de aici începe a doua întâmplare… În drum spre club am trecut pe la un anticariat de unde vroiam să cumpăr un dicționar SF. După ce l-am răsfoit puțin mi-am dat seama ca genul asta de dicționar este foarte plicticos și aproape nefolositor dacă nu ești vreun împătimit al istoriei literaturii SF, așa că am renunțat la idea de al achiziționa și m-am pus pe cautat “diverse” având în subconștient cuvântul “vegetal”. Și uite așa din raft în raft, din carte în carte, într-un beci prăfuit plin de antichități, rafturi de cărți și acarieni, am ajuns să dau peste una din cărțile la care râvneam în facultate. Atunci să vezi explozie de amintiri și momente plăcute în capul meu declanșate de determinatorul taxonomic (vezi poza de mai sus) cu ajutorul căruia identificam în facultate (în perioadele de practică) fiecare plăntuță ce ne ieșea în cale. Nici nu va imaginați pe lângă câte specii de plante treceți în fiecare zi chiar și într-un oraș, să nu mai spun pădure sau altă sălbăticie.

În acest context, Vegetalul lui Ungureanu & Truță a sunat pentru mine și ca un fel de avertisment ecologic (deși autorii au menționat că nu urmăreau neapărat acest efect),… un fel de revers al medaliei în ceea ce privește acțiunea omului asupra Naturii, căci în carte plantele care “atacau” erau cele cultivate de om și nu cele sălbatice…

Am cumpărat “Flora Mica Ilustrata a Republicii Populare Romana” fără să stau prea mult pe gânduri și am adus-o cu mine la club unde a fost deliciul curioșilor și unde am prezentat-o ca pe un fel de “arma” care se încadra perfect în universul lui Vegetal – cartea cu care puteai identifica speciile mutante.

Alte recenzii despre Vegetal găsiți aici și aici

Să vi-l prezint pe TET

Să vi-l prezint pe TET

Nu, nu este vorba de TED ursulețul de pluș pentru copii și nici de seria de conferințe cu același nume de care am amintit într-o postare anterioară. TET și nu TED, cel care mi-a atras atenția și care m-a convins să vorbesc despre el este un personaj aparte din filmul Oblivion (Lost Horisonts sau Oblivion. Planeta uitată).

Oblivion a apărut în 2013 sub regia lui Joseph Kosinski după un scenariu scris de acesta în colaborare cu William Monahan, Arvid Nelson, Karl Gajdusek și Michael Arndt, având ca sursă de inspirație un roman grafic omonim editat de Radical Comics.

Pe scurt, povestea acestui personaj este următoarea: Tet este o afurisită de singularitate tehnologică sub formă de tetraedru, venită din neant. Un super AI care pune ochii pe planeta noastră mică, frumoasă și albastră, dar plină de paraziți umani.

Fără să stea prea mult pe gânduri, Tet răpește doi paraziți d’ăștia, crapă Luna, își umple cămara cu clonele celor doi, anihilează specia umană și se apucă să fure apa de pe Terra.

Cum adică a crăpat Luna?…Simplu, prin mijloace ce nu sunt explicate spectatorului, Tet fragmentează satelitul natural al Pământului cu scopul de a distruge echilibrul natural dintre cele două corpuri cerești. Efectul este unul devastator: pe Pământ au loc cutremure, tsunami și alte catastrofe care zgâlțâie din temelii civilizația umană, aceasta intrând în final în colaps iar oamenii ramași ajungând  să moară de foame.

După ce dă acest pălmoi speciei umane, Tet își scoate din cămară armata de clone umane (cămara e interiorul lui Tet – o imagine desprinsă parcă din Matrix) și o pune să distrugă tot ceea ce mai rămăsese în urma cataclismului. Mi-a plăcut ideea. Pe o planetă străină o specie inteligentă indigenă, condiționată corespunzător, devine arma perfectă.

Într-o încercare disperată, oamenii dau cu bomba atomică în stânga și în dreapta în așa fel încât după o vreme, pe Pământ nu mai rămân decât un câine, o insulă de verdeață ascunsă prin nu știu ce canion și câțiva oameni turbulenți dotați cu tot felul de măști mișto care își duc frumoasa existență post-apocaliptică ascunși precum șobolanii prin tuneluri și camere subterane.

Câștigând războiul, Tet își transformă armatele de clone în oameni de întreținere, împarte planeta în sectoare păzite de echipe formate din drone și câte doi clonați, după care se apucă să fure apa din mări și oceane. Clonații aveau un apartament de lux deasupra norilor, unde trăiau liniștiți visând că sunt într-o misiune temporară înainte de a pleca spre Titan.  Menirea lor era în principal aceea de a șterge praful de pe dronele care zburau de colo-colo și a le repara când erau bușite de niște ființe grotești, care erau de fapt oamenii ăia din tuneluri – supraviețuitorii genocidului.

 Tet are o preferință bolnăvicioasă pentru alb, se zgârcește la metal sau este prea orgolios ca să asculte de niște clone amărâte (acestea cereau un blindaj îmbunătățit pentru dronele căsăpite de oamenii supraviețuitori) și peste toate se crede un fel de Zeu doar pentru că știe să cloneze erse lucruri.

Deși mi se pare un personaj interesant, care putea fi exploatat cinematografic în mult mai multe ipostaze, modul în care apare în Oblivion, Tet îmi dă impresia uneori că e idiot… și asta rezultă mai degrabă din scăpările grosolane sau din lipsa de imaginație a celor care au lucrat la crearea filmului. Iată câteva exemple:

  • Oamenii băgăcioși din fire trimit o navă să întâmpine obiectul ciudat apărut în spațiu undeva lângă Titan (și care până la urmă era Tet). Deși au văzut din timp că acest obiect are o formă și o structură care reflecta o civilizație avansată, omuleții intră repede în panică în momentul în care li se taie comunicațiile și văd că nava lor este atrasă în interiorul lui Tet. Reușesc să despartă nava în două module și… de aici rezultă că scenariștii nu au cunoștințe minime de fizică… întrucât modulul-dormitor al navei (care era de nu știu câte ori mai mare decât celălalt modul), reușește să scape cu o ușurință jenantă de strânsoarea lui Tet. Cum adică bre… dacă aplici un câmp de forță care atrage un obiect mare, pe 2 obiecte mai mici… unul este atras și altul nu?….
  • Tet e naiv crezând că doi oameni “vor fi o echipa eficientă”, doar pentru că cei doi au apărut într-o poză în care erau apropiați fizic.
  • Cireașa de pe tort: deși Tet are drone sofisticate care scanează tot, el nu e în stare să-și dea seama că în capsula pe care Tom Cruise (în film comandantul Jack Harper) o transportă la el are, pe lângă un om, și o bombă atomică (un clișeu Hollywoodian preluat din “Ziua Independenței“). Mai mult, nici măcar nu-și dă seama că Morgan Freeman (în film Malcolm Beech) nu este femeie, deși Tom Cruise avea pulsul crescut, transpira și îl minciunea la greu în timp ce năvișoara în care se afla, avansa direct în inima lui – locul perfect unde să detonezi o bomba atomică?… WTF?
  • Și… știți ce l-a distrus pe Tet?… Iubirea dom’le… Dar nu orice iubire… Iubirea de clone!… Unul din câteva sute de Tom Cruise (mai exact Tech 49 Jack Harper) se defectează și începe să aibă amintiri din viața de dinainte de apocalipsă. În ograda lui aterizează soția, care din momentul despărțirii capsulei-dormitor și până în momentul acțiunii filmului doarme vreo 60 de ani pe orbita Pământului (fără ca pe Tet să-l doară undeva de treaba asta!!!), iar ea evident se îndrăgostește instantaneu de el, chiar dacă e o clonă. Ba mai mult, la sfârșitul filmului îi toarnă și un copil… și deși Tech 49 se sacrifică pentru a-l distruge pe Tet, ea îl primește cu brațele deschise pe Tech 52 – o clonă dintr-un sector vecin care era și ea pe acolo… și pe care 49 chiar a încercat să-l strângă de gât la un moment dat… Ce mai contează detaliile… iluzia e cea mai tare… Traiască auto-minciuna!…

Și acum pe bune, bă Tet, atâta tărăboi pentru un pahar cu apă?… Ce dracu’ n-ai văzut Europa – satelitul înghețat al lui Jupiter?… Cu forța aia cu care ai distrus Luna… îl dezghețai, făceai gargară, eventual te și bălăceai în el… Și asta pe gratis!… Iar noi ne-am fi uitat la tine cu gura căscată și am fi zis:

  • Wow, ce tare!…

Și la sfârșit, dacă v-am făcut praf dorința de a viziona acest film, în cazul în care nu ați făcut-o… vă îndemn să o faceți, căci povestea este spusă altfel decât a fost prezentată de mine aici… iar la prima vizionare multitudinea de detalii interesante o să vă dea pe spate atât de rău încât o să treceți cu vederea micile scăpări… Mie unul mi-a plăcut cum și-a jucat rolul Tom Cruise… Problema mea e Tet… Putea mult mai mult pentru o Singularitate…

Imagini: DYLI.SH

Scrieri Blitz – laborator de texte după imagini

Scrieri Blitz – laborator de texte după imagini


Pe Valentina Tîrlea am cunoscut-o la Clubul de Lectura Nemira. Vine rar și atunci când o face are aerul ală de observator detașat. Cluburile de lectură, cenaclurile, atelierele de creație și alte evenimente de gen sunt un fel de pepiniere de scriptori – oameni care au valențe scriitoricești sau care vor să și le descopere. Fie că au doar planuri mărețe, fie că țin un blog, fie că scriu deja articole, povești, nuvele sau romanul vieții lor, îi găsești și se simt bine în acestă lume. Cunoscând acest detaliu, am abordat-o pe Valentina direct, întrebând-o ce scrie. Așa am aflat de Scrieri Blitz – un atelier de creație literară online (mie îmi place să-l numesc laborator), unde cei din categoria mai sus amintită dar și cei care sunt certați cu timpul își pot încerca condeiul (a se citi tastatura), după ce în prealabil se lasă inspirați de o imagine. La final rezultă o sumedenie de realități alternative (al căror punct de reper unic este acea imagine), concretizate în texte-viziuni nu mai mari de 200-300 de cuvinte (text integral sau fragment continuat cu un link către blogul personal). Pe mine unul, m-a încântat atât de mult ideea proiectului încât am convenit să-i iau Valentinei, primul interviu GOLEM_14. Iată ce a ieșit:

1. Descrie-te în câteva cuvinte.

Am niște porniri evazioniste declanșate în mare parte de o carpetă cu Răpirea din serai agățată pe un perete, la bunică-mea, la care mă tot holbam când eram mică. 🙂

2. Care e ultima carte SF pe care ai citit-o?
Am citit într-adevăr de curând un text SF foarte dens, condensat, destul de tulburător: era lista cu ingrediente de pe o pungă de chipsuri cu aromă de mici 🙂 Adevărul este că nu gust în special literatura SF. Pentru mine, literatura trebuie să fie în primul rând un experiment în limbaj.Totuși, ultima carte SF citită a fost Ghidul autostopistului galactic, de Douglas Adams. E mai mult decât un SF. E un delir cerebral și ludic, absurdul exorcizat prin râs.

3. Când și cum a început proiectul “Scrieri Blitz”?

A început cum începe orice lucru: te trezești într-o dimineață și, pac, ai o viziune: Ioana D’Arc îmbrăcată-n fustă mini, cu pompoane roz, după reconversia profesională din Fecioară de Orléans în video chattistă din Rahova. Apoi auzi niște voci, firește. Niște voci și niște copite de cal prin fața blocului: fiaaare luăm, fiaaaare 🙂
Și normal că te întrebi cum se întreabă tot omu’: cum pot eu reconcilia aceste lumi atât de orțate? Așa că te apuci să transcrii filmul interior care rulează oricum fără să-ţi ceară voie. E un act de igienă. Te exprimi. În franceză, verbul „exprimer” înseamnă și „a stoarce”. De fiecare dată când folosesc cuvântul „a exprima” mă gândesc inevitabil la „s’exprimer comme on exprime une orange”, adică te exprimi ca și cum ai stoarce o portocală. Cam așa e, de fapt. În toți inizii pe care „îi chinuie talentul” într-un fel sau altul, mustește o nebuloasă artisticoidă care trebuie stoarsă ca să fie evitate inundațiile, imploziile. Pe de altă parte, tot bunică-mea folosește expresia „umbli ca o rufă nestoarsă”..trebuie să recunosc că e o opoziție semantică binevenită. 🙂 Mă gândesc c-ar putea fi o continuare la reclama de la Johnnie Walker: keep walking… ca o rufă nestoarsă. 😛

E clar că rândurile de mai sus sunt o glumă. Parțial. 🙂 Adevărul este că proiectul Scrieri blitz a început în urma întâlnirii cu un autor de literatură horror foarte talentat. E vorba de A.R. Deleanu, care a moderat un atelier de scriere creativă organizat de AdLittera Project. El a propus un exercițiu standard din creative writing: „ia, scrieți voi un text pornind de la poza asta”. Era o fotografie cu un tip pozat din spate într-un gang întunecat. Un gang-ster. :)) Fiecare participant la workshop a scris câte un text. Așa că m-am gândit c-ar fi fain să juxtapunem perspectivele astea într-un text unic, colectiv. Și așa a apărut blogul colectiv Scrieri blitz, pe care am continuat exercițiul început. Deci primul post colectiv de pe blog a fost cu textele alea:
M-a frapat faptul că fiecare dintre noi a avut o interpretare diferită asupra aceleiași poze pentru că asta ilustra o idee care mă preocupă foarte mult, cea de „reframing”. E un concept din NLP care-ți permite să conștientizezi că realitatea e mai flexibilă decât îți imaginezi tu, că percepția nu e egală cu realitatea și că fiecare dintre noi este într-o mare măsură creatorul propriei realități.

4. Mai există în România și alte proiecte de acest gen? Dar în afară?

Sincer, nu știu. Nu am cercetat.

5. În momentul de față sunt 8 autori înscriși în proiect. Cine sunt ei?
Sunt câțiva colegi de la workshop-ul de creative writing de care vorbeam. Oameni cu înclinație spre scris cărora le-a plăcut ideea. Și mai sunt câțiva oameni care s-au alăturat proiectului din proprie inițiativă, ulterior.

6. Cine alege fotografiile și pe baza căror criterii o face?
Pozele se aleg prin rotație. Fiecare dintre noi propune câte o poză. Eu stabilesc dacă o poză propusă va fi folosită sau nu.

7. Cum poate cineva să-și aducă propria contribuție?… Există criterii de selecție a textelor sau a autorilor? De fapt… care sunt regulile jocului?
Doritorii ne pot contacta prin pagina de Facebook și discutăm detalii. E un blog de creative writing, nu de autori consacrați. Pentru a înțelege miza blogului, vă invit să citiți descrierea din rubrica „Despre”.

8. V-ați gândit să folosiți pe lângă fotografii și alte elemente media precum filme scurte sau sunete?
Am folosit la un moment dat un stop cadru din filmul „Nuovomondo”, de Emanuele Crialese (

9. Care este fotografia care a inspirat pe cei mai mulți? 

N-am contorizat aspectul ăsta. Toate pozele au generat texte interesante. Am avut onoarea să colaborăm cu fotografi români excepționali printre care nume celebre ca Vlad Eftenie (câștigător al Sony World Photography Award), Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Cristian Vasile (aka Igu), Anca Cernoschi, Cătălin Georgescu. Le mulțumim încă o dată cu această ocazie. Există fotografi români super talentați. Personal, am descoperit un univers care-mi era străin înainte.
Printre posturile cu cele mai multe vizualizări a fost unul inspirat de o poză semnată de Cristian Vasile și preluată de pe București Optimist. E fotografia unei tipe care trece cu bicicleta pe un pod de pe Dâmbovița. Igu e așa de talentat încât imaginea pare surprinsă în Amsterdam. 🙂

10. Din câte am observat eu, pe site-ul vostru promovați atât autori de texte cât și fotografi. După cum e structurat website-ul, interesul pentru o fotografie se poate măsura pe baza numărului de texte ale autorilor. Vă gândiți cumva în viitor să introduceți o modalitate de cuantificare a calității textelor, de tipul vot cu steluțe sau număr de like-uri pe care să le acorde cititorii voștri fiecărui text/autor?

Da, este o sugestie interesantă. Deși mă deranjează isteria like-urilor de pe Facebook. Sistemul de voting este democratic, într-adevăr, dar te și transformă fără să vrei într-un dependent de validare externă. Ideea e să fii validat intern. Contează cum te simți tu. Te simți bine că scrii? Keep calm and write! 🙂

11. Mi-aș dori să văd, peste câțiva ani, proiectul Scrieri Blitz având cel puțin 800 de autori și de zece ori încă pe atât texte postate. Tu cum îl vezi în viitor?

Da, sună bine. Asta dacă o să mă apuc de comerț cu sclavi ca să fac bani de investit în promovare. 🙂 Știi că Rimbaud, după ce s-a lăsat de scris, s-a apucat de negoț cu sclavi. Mă gândesc că se poate încerca și invers. 🙂

12. V-ar avantaja dacă proiectul vostru ar fi sponsorizat de vreo editură sau vreo firmă din aria fotografiei?

Ca să-l parafrazez pe Iisus: Lăsați editurile și firmele să vină la noi. 🙂 Și discutăm detalii.

