Povestea Evei Mitocondriale

Povestea Evei Mitocondriale

Pe 10 februarie 2014 am avut deosebita plăcere de a ține o prelegere pe tema proiectului mtDNA.350RO la Cafeneaua Complexității, eveniment organizat săptămânal de Centrul pentru Studii Complexe, lunea de la 19:30 în Club 24. Fiind un proiect în desfășurare am ales să vorbesc despre evoluția mitocondriilor, viața pe Pământ, povestea oamenilor și conexiunile studiului cu toate acestea. Evenimentului a avut titlul “Povestea Evei mitocondriale. Povestea oamenilor. Povestea noastră“, iar descrierea sa a sunat cam așa:

În cadrul eforturilor de a identifica structura genetică a populației românești, vă invităm la o scurtă descriere a proiectului de genotipare a ADN-ului mitocondrial în România cu șansa de a participa activ în cadrul acestuia. Însă, pentru a înțelege implicațiile acestui proiect este necesară mai întâi descrierea mecanismelor biologice din spatele transmiterii ADN-ului mitocondrial, de ce avem ADN mitocondrial, ce înseamnă Eva mitocondrială, cum putem citi trecutul nostru analizând ADN-ul în general (cel mitocondrial în particular), diferențe între istoria culturală și istoria biologică (genetică), etc., totul piperat cu povești, imagini și mult evoluționism într-o discuție lejeră de la simplu la complex.

Prelegerea a putut fi vizionată și online, în direct pentru cei care nu au putut sau nu au dorit să vină la cafenea. Cu toate acestea, spre surprinderea mea cafeneaua a fost plină. Au fost prezente diferite persoane, unele erau consumatori dedicați ai temelor prezentate în cadrul cafenelei, altele au venit pentru prima oară atrase de subiectul temei, altele pentru a-și aprofunda cunoștințele, fiind participanți activi în cadrul proiectului și nu în ultimul rând, unele persoane care îmi erau apropiate și care au venit pentru câte puțin din toate și mai ales pentru suport.

Mulțumesc pe aceasta cale tuturor celor implicați, în mod special doamnei Laura Buzatu, care a avut ideea acestei prezentări, domnișoarei Anca Berlo care m-a impresionat cu eficiența organizatorică, întrucât fizic s-a aflat tot timpul în Cluj, domnului Florin Munteanu pentru amabilitate și susținere.

Acestea fiind spuse, împărtășesc cu voi experiența trăită, punându-vă la dispoziție mai jos slide-urile prezentării, fotografiile făcute de Costiso Hanganu și de ce nu, cu sprijinul QQinfo – colaboratori fideli ai Cafenelei Complexității, întreaga filmare a evenimentului.

Povestea Evei mitocondriale [download]

Introducere în Genetica Forensică

Introducere în Genetica Forensică

Data: 12 ianuarie 2015
Locația: Amfiteatrul “Brândză”
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 09:00-12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală + Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 9 decembrie 2014 și 06 ianuarie 2015
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h + 4h
Intervalul orar: 09:00-12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală + Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 27 decembrie 2013 și 07 ianuarie 2014
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h + 4h
Intervalul orar: 12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 14 decembrie 2012
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 10:00-14:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III) și alte categorii…
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 12 si 19 decembrie 2011
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Data: 05 ianuarie 2011
Locația: Amfiteatrul “Brândză” – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 2h
Intervalul orar: 14:00-16:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III) și alte categorii…
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Data: 2010
Locația: Amfiteatrul “Brândză” – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: –
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie & Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Dreptul la replică

Dreptul la replică

Ca urmare a valului de ipoteze care mai de care mai fantasmagorice apărute în ultima săptămână, după ce proiectul mtDNA.350RO a fost mediatizat în presă [vezi articol], singurul meu răspuns în fața tuturor comentariilor făcute pe marginea acestora, este o reiterare a câtorva concluzii și perspective importante, făcute în teza de doctorat (pe marginea subiectului originii genetice a populației romanești) precum și o listare succintă a studiilor efectuate în perioada 2009 – 2013:

CONCLUZII

  • Pentru compararea populației românești cu alte populații privind frecvențele alelice ale markerilor STR (testul de diferențiere, calcularea distanței genetice și construirea de dendrograme) au fost folosite date din literatura de specialitate – 21 populații pentru markerii STR autozomali și 19 populații pentru markerii STR heterozomali Y.
  • (…)
  • Comparând parametri statistici populaționali obținuți prin analiza genetică a populației românești cu cei ai altor populații caucaziene, se poate aprecia că populația românească prezintă toate caracteristicile unei populații caucaziene.
  • Stabilirea relațiilor de înrudire genetică între populația românească și populațiile învecinate geografic s-a realizat prin calcularea distanței genetice, construirea și interpretarea dendrogramelor.
  • Pentru a determina diferențierea populațională s-a calculat distanța genetică prin mai multe metode. Dintre toate metodele de calculare a distanței genetice, metoda propusă de Cavalli-Sforza reconstruiește cel mai bine contextul istoric și geografic al populațiilor. Din 8 dendrograme construite prin această metodă, 7 au reușit să exprime corect distribuția populațiilor ținând cont de contextul geografic și istoric al zonei.
  •  Din punct de vedere al markerilor STR autozomali analizați, per ansamblu, populația românească actuală este un amestec de influențe slave, latine, elene și turcice dintre care influența latină și elenă predomină (sunt constante indiferent de metoda sau lotul analizat). Aceste rezultate reies din interpretarea dendrogramelor pentru lotul de 5 markeri STR și cel de 9 markeri STR.
  • Ca și în alte studii privind markerii STR heterozomali și în cazul populației din S-E României, aceștia sunt mult mai stabili decât cei autozomali, reconstruind arbori (dendrograme) într-o manieră mult mai clară și mai eficientă.
  • Populația masculină, din punct de vedere al markerilor STR heterozomali (Y) analizați, din S-E României prezintă puternice influențe slave, aceasta fiind situată la baza ramurii slavilor sudici. Aceste rezultate reies din interpretarea dendrogramelor pentru lotul de 9 markeri STR si cel de 12 markeri STR.
  • Analiza celor două categorii de markeri – autozomali și heterozomali (Y), reflectă dimensiuni istorice diferite. Markerii heterozomali reflectă doar populația masculină – populație invadatoare la un moment dat în istorie, pe când cei autozomalili reflectă amestecul rezultat dintre populația invadatoare și populația autohtonă.
  • (…)
  • Evoluția structurii genetice a unei populații este un proces spațio-temporal dinamic și continuu. În analiza dinamicii acestui proces, markerii STR reprezintă veritabile instrumente ce conferă posibilitatea verificării schimbărilor populaționale în termeni relativ scurți de timp. Cum markerii STR sunt secvențe necodificatoare aceste schimbări reflectă mai degrabă evenimente recente din istoria speciei umane și nu evenimente îndepărtate, cum reușesc să facă alți markeri bine conservați în genomul uman.
  • Deși la nivel inidual, specia umană nu mai este constrânsă în ceea ce privește deplasările pe distanțe mari, la nivel populațional mișcările migratorii sunt constrânse de factorii socio-economici și cei geografici. În populația românească factorii socio-economic sunt reprezentați de migrația forței de muncă iar cei geografici de Munții Carpați, care își exercită influența asupra populațiilor umane din jur prin rolul lor de barieră naturală.

PERSPECTIVE

  • Analiza genetică a populațiilor umane de pe teritoriul României este pe departe a fi un domeniu finalizat. Deși este cea mai completă abordare la ora de față pentru România, această teză de doctorat prezintă doar o parte din markerii STR existenți și doar un anumit tip de organizare populațională (cel administrativ). Rămâne de analizat mai departe dinamismul frecvențelor alelice în timp, organizarea eșantioanelor populaționale după etnii, analiza influenței migrației forței de muncă la nivel genetic în populații europene precum Franța, Italia și Spania și alte aspecte…
  • (…)
  • Pentru a completa imaginea de ansamblu a studiilor markerilor genetici pentru populațiile din România, datele obținute folosind markeri STR autozomali și heterozomali necesită a fi completate cu cele obținute în urma analizei markerilor SNP, îndeosebi cei mitocondriali pentru populațiile actuale.

Surse

 

Proiect mtDNA.350RO

Proiect mtDNA.350RO

În cadrul proiectului de cercetare în care sunt implicat, denumit sugestiv mtDNA.350RO, a cărui scop este prelevarea de probe biologice de la persoane născute în România și genotiparea ADN-ului mitocondrial, pentru stabilirea fondului genetic al populației romanești pentru markerii HVR1 și HVR2, am primit următorul feedback:

– Și ce aflu dacă îmi fac analiza ADN-ului mitocondrial?
– Descendența pe linie maternă.
– Bine-bine, dar ce aflu?…

Rolul acestui articol este evident acela de a lamuri anumite aspecte legate de ce înseamnă ADN-ul mitocondrial, descendența pe linie maternă, studiile populaționale și de genealogie genetică, pentru persoanele care nu au nicio legătură cu domeniul în sine sau cu domenii asociate, sub formă unor întrebări și răspunsuri.

Ce este ADN-ul?