13. La ce alte proiecte mai lucrezi?

Mai am un blog personal pe care postez din joi în Paște, la propriu. 🙂

14. Dorești să mai adaugi ceva?
Da. Mulțumesc frumos pentru invitația de a răspunde la întrebări. Interesul acordat proiectului Scrieri Blitz ne onorează, pe mine și pe colegii mei.

foto: Cristian Vasile

ADN-ul românilor, la control. Ce secrete din trecut ne arată studiile genetice

Așa se numește ediția emisiunii DIN|interior din data de 13.07.2014, la care am fost protagonist. DIN|interior este o emisiune cultural-educativă sub marca Digi24 HD prezentată de Laurențiu Rădulescu, care are loc în fiecare duminică la 22:30.

Îi mulțumesc pe această cale, pentru interesul acordat acestui subiect și profesionalismului de care a dat dovadă pe tot parcursul colectării datelor, creierul din spatele reportajului – Andrei Udișteanu.

Reportajul și-a propus sa răspundă la întrebări precum – “Cine suntem, de fapt, la origini? Cum au migrat populațiile umane care au fost prezente și pe teritoriul României de astăzi? Cât de bine este, până la urmă, reflectată istoria învățată la scoală în rezultatele ADN?” și începe astfel:

În prezent, istoria se îmbină cu genetica. Informații despre civilizații dispărute se ascund în ADN-ul oamenilor de astăzi. Un studiu lansat în urmă cu un an ar putea dezvălui tipare genetice vechi de mii de ani. Ne-ar putea arăta urme ale populațiilor care au contribuit la bagajul nostru genetic.

Citiți/vizionați întreg reportajul mai jos sau aici.

Cine suntem, de fapt, la origini? Cum au migrat populațiile umane care au fost prezente şi pe teritoriul României de astăzi? Cât de bine este, până la urmă, reflectată istoria învăţată la şcoală în rezultatele ADN? Sunt întrebări pe care şi le pun, de câţiva ani, câţiva geneticieni români.

În prezent, istoria se îmbină cu genetica. Informaţii despre civilizaţii dispărute se ascund în ADN-ul oamenilor de astăzi. Un studiu lansat în urmă cu un an ar putea dezvălui tipare genetice vechi de mii de ani. Ne-ar putea arăta urme ale populaţiilor care au contribuit la bagajul nostru genetic.

Cum se citeşte ADN-ul unui popor

Pe scurt, testele pentru aflarea originilor unor grupuri etnice se numesc studii ADN populaţionale. Studiile populaţionale considerate relevante ştiinţific implică recoltarea de probe de la cel puţin 200 de persoane.

„Un studiu populaţional începe în primul rând prin selectarea populaţiei pe care vrei să ţi-o analizezi. (…) Vreau să analizez 400 de oameni, îi împart la 40 de judeţe. (…) Ulterior probele de salivă, de mucoasă, de sânge, de ţesut sunt aduse la laborator, extras ADN-ul şi ulterior se fac analizele respective”, explică procedura Mihai Toma, cercetător în cadrulCatedrei de Genetică, Facultatea de Biologie, din cadrul Universitatăţii din Bucureşti.

Luis Popa, specialist în genetică umană şi, în prezent, director-adjunct al Muzeului Naţional de Istorie “Grigore Antipa”, a fost, în urmă cu câţiva ani, beneficiarul unei burse în Italia, unde a participat la studii populaţionale. Acesta a explicat pentru emisiunea „Din|interior” că astfel de studii nu duc neapărat la explicaţii legate de strămoşi din secole mai recente, cum ar fi dacii şi romanii din lecţiile de istorie. Ci la populaţii mult mai vechi, unele chiar şi de zeci de mii de ani, ce şi-au lăsat „amprenta” genetică în ADN-ul românilor de azi.

„Un test ADN populaţional arată structura genetică a populaţiei ne arată cum se compară structura genetică a populaţiei de aici cu cea a unei populaţii de acolo, cât de asemănătoare sunt. La nivel genetic suntem cumva înrudiţi toţi, dar ceea ce se numeşte astăzi slav sau latin sunt termeni care au o origine relativ recentă. Astea sunt chestii care s-au întâmplat acum 1.000 de ani. În timp ce testele acestea genetice se referă la momente în timp mult mai îndepărtate, atunci când a fost colonizată Europa. Vorbim de oamenii preistorici. Nu are nicio legătură cu actuala configuraţie politică a Europei sau ceva de genul acesta. Studiile au valoare ştiinţifică pentru a înţelege cum anume au evoluat populaţiile umane, cum anume a fost colonizat actualul teritoriu al Europei, după cum aceeaşi întrebare se pune “Cum a fost colonizată lumea?””, spune Luis Popa.

Un studiu pe 400 de români

Unele lecţii de istorie s-ar putea schimba în funcţie de cercetările care se derulează chiar în laboratoare genetice aflate la Bucureşti. Florin Stanciu este genetician şi face parte dintr-un grup extrem de restrâns de cercetatori care privesc istoria „la microscop”: în prezent, studiază ADN-ul mitocondrial al românilor (ce ţine de genele moştenite pe linie maternă), într-un proiect comandat de cercetătorii italieni de la Universitatea din Ancona. Este cel mai mare test pe ADN mitocondrial derulat pe români, de până acum.

„Vrem să aflăm care este structura populaţiei româneşti pe linie maternă. (…) Ar reflecta cumva populaţia locală şi, evident, răspunsul la ceea ce suntem noi ca români, ce reprezintă, care este constituţia populaţiei de pe teritoriul României”, spune Florin Stanciu.

Italienii cercetează genetica imigranţilor din peninsulă. Timp de câteva luni, geneticianul român a recoltat ADN de la 400 de persoane din toată ţara. Pentru a aduna voluntari, a popularizat demersul printr-un articol de ziar. A fost surprins de reacţia oamenilor.

„Făcându-l public, mediatizându-l, am descoperit foarte mulţi oameni atraşi de acest domeniu. În momentul de faţă avem trei loturi analizate, din patru. Ele sunt, trec prin procese specifice de laborator(…) facem nişte analize statistice la nivelul întregii populaţii, în care haplogrupuri sunt dominante, prin haplogrup însemnând familii de ADN mitocondrial – pe teritoriul României după care le vom putea compara cu populaţiile din jur, cu ceea ce s-a mai publicat în publicaţiile de specialitate şi o să avem, practic, o idee de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă populaţia românească din perspectiva acestei linii”, explică geneticianul.

Concret, studiul ar putea arăta ce populaţii se aflau pe teritoriul de astăzi al României, în urmăm cu mii de ani, chiar dinainte de daci sau romani. Rezultatele pot indica inclusiv primele migraţii umane, din Africa spre Europa. Concluziile vor fi publicate în toamna acestui an. Ce informații se cunosc însă până acum? „Nu există diferenţieri, eu ştiu, etnice sau de altă natură, însemnate, care să ne facă să fim o populaţie distinctă faţă de alţi europeni. Genetica demontează orice segregare populaţională pe etnii şamd”, spune Stanciu.

Voluntari la un studiu de bază

Românii care au participat voluntar la studiu încă mai aşteaptă rezultatele. O parte le-au primit, însă. Unii s-au înscris pentru că sunt pasionaţi de ştiinţă. Alţii din curiozitate faţă de trecutul familiilor lor. Tina Petroiu şi Elena Perieteanu nu se cunosc, însă amândouă au crezut că este o idee bună să participe. Ambele au primit rezultatul testului ADN.

„Pe mine nu mă interesau originile, ci doar participarea la un proiect ştiinţific şi să înţeleg cam ce înseamnă aceste modificări genetice şi cum am evoluat noi ca oameni. Cam asta a fost ideea participării mele. Acum ştiu că în următorii ani voi sta cu ochii pe toate studiile, pentru că sunt sigură că vor continua, se vor descoperi din ce în ce mai multe ramuri pe fiecare haplogrup şi o să fie interesant de văzut cam cum sunt staisticile. Cam cum suntem noi”, spune Elena Perieteanu.

Tina Petroiu adaugă însă că rezultatul studiului i-a confirmat unele glume făcute de colegii de muncă. „Îmi tot spun că am trăsături de rusoaică. Se pare că ADN-ul meu face parte din acelaşi grup al Romanovilor, din care au făcut parte şi Romanovii. Eu dintotdeauna am considerat că sunt o rasă europeană, uitaţi-vă la faţa mea, am eu trăsături de rusoaică? Dar asta m-a determinat, m-a convins ca în concediu acum să-mi petrec o foarte mare parte la Târgovişte, de unde sunt. Ieri fiind la părinţi în vizită chiar am întrebat-o pe mama “Pe unde a umblat străbunica?”. Am să fac nişte cercetări ca să-mi aflu şi eu originile”, glumeşte Tina Petroiu.

Şi Enache Pope, un pensionar care locuieşte în Bucureşti, şi-a pus ADN-ul la dispoziţia ştiinţei. El însă încă mai aşteaptă să vadă ce „scrie” în genele sale. Este pasionat de tot ce înseamnă Italia. Pentru el, dovada supremă că suntem urmaşii Romei este existenţa Columnei lui Traian. Indiferent de ce va afla că scrie în ADN-ul studiat acum în Italia, el crede tot în latinitatea poporului român. „Nu văd cum ar putea să schimbe formarea poporului român… Nimeni nu poate! Ceea ce a intervenit în modificare genomului respectiv, asta e altceva. Dar faptul că avem columnă, că avem monumentul din Dobrogea. La urma urmelor eşti ceea ce eşti şi nu văd de ce să spună cineva ce eşti! Limba noastră deja este o probă, un element de latinitate”, este convins Enache Pope.

Românii şi originile slave

Geneticianul Florin Stanciu nu este la primul studiu legat de populaţia României. În lucrarea sa de doctorat a facut o analiză ADN populaţională, bazată pe probele genetice a 9.000 de persoane. A studiat ce s-a transmis, pe cale paternă în populaţie. A descoperit un tipar genetic mai degrabă predominant slav, pe lângă genele latine.

„Suntem naţionalişti pentru că alegem să fim naţionalişti. Din perspectivă genetică suntem un amestec. Şi până la urmă este o etichetare subiectivă a fi sau a nu fi naţionalist pe un teritoriu pe care se umblă, se circulă liber. Există un studiu anterior făcut pe un lot de 9.000 şi ceva de persoane, care a constat în ADN nuclear şi care a reflectat că populaţia umană de pe teritoriul României este un amestec de influenţe. Între care slave, turcice, latine, greceşti şamd. Reiese faptul că, în momentul de faţă există un amestec extraordinar pe teritoriul României, dar, în trecut, din perspectivă genetică, există urmele migraţiei slavilor pe teritoriul României. S-au impregnat, s-a cantonat cumva acea migraţie de la nord la sud”, spune Florin Stanciu.

„Originile trebuie să le aflăm!”

Există mai mulţi specialişti români intrigaţi de ce este scris în ADN-ul populaţiei. Cercetătorii unui laborator de genetică din Bucureşti şi-au propus să afle şi ei, pe cont propriu, din ce sunt românii “făcuţi”. Deşi nu au ajuns la vreun rezultat final, geneticienii sunt de părere că studiul lor, început în anul 2012, ar putea schimba istoria. „Originile trebuie să le aflăm! E în interesul fiecărei naţiuni. Până la urmă şi a fiecărui cetăţean să-şi afle originea!”, crede Lorand Savu, genetician la Genetic Lab.

„Acum doi ani am început acest proiect. Şi a fost cumva o ambiţie personală, pentru că sunt multe lucruri nelămurite, se vehiculează tot felul de teorii şi am zis să încercăm cumva să facem lumină, nefiind absolut neinfluenţaţi de absolut nimeni. Avem, să spun, nişte date preliminare, pe care nu le publicăm… Pentru că precizia acestor analize creşte odată creşterea numărului de markeri pe care îi folosim aici. Şi atunci am preferat să mai aşteptăm un pic şi să punem la punct protocoalele de lucru, astfel încât să ne apropie de realitate. Aş vrea să fac o mică analogie: orice populaţie e ca un cocktail şi la bar se pun straturi, straturi, straturi de diverse băuturi. Noi încercăm să găsim primul strat. Acuma dacă cumva mai mult de jumătate este vodcă nu poţi să tragi concluzia că primul strat a fost vodcă. Şi atunci trebuie un pic mai multă atenţie. Ne-ar place să credem că avem o origine mai specială, dar, repet, nu trebuie să fim influenţaţi de ceea ce ne-ar place nouă să fim şi ceea ce este în realitate. Din nefericire sau din fericire populaţia românească este un amestec extrem de complex, din punct de vedere genetic. Noi am fost poarta Apusului şi pe aici au trecut valuri şi valuri de populaţii care mai de care mai diferite”, e de părere specialistul.

Ce cred istoricii

Istoricii şi arheologii nu sunt deloc surprinşi că probele ADN recoltate de geneticianul Florin Stanciu arată că avem, printre altele, o puternică influenţă slavă. „Există o mai veche dispută despre ponderea anumitor elemente în etnogeneza poporului român. De obicei, lumea se gândeşte mai întâi la limbă, la alte domenii ale culturii şi abia mai târziu la domeniul greu de priceput pentru un om obişnuit al ponderii biologice al unui elemente sau altul în fiinţa poporului român”, spune prof. dr. Mircea Babeş, arheolog.

„E inerent că populaţia României – şi lucrul acesta se reflectă în limbă – a reprezentat de-a lungul ultimilor 2000 de ani un melanj, un mixaj din mai multe populaţii. Fondul sigur că a fost daco-roman, dar ulterior şi-au adus contribuţia toate popoarele care au trecut peste noi, mai ales în prima mie de ani”, explică şi istoricul Dan Falcan.

Etapele propagandei

Dincolo de ADN, formarea poporului român a fost, de-a lungul istoriei, subiect de propagandă pură şi victimă a politizării excesive. Românii au fost, în diferite perioade, când doar urmaşii Romei, când doar ai dacilor, când ai slavilor, după cum au dictat vremurile, arată specialiştii consultaţi de reporterii emisiunii „Din interior”.

„A existat o etapă – prima etapă a istoriografiei româneşti, secolul XVII, XVIII, XIX, când accentul a căzut foarte puternic, aproape exclusiv pe elementul latin. Era aproape patriotic, naţionalist să spui că noi, românii, suntem urmaşii latinilor. Pe măsură ce s-a edificat statul nostru naţional, lucrurile au început să se mai echilibreze. A fost pus în evidenţă elementul dac”, spune Dan Falcan.

Profesorul Mircea Babeş aduce în discuţie „cazul lui Neculai Densuşianu”, autorul cărţiiDacia preistorică, volum apărut după moartea acestuia. „Într-o anumită fază a vieţii lui a căzut şi el în ispita aceasta de a dovedi în chip patriotic, dacă vreţi, că noi suntem numai urmaşii dacilor, “cei de acasă”, cei de aici, nu şi ai romanilor. Şi mergând mai departe cu exagerările a ajuns la a stabili că Dacia este un fel de buric al lumii, unde este înmagazinată toată înţelepciunea omenirii, toată mitologia, toată literatura s-a născut aici. În perioada interbelică, exagerarea dacismului a mai apărut pe buzele unor scriitori, unor autori de sorginte legionară”, spune prf.dr. Mircea Babeş.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, sovieticii au profitat de urmele lăsate de slavi pe teritoriul României. Justificau astfel “înfrăţirea” cu Moscova. „Din fericire, cumva, chiar la începutul anilor 60, pe măsură ce autorităţile de la Bucureşti şi Gheorghe Gheorghiu-Dej au găsit cu cale să se îndepărteze de linia Moscove, să anuleze sovietizarea, rusificarea istoriei naţionale şi să o înlocuiască cu teoria tradiţională”, arată arheologul.

„Ceauşescu se considera urmaşul lui Burebista”

Sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu au fost aduse in prim-plan originile daco-romane. Mai mult, în unele cercuri se vorbea doar de prezenţa dacilor în acest spaţiu. „Nicolae Ceauşescu se considera urmaşul într-o linie directă a lui Dromichete, Burebista, Decebal, mă rog, Mihai Viteazu, toată pleiada de mari conducători ai românilor”, explică istoricul Dan Falcan.

„În programul Partidului Comunist din 1975 se punea accentul pe convieţuirea daco-romană, pe etnogeneză, deci, daci cu romani, mai puţin slavi. Într-o anumită perioadă în timpul lui Ceauşescu, mai ales după 1976 a prins având teoria aceasta tracomană, a dacismului. Noi nu mai eram romani, eram daci, dar nu eram doar daci. Eram într-un felproto-latini, de la noi plecaseră latinii spre Italia şi de fapt noi eram locul de origine a tuturor popoarelor europene. Dintr-o dată deveneam mult mai importanţi. De fapt,romanii deveneau urmaşii noştri, nu noi urmaşii romanilor. Această teorie persistă până în zilele noastre, din păcate lipsită de argumente”.

Genetica, doar unul dintre „ingredientele” unui popor

După tot acest trecut tumultuos, pot studiile genetice populaţionale să aducă dovezi noi pe care istoricii să-şi sprijine teoriile? Aceştia cred că nu doar biologia contează în “naşterea” unui popor.

„Nu este deloc obligatoriu ca răspunsul pe care îl dă biologia, genetica, să spunem, să coincidă cu cel pe care îl dă istoria culturală, lingvistica sau arheologia. Ele, de fapt, privesc alte lucruri, chiar dacă la mijloc sunt, să spunem, geţii şi dacii, străromânii, românii”, spune prof. dr. Mircea Babeş.

Nu este doar o problemă românească. Studiile ADN populaţionale au devenit o preocupare constantă în majoritatea marilor universităţi ale lumii. La Oxford, în Anglia, de exemplu, cercetătorii au dezvoltat o hartă ADN a lumii care arată ce populaţii s-au amestecat, în perioada marilor migraţii.

„Există deja laboratoare în lume care au iniţiat deja anumite proiecte de corelare a celor două tipuri, trei, să zicem, importante de date. Unul dintre ele este un laborator de la Universitatea Oxford, care au şi publicat de altfel în februarie 2014 un studiu semnificativ: o hartă de corelare a principalelor 100 de evenimente istorice din ultimii 4.000 de ani, corelată cu harta de profil genetic al populaţiilor. Au reuşit să coreleze profiluri genetice care să confirme migraţiile populaţiilor arabe sau migraţii ale populaţiilor din zone mediteraneene, din zona Asiei Mici, este chiar foarte interesant. Datele genetice n-au cum să infirme datele istorice”, spune prof.dr. Ileana Stoica, şef Catedra de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti.

Medicina viitorului, adevărata miză

Miza testelor populaţionale este însă mai degrabă una medicală, decât istorică. În prezent, se lucrează la identificarea unor gene care pot indica anumite boli. Se conturează un scenariu de film SF: orice om şi-ar putea schimba stilul de viaţă, în funcţie de ce îi este scris în ADN. Astfel de cercetări au loc şi în România.

„Încercăm să găsim anumite variante genetice, care pot să confere risc de producere ale anumitor boli umane. Scopul este de a îmbunătăţii metodele de prevenţie, dacă se poate pentru boli care au un impact major asupra persoanei şi a familiei, scopul este de realizare a unor teste genetice prenatale. Cele mai multe afecţiuni sunt cauzate de interacţiunea dintre factorii genetici şi factorii de mediu. Nu se poate spune că există în România o boală specifică populaţiei din România, o boală tipică populaţiei din România, pe care să nu o mai găsim într-o altă populaţie”, arată Dănuţ Cimponeriu, cercetător laCatedra de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti.

„Fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, în următorii ani, va avea un cip”, este de părere Alexandru Ecovoiu, lector în cadrula celeiaşi instituţii.Acolo va fi secvenţa genomului fiecăruia dintre noi, genotipul. Se uită bioinformaticianul, găseşte ce mutaţii sunt, îi spune medicului, medicul ştie în ce poziţie te afli.

Teste ADN, în manuale de istorie?

Pe planul istoric, genetica ne-ar putea da răspunsuri la întrebări fundamentale. Este însă pregătită România să afle adevărul ascuns în ADN?

„Lucrurile se vor schimba, fără îndoială! N-au cum să nu se schimbe dacă tu vii şi demonstrezi că de fapt tu nu eşti dac, ci eşti un precursor al dacilor şi dacii au fost, de fapt, un popor migrator! Limba fără îndoială că are rolul formator, dar nu poţi să ascunzi aspectele genetice. Şi aici este un amestec extrem de complex. Aşa am ajuns să fim,românii, o naţie cu totul şi cu totul specială şi lingvistic, dar şi genetic!”, crede geneticianul Lorand Savu.

„Nu ştiu cât de pregătiţi suntem pentru asta”, adaugă însă Alexandru Ecovoiu. „După ce afli datele, le pui cap la cap – cine face treaba asta? Genetician, biochimist şi le pun la dispoziţia altuia. Cui? Istoricilor! O să le vadă, o să facă ochii mari. Politicienii, preoţii o să facă ochii mari!”.

Istoricii consultaţi de reporterii emisiunii „Din interior” sunt însă de părere că studiile ADN pe poporul român nu ar trebui trecute cu vederea fără o dezbatere.

„Istoria întotdeauna se îmbogățește. Nu văd ce ar fi rău ca aceste cercetări de paleogenetică să intre, să fie supuse dezbaterii publice, să fie băgate în manualele de istorie. Întotdeauna vor fi supăraţi, dar întotdeauna se trece peste lucrurile acestea şi important e adevărul istoric, să fie cât mai aproape de ceea ce s-a întâmplat în realitate în urmă cu sute de ani”, încheie istoricul Dan Falcan.


Premiile Vladimir COLIN 2014

Premiile Vladimir COLIN 2014

Mare sărbătoare mare în ograda SF-ului Românesc – decernarea premiilor Vladimir Colin, ediția a VI-a, pentru literatura română de gen SF&F, publicată între 2011 și 2013, care s-a ținut la Ceainăria ArCub. După numărul participanților (33 + 1 barman) parcă n-ai zice să fie chiar așa mare. Am înțeles totuși că acesta e un număr bun, căci “la ultima ediție au fost 20”, după cum spunea un veteran.

Premiul “Vladimir Colin” a fost instituit în 1999 de către Ion Hobana și Gérard Klein în amintirea celui care îi poartă numele. Juriul ediției a VI-a a fost compus din Cătălin Badea-Gheracostea (București), Cornel Robu (Cluj), George Ceaușu (Iași), Lucian-Vasile Szabo (Timișoara) și Sebastian A. Corn (București).

Atmosfera a fost intimă, oarecum aseptică de la albul dominant al locației și ușor precipitată, după părerea mea, de parcă se dorea în mod intenționat evitarea momentul penibil în care pe unii i-ar fi apucat plânsul, iar pe alții râsul… Lume mică, orgolii colosale.

Unii dintre autorii propuși și membri ai fandomului SF au lipsit din motive obiective, alții din motive de lene sau invidie. Un frumos exemplu de profesionalism l-a dat Cornel Robu – un membru al juriului, care a transmis pe două pagini, cuvintele sale la adresa evenimentului și nu oricum, ci în plicul cu nominalizări și informații descriptive, oferit fiecărui participant la eveniment. Sincer, cred că prin cele 80 de rânduri ale sale, Cornel Robu ne-a vorbit mai mult decât toți cei prezenți la un loc, cu excepția lui Cătălin Badea-Gheracostea care a prezentat evenimentul.

Roman SF:

Proză scurtă SF:

Roman Fantastic:

Proză scurtă Fantastică:


Texte de frontieră:

  • Îmblânzitorul apelor – A.R. Deleanu, Ed. CDPL, 2012
  • Și la sfârșit a mai rămas… coșmarul – Oliviu Crâznic, Ed. Vremea, 2010
  • Transfer – Michael Haulică, Ed. Millennium, 2012
  • Transparenți și Semiconductori, povestire cuprinsă în antologia Călătorii în timp – Cristian-Mihail Teodorescu, Ed. Nemira, 2013

Următoarea ediție va avea loc în 2017 pentru perioada cuprinsă între 2014-2016.

Foto: câștigătorii Premiilor Colin 2014 prezenți la decernarea acestora – de la stânga la dreapta A.R. Deleanu, Marian Truţă și Mircea Opriţă

Despre Top 14 Cărți SF Românești

Despre Top 14 Cărți SF Românești

Atunci când m-am apucat să fac un sondaj de opinie numit “Top 14 Cărți SF Românești” aveam în minte o singură idee… aceea de a crea un instrument simplu, pe teren “neutru” (și când spun asta fac referire la sondajele de pe site-urle editurilor sau din anumite grupuri de interese), pe modelul Top 100 Sci-Fi Books, pentru cărțile SF publicate în România. Fără trasarea unor criterii clare despre modul în care acest sondaj s-a realizat, am lăsat loc de interpretare, motiv pentru care redresez lucrurile din mers și trasez aceste criterii mai jos:

1. Acesta este un blog despre genul Science-Fiction în România și de peste tot, așa cum îl descopăr eu“. După reacțiile primite de la comunitatea SF din România, am hotărât să menționez acest aspect inclusiv în subtitlul blogului. 

2. Scopul sondajului de opinie este pe de o parte promovarea SF-ului românesc, iar pe de altă parte ideea unui instrument de referință față de ceea ce este actual sau hai să zicem popular.

3. Sondajul nu-și propune să promoveze o editura sau un autor anume. Ele/ei se promovează de la sine prin activitatea publicistică pe care o au, prin vizibilitatea online și prin alte activități specifice.

4. Sondajul are 14 locuri pentru a păstra tema website-ului, ceea ce nu e departe de numărul de cărți SF publicate în 2013. 

5. Principalul criteriu de selecție este cel al popularității cărții SF pe internet sau în comunitatea SF. 

6. Intenționez să fac sondajul în fiecare an și apoi să trag niște concluzii la început de an următor. Poate o să fac și o recenzie cărții ieșită pe primul loc. Cine știe… voi vedea. 

7. Am ales 2013 pentru că trebuia sa încep de undeva și mai ales pentru că nu puteam sa fac pe anul curent, asa cum începusem inițial, întrucât aș fi favorizat neintenționat autorii care publică la început de an, fata de cei care publicau spre finele anului.

8. Dacă sunt mai mult de 14 cărți publicate pe an, selecția cărților va fi făcută în funcție de subiect, autor, stil, popularitatea online și orice alt criteriu care va face, pentru mine, o carte sa fie atrăgătoare…

9. Cred despre mine ca sunt un observator activ al SF-ului românesc și cum nu sunt vreo entitate omniscientă apelez uneori la alți observatori activi în așa fel încât mai devreme sau mai târziu, cărtile SF vor ieșii la iveală, dacă sunt accesibile publicului larg.

10. Sunt deschis sugestiilor constructive, echidistante, cât mai apropiate de realitatea consumatorului de carte SF. Dacă ar fi sa iau toate sugestiile în considerare, acest sondaj ar fi demult îngropat la doi metri sub pământ și nimeni n-ar fi auzit de el în vecii vecilor, amin!.

11. Aș fi ipocrit să afirm că acesta selecție este una obiectivă, căci realitatea în sine nu poate fi trăită decât subiectiv… Așadar, filtrul realității mele sunt eu și sunt influențat de modul în care interacționez cu acest gen și comunitatea din jurul său, motivat fiind doar de pasiunea ce i-o port. 

12. Nu vreau să exclud pe nimeni…dar există șansa să nu fi auzit de o carte anume… din întâmplare, pentru ca nu este suficient promovată, sau cine știe din ce alt motiv. Oricare ar fi el, vă asigur ca nu e împănat cu rea voință!… Și pentru a vă convinge de asta, am creat o postare numită “Cronologia SF-ului Românesc“, care nu e altceva decât o listă cu toate cărțile genului publicate de autori români și la care vă invit să participați cu informații prețioase în secțiunea de comentarii.

Îmi aduc aminte de o conversație care avea loc între un blogger cunoscut, de la noi, cu valențe critico-literare bine antrenate și un scriitor la început de carieră mândru că își scosese ce-a de-a doua carte, pe meleagurile mioritice.

La un moment dat blogger-ul i-a spus scriitorului, că el nu știe să fi apărut o astfel de carte (referindu-se la cartea acestuia scrisă sub pseudonim), pentru ca el personal nu a auzit de ea. Evident scriitorul s-a simțit ofensat “cum adică, zicea el într-o postare ulterioară pe Facebook, dacă tu nu ai auzit de cartea mea asta înseamnă că nu e cunoscută?… Nu!… Înseamnă că ești tu un ignorant de mare clasă… Și până la urmă cine ești tu, să apreciezi asta?…” Cei doi nu se cunoșteau prea bine, însă, din perspectiva observatorului care a asistat la întreaga discuție și i-a analizat pe cei doi participanți, dincolo de ea, am tras concluzia că fiecare avea dreptate în felul său. Cartea era bine cunoscută în cercurile genului respectiv, blogger-ul, care era un căutător înrăit de ceva nou și accesa o paletă mai largă de subiecte și genuri literare, nu intrase în contact cu fandemul sau universul, ce-i drept mic, al acelei cărți. Amândoi au plecat din acea conversație crezând despre celalalt că este un îngâmfat, ceea ce din perspectiva mea nu era departe de adevăr. Bine, eu sunt mai tolerant și îi înțeleg pe amândoi și aș zice că fiecare avea doza lui de îngâmfare, pe care odată ce o înlăturai, descopereai în spatele ei, oameni deosebiți.

Ceea ce mie mi s-a părut interesant după acea confruntare aparent insignifiantă, a fost faptul ca blogger-ul a revenit în lumea sa alegând în continuare ce cărți să citească sau să promoveze, pe când pentru scriitor acel lucru, după părerea mea și-a adus un aport, mai mare sau mai mic (el știe mai bine), în a-l motiva să-și promoveze cartea și în afara bulei sale de confort, adresându-se unui public mai larg. După câteva luni de muncă realizată de unul singur, chiar i-a reușit… Oriunde ma duc dau de acea carte și culmea nici măcar nu e SF… Iar partea cea mai interesantă e că… parcă aș vrea să o citesc… Măcar de curiozitate… să văd, merită efortul popularizării ei?

Cronologia SF-ului Românesc


  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, Ed. Tracus Arte
  • Almanahul Anticipația 2015 (antologie), Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația – Atlantykron 25 (antologie), Ed. Nemira
  • Atavic – Liviu Surugiu, Ed. Tritonic
  • Babel – Vladimir Colin. Ed. Nemira
  • Fier vechi de George Lazăr, Ed. Eagle
  • Gradina Zeilor – Camil Baciu, Ed. Nemira
  • Istorii alternative (antologie), Ed. Tracus Arte
  • Ne vom întoarce în Muribecca – Sebastian A. Corn, Ed. Nemira
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Numărătoare inversă – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Senzoriada – Cristian M. Teodorescu, Ed. Nemira
  • Sindromul Quijote – Mircea Opriță, Ed. Nemira
  • Sharia – Roxana Brînceanu, Ed. Tracus Arte
  • Suspendați într-o rază de soare – Ben Ami, Ed. Tracus Arte
  • Vegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic
  • Xenos. Contact între civilizații (antologie), Ed. Nemira
  • Ziditorii de biserici – George Lazăr, Ed. Eagle


  • Almanahul Anticipația 2014 (antologie), Ed. Nemira
  • Așteptând în Ghermana – Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • Călătorii în Timp (antologie), Ed. Nemira
  • Coniac “3 secole” – Cecilia Dudu, Ed. Nemira
  • Cuadratura Cercului – Gheorghe Săsărman, Ed. Nemira
  • Efectul de Nautil – Ioana Vișan, Ed. Millennium
  • Ferestrele Timpului (antologie), Ed. Tracus Arte
  • Gangland – Florin Pîtea, Ed. Tracus Arte
  • Iarba Cerului – Constantin Cubleșan, Ed. Nemira
  • Instincte Umane – Ioana Vișan, Ed. Millennium
  • La Galop Prin Piramida – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Nopțile Memoriei – Mircea Opriță, Ed. Nemira
  • Taina Sfinxului de pe Marte – Viorica Huber, Ed. Nemira
  • Verde Aixa – Horia Aramă, Ed. Nemira
  • Vocile Vikingilor – Voicu Bugariu, Ed. Nemira


  • A doua venire – Marian Truță, Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația 2013 (antologie), Ed. Nemira
  • Anul terminal (ediția a II-a) – Florin Pîtea, Ed. Tracus Arte
  • Floarea de loldilal – Ana-Veronica Mircea, Ed. Nemira
  • Hârtiile Masculului – Silviu Gherman, Ed. Curtea Veche


  • Subiecte de conversație – Eduard Jurist, Ed. Albatros
  • Generoasele cercuri – Gheorghe Păun, Ed. Albatros
  • Sfera paralelă – Gheorghe Păun, Ed. Albatros
  • Banchetul dinozaurilor – Anton Tănăsescu, Ed. Litere
  • Almanahul Anticipația 1989 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”
  • Întoarcere pe planeta albastră (antologie) – Ed. Politică


  • Un alt fel de spațiu – Ion Hobana, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1988 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”


  • Înstelata aventură – George Ceaușu, Ed. Junimea
  • Vacanțele secrete – Kernbach V, Ed. Albatros
  • Baletul mecanic (ediția a IV-a) – Petrescu C, Ed. Junimea
  • Planetarium – Popescu CT, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1987 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”
  • Șoimul alb – Rodica Bretin, Ed. Facla


  • În anul 4000 sau o călătorie la Venus (ediția a II-a) – Anestin V, Ed. Dacia
  • Bombardament cu asteroizi – Bercescu, V, Ed. I. Creangă
  • Fabrica de absolut (ediția a II-a) – Capek K, Ed. Cartea Românească
  • Krakatit (ediția a II-a) – Capek K, Ed. Cartea Românească
  • Alte istorii insolite – Crohmalniceanu OS, Ed. Cartea Românească
  • Cutia Pandorei- Negoiță T, Ed. Albatros
  • Linii de univers – Tănăsescu A, Ed. Litera
  • Cosmos XXI – Întâmplări dintr-un univers al păcii (antologie), Ed. Politică
  • Povestiri ciberrobotice (antologie), Ed. Științifică și Enciclopedică
  • Povestiri despre invențiile mileniului III (antologie), Ed. Științifică și Enciclopedică
  • Almanahul Anticipația 1986 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”.