ADN-ul este o macromoleculă existentă în toate organismele vii, care are rolul de a înmagazina informația de baza a acestor organisme. Orice organism viu are nevoie de ADN pentru a funcționa, a se reproduce și a își transmite informația în descendență. Și ca sa fie și mai ușor de înțeles acest rol o să fac un paralelism grosolan cu sistemele informatice actuale.

Oricine a văzut și mai știe câte ceva despre un calculator (altfel nu ați avea cum să citiți aceste rânduri)… Informația la nivelul calculatoarelor actuale, fie că vorbim de fotografii, documente, mp3, etc., este compusă, la bază, dintr-o succesiune binară 0 și 1 (da/nu, este/nu este)… În natură, echivalentul acestei succesiuni este reprezentat de o succesiune de nucleotide notate A, T, G, C. Pentru a scrie o literă sau un număr (numite și caractere alfa-numerice) folosind sistemele informatice, există un model de codificare a acestor succesiuni binare în grupuri care sunt interpretate de calculator ca fiind caracterul pe care vrem să-l scriem. De exemplu, „100 0001” este A, „100 0010” este „B” și tot așa… În cazul ADN-ului, nucleotidele se grupează câte 3, structură care se numește codon. Fiecare codon codifică pentru câte un aminoacid, în locul caracterelor alfa-numerice de la calculatoare. De exemplu, codonul GCA codifică pentru Alanină. În sistemele informatice caracterele alfa-numerice formează cuvinte… În sistemele vii, aminoacizii formează lanțuri polipeptidice. Cuvintele formează linii de cod, lanțurile polipeptidice formează proteine. Liniile de cod formează limbaje de programare, proteinele formează complexe proteice. Limbajele de programare formează programe (software), complexele proteice formează organite celulare. Programele formează sisteme de operare, organitele celulare formează celulele… și de aici ați cam prins ideea…

Ce este ADN-ul mitocondrial?

ADN-ul mitocondrial este ADN-ul care se află în mitocondrii. Celula umană și în general celula eucariotă prezintă două surse de ADN. ADN-ul nuclear, aflat în Nucleul celulei, responsabil cu înmagazinarea informației ereditare transmisă de la părinți, jumătate de la mamă și jumătate de la tată și ADN-ul mitocondrial aflat în mitocondrii.

Ce sunt mitocondriile?

Sunt organite celulare cu rol în asigurarea energiei unei celule. Dacă ne imaginăm celula ca fiind un oraș, atunci fiecare organit celular are un rol. În acest oraș mitocondriile ar fi centralele care furnizează curentul electric, respectiv energia necesară funcționarii celulei.

celula

De ce există ADN doar în mitocondrii și nucleu și nu și în alte organite celulare?

ADN-ul mitocondrial există în mitocondrii datorită faptului că în evoluția vieții pe Pământ, strămoșii mitocondriilor au fost niște bacterii care pentru a exista și a se reproduce aveau nevoie și ele de ADN. Organismele se pot împarți în procariote (bacteriile) și eucariote (organismele superioare precum plantele și animalele). Strămoșul celulei eucariote actuale a „mâncat” o bacterie la un moment dat și în loc să o digere, a “văzut” că dacă o ține captivă în propria citoplasmă, cruțându-i astfel existența, aceasta îi va oferi energia necesara propriei existențe și așa cele două organisme ancestrale au trăit în simbioză, și au evoluat împreună fericite până în ziua de azi…  Cu alte cuvinte o mitocondrie este un organit care s-a tras cândva dintr-o bacterie înghițită de strămoșul eucariotelor de azi (celulele plantelor și animalelor).

Cum se transmite ADN-ul mitocondrial în descendență?

ADN-ul mitocondrial nu respectă același mod de transmitere ca cel nuclear, adică varianta clasică în care jumătate din informație (ADN împachetat sub formă de cromozomi) provine de la mamă și jumătate de la tată, ci acest tip de ADN se transmite doar de la mamă. Acest lucru se datorează mecanismului de fecundare și a dimensiunii și modului în care este format spermatozoidul.

Un spermatozoid este compus din două segmente importante: capul (unde se află Nucleul, respectiv ADN-ul nuclear) și coada. La nivelul cozii, în apropierea capului, se află o regiune mai groasă în care se găsesc pachetele de mitocondrii (respectiv ADN mitocondrial), dispuse la acest nivel, precum niște baterii, folosite în generarea energiei necesară mișcărilor făcute de codă, în propulsarea spermatozoidului.