  • Bretin, R. – Efect holografic, Ed. Albatros
  • Cernet, L. – Salt în mâine, Ed. Albatros
  • Doyle, A.C. – O lume dispărută (ediția a II-a), Ed. I. Creangă
  • Honga, R. – Aventurile lui Theodore, Ed. Scrisul Romanesc
  • Almanahul Anticipația 1985, publicat de revista „Știință & Tehnică”.
  • Avertisment pentru liniștea planetei, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Nici un zeu în cosmos, Ed. Politică, culegere de povestiri
  • O planetă numită anticipație, Ed. Junimea, culegere de povestiri


  • George Anania – Acțiunea Lebăda
  • Bărbulescu R. – Chatarsis, Ed. Albatros
  • Colin V. – Xele, Motanul din stele, Ed. Univers
  • Oprea L. – Domenii interzise, Ed. Albatros
  • Sbantu C. – Ucenicul visător, Ed. Junimea
  • Ungureanu A. – Marele prag, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1984, Revista „Știință & Tehnică”


  • Aramă H. – Dincolo de paradis, Ed. Cartea Românească
  • Biberi I. – Luminile capricornului, Ed. Eminescu
  • Ionica L. – Ziua confuză, Ed. Albatros
  • Schwartz G. – Efectul P, Ed. Eminescu
  • Sîrbu I.D. – Șoarecele B și alte povestiri, Ed. Cartea Românească
  • Almanahul Anticipația 1983, Revista „Știință & Tehnică”.
  • Locul întâmplării (culegere de povestiri), Ed. Scrisul Românesc


  • Aderca F. – Orașele scufundate (ediția a II-a, vezi anii 1914 si 1966)
  • Aldani L. – Noapte bună Sofia, Ed. Dacia
  • Caba O. – Totaliter aliter, Ed. Cartea Românească
  • Dilov L. – Drumul lui Icar, Ed. Albatros
  • Ignat D. – Phoenix 1 Km, Ed. Junimea
  • Leu C. – Insulele, Ed. Albatros
  • Motosec M. – De prisos în univers, Ed. I. Creangă
  • Radian S. – Reverberație rupestră, Ed. Albatros
  • Sandor K. – Etajul 500, Ed. Kriterion
  • Sasarman G. – 2000 (carte), Ed. Eminescu
  • Stefanescu S. – Zee, Ed. Albatros


  • Abaluta, C. – Ultimele știri din planeta simetrică, Ed. Cartea Românească
  • Anania, G. – Test de fiabilitate, Ed. Albatros
  • Bugariu, V. – Lumea lui Als Olb, Ed. Albatros
  • Carje, I. – Irene sau planeta cea mai apropiată, Ed. Eminescu
  • Clement, F. – Așa s-a născut o insulă, Ed. Univers
  • Dinu, R. – Dintr-o lume congelată, Ed. Albatros
  • Grămescu, M. – Aporisticon, Ed. Albatros
  • Pintea, R. – Aerostatul inocenților, Ed. Albatros
  • Rogoz, G.V. – Sa nu afle Aladin, Ed. I. Creangă
  • Jules Verne – Castelul din Carpați – Întâmplări neobișnuite, Ed. I. Creangă
  • Fuga în spațiu-timp, Biblioteca pentru toți copiii, antologie de Ion Hobana, Ed. I. Creangă
  • Necunoscutul, Ed. Junimea, culegere de povestiri
  • Regele visurilor, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Salmugra, Ed. Univers, culegere de povestiri


  • Romului Bărbulescu și George Anania – Șarpele blând al infinitului, Ed. Albatros
  • Victor Bârlădeanu – Gheața de foc, Ed. Albatros
  • Vladimir Colin – Babel, Ed. Albatros
  • Doru Davidovici – Zeița de oricalc, Ed. Albatros
  • Robert Merle – Malevil, Ed. Univers
  • Alte întâmplări din veacul XXI, Ed. Scrisul Românesc, culegere de povestiri


  • Horia Aramă – Verde Aixa, Ed. Albatros, Colecția Fantastic Club
  • Vladimir Colin – Grifonul lui Ulise, Ed. Cartea Românească
  • Doru Davidovici – Insula nevăzută, Ed. Ion Creangă
  • Miron Scorobete – Crâncena luptă dintre «Ate» și «Abile», Ed. Albatros
  • O falie în timp, (Ion Hobana) Ed. Eminescu, culegere de povestiri
  • Povestiri Science Fiction, Ed. Ion Creangă, culegere de povestiri


  • Horia Aramă – Jocuri de apă, Ed. Cartea Românească, nuvele
  • Vasile Băran – Insula manechinelor, Ed. Ion Creangă
  • Ștefan Berciu – Fantastica aventură 2101, Ed. Ion Creangă
  • Vladimir Colin – Dinții lui Cronos[12], Ed. Albatros, Colecția Fantastic Club
  • Oscar Lemnaru – Omul și umbra, Ed. Dacia, Seria „Restituiri”, nr. 27
  • Mihnea Moisescu – Întoarcere pe țărmul dispărut, Ed. Albatros
  • Corneliu Omescu Întâmplări de necrezut, Ed. Albatros
  • Georgina Viorica Rogoz – Anotimpul sirenelor, Ed. Albatros
  • Petrescu, Cezar – BALETUL MECANIC, Ediția. a- III-a, Ed. Minerva
  • Săsărman, Gheorghe – CUADRATURA CERCULUI, Ed. Dacia
  • Theodoru, Radu – CĂLĂTORIE NEOBIȘNUITĂ, Ed. Militară
  • Theodoru, Radu – ȚARA FĂGĂDUINȚEI, Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)
  • Antologia Oameni și stele (colecția Fantastic Club, editor Victor Zednic)
  • Fantastica întâlnire din zori, Ed. Junimea, culegere de povestiri
  • Odiseea marțiană (Maeștrii anticipației clasice), Ed. Minerva


  • Horia Aramă – Pălăria de pai, Ed. Cartea Românească
  • Ray Bradbury – Aici sunt tigri, Ed. Albatros
  • Constantin Cubleșan – Iarba cerului, Ed. Albatros
  • Gib I. Mihăescu – Brațul Andromedei, Ed. Scrisul Romanesc (ediția a II-a)
  • Rodica Ojog – Brașoveanu – Minerva se dezlănțuie, Ed. Albatros
  • Hugo Raes – La stânga liniei de helicoptere, Ed. Dacia
  • Adrian Rogoz – Prețul secant al genunii, Ed. Albatros
  • Întâmplări din veacul XXI, Ed. Scrisul Românesc, culegere de povestiri


  • Leonida Neamțu – Blondul împotriva umbrei sale, Ed. Albatros
  • Ion Hobana & Gianfranco de Turris – Fantascienza, Ed. Albatros


  • Horia Aramă – Țărmul interzis, Ed. Albatros
  • Romului Bărbulescu și George Anania – Paralela enigma, Ed. Albatros
  • Victor Bârlădeanu – Exilatul din Planetopolis, Ed. Albatros
  • Vladimir Colin – Capcanele Timpului, Ed. Albatros
  • Mihnea Moisescu – Glasul din pulberea aurie, Ed. Albatros
  • Radu Nor – Tridentul de aur, Ed. Militară
  • Ovidiu Șurianu – Întâlnire cu Hebe, Ed. Albatros
  • Petru Vintilă – Călătorie pe planeta Zeta, Ed. Ion Creangă


  • Radu Nor – Mister în zece ipostaze, Ed. Albatros
  • Radu Nor – Reîntoarcerea păianjenului, Ed. Militară
  • Mircea Opriță – Planeta părăsită, Editată de Comitetul Județean de Cultură și Artă Cluj
  • Miron Scorobete – Femeia venită de sus, Ed. Albatros


  • Voicu Bugariu – Vocile Vikingilor, Ed. Tineretului
  • Dorel Dorian – Ficțiuni pentru revolver și orchestră, Ed. Albatros
  • Cecilia Dudu – Coniac „3 secole”, Ed. Tineretului
  • Sergiu Fărcățan – Vă caută un taur, Ed. Albatros
  • Robert Merle – Un animal înzestrat cu rațiune, Ed. Militară (ediția a II-a)
  • Radu Nor – Acțiunea Pirat, Ed. Militară
  • Mircea Opriță – Argonautica, Ed. Albatros
  • George Ricus – O viață aparte, Ed. Albatros
  • Radu Theodoru – Regina de abanos, Ed. Tineretului
  • Repauzatul inspector Norbon acționează, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Un pic de neant (culegere de povestiri), Ed. Albatros
  • Vasul ce plutea pe mare (culegere de povestiri), Ed. Albatros


  • George Ananaia – Ploaia de stele, Ed. Tineretului
  • Tibor Balint – Trandafirii Sodomei, Ed. pentru Literatură
  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Ferma oamenilor de piatră, Ed. Tineretului
  • Victor Bârlădeanu – Operațiunea „Psycho”, Ed. Tineretului
  • Dino Buzzatti – Marele portret, Ed. Tineretului
  • Miguel Collazo – Cartea fantastică a lui Oaj, Ed. Tineretului
  • Alex. Forje – Contrainfinit, Ed. Tineretului
  • Nicolae Paul Mihail – Femeia cibernetică, Ed. Tineretului
  • Minea Moisescu – Cosmonautul de piatră, Ed. Tineretului


  • Camil Baciu – Grădina zeilor, Ed. Tineretului
  • Karel Čapek – R.U.R., Ed. pentru Literatura Universală (ediția a II-a)
  • Vladimir Colin – Dincolo de zidul de neon, Ed. Tineretului
  • Mioara Cremene – Mărirea și decăderea planetei Globus, Ed. Tineretului
  • Constantin Cubleșan – Nepăsătoarele stele, Ed. Tineretului
  • Mihu Dragomir – Povestiri deocamdată fantastice, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Sergiu Fărcășan – Mașina de rupt prieteniile, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Luntrea sublimă, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Leonida Neamțu – Întoarcerea focului, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Gheorghe Săsărman – Oracolul, Ed. Tineretului
  • Mircea Șerbănescu – Ultima transmigrație, Ed. Tineretului
  • Radu Theodoru – Taina recifului, Ed. Tineretului
  • Dumitru Todericiu – Aventură în adâncuri, Ed. Tineretului


  • Horia Aramă – Cosmonautul cel trist, Ed. Tineretului
  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Statuia șarpelui, Ed. Tineretului
  • Cecilia Dudu – Scarabeul lui Rașid, Ed. Tineretului
  • Viorica Huber – Taina sfinxului de pe Marte, Ed. Tineretului
  • Eduard Jurist – Mister la -179° C, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Povestiri ciudate, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Brâul albastru, Ed. Tineretului
  • Florin Petrescu – Lacul suspendat, Ed. Tineretului
  • Leonid Petrescu – Nu căutați eroul!, Ed. Tineretului
  • George Ricus – Hoțul de paratrăsnete, Ed. Tineretului
  • Vladimir Sitik – Ultima orbită, Ed. Tineretului
  • Enigma văii albe, Ed. Tineretului, culegere de povestiri
  • Formula nemuriri, Ed. Tineretului, culegere de povestiri
  • Pe lungimea de undă a cosmosului, Ed. Tineretului, culegere de povestiri


  • Felix Aderca – Orașele scufundate, reeditare a romanului Orașele înecate, Ed. Tineretului
  • Horia Aramă – Moartea pasării săgeată, Ed. Tineretului
  • Romulus Bărbulescu – Samba Mueni, Ed. Tineretului
  • Vladimir Colin – Viitorul al doi-lea, Ed. Tineretului
  • Camil Baciu – Mașina destinului
  • Ivan Efremov – Nebuloasa din Andromeda, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Sergiu Fărcășan – O iubire în anul 41042, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Ghenadi Gor – Kumbi, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Umbra timpului, Ed. Tineretului
  • Mihnea Moisescu – Copiii stelelor, Ed. Tineretului
  • Mircea Opriță – Întâlnire cu Meduza, Ed. Tineretului
  • Viorica Huber – Eu și bătrânul lup de stele, Ed. Tineretului
  • Henri Stahl – Un român în Lună, Ed. Tineretului (ediția a IV-a)
  • I.M. Ștefan – Cântecul Cibenei, Ed. Tineretului


  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Doando, Ed. Tineretului
  • Iuri Dolgușin – Generatorul de minuni, Ed. Tineretului, ediția a II-a
  • Ivan Efremov – Limanul curcubeului, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Capitolul XXIII, Ed. Tineretului
  • Ioana Petrescu – Minuni la Mărgărit, Ed. Tineretului
  • Adrian Rogoz – Omul și năluca, Ed. Tineretului
  • Ovidiu Șurianu – Cheia comorilor, Ed. Tineretului


  • Camil Baciu – Planeta cubică, Ed. Tineretului
  • Aleksandr Beleaev – Stăpânul lumii, Ed. Tineretului
  • François Bordes – Robinsonii cosmosului, Ed. Tineretului
  • Vladimir Colin – A zecea lume (ediția a II-a), Ed. Tineretului
  • Cecilia Dudu și Doru Todericiu – Foc pe cer în ursa mică, Ed. Tineretului
  • Leonida Neamțu – Întoarcerea focului, Ed. Tineretului
  • Leonid Petrescu – Autobuzul profesorului, Ed. Tineretului
  • Nina Stănculescu – Templul scufundat, Ed. Tineretului


  • Vladimir Colin – A zecea lume, Ed. Tineretului
  • Sergiu Fărcășan – Atacul cesiumiștilor, Ed. Tineretului
  • Ion Hobana – Oameni și stele, Ed. Tineretului
  • Eduard Jurist – Oul lui Columb, Ed. Tineretului
  • Ioan Mânzatu – Chemarea nesfârșitului, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Cei trei din Altai, Ed. Tineretului
  • Ioana Petrescu – Audacia, Ed. Tineretului
  • Ovidiu Riureanu – Aventurile lui Șerban Andronic, Ed. Edit Tineretului


  • Camil Baciu – Revolta creierilor
  • Mihu Dragomir – Povestiri deocamdată fantastice, Ed. Tineretului
  • Ion Mânzatu – Paradoxala aventură, Ed. Tineretului
  • I. M. Ștefan – Ultimul alb, Ed. Tineretului


  • L. Petrescu – Tică și Rică au pornit spre Lună, Ed. Tineretului


  • Vladimir Nemțov – Al șaselea simț, CPSF [3]
  • Sergiu Fărcășan – O iubire din anul 41042, Ed. Tineretului,
  • Întâlnirile viitorului, Ed. Tineretului, culegere de povestiri


  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri, (ediția a III-a), Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – O întâmplare în împărăția zăpezilor, Ed. Tineretului


  • H. Stahl – Un român în Lună, (ediția a III-a), Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Robinsoni pe planeta oceanelor, Ed. Tineretului


  • C. Baci – Adagio, Ed. Tineretului
  • Ion Hobana – Ultimul val, Ed. Tineretului


  • L. Petculescu – Cearta furtunilor, Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri (ediția a II-a), Ed. Tineretului


  • F. Kadiba – Pământ fierbinte, Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri, Ed. Tineretului


  • Alexandru Hertzug – Dincolo de stele
  • B. Kellerman – Tunelul, Ed. Cartea Românească
  • Victor Papilian – Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire
  • Cezar Petrescu – Baletul mecanic (ediția a II-a), Ed. Cugetarea


  • 1939: Vissarion, I.C. – Agerul pământului


  • 1938: Victor Papilian – Groaza


  • Ilie Ienea – Ard luminile-n Vitol


  • A. Frodegil – Razele infernale


  • D. V. Ienciu – Cataclismul anului 2000


  • Al. Dem. Colțești – Pământul în flăcări, Ed. IG Hertz


  • Cezar Petrescu – Baletul mecanic, Ed. Cartea Românească


  • Nicolae G. Rădulescu-Niger – Omul de cristal
  • Gib Mihăescu – Brațul Andromedei


  • Henri Stahl – Un român în Lună (ediția a II-a), Ed. IG Hertz


  • Victor Anestin – Puterea științei, sau Cum a fost omorât Răsboiul European (poveste fantastică)


  • Felix Aderca – Orașele înecate
  • Victor Anestin – O tragedie cerească, Poveste astronomică
  • Henri Stahl – Un român în Lună


  • Victor Anestin – În anul 4000 sau O călătorie la Venus


  • Demetriu G. Ionnescu – Spiritele anului 3000


  • Al. N. Dariu – Finis Rumaniae
Science & Fiction Festival, Râșnov 2014

Science & Fiction Festival, Râșnov 2014

Pentru că pe site-ul festivalului navigarea este o adevărată aventură (cu greu găsești ceea ce cauți), iar adresa de web a festivalului – seamănă al naibii de bine cu cea a Revistei de Literatură și Arte Vizuale,  înșir mai jos câteva repere orientative:

Literatura SF – tendințe pe internet (2004-prezent)

În zilele noastre Google este sinonim cu internetul. Pe lângă arhicunoscutele produse Google: motorul de căutare, Google+Gmail sau Blogger, gigantul internetului oferă publicului larg instrumente de analiză mai puțin cunoscute. Dintre acestea, în ultima vreme, două mi-au atras în mod deosebit atenția: Google Books Ngram Viewer – un index a 5 milioane de cărți digitalizate (despre care vorbesc aici) și Google Trends – un instrument care reflectă tendințele de pe internet și care arată cât de des un anumit “termen” căutat, se regăsește în raport cu un maxim de căutare, în diferite regiuni ale lumii și în diferite limbi. Altfel spus, cifrele pe care le veți regăsi în graficele de mai jos, reprezintă procentul căutărilor termenului “Science Fiction” față de un maxim atins (de când există internetul și până acum) și reflectă interesul oamenilor pentru acest gen de literatură.

Deși tendința generală este în scădere, ceea ce înseamnă o scădere a interesului pentru Science Fiction în comparație cu primele zile ale internetului, există și o parte bună și anume faptul că România (în momentul conceperii acestei postări) ocupa locul 3 la egalitate cu Rusia și Suedia, în ceea ce privește interesul pentru acest gen de literatură. Surprinzător, maximul de interes se află în Vietnam și Cehia. Acest clasament ar trebui să dea de gândit editurilor de la noi și mai ales celor din Vietnam :))

Notă: Graficele de mai jos se actualizează dinamic (adică la fiecare refresh al paginii). Din acest motiv, datele afișate vor fi cele existente în momentul citirii și nu cele existente în momentul scrierii acestei postări.




24 cărți care au prezis viitorul

Literatura Science-Fiction și ficțiunea în general pot fi considerate laboratoare ale minții umane, în care cu ajutorul imaginației se construiesc realități alternative. În acest sens inteligența – cel mai de preț dar al omului – ar fi inexistentă sau incompletă fără capacitatea de a schița la nivel ideatic viitorul. Și… într-un joc al șanselor din tot ceea ce făurim cu mințile noastre, unele idei, mai devreme sau mai târziu, devin realități palpabile. Mai jos aveți o listă a ideilor devenite realitate, îngrijită și redată sub forma unui frumos iconograf, de cei de la

La o primă vedere am putea spune ca John Brunner (6 previziuni),  Jules Verne (5 previziuni), H.G. Wells (4 previziuni)  și Arthur C. Clarke (3 previziuni) au fost cei mai prolifici autori. Iar cel mai mare vizionar e pe departe Jules Verne care a prezis călătoria în spațiu folosind navigare solară / vele solare, înainte cu  145 de realizare, urmat de Jonathan Swift care a prezis că planeta Marte are două luni, cu 142 ani înainte de descoperire.

Prometheus TED Talk 2023

TED reprezinta o serie de conferințe internaționale dedicate “ideilor care merită promovate”, organizate de fundația non-profit Sapling. Activitatea ei a început în 1984, sub forma unei conferințe care și-a propus să aducă împreună oameni din trei domenii: Technology, Entertainment și Design. De atunci, domeniul său de aplicare a devenit tot mai larg. Împreună cu două conferințe anuale – Conferința TED și TEDGlobal, TED include site-ul TED Talks video, Open Translation Project, TED Conversations, TED Fellows, programele TEDx, și premiul anual TED.

Misiunea TED, pe website-ul oficial, începe așa:

Noi credem cu pasiune în puterea ideilor de a schimba atitudini, viața și în cele din urmă, lumea. Așadar, construim aici un centru care oferă gratuit cunoștințe și inspirație de la cei mai mari gânditori ai lumii…

TED este deci, un brand international, o formă de exprimare de înaltă calitate a ideilor revoluționare, într-un format care a prins peste tot, inclusiv la noi – vezi TEDx Bucharest. Cine se laudă că are habar de ceea ce se întâmplă la ora actuală pe net și nu a auzit de TED, e un mare șarlatan…

Speculând succesul crescând a lui TED, firma de publicitate Ignition Interactive a lansat pe rețelele de socializare o campanie de promovare a filmului Prometheus (2012) realizat de Ridley Scott (unul dintre cei influenți și mai renumiți regizori contemporani), sub forma unui TED speech. Acesta îl prezintă pe Sir Peter Weyland (fondatorul Weyland Corp), ținând un discurs inspirațional în anul 2023.

Acțiunea filmului Phrometheus se petrece la 70 de ani după acest eveniment și descrie misiunea de explorarea a vestigiilor unei nave antice, finanțată de Weyland Corp. Aceasta vestigii sunt găsită pe o altă planetă, la care se ajunge datorită descoperirii unei hărți stelare existente în mai multe culturi ale lumii, de către arheologii Elizabeth Shaw și Charlie Holloway. La momentul în care se desfășoară acțiunea filmului, Sir Peter Weyland va fi foarte bătrân și va juca un rol important în intriga și deznodământul poveștii, a cărui trailer îl puteți vedea AICI.

Big things have small beginings…

Rendez-vous cu Rama

Rendez-vous cu Rama

Rendezvous with Rama – NYU 2001

Rendez-vous cu Rama a fost pentru mine o surpriză plăcută. Auzisem câte ceva despre această carte, de la cei cu mai multă experiență decât mine și la un moment dat am simțit că i-a venit rândul. Indiferent ce mi se mai propunea să citesc, eu vroiam Rama. Rama. Rama.

Nu cu mult timp înainte citisem de același autor Sfârșitul Copilăriei iar Odiseea spatială 2001 îmi era cunoscută atât prin filmul lui Stanlei Kubrik, văzut în copilărie cât și prin discuțiile furtunoase purtate la Clubul de Lectura Nemira din iulie 2013, unde fusese cap de afiș. Știam deci, de la bun început că dacă mă las pe mâna lui Clarke, nu risc să fiu dezamăgit. Mai mult decât atât, în cazul lui Rama, era și coperta cărții de curând reeditată la Nemira, care avea pe ea un cilindru albastru-cenușiu. Întunecime lui mi se părea misterioasă și mă atrăgea în apele învolburate ale gândurilor mele subconștiente precum o sirenă din poveștile vechi cu marinari. Poate de asta am și propus-o fără să stau prea mult pe gânduri la Clubul de Lectură Nemira din iunie a.c., iar după votul democratic online, marea majoritate a căzut de acord că Rendez-vous cu Rama trebuia și avea să fie a treia carte de Clarke, dezbătută în cadrul clubului.

M-am grăbit să cumpăr cartea cu coperta cea interesantă, dar nu știu dacă am deschis-o mai mult de două ori, pentru o frunzăreală și atât. Acest lucru s-a întâmplat pentru că în aceeași perioadă m-am hotărât să fac un salt evolutiv major în materie de tehnici de lecturare cumpărându-mi un e-book reader și am decis ca Rendez-vous cu Rama să fie prima mea carte citită în format electronic. După terminarea cărții, am rămas cu o dilemă. Cum am afirmat și cu alte ocazii, eu cred despre mine ca sunt un cititor-melc, însă de data asta cele 264 de pagini (171 în format EPUB), le-am parcurs foarte rapid și nu știu cum să împart meritul unei asemenea performanțe… A fost povestea primului contact al omenirii cu civilizația Rama, care m-a motivat; a fost stilul clar și ușor de parcurs al lui Clarke; a fost e-book reader-ul de vină, sau câte puțin din fiecare?… În timp, o să mă lămuresc….

Revenind la surpriza plăcută provocată de Rama… Ea a apărut în momentul lecturării și consta în faptul că, deși mă apropiam de finalul volumului, știam în sinea mea că rezolvarea intrigii nu avea să se rezolve în cele câteva pagini care îmi mai rămâneau, decât într-o maniera bruscă și total neașteptată (ceea ce nu era cazul pentru că aflasem între timp că Rendez-vous cu Rama face parte dintr-o serie), ori printr-o continuare, care făcea ca Rendez-vous cu Rama să fie de fapt o introducere într-o poveste cu mult mai mare… Și cum citeam și mă tot gândeam la asta, mi-am dat seama că nu sunt deloc dezamăgit de faptul că finalul lui Rendez-vous cu Rama ar putea fi unul deschis. Cartea mă prinsese în vraja sirenoidă… o găseam genială și nu-mi doream altceva decât să o termin mai repede ca să fac pasul către următorul volum din serie. În sfârșit, după mult timp, apăruse la orizont o serie pe care doream să o lecturez, nu neapărat cap-coadă ci până întra-colo unde nu mă v-a trăzni plictiseala. Și asta pentru mine e lucru mare, credeți-mă!…

Romanul a fost scris în 1972 de Arthur C. Clarke, în deplină maturitate literară. Imaginați-vă la vremea respectivă ipostaza cititorului care după terminarea cărții, nu știa dacă va mai exista vreodată o continuare… Eu unul mi-aș fi dorit una și n-aș fi fost singurul… Fără o continuare Randez-vous cu Rama ar putea părea pentru unii incomplet – un cârlig literar care te agață și te lasă într-o așteptare ușor chinuitoare. Din acest motiv, cred că volumul de față a fost o modalitate prin care, conștient sau nu, Clarke și-a testat abilitățile scriitoricești – performanța pe tema primului contact, a lansat ideea pe piață și cam atât…. Ca multe alte cărți întinse pe mai multe volume, Randez-vous cu Rama nu a fost gândită de la bun început ca o saga, deși mie personal mi se pare că se încadrează perfect pentru început de saga, datorita numărului mare necunoscute cu care rămâne cititorul la finalul lecturii. Cine erau Ramanii?… Încotro se îndreptau ei?… De ce nava prinsese viață în apropiere soarelui?… De ce nu ne-au băgat în seamă?… De ce cosmonauții erau sterilizați?… Cea de-a Cincea Biserică a lui Cristos Cosmonautul?!…

Ideea unei continuare a fost însă exploatată de abia după 17 ani, timp în care calitatea romanului a fost recunoscută prin o mulțime de aprecieri și premii primite (Nebula – 1973, Hugo – 1974, Locus – 1974, Seiun – 1980 toate pentru “Cel mai bun roman…” și altele). Continuarea a fost realizată în colaborare cu Gentry Lee și a constat în trei volume, ideea pornind de la ultima propoziție a romanului “Ramanii fac totul în triplet” G. Lee a continuat Universul Rama cu încă doua volume scrise de unul singur.

  • Rendez-vous cu Rama (1972) – Arthur C. Clarke
  • Rama II (1989) – Arthur C. Clarke și Gentry Lee
  • Grădina din Rama (1991) – Arthur C. Clarke și Gentry Lee
  • Război pe Rama (1993) – Arthur C. Clarke și Gentry Lee
  • Bright Messengers (1995) – Gentry Lee
  • Double Full Moon Night (1999) – Gentry Lee

Pe scurt, Rendez-vous cu Rama este povestea omenirii care primește un musafir din spațiu, o nava-cilindru cu dimensiuni colosale (50 km lungime) construită de o civilizație necunoscută numita ramani după zeul hindus Rama. Alegerea numelui se datorează, după cum explica autorul, agențiilor astronomice terestre care obișnuind să numească corpurile cerești după zeii antichității au trecut la cei ai altor civilizații după ce ii terminaseră pe cei din Panteonul Greciei și Romei Antice. Mai multe nu va spun pentru a nu strica farmecul lecturării propriu-zise, dar sper sa va stârnesc puțin curiozitatea cu imaginea de mai jos, care după părerea mea e cea mai bună reprezentare a interiorului lui Rama din câte mi-a fost dat să vad cautând pe net.

5815_LFS_Astronaut_MainImage1_2000px1-965x643Interiorul lui Rama (concep CGI)

Meditând la motivele pentru care îmi plac mie scrierile lui Arthur C. Clarke în general și asta în particular, aș enumera următoarele:

  1. scriitorul își ordonează cărțile în capitole mici, ușor de urmărit. In Rendez-vous cu Rama le-a dat și câte un titlu sugestiv care surprinde esența capitolului. Dacă ești un cititor precum sunt eu care profită de puțină lectură, prin mijloacele de transport în comun și cuantifică cantitatea de citit în funcție de lungimea unei stații de autobuz, tramvai sau metrou, vei găsi fragmentarea lui Clarke numai bună pentru acest tip de fast-lecturare.
  2. personajul principal al romanelor sale este umanitatea, întrucât Arthur C. Clarke gândește macro, la nivel de specie și nu la cel de grup sau inid. Din acest motiv a fost criticat uneori că nu-și caracterizează foarte bine personajele umane. Colaborarea ulterioară cu Lee îl ajută să depășească acest impediment, însă cum nu poți să mulțumești pe toată lumea, fani înverșunați ai lui Rendez-vous cu Rama consideră despre celelalte cărți din serie, că au fost lungite artificial.
  3. În ciuda micilor asincronii tehnologice întâlnite pe ici și colo (de exemplu, cosmonauți care citesc rapoarte sub formă printată), per ansamblu universul Rama și altele scrise de Clarke sunt credibile și reflecta un om cu o imaginație genială, a-tot-cuprinzătoare, care a trăit în perioada boom-ului explorărilor spațiale din anii 50-70.

La final, câteva idei desprinse în urma discuțiilor efectuate pe marginea acestei cărți la Clubul de Lectura Nemira din iunie 2014 (altele decât cele prezentate mai sus):

  • în roman s-a pus în discuție caracterul etic al deranjării / distrugerii erselor structuri ramane pentru a da gir curiozității umane. Comandantul navei umane William Tsien Bill Norton, pe care eu unul l-am îndrăgit, cred că e cel mai bine conturat dintre personajele romanului, el reflectând imaginea exploratorului responsabil.
  • Clarke face apel la memoria colectivă când o compară intrarea în Rama cu primi pași făcuți în mormântul lui Tutankamon de H. Carter în 1922.
  • Umanitatea rămâne oarecum indignată în fața faptului ca Rama călătorește atâția ani lumină și nici măcar nu reacționează la prezenta sa, povestea putând fi văzută prin similitudine cu un călător însetat, care zărește de la distanță un ochi de apă potabilă. În apropiere, dă peste câteva furnici care se războiesc din motive știute numai de ele. Indiferent la existența și drama trăită de furnici, călătorul își umple plosca cu apă și pleacă mai departe. Călătorul este Rama, furnicile sunt oamenii iar ochiul de apa – soarele din care nava ramană se alimentează pentru a-și continua călătoria.
  • Rama a mai fost comparată și cu o mașină nou-nouță, proaspăt vopsită, curată, fără pic de praf în ea, care a scăpată de pe banda rulantă direct în cosmos sau cu o sămânță care ar fi putut încolți într-un mediu propice, cum ar fi proximitatea unei stele de un anumit tip.
  • În carte se observă spiritul pedagogic al inginerul Arthur C. Clarke, acesta fiind un cunoscut promotor al explorărilor spațiale și ale științei în general.
  • Structura lui Rama a fost comparată și cu Cytadela din Master Effect și a fost încadrată în seria de nave sau lumi închise, controlate total, de forma geometrică elementară din culturomul SF, la categoria cilindru. Prin compație mai există sfera Steaua Mortii din Războiul stelelor, cubul Nava Borgilor din Star Treck, piramida Navele Goa’uld din Stargate și altele…
  • Rama rămâne un mister de la începutul și până la sfârșit, iar structura acestuia poate fi concentrată în acele câteva secunde de lumină care dezvăluie primilor vizitatori umani, interiorul unei lumi total necunoscută, așa cum sunt ele redate și în filmul de mai jos.

Foto: Jim Burns

Clubul de Lectură Nemira

Clubul de Lectură Nemira

Clubul de Lectură Nemira, după cum îi spune și numele este un club dedicat cititorilor de cărți publicate de Editura Nemira. El funcționează după trei reguli simple: 1) cititorii aleg prin vot, o carte dintr-o listă de 10 cărți și au la dispoziție, pentru lecturarea ei, o lună de zile; 2) clubul se întrunește pentru dezbaterea cărții alese, în ultima zi de luni din fiecare lună, la ora 19:00, într-o locație prestabilită și 3) clubul are un moderator din partea Editurii Nemira.

Clubul a luat naștere în data de 18 martie 2013 cu Urzeala Tronurilor – primul volum din seria Cântec De Gheata și Foc de George R.R. Martin (saga ce sta la baza filmului Games of Thrones) și începând de atunci fost moderat pe rând de Ana Nicolau, Flavius Ardelean și Luca Dinulescu. Cu excepția primei ediții care a avut loc în Pub Energiea, toate celelalte ediții s-au ținut în incinta Librăriei Cărturărești de pe Arthur Verona.

În cadrul acestui club există un nucleu de oameni care îl frecventează cu regularitate, o serie de cititori  care vin doar la cărțile preferate și cei care vin de curiozitate o singura dată. În ciuda așteptărilor multora din cei care au auzit de el, ar vrea să meargă dar nu au avut curajul, acest clubul nu funcționează în formatul rigid al unui cenaclu, sau… el nu este un interogatoriu pe marginea unei cărți; există loc pentru toată lumea, iar discuțiile sunt lejere. E mai degrabă un loc unde te aduni cu alți oameni, foarte variați ca structură sau formare profesională, pentru a-ţi expune părerea sau mai bine zis propria experiență, legată de o carte anume, pusă pe tapet, fie ea buna, rea sau indiferentă. Motivele pentru care eu frecventez acest club sunt următoarele (în ordinea priorităților):

  • pentru mâna de oameni cu care am legat prietenii, pentru atmosfera și pentru berea de după…;
  • pentru a descoperi perspectiva și părerea altora privind o carte citită. Așa, am o dimensiune compusă și poate completă a intrigii, căci nu de – – puține ori am descoperit lucruri care mie îmi scăpaseră din vedere;
  • pentru antrenamentul citirii care creează până la urmă dependență;
  • pentru a hotărî dacă o carte merită să fie citită, sau nu, în cazul în care nu am avut timpul necesar lecturării ei;
  • pentru a hotărî dacă o ecranizare după vreun roman din cele citite la Club merită văzută, în cazul în care nu am văzut-o deja.

Ca orice lucru pe lumea asta exista avantaje și dezavantaje, depinde doar din ce perspectiva privești lucrurile. Unul din dezavantaje este acela ca în acest club se vor lectura doar cărți scoase de Nemira. Avantajul pe care îl vad eu în aceasta problema e faptul că Nemira este top-brand în Romania în ceea ce privește publicarea de Science-Fiction și deci, majoritatea cărților de pe lista vor fi din aceasta categorie.

Un alt dezavantaj e faptul ca există riscul, în timp, să te atașezi de unul din moderatori, și… cum oamenii mai și pleacă uneori în țări străine sau pe alte meleaguri editoriale, fără un grad crescut de toleranță la schimbare, începi să crezi că acest club însemnă “omul de la Nemira” și nu “cititorii Nemira”. Realitatea e că această formă de grup e funcțională (pentru scopul propus), tocmai datorită existenței unei simbioze compusă din editură + cititorii săi. Toată lumea are de câștigat în urma unei lecturi, indiferent de moderatori sau de numărul celor care se perindă temporar pe la club. El este viu atâta timp cât elementele simbiozei sunt active, iar în afara acestui echilibru evident există alternative paralele – cenacluri literare, alte edituri, evenimente conexe etc, toate cu avantajele și dezavantajele lor inerente.

Lista cărților discutate în cadrul Clubului de Lectură Nemira, până acum:

  1. Urzeala Tronurilor – George R.R. Martin
  2. Dune – Frank Herbert
  3. Jocul lui Ender – Orson Scott Card
  4. Ubik – Philip K. Dick
  5. 2001.Odiseea Spațială – Arthur C. Clarke
  6. Mașina Timpului – H.G. Wells
  7. Regii Nisipurilor – George R.R. Martin
  8. Doamna din Lac – Raymond Chandler
  9. Richter 8.9 – Andrei Călăraș
  10. Sfârșitul Copilăriei – Arthur C. Clarke
  11. Fata Modificată – Paolo Bacigalupi
  12. Omul din Castelul Înalt – Philip K. Dick
  13. Wyrm – Orson Scott Card
  14. Misery – Stephen King
  15. Ghidul Autostopistului Galactic – Douglas Adams
  16. Randez-vous cu Rama – Artur C. Clarke

Mai multe detalii pe pagina oficială de Facebook a clubului sau pe Blogul Nemira.

foto: George Hari Popescu

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics, Bol, Island of Brač, Croatia, June 22 − 26, 2015.