În momentul în care are loc fecundația, din întregul spermatozoid doar capul intră în ovul, unde eliberează ADN-ul nuclear necesar creării noului organism, coada și mitocondriile rămânând în afara membranei ovulului, fiind ulterior eliminate… Pe de altă parte, există unele situații excepționale în care regiunea îngroșată a cozii intră accidental în ovul și eliberează mitocondriile care aparțin tatălui, însă ovulul fiind cea mai mare celulă a corpului uman (iar spermatozoidul cea mai mica), conține și cele mai multe mitocondrii, în așa fel încât mitocondriile tatălui vor consta într-un procent foarte mic, ele fiind ca și inexistente în analizele convenționale.

fecundarea

Din aceste motive fiecare dintre noi are ADN-ul mitocondrial provenit de la mamă. Diferența dintre băieți și fete este că băieții sunt doar purtători, aceștia netransmițând mai departe ADN-ul mitocondrial decât în condițiile excepționale explicate mai sus. Astfel, bunica, mama, nepotul și nepoata vor avea același ADN mitocondrial, diferit de cel al bunicului și/sau a tatălui.

De ce este folosit ADN-ul mitocondrial în studiile de genealogie?

Din mai multe motive:

  1. Rata mutațiilor punctiforme este mult mai mică decât la ADN-ul nuclear (unde există și procesul de recombinare), el transmițându-se intact de la o generație la alta.
  2. Număr mare de copii per celulă. Celulele umane conțin între 500 și 2000 de mitocondrii, ceea ce reprezintă cam 500 – 2000 copii ale aceluiași ADN mitocondrial, față de doar două copii existente de ADN nuclear (2 perechi de cromozomi).
  3. ADN-ul mitocondrial are dimensiuni reduse, doar 16.569 perechi de baze, față de aproximativ 3 miliarde cât are ADN-ul nuclear.
  4. Punctele 1, 2 și 3, fac din acest ADN un instrument eficient de cartare a modificărilor genetice apărute în timp, aceste modificări suprapunându-se, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu evoluția omului și trecutul său istoric pe Terra.

 

Ce alte instrumente genetice mai sunt folosite în genealogie?

În afara de ADN mitocondrial care este cel mai cunoscut, se mai folosește și ADN-ul nuclear (autozomal – cromozomi perechi și heterozomal – cromozomii sexului, respectiv X și Y). Din ADN-ul nuclear se analizează în mod deosebit cromozomului Y, pentru că acesta se transmite în descendență pe linie paternă, similar ca efect cu ADN-ul mitocondrial.

Din punct de vedere populațional și spațio-temporar aceste instrumente genetice prezintă dimensiuni diferite. ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reflectă trecutul îndepărtat al populației umane iar ADN-ul nuclear (autozomal) reflectă prezentul și trecutul apropiat al acesteia.

Din punct de vedere istoric ADN-ul cromozomului Y reflectă populațiile (popoarele) invadatoare / cuceritoare / migratoare iar ADN-ul mitocondrial reflectă populațiile locale, care erau invadate / cucerite, supuse transformărilor externe.

Ce afli dacă îți este analizat ADN-ul mitocondrial în acest proiect?…

În primul rând afli că faci parte dintr-un haplotip. Un haplotip este o familie de secvențe de ADN mitocondrial. Cu alte cuvinte afli cărei mari familii genetice aparții. Haplotipurile sunt notate cu litere: A, B, C… până la X. Fiecare haplotp este împărțit în subiziuni, numite sub-haplotipuri care corespund unor populații relativ mai mici cum sunt cele distribuite la nivelul unor țări sau popoare. Fiecare haplotip derivă dintr-un alt haplotip și are un trecut istoric. Totalitatea haplotipurilor formează un arbore a cărui baza pornește din Africa (de la Eva mitocondrială) și urmează în urma ramificării, traseul parcurs de specia umană în expansiunea sa geografică pe Terra. În al doilea rând poți avea surpriza să afli ca sub-haplotipul din faci parte, este subiectul unor studii internaționale, prin care acesta este legat de anumite familii sau persoane cu implicații istorice deosebite.

Ce mai trebuie sa știu despre secvențele de ADN studiate în proiect?

  • ADN-ul mitocondrial nu permite identificarea de persoane, ci de familii/grupuri de persoane (populații și subpopulații).
  • Secvențele studiate HVR1 și HVR2, reprezintă o mică porțiune din tot ADN-ul mitocondrial. Ele reprezintă secvențe care intra în arhitectura generală a ADN-ului mitocondrial și nu codifică pentru o proteina (nu sunt gene). Aceasta înseamnă că nu se pot trage concluzii de natură medicală în urma analizelor.
  • ADN-ul mitocondrial este totuși ADN mitocondrial… apartenența la o populație sau la o alta se încadrează doar la acest nivel. Pentru a avea totuși o viziune de ansamblu a moștenirii genetice pe care o poarta fiecare om sunt necesare studii suplimentare care implică folosirea și a celorlalte instrumente genealogice menționate mai sus.

Lista întrebărilor rămâne