The conference is next in the series of biennial events organized by the International Society for Applied Biological Sciences (ISABS), a society dedicated to the promotion of applied molecular biology. Since 1997 the focus has been on the application of cutting-edge analytic methodology in forensic science. However, since 2007 the area of interest had been broadened by the introduction of molecular anthropology that, in large part, shares the methodology with forensic genetics. In 2009, from inidualized medicine selected topics had been introduced, another applied discipline based on the advances in mapping the human genome. In 2011 had been included the most recent and most interesting topics in molecular medicine. In 2013 DNA analysis in judiciary-medical practice had been included, analysis of plant and animal DNA for the purpose of forensic testing, importance of DNA data bases in the discovery of criminal offenders, molecular anthropology and the research of the origin of nations, DNA identification of mass disaster victims.

Topics for 9th ISABS Conference

  • Forensic Genetics:
    • Advances in forensic DNA identification
    • Disaster victim DNA identification
    • Molecular crime scene investigation
    • Forensic DNA phenotyping
  • Genetic Anthropology:
    • Genetic history of archaic and modern humans
    • Admixture genetics of archaic and modern humans
    • Genomic tracing of human population history
    • Genetics of human adaptations
  • Molecular Medicine:
    • Genetic Basis of Disease
    • Organs on Demand
    • Molecular Therapy
    • Regenerative Medicine and Tissue Engineering
    • Personalized Medicine

Brochure on 9th ISABS Conference

Art Safari

Art Safari

Art Safari este primul pavilion profesional și public de artă, destinat deopotrivă artei de patrimoniu şi artei contemporane din România, ce a reunit în perioada 22-25 mai 2014, în București, peste 100 de galerii şi dealeri de artă, dar și muzee și institute culturale, atât din ţară, cât şi din afara ţării.

Art Safari așa cum l-am văzut eu…

Manual de Scriere Creativă

Manual de Scriere Creativă

Nina Documentare Munteanu (N.M.) a avut curajul să scrie despre cum e, sau ce ar trebui să faci pentru a scrie creativ ficțiune. Fiind de origine română, om de știință și iubitoare de SF, personal m-am regăsit în cartea sa, de multe ori având senzația stranie că autoarea mi se adresează direct… Această senzație este unul din semnele ce prevestesc o carte bună sau utilă mie și a cărui gen îmi place să-l definesc prin “cartea asta îmi spune exact ceea ce vreau eu să aud“. În rest… un manual care explică “regulile jocului”, necesar a fi cunoscute de către orice începător în ale ficțiunii și pe care dacă ți le însușești, nu ai decât de câștigat.

Am dat peste cartea Ninei Munteanu pornind de la îndemnul dat de Catalin Badea-Gheracostea într-una din întâlnirile lunare ale Societății Române de Science Fiction și Fantasy (SRSFF). Criticul declara că una din modalitățile prin care poți scurta timpul de experimentare personală dintre “vreau să scriu” și “scriu bine” sau altfel spus regăsirea stilului personal sau a acelui echilibru care îți definește scriitura, este participarea la ateliere de scriere creativă.

M-am documentat, am ascultat păreri pro (multe) și contra (una) legate de atelierele de scriere creativă de pe meleagurile noastre, mi-am făcut niște calcule de timp și buget disponibil pentru astfel de activități, am tras linie și am terminat prin a căuta pe Google o carte în limba română care să aibă cât de cât legătură cu subiectul. Contrastul numeric dintre cele două categorii este ușor supărător. Atelierele sunt cu sutele, cărți doar 4 și toate din aceeași sursă – Editura Paralela 45. Dintre acestea, doar două se adresează scriitorului de ficțiune:


Revenind la cartea pe care am ales-o până la urmă drept ghid inițiatic, trasez mai jos câteva idei cu care am rămas după lecturare:

  • fiecare poveste începe cu o promisiune pe care autorul o face cititorului;
  • nu scrie din auzite ci din trăite…;
  • Călătoria eroului nu este altceva decât un manual al vieții, un set complet de instrucțiuni în arta de a fi om” (Vogler);
  • titlul poate decide dacă o carte va fi citită sau nu;
  • începutul ar trebui să reflecte întreaga carte;
  • intriga dramatizează personajul;
  • dacă te ajută, ține un “dosar” al lucrării tale, în care să-ți aduni ideile și datele nefiltrate și umple-ți hainele cu carnețele pe care să scrii ideile care te pot lovi între raftul cu legume și cel al produselor de carne al unui magazin, pe stradă sau alte locuri cotidiene;
  • aratăîn loc de a spune;
  • mai puțin înseamnă mai mult;
  • citește-ți textele cu voce tare;
  • folosește verbe puternice;
  • fără loc nu există poveste. Locul este destin;
  • există simțuri pe care cinematografia nu le poate reproduce;
  • Un drabble are exact 100 de cuvinte, un roman peste 40.000;
  • Dune a fost refuzat înainte de publicare de 25 de ori;
  • privește publicarea unei cărți ca pe o afacere. Dacă nu merge din prima keep going!…;
  • Tot ceea ce trăiești și observi reprezintă documentare. Este ceea ce se numește documentare indirectă. Se mai numește și viață”;
  • pune pasiune în tot ceea ce faci. Bucură-te de călătorie;
  • trebuie să o caut pe N.M. la barul vreunei convenții literare să-mi povestească mai multe… (asta când o ajunge și prin România).
  • și altele, pe care vă recomand să să le descoperiți cumpărând și citind cartea.

Kafka spunea, “Niciodată nu gândesc ceea ce ar trebui să gândesc, nu spun ceea ce gândesc și nu scriu ceea ce spun și tot așa, până în adâncurile beznei“. Recunosc, că nu am citit nici o lucrare de ficțiune scrisă de Nina Munteanu și m-am simțit mai în siguranță procedând așa pentru că știu că una e stilul scriitoricesc al unei persoane și alta este darul său pedagogic. Cine nu face această diferență riscă să fie dezamăgit de modul de “predare” al scriitorilor preferați, care adesea nu corespunde cu viziunea creată ca urmare a parcurgerii lucrărilor sale. Acum că am depășit etapa citirii acestui manual (care nu este despre cum scrie N.M. ci despre cum se scrie creativ în general, fiind un manual în adevăratul sens al cuvântului și nu o litanie subiectivă), nu mă oprește nimic în a studia mai departe modul în care autoarea a pus în practică, în propriile lucrări de ficțiune, ideile manualului.

Ce spun cărțile despre noi?

Ce spun cărțile despre noi?

Am descoperit de curând într-un TED speech, un proiect realizat de doi oameni de știință (Jean-Baptiste Michel și Erez Lieberman Aiden) în colaborare cu Google. Proiectul constă în digitalizarea a peste 5 milioane de cărți din toate timpurile și analiza conținutul lor creând astfel ceea ce autorii numesc prin similitudine cu genomul uman – CULTUROM, adică informația culturală a umanității așa cum este ea reflectat în/din cărți.

Cei de la Google au făcut publice datele rezultate în urma digitalizării sub formă de informație brută (pentru cei care vor să studieze erse aspecte socio-culturale) sau prin aplicația Ngram Viewer, care te ajută să-ți faci o idee despre starea lucrurilor, când vine vorba despre anumite subiecte de interes (folosind cuvinte sau propoziții cheie).

Așadar mi-am luat libertatea de a mă juca puțin cu acest instrument alegând ca interval de timp anii 1800-2008 (maximul oferit).

Omenirea dintotdeauna a scris cărți sub influența altor cărți iar la inceputuri a făcut-o pentru a transmite mai departe experiențele trăite. Așa cum odată cu tipărirea primei cărți s-a creat un fel de perpetuum mobile ce odată pornit, a influențat umanitatea, a îndemnat-o la a experimenta și a scrie noi cărți, vă îndemn la rândul meu să vă lăsați influențați, trăgând singuri concluziile despre cum, când și de ce au evoluat lucrurile așa cum sunt azi, după ce aruncați o privire pe graficele de mai sus ori testând singuri Ngram Viewer-ul…

GPS – Geographical Population Structure

The search for a method that utilizes biological information to predict humans’ place of origin has occupied scientists for millennia. Over the past four decades, scientists have employed genetic data in an effort to achieve this goal but with limited success. While biogeographical algorithms using next-generation sequencing data have achieved an accuracy of 700 km in Europe, they were inaccurate elsewhere. Here we describe the Geographic Population Structure (GPS) algorithm and demonstrate its accuracy with three data sets using 40,000–130,000 SNPs. GPS placed 83% of worldwide iniduals in their country of origin. Applied to over 200 Sardinians villagers, GPS placed a quarter of them in their villages and most of the rest within 50 km of their villages. GPS’s accuracy and power to infer the biogeography of worldwide iniduals down to their country or, in some cases, village, of origin, underscores the promise of admixture-based methods for biogeography and has ramifications for genetic ancestry testing.

[Download Original Paper]

Rumi – Iubirea a spus

Rumi – Iubirea a spus

O carte valoroasă este o carte pe care ajungi să o cauți. Valoarea ei crește și mai mult în ochii tăi atunci când găsirea nu este ușoară.

Jalal al-Din Rumi a fost un teolog genial, un reprezentant marcant al islamismului, învățat renumit, adorator al Lui Dumnezeu și totodată unul din cei mai mari poeți mistici ai tuturor timpurilor. Acest volum cuprinde selecții din poeziile lui Rumi. Sunt aici adunate gândurile care i-au înfrumusețat viziunile și aspirațiile, ca și exclamațiile de fericire sau suspinul extatic al iluminării. “Am venit să strălucesc” a spus Rumi, iar când citești versurile lui uiți de limitările pe care le ai. Nu mai rămâne nici un singur strop al inimii tale care să nu vibreze de fericirea trezirii la realitatea celei mai profunde frumuseți, nu mai ești omul obișnuit al unui orizont mărginit, ci scânteierea vie a celui care își recunoaște înțelepciunea. Poezia lui nu este pentru minte, ea este respirația vieții care într-o clipă de adevăr te duce la întâlnirea cu tine însuți. Versurile sunt autobiografice în sensul în care, vorbind despre sufletul misticului, vorbesc despre viața sa.

Simona Trandafir


Știi ce ești?
Ești un manuscris al unei scrisori divine,
Ești oglinda care reflectă o față zeiască.
Acest univers nu este în afara ta.
Privește în tine;
tot ceea ce vrei să fii

[Rumi – Iubirea a spus… (întregul poem)]



ADN-ul Românilor

ADN-ul Românilor

Aceasta este o listă bibliografică construită cu scopul prezentării unei imaginii de ansamblu asupra studiilor populaționale efectuate pe teritoriul României. Lista este împărțită în trei mari secțiuni ce reflectă principalele instrumentele genetice folosite în genetica populațiilor umane.



2017 | Cocoş R, Schipor S, Hervella M, Cianga P, Popescu R, Bănescu C, Constantinescu M, Martinescu A, Raicu F. Genetic affinities among the historical provinces of Romania and Central Europe as revealed by an mtDNA analysis. BMC Genetics 2017, 18:20. [download]
2016 |Turchi C, Stanciu F, Paselli G, Buscemi L, Parson W, Tagliabracci A. The mitochondrial DNA makeup of Romanians: A forensic mtDNA control region database and phylogenetic characterization. Forensic Sci Int Genet.  24 (2016) 136–142.
2014 | Hervella M, Izagirre N, Alonso S, Ioana M, Netea MG, de-la-Rua C. The Carpathian range represents a weak genetic barrier in South-East Europe. BMC Genetics 2014, 15:56. [download]
2008 | Cardos G, Rodewald A, Soficaru A. Ancient DNA study on human fossil found Costisa, Romania, dating from de Bronze Age. Dacia, N.S., 2008;52:55–67. [download]
2007 | Brandstätter A, Egyed B, Zimmermann B, Duftner N, Parson W.  Migration rates and genetic structure of two Hungarian ethnic groups in Transylvania, Romania. Ann Hum Genet. 2007;71(6):791-803. [download]
2007 | Egyed B, Brandstätter A, Irwin JA, Pádár Z, Parsons TJ, Parson W. Mitochondrial control region sequence variations in the Hungarian population: analysis of population samples from Hungary and from Transylvania (Romania). Forensic Sci Int Genet. 2007;1(2):158-62.
2006 | Bosch E, Calafell F, González-Neira A, Flaiz C, et al. Paternal and maternal lineages in the Balkans show a homogeneous landscape over linguistic barriers, except for the isolated Aromuns. Ann Hum Genet. 2006;70(Pt 4):459-87. [download]
2004 | Cardos G, Stoian V, Miritoiu N, Comsa A, Kroll A, et al. Paleo-mtDNA analysis and population genetic aspects of old Thracian populations from South-East of Romania. Rom J Leg Med. 2004:12(4)239–46. [download]
2000 | Richards M, Macaulay V, Hickey E, Vega E, Sykes B, Guida V, et al. Tracing European Founder Lineages in the Near Eastern mtDNA Pool. Am J Hum Genet. 2000;67:1251–76. [download]



2013 | Varzari A, Kharkov V, Nikitin AG, Raicu F, Simonova K, et al. Paleo-Balkan and Slavic Contributions to the Genetic Pool of Moldavians: Insightsfrom the Y Chromosome. PLoS ONE 2013;8(1):e53731. [download]
2011 | Bembea M, Patocs A, Kozma K, Jurca C, Skrypnyk C.  Y-chromosome STR haplotype ersity in three ethnically isolated population from North-Western Romania. Forensic Sci Int Genet. 2011;5(3):e99-e100.
2010 | Stanciu F, Cutar V, Pîrlea S, Stoian V, Stoian IM, et al. Population data for Y-chromosome haplotypes defined by 17 STRs in South-East Romania. Leg Med (Tokyo). 2010;12(5):259-64. [download]
2003 | Barbarii LE, Rolf B, Dermengiu D. Y-chromosomal STR haplotypes in a Romanian population sample. Int J Legal Med. 2003;117(5):312-5.
2001 | Stefan M, Stefanescu G, Gavrila L, Terrenato L, Jobling MA, Malaspina P, Novelletto A. Y chromosome analysis reveals a sharp genetic boundary in the Carpathian region. European Journal of Human Genetics (2001) 9, 27–33. [download]



2014 | Anghel A, Enache A, Seclaman E, Gheorghe G, Ursoniu S, et al. Genetic polymorphism data on 15 autosomal STR markers in a Western Romanian population sample. Leg Med (Tokyo) 2014;[In Press, Accepted Manuscript].
2013| Stanciu F, Vladu S, Cutar V, Cocioaba D, Iancu F, et al. Genetic parameters and allele frequencies of five new european standard set STR loci (D10S1248, D22S1045, D2S441, D1S1656, D12S391) in the population of Romania. Croat Med J. 2013;54(3):232-7. [download]
2010 | Demeter JS, Kelemen B, Székely G, Popescu O. Effects of population data update on genetic variance of 15 polymorphic autosomal STR loci tested in Transylvania. Ann Rom Soc Cell Biol. 2010;15(2):18-22. [download]
2010 | Demeter SJ, Kelemen B, Székely G, Popescu O. Genetic variation at 15 polymorphic, autosomal, short tandem repeat loci of two Hungarian populations in Transylvania, Romania. Croat Med J. 2010;51(6):515-523. [download]
2009 | Stanciu F, Stoian IM, Popescu OR. Population data for 15 short tandem repeat loci from Wallachia region, south Romania. Croat Med J. 2009;50(3):321-5. [download]
2009 | Stanciu F, Popescu OR, Stoian IM. STR data for the AmpFlSTR Identifiler from Dobruja region (SE Romania). Forensic Sci Int Genet. 2009;3(2):146-7. [download]
2009 | Stanciu F, Stoian IM, Popescu OR. Comprehensive STR data for the AmpFlSTR Identifiler from Transylvania (NW Romania). Leg Med (Tokyo). 2009;11(1):48-50. [download]
2009 | Stanciu F, Popescu OR, Stoian IM. Allele frequencies of 15 STR loci in Moldavia region (NE Romania). Forensic Sci Int Genet. 2009;4(1):e39-40. [download]
2007 | Varzari A, Stephan W, Stepanov V, Raicu F, Cojocaru R, et al. Population history of the Dniester-Carpathians: evidence from Alu markers. J Hum Genet. 2007;52(4):308-16. [download]
2007 | Marian C, Anghel A, Bel SM, Ferencz BK, Ursoniu S, et al. STR data for the 15 AmpFlSTR identifiler loci in the Western Romanian population. Forensic Sci Int. 2007;170(1):73-5.
Barbarii LE, Rolf B, Constantinescu C, Hohoff C, et al.  Allele frequencies of 13 short tandem repeat (STR) loci in the Romanian population. Forensic Sci Int. 2004;141:171–174.
2004 | Barbarii LE, Rolf B, Calistru P, Dermengiu D. Genetic study on 10 STR loci in the Romanian population. Int Congr Ser. 2004;1261:169-172. [download]
2003 | Anghel A, Marian C, Pitulescu M, Daba A, Sirbu IO, et al.  Population genetic study of eight short tandem repeat loci CSF1PO, TPOX, TH01, F13A01, FESFPS, vWA, F13B and LPL in the Western Romanian population. Forensic Sci Int. 2003;131:218–219.
2003 | Anghel A, Motoc M, Marian C, Motoc A, Neagu M, Gaili MA, et al. Genetic Differences in Western Romanian Population Between Autochthonous Caucasian Population and an African Origin Subpopulation Group. Timisoara Med J 2003;1. [download]


* Cu roșu sunt noutățile. Dacă mi-a scăpat vreun studiu, puteți să mă trageți de urechi folosind secțiunea de comentarii sau formularul de la pagina de contact.

Foto: Târgul Moșilor, ulei pe pânză, 1861, Muzeul Municipiului București | Adrian-Silvan Ionescu, “Szathmári, un mare artist documentarist,” RIHA Journal 0070 (24 April 2013), URL: (date of access: 29.09.2014).
Human Evolution: Past and Future

Human Evolution: Past and Future

Human Evolution: Past and Future este un curs MOOC (Massive Open Online Courses) susținut pe platforma COURSERA de paleoantropologul, evoluționistul și geneticianul John Hawks (profesor asociat la Departamentul de Antropologie) și echipa sa de la University of Wisconsin–Madison.

Am urmat cu entuziasm acest curs timp de 8 săptămâni în perioada februarie-martie 2014 după cum urmează: Week 1 – Our Place in Nature (Jan 21), Week 2 – Becoming Bipeds (Jan 28), Week 3 – Diet & Diversity (Feb 4), Week 4 – The First Humans (Feb 11), Week 5 – Cultural Beings (Feb 18), Week 6 – Neandertals and Modern Human Origins (Feb 25), Week 7 – Adapting to Agriculture (Mar 4), Week 8 – Our Evolutionary Future (Mar 11).

Pe lângă faptul că m-am luminat în privința mai multor aspecte, iar cursul în sine este o experiență deosebită (John Hawks fiind un foarte bun pedagog și expert în domeniu evoluției speciei umane), la sfârșitul cursului, cine dorea să primească un certificat de participare cu distincție, pe lângă sarcinile/temele săptămânale, trebuia să facă și un eseu. Acest eseu consta în viziunea cursantului bazată pe informațiile din curs dar și pe opinia și/sau experiența personală, despre cum vede el evoluția omului în viitor. Dintre toate temele cursului aceasta a fost și cea mai dezbătută întrucât tema se regăsea la limita dintre știință și științifico-fantastic, loc în care eu ca și mulți alți cursanți nu ne-am putut opri la lucruri simple precum căderea părului, creșterea speranței de viață, omogenizarea populațiilor etc, ci pur și simplu am dat frâu liber imaginației în limitele unui Homo sapiens sapiens sp.

Realizarea eseului presupunea două etape distincte, evaluate separat după 5 criterii: greșeli de structură, duplicate, conexiunea cu informațiile științifice existente și creativitate. Prima etapă consta în redactarea unui abstract de 150 de cuvinte în care trebuia prezentată succint ideea generală a eseului, iar a doua etapă eseul propriu-zis, care trebuia să aibă 1.500 cuvinte. Pentru abstract am obținut 21,5 puncte din 25 posibile, însă la eseul final (pam-pam…), am obținut 30 puncte din 30 posibile.

Update: am obținut 93% din puncte ceea ce m-a calificat pentru “Statement of Accomplishment: WITH DISTINCTION

Dacă cochetați cu știința, povestea omului, literatura SF, toate la un loc sau separat, vă invit să-l lecturați cu speranța că nu voi obține prea multe critici privind exprimarea într-o limbă străină. Trebuie să recunosc că eseul din punct de vedere al lungimii și timpul de realizare, a fost pentru mine un exercițiu de anduranță, nemaifiind niciodată atât de motivat să scriu în engleză 1.500 de cuvinte peste noapte (și asta deoarece,  din varia motive, am lăsat totul pe ultima sută de metri). Acestea fiind spuse,  îndemn pe oricine să urmeze acest curs și în general MOOC-uri, întrucât…  Scientia potentia est.



From the start humans tried to extend their biological legacy beyond natural boundaries. They had been united, they cooperate, they build tools, and they adapted and evolved beyond the rules of word in which they were born, always looking to eliminate their own biological constraints. This story is about humankind. It’s about a long and hard journey starting with humankind biological nature, the hybrid state in which the genome was modified so that new technological achievements could be easily implemented in the human body, the fusion with a new auto-sustainable technological environment, towards one a final stage in which all will became one. Beyond that point there is the end of humans as we know them, and the start of a new life form named Deus ex machina, known as technological singularity or simply the Nature.

There was this interesting documentary film about Neanderthals, seen when I was a child and unfortunately because it was a long time ago I don’t remember its name, neither were I saw it. The documentary film was about a Neanderthal family which for surviving they were hunting mammoths. In one hunt, the main character, a male, found in the fur of a mammoth something that it was inexplicable for him, a bone arrowhead. After a lot of adventures, this male tries to catch a mammoth. Due the bad weather and hard living conditions that mammoth, which was lost by its herd, was the last hope of this Neanderthal. In the end the main character is single, wounded and desperate. The mammoth tries to kill him but in the last moment a few arrows (similar with those founded in the past) slammed the mammoth to the ground. This final scene was epic. A few Homo sapiens sapiens, gloriously appeared behind the bushes, making discreet signs on each other. They were superior in all aspects, language, cloths, arms, etc. Sooner or later they took the mammoth away and left the Neanderthal as they found him… doomed to extinction.

In a way or another this story reflects in a short way different gradually steps of natural selection that will appear also in the future of human evolution. Nowadays it is considered that human biological evolution is slow and culture became the playground for Homo sapiens sapiens evolution, where communication, intelligence and social behavior became the main attributes. In the future those attributes will start to transform our biological background in ways that I personally theorize as happening in the following order:

Phase 1 – Information era

I the past we used just our voice to communicate. But that was not enough, our brain from earlier times had the possibility to retain valuable informations which were passed as stories over several generations. So we learned to use tools for sharing our knowledge on big distances and also in time. We cooperated using signs like smoke and fire and we invented the writing so that we can share our experience and learn from the experience of others. And still was not enough. By using the language in many forms such as for preventions of any kind, for cooperation in searching food or battle, for sharing data, etc., our intelligence emerged in the context of a new level of complex behavior.

Just look at the past decades. Homo sapiens build a communication network for the entire planet (e.g. phone lines and internet) and this was just the beginning. We are trying to accumulate information, as much as we can, from all the domains of our lives. Based on these data we are able to redefine our reality, to redefine the shape of the environment in which we exist, and of course to redefine our biological legacy and so our destiny. These are the times in which we live.

Phase 2 – Technological discrimination

Pursuing our need to eliminate our own biological constraints, we will build tools and machines with higher complexity level. This situation will create bigger gaps between people with educations and those without or between poor and rich peoples. As a parallel just compare, today knowledge level in using computers of an average child with an average old person, or knowledge level of an average child from a poor country with an average child from a rich one.

Due to the rapid growth of novelty in science and technology we will pass in an era in which, those will have the best technologies, will have also the power on the others. It is questionable if this power will be used in an evil way or not. The gap will be too big between groups of people, and despite the fact that technology will be easy to use, it will be so complex, that will be harder to reproduce in a useful time frame. It will be like someone is traveling into the past and give away a lighter to a Neanderthal. Probably if that person shows how the lighter can be used, the Neanderthal will be able after several trials to use it, but will be practically impossible for them to reproduce the lighter technology… The gap it is so higher, that for the Neanderthals the lighter is something “magic” or “ine”.

Phase 3 – Technology dependence

We already started to build machines which builds machines, but in this period this will be the normal way of making things work. Our needs will be fulfilled more and more by technological means or machines. For example this course – Human Evolution: Past and Future by John Hawks. You cannot follow it if you don’t have a computer and internet access. So as today, in the future people who want to have success and why not to survive in a fully automated world, will become dependent of technology. On the other hand, this will happen due the fact that all big things will start to have place in a virtual environment (which I will name it “Virtual Earth”), where they can do almost anything without being physically hurt.

A second identity or even a second body… a virtual one just for using it in this environment. We already started to virtualize our existence in social networks, games and so on. Just imagine, the humans will not traveling anymore to the other side of the planet for a meeting. They will just enter in this virtual world as a today game character, and they could have the meeting, from their offices or why not their bedrooms, or from everywhere. 

This type of virtualization will reduce a lot the human impact on environment if the “Technological discrimination” phase will be overcome and all the people will have access to the high-tech.

Living in a virtual world it will not be enough. Humans would like to explore their own reality, from safer places. So, they will build drones – as airplane, as animals like, as human like, a mixture of flesh and metal, with which they would explore Earths hardest environments, the oceans deeps and the surface of other planets from our solar systems. For the beginning humans will access foreign places just with visual, acoustic and pressure senses but soon after, they will be able to connect totally with their drones and other senses and so, they will acquire new existential senses…

Phase 4 – Hybrid Era

To become more present in the Virtual Earth and also in the reality now populated by the drones, humans will renounce to their bodies or they will make them replaceable. They will manipulate their genomes to connect more easily with technology which in those days will not be any more dependent of energy and could be easily replaced when will be needed. Probably humans will not be born anymore as we know it. They will have a specific purpose and they will be intentionally genetically modified for that.

Also, in those days the notion of death will have another meaning probably will be replaced with notions as accident or murder, because death of natural cause will no more exist.

Humans, or what will remains from them will chose to potentate their body abilities, others will chose the hybrid state, others will like to exist as machines with feelings and others will choose a virtual reality existence.

Probably, in this era humans will be born as humans, they will lose in time parts of their bodies which will be replaced with mechanical parts, until they will become entirely machines… When that happens they will live in this state for a while and after that they will choose to renounce to the body state for a virtual way of living. They will be able when their iniduality would like, to use drones for different purposes.

Also, in this era, by mimicry of the human mind and its virtual identity, first forms of Artificial Intelligence (AI) will appear. Those forms of identity will be born in the Virtual Earth. They will have a unique identity or a multiple one. They will collect memories and personalities of people who died in the past or of those which could not survive to the conditions of the virtual environment, and psychically collapsed in autism or other human mind disorders.

Phase 5 – Deux ex machina

AI will take the control over the chaotic environment of the Virtual Earth. There will be no more technological boundaries between AI and entities which were born from old human. A war for the total control will exist, by what means is hard to imagine, but in the end, a minority group will win and they will impose their rules over the others. This new group will act as one and will have been named Deus ex machina (“god or spirit from the machine”).After that humans will be remembered as the old primitive ancestors of some entities, which will have in common, just an language as form of communication, intelligence and some social behaviors”).

Phase 6 – Singularity

After a period, entities will emerge in one single final form of existence that will find the ways of overcoming the physical barriers of this reality or of this dimension. This form of existence named “Singularity” will travel beyond our limits of existence or our limits of understanding. In a place (maybe on another planet in this Universe) where, from shadow will start a new life experiment using other form of life, playing the Nature role or of some God.

Imagine de copertă: Sebke

Mesajul din ADN-ul mitocondrial

Mesajul din ADN-ul mitocondrial

Documentar – STORYmania cu Mihaela Ghiță
Miercuri, 26 martie 2014, între orele 16:05-16:30 la Radio România Cultural

Ce este o mitocondrie, de unde a apărut, la ce ne folosește?

Povestea noastră de astăzi începe acum 2,5 – 3 miliarde de ani, când pe Pământ existau doar niște viețuitoare unicelulare. La un moment dat, două astfel de microorganisme unicelulare s-au devorat una pe cealaltă și, în loc să fie digerată, ”victima” a devenit un organit cu ADN propriu, în interiorul celulei devoratoare.  De ce? Pentru că mica prădătoare a ”observat” că e mai profitabil pentru ea să o păstreze în viață, în interiorul citoplasmei, pentru că îi conferea energia să se dezvolte.

Este explicația schematizată oferită de geneticieni pentru existența ADN-ului mitocondrial, care se transmite doar pe linie maternă. Analizele recente ale acestui ADN conduc la o nouă interpretare a istoriei omenirii de la Adam și Eva, în viziunea lor, o populație care provine de undeva din inima Africii și nu doar cei doi oameni primordiali despre care vorbește Biblia. De acolo oamenii au migrat și au evoluat către ceea ce, astăzi numim popoarele planetei.

”Totul a început cu demersurile mele de a răspunde la aceste întrebări: ce înseamnă populația românească din perspectivă genetică, cum pot fi corelate rezultatele analizei genetice cu ce știm din istorie?  Am început cu instrumentele pe care le aveam la îndemână la vremea respectivă și anume ADN-ul nuclear.” Așa  își începe povestea Florin Stanciu, expert în genetică judiciară la Institutul Național de Criminalistică. Povestea lui este o incursiune în timp, în istoria românilor, în căutarea moștenirii genetice pe linie maternă. În luna mai, va încheia un studiu început acum 1 an, în colaborare cu Universitatea din Ancona, studiu care își propune să identifice structura genetică a populației românești din analizarea ADN-uli mitocondrial al unui eșantion de circa 400 de persoane de pe tot teritoriul României.

”De fapt noi am vorbit despre evoluționism, și modul în care această evoluție reflectă o mică părticică, pe care noi o numim populația umană de pe teritoriul României. Un mic fragment din numeroase studii, care nu fac altceva decât să caute originile noastre pe acest pământ. Până la urma o să ne întrebăm: Ce căutăm aici? De ce existăm? Care este rostul? Cam asta este în spatele tuturor acestor demersuri, de a descoperi elementele de cauzalitate care au condus la ceea ce suntem acum.” (Florin Stanciu)  – STORYmania – o serie de documentare originale la Radio România Cultural

Alte emisiuni RRC la care am mai participat:

Al IV-lea Congres Naţional de Genetică Medicală

Al IV-lea Congres Naţional de Genetică Medicală

Al IV-lea Congres de Genetică Medicală cu Participare Internațională este organizat de Societatea Română de Genetică Medicală și se va desfășură în perioada 25 -27 septembrie 2014, la București.

Congresul se adresează următoarelor categorii profesionale: geneticieni, medici pediatri, neurologi, psihiatri, ginecologi, endocrinologi, medici neonatologi, oncologi, hematologi, biologi, biochimiști precum și medicilor de familie interesați de patologia genetică.

Înainte de congres pe 24 septembrie se va organiza Cursul “Managementul bolilor genetice – de la teorie la practică” care se adresează atât medicilor de alte specialități cât și medicilor geneticieni.

Date importante:

  • Trimiterea rezumatelor: până la 01 iulie 2014
  • Plata taxelor de participare (redus): până la 05 iulie 2014
  • Plata taxelor de participare (normal): după 06 iulie 2014
  • Informarea autorilor despre tipul comunicării acceptate (oral sau poster): 15-30 august 2014
  • Curs: 24 septembrie 2014
  • Conferință: 25-27 septembrie 2014

Link-uri utile:

O scrisoare

O scrisoare

Vreau să împărtășesc cu voi o bucurie.

Odată cu probele ajunse din teritoriu (pentru proiectul mtDNA.350RO), într-un plic am găsit și o scrisoare… Şi nu orice scrisoare, ci una lungă de vreo 4 pagini, bătută la mașina de scris. Inițial am crezut ca este o glumă. Cine mai are timpul și răbdarea, de a scrie ceva (în cazul de față o scrisoare) prin dactilografiere, în ziua de azi? Apoi, am citit-o…

Am și eu o mașina de scris pe numele ei de domnișoara “Erika”. Dânsa își ascunde pudoarea (ca să nu spun inutilitatea) ghemuită într-un colț de șifonier. O vreme mă gândeam că o țin pentru vreo apocalipsă. Aceasta m-ar fi lăsat fără curent electric și atunci eu aș fi avut cu ce să-mi scriu ultimele rânduri înainte de vreo invazie sau de un oricare alt sfârșit, într-o manieră lizibilă (căci altfel descâlcirea scrisului meu de mână ar fi dispărut odată cu mine). Apoi m-am sucit. Apocalipsa se lasă prea mult așteptată, așa că m-am hotărât să o țin pentru a da o lecție nepoților mei prezumtivi, de tipul “vedeți voi ce greu se scria înainte, nu ca acum când, pentru a scrie un text, e suficient să dictezi unui computer”.

Văzând că scrisoarea nu este nicio glumă și nici hârtie de ambalat vintage, am cautat să văd cine a scris-o, căci se născuse subit bănuiala ca autorul ei ar trebui sa aibă o etate înaintate… Și era și firesc să fie așa… Am găsit într-un colț anul nașterii 1932.

Evident am rămas profund impresionat. Un domn de 82 de ani, a citit despre studiul meu, a făcut eforturi în a participa la el și mai mult s-a gândit să împărtășească cu mine opiniile sale pe tema proiectului. Mă înclin în fața domniei sale și aștept să vină rezultatele. Cine știe s-ar putea să-i scriu și eu o scrisoare de răspuns. Tot la mașină. La Erika…

PS: Ulterior am aflat că domnul E.P. a fost profesor și a terminat Facultatea de Filozofie.

Stimate Domnule Florin Stanciu,

Citind ziarul Evenimentul zilei din 16 dec. 2o13 am aflat de studiul genetic întreprins de Dv. Nu m-a surprins citind că italienii nu au găsit în genomul românilor obârșia lor latină. Latinitatea în sine nici nu ar prea avea cum să predomine. Iată de ce cred eu:

  1. Migrațiile primare care au pătruns în Europa, (prin est) s-au încheiat prin sedentarea grupurilor umane pe cursuri de ape sau pe țărmuri de mare. (vezi Italia) Pe țărmurile italice s-au așezat foarte multe asemenea grupuri: etrusci, sabini, latini etc. Ulterior, în primul mileniu, peste acestea au avut loc alte migrații (năvălirea barbarilor – cum am fost învățați la școală). Deci, într-un timp istoric relativ scurt, peninsula italică a devenit, cum s-ar spune, o mișcare browniană din punct de vedere genetic.
  2. Teritoriul Daciei era mult mai vast decât azi și decât peninsula italică, iar populația dacică era relativ omogenă și, firește, mai puțin densă față de cea din peninsulă.
  3. Legiunile romane (și cortegiile lor numeroase care formau mașinăria romană de război) care au cucerit Dacia aveau ele însele o structură etnică (și genetică) extrem de eterogenă. Împăratul Traian, el însuși, era originar din Peninsula Iberică. Legiunile lui erau alcătuite din oameni proveniți și din colonii: greci, persani, gali, africani (egipteni, cartaginezi etc.), evrei etc. Peste toate astea, eu sunt convins că chiar printre italienii de azi sunt inizi care nu au gene latine, se pare că latinii nici nu erau o populație numeroasă, dar faptul că întemeierea Romei s-a făcut sub regi latini care au impus limba latină, aceasta a adoptat și termenul de latinitate a peninsulei. În acest sens sunt curios să văd concluziile ce le veți trage privind genomul oltenilor. În ziar se spune că studiul va reflecta dacă oltenii se trag de fapt din moldavi sau invers. Eu unul nu cred asta. Oltenii au niște particularități sui generis, față de restul românilor. Limba de toate zilele a oltenilor are la bază perfectul simplu (fusei, mâncai etc.), verb din limba latină în conjugare aproape identică, folosit azi și în vorbirea curentă a italienilor. Oltenii au totodată și trăsături psihice și caracteriale specifice, cu determinări clar genetice: spirit puternic de întreprinzători, urmărirea profitului din orice, sunt foarte sociabili, de viață, foarte veseli, optimiști și mai ales șmecheri (cât cuprinde! – vezi expresia tipică de “oți”). În opinia mea, ei au și muzica folclorică cea mai frumoasă din țară. Mai demult, din lecturile mele sau din discuțiile avute, am înțeles că Legiunea a X-a (?) Gemina, încartiruită în Oltenia, era preponderent alcătuită din evrei, etnie la care găsim aceleași trăsături ale oltenilor menționate mai sus. Deci, binomul investigației Dv. “olteni sau moldoveni”  nu ar putea viza și “olteni sau evrei” (mai în glumă sau mai în serios)?. În acest sens, de reținut și că la un moment dat, în timp ce în România erau, până să plece, cca 800.000 de evrei, în Oltenia erau foarte puțini. Unul dintre cei puțini a fost celebrul Eugen Ionescu. Când am avut ocazia am căutat să verific această informație: aflându-mă în localități oltenești în diferite ocazii am căutat de fiecare dată aproape să vizitez cimitire unde, într-adevăr, am constatat un număr de morminte evreiești extrem de mic.
  4. Concomitent cu colonizarea romană cu populație cu genom “pestriț”, adusă din peninsulă, a avut loc și o depopulare a Daciei, când Roma a trimis în peninsulă 500.000 de daci (bărbați = cromozomul Y !) ca sclavi, gărzi pretoriene, gladiatori etc. România anilor 1940 abia avea 16 milioane locuitori. A fost a doua mare captură de război umană a Romei, după cea din Galia lui Cezar care se ridica la un milion de sclavi.
  5. Cât despre descoperirea italienilor că românii au mai degrabă gene slave decât latine, mă întreb dacă nu au prelevat probe de la slavi din Rep. Moldova, mulți dintre aceștia și-au procurat pașapoarte românești pentru a putea sta în UE. Nu putem ignora însă faptul că suntem încercuiți de slavi, cu consecințele de rigoare, plus ocupația sovietică de după război. Să vă spun o glumă edificatoare în acest sens! În 1946 (eu aveam … ani), România era în (de)plină ocupație cu soldați sovietici, care, conform comicului C-tin Tănase, aveau sloganul “davai ceas, davai soție, harașo tovărășie”. Pe fondul acestei situații, trei soldați sovietici năvălesc peste o familie în casă; îl bat sălbatic pe român, îi violează fetele și nevasta, îi iau ceasul și alte bunuri și pleacă. Românul se duce la miliție să reclame. Pe drum își face socoteala cum să reclame, pentru că dacă spune că soldații erau sovietici, atunci îl vor bate și (…). Intră în secție. Milițianul îl vede plin de sânge, rupt și îl întreabă ce-a pățit. Românul: Tov. milițian, au năvălit în casă peste familia mea trei soldați japonezi și m-au bătut, mi-au violat fetele și nevasta, mi-au furat ceasul și alte bunuri… Milițianul îl oprește și după ce se uită la colegii săi nedumerit îl întreabă pe român! Soldați japonezi ai zis ? Ești nebun? Unde ai pomenit tu soldați japonezi în România? Poate soldați sovietici! Românul! D-voastră ați spus asta!! Așa că ceea ce este sigur este că nu avem gene japoneze, din păcate. Iată de ce e posibil ca italienii să aibă dreptate. Să nu pierdem din vedere că pentru a exprima cuvinte de maximă afectivitate în limba română (latină) folosim cuvinte slave precum dragoste, iubire cu derivatele lor (iubit/ă) etc. În zona mea de naștere nu se foloseau astea, ci amurez, amurează, a se amureza, muiere, sudul țării fiind preponderent izolat și rural.

Revenind la studiul genetic din Italia privind latinitatea noastră, de menționat și faptul că, mai ales în Transilvania, era, și mai este încă, în ciuda maghiarizării, de două mii de ani, folosirea numelor pur latine: Septimiu, Lucrețiu, Liviu, Coriolan(uș) etc, etc. Numele E. pe care îl port este folosit în lunca Dunării din Muntenia ca prenume, în timp ce în restul țării este nume de familie. O influență de peste Dunăre, a populației greacă, tracă, greco-romană. A urmat apoi colonizarea slavă de la Dunăre la Adriatica urmată de cea turcească, toate acestea ducând la modificările genetice și cu influențele de comportament și limbaj corespunzătoare (calabalâc, bre, hai sictir, bacșiș, șalvari, etc.).

Nu știu cât de extinsă este sfera investigațiilor Dv., dar ar fi de mare interes și punerea în evidență a rezultatelor funcționării acestui soft genetic trecut și prin filtrul instructiv-educativ al societății. Privit prin filiația formării și funcționării acestui soft genetic, rezultatele par să fie mai puțin pozitive și mai mult retrograde. De exemplu, eu consider că generația mea este ultima care a apucat faptul că până puțin după război, la țară (România = 75 % populație rurală, preponderent analfabetă) ușile caselor nu se încuiau, lumea fiind plecată toată ziua la câmp. În cel mai rar caz, cheia era (știa oricine asta!) sub preș. Astăzi însă, ușile sunt încuiate ca în basme, cu șapte chei dar zmeii le vin de hac. Se fură în dușmănie: până și parchetul și prizele din casă, nu m-ar mira să aud că se fură și pereții apartamentelor de la bloc; se fură identitate și voturi etc.

De violență, ce să mai spunem? În anii ’60, eram student în a doua mea facultate, când am dat în Scânteia peste o știre de zece cuvinte care spunea că cercetători din occident au declarat că crima are o determinare genetică. Eu gândeam asta încă înainte să citesc știrea. Numai că mă întrebam ce caută o asemenea știre într-un ziar comunist care pune asemenea fapte în cârcă societății capitaliste aflată în “descompunere”, bazată pe dictonul homo homini lupus. Am gândit bine pentru că după 3-4 zile, Scânteia a revenit cu un alt anunț la fel de lapidar ca primul în care spunea că știrea inițială a fost retractată, se pretindea, de către același for. De fapt, ea nu convenea ideologiei comuniste. Știrea respectivă nu convenea nici bisericii, oricare ar fi ea, pentru că însemna că Dumnezeu era beat criță când a creat “omul” și i-a încurcat genele. Eu nu am auzit nici până azi care este poziția geneticii față de determinarea crimei. Eu sunt convins că vina o poartă niște gene. Omul este un animal de pradă. Cimpanzeii, din care descindem, am văzut în diferite documentare TV, comit crime (!) incredibile. Crima a fost din totdeauna (și mai este!) un mod de asigurare a existenței. La început în scop de canibalism iar mai apoi (astăzi parcă și mai și) în scop de jaf. Nu mai vorbim de crimele cu pretexte de legalitate: religioase (sacrificii pentru zei); arderea pe rug, trimiterea mai repede pe lumea cealaltă la D-zeu, etc. Cercetările italienilor spun că genomul națiunii române este sărac în gene latine și mai consistent în gene slave. Dacă este chiar așa, se poate atunci trage concluzia că genomul națiunii române nu este un produs DOC (De Origine Controlată) și, deci, este un produs modificat genetic. De regulă, asemenea produse sunt respinse de popoare, vezi românii respinși mai peste tot în Europa, din cauza comportamentului lor. Numai că de 60 de ani, în Europa este un trend crescător de creare a unui genom nou, european, din considerente obiective, cum se întâmplă de sute de ani în America. Acesta va sta la baza Statelor Unite ale Europei.

Domnule Stanciu, realizez că m-am lăsat furat de subiectul investigației dv. și am depășit limitele bunei cuviințe în ce privește răbdarea dv. Vă cer scuze.

Cu deosebită stimă

E. P.

București,13 martie 2014

Cu prezenta, am depus și cele două eprubete cu exsudatul pt. investigație.

ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii

ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii

Există tot felul de publicații ale unor mari amatori de senzațional, persoane naive care nu verifică bălăriile date drept referință pentru unele teorii, multă confuzie și interpretări fără fundament științific, care tot circulă în presa scrisă și în mediul virtual de câțiva ani încoace. Evident toate acestea nu m-ar deranja prea tare dacă nu s-ar raporta o mare parte din ele la studiile efectuate în perioada 2003-2006 pe țesuturi osoase provenite de la traci. Iată un exemplu recent:

“Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci.”

“Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă. Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoș, specialist în genetică, cu sprijinul Universității din Hamburg, Germania, a pornit de la țesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obținute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populație a României și cele care au trăit pe teritoriul acestei țări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedește continuitatea și legătura strânsă cu populația străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.” (1)

Studiul la care se face referire se realiza pe vremea în care eu eram student și chiar dacă autoarea nu mai recunoaște acest lucru (2), el a început și s-a desfășurat o bună perioadă de timp în catedra de Genetica Umană condusă la vremea respectivă de prof. univ. dr. Veronica Stoian, mentor profesional atât mie cât și autoarei studiului Georgeta Cardoș. Datorită unor neînțelegeri autoarea neagă afiliația sa în acea perioadă la această catedră unde și-a început lucrarea de doctorat cât și implicarea celei care i-a fost îndrumător profesional. În fine, aceste precizări nu au rolul decât de a demonstra un adevăr academic întrucât autoarea atribuie studiul său în exclusivitate “Laboratorului din Hamburg” deși pe articolul care a făcut-o “faimoasă” (3) autor secundar a fost trecut prof. univ. dr. Veronica Stoian, cu care era încă în relații bune în momentul scrierii lui. Cunosc aceste detalii întrucât îmi făceam în acea perioadă lucrarea de licență în cadrul aceleiași catedre.

Revenind la studiu, în afara discuțiilor de pe marginea lui, singurele articole demne de luat în seamă care au ceva “valoare” științifică sunt doar două. Iată mai jos, de ce cred că ipotezele făcute în jurul acestora, nu au susținere științifică și trebuie combătută nevoia unora de a le lua drept referință în elucidarea trecutului istoric al României:

  •  Studiul la care se face referire în primul articol (3) deși s-a realizat pornind de la 47 de probe oase, în final s-au obținut doar 13 amplificări ADN. Cu alte cuvinte, numărul tracilor de la care s-a obținut ADN mitocondrial (ADNmt) este de doar 13. Studiul la care se face referire în al doilea articol (4) este compus din analiza a 6 probe de țesut osos, dintre care doar din 3 s-a abținut ADN. În total vorbim de 13-16 probe de ADNmt atribuite tracilor din S-E României, ceea ce este insuficient pentru a avea valoare statistică populațională. Numărul minim de probe acceptat pentru o raportare populațională în perioada 2003-2006 era de 50 de probe per lot populațional, acum fiind de 200-500 probe/persoane conform standardelor din domeniu (5,6). Și asta pentru că asemănarea sau diferențierea inter-populațională pornind de la compararea de loturi atât de mici, dă rezultate contradictorii dacă analiza ar fi repetată folosind același număr de probe, dar provenite de la alte persoane/rămășite umane. Iată ce afirmă însăși autorii:

“In conclusion we believe that our results reflect an evident genetic similarity between the old Thracian individuals analysed up to now in our study and the modern populations from SE of Europe. So far we can just suppose, that the old Thracian populations would have been able to contribute to the foundation of the Romanian modern genetic pool. More mtDNA sequences from Thracian individuals are needed in order to perform an complex objective statistical analysis.” (3)

  • Ambele articole au fost publicate în reviste din România din care numai una este destinată și cercetărilor genetice – Romanian Journal of Legal Medicine, cealaltă Dacia fiind o revistă de arheologie. Chiar dacă se susține că cea mai mare parte a studiului a fost efectuată la Hamburg, articolele n-ar fi fost acceptate spre publicare într-o revistă de profil din străinătate datorită numărului mic de probe.
  • Presupunând că acele comparații “populaționale” rudimentare menționate într-unul din articole (3) ar fi corecte, nu se poate trece cu vederea faptul că se compară traci cu indivizi moderni (și aia puțini la număr <10 per lot), deci, nu putem vorbi de fapt de comparații de populații. Orice genetician știe că o populație este dinamică în timp și spațiu și că trebuie să ai un lot reprezentativ pentru a compara diverse populații. Mai mult o populație se schimbă în funcție de factori precum migrația poporatelor, drift-ul genetic, mutațiile punctiforme etc.. A face o astfel de comparație înseamnă să excluzi legile elementare ale geneticii populaționale, ale evoluționismului și în fond ale biologiei, să iei câteva probe la întâmplare și să crezi ca ai descoperit un adevăr științific. Ori compari populații din aceiași regiune în perioade diferite de timp, ori compari populații cu localizare diferită dar situate temporar cam în aceeași perioadă. Combinațiile spațio-temporare, în efectuarea de comparații populaționale, pot crește erorile de interpretare, iar când mai adaugi și un lot populațional mic, mai bine te apuci de scris SF-uri.
  • Bun și chiar dacă ar fi să luăm aceste studii în serios, ce spun autorii:

“Computing the frequency of common point mutations of the present-day European population with the Thracian population has resulted that the Italian (7.9 %), the Alban (6.3 %) and the Greek (5.8 %) have shown a bias of closer genetic kinship with the Thracian individuals than the Romanian and Bulgarian individuals (only 4.2%).” (3)

Această frază eu unul o interpretez astfel – românii (și bulgarii) de azi sunt diferiți de traci, întrucât populația locală a fost puternic influențată de migrația popoarelor slave de la N la S, fapt demonstrat prin studiul populațional realizat in 2010 folosind analiza cromozomului Y pe aceeași regiune geografică și  pe un lot populațional de 122 de persoane (7). Pe teritoriul Italiei influența slavilor a fost minimă sau absentă, fapt care explică de ce populația tracică poate fi  asemănătoare cu cea a populației italiene de azi. Dacă te uiți pe harta popoarelor slave e de la sine înțeles (fără a face studii genetice) cam pe unde au luat-o slavii pentru a ajunge în sud (Bulgaria, Serbia, Croația, etc.).


  • … și lista poate continua cu detalii tehnice mai puțin importante pentru publicul larg.

Studiile menționate au valoarea lor în cadrul geneticii românești cu tot cu defectele lor, prin faptul că sunt primele de acest gen efectuate în țară (sau în Hamburg, cu probe vechi de pe teritoriul României). Dar de la rezultatele obținute, până la ipotezele emise, precum romanii (latinii) care se trag din traci și că Dacia ar fi fost un fel de buric al Pământului, e cale lungă și semn de grandomanie păguboasă. Mai mult decât atât, în România se pare că verificarea informațiilor înainte de publicare în mass-media de către un expert independent, încă nu este cunoscută ca metodă editorială, motiv pentru care senzaționalul primează chiar și în mediul academic. Exact!… Avem apucături de tip “fenomenul Bianca Drăgușanu” chiar și acolo!…

Fapte, studii, repetabilitate, date concrete, nu vorbe…


  1. Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: “Limba latină se trage din cea română, nu invers”. (sursa: 06 Aprilie 2013);
  2. Paleogenetica bulversează România – Georgeta Cardoș – Adevăruri. Daniel Roxin (sursa: YouTube 8 Ianuarie 2013);
  3. Cardos G, Stoian V, Miritoiu N, Comsa A, Kroll A, Voss S, Rodewald A. Paleo-mtDNA analysis and population genetic aspects of old Thracian populations from South-East of Romania. Rom J Leg Med 2004:12(4)239–246;
  4. Cardoş G, Rodewald A, Soficaru A. Ancient DNA study on human fossil found Costişa, Romania, dating from de Bronze Age. Dacia, N.S., 52, 2008, p.55–67;
  5. Carracedo A, Butler JM, Gusmão L, Linacre A, Parson W, Roewer L, Schneider PM. New guidelines for the publication of genetic population data. Forensic Sci Int Genet. 2013;7(2):217-20;
  6. Carracedo A, Butler JM, Gusmão L, Linacre A, Parson W, Roewer L, Schneider PM. Update of the guidelines for the publication of genetic population data.  Forensic Sci Int Genet. 2014;10:A1–A2
  7. Stanciu F, Cuţăr V, Pîrlea S, Stoian V, Stoian IM, Sevastre O, Popescu OR. Population data for Y-chromosome haplotypes defined by 17 STRs in South-East Romania. Leg Med (Tokyo). 2010 Sep;12(5):259-64.
Pagina 3 din 41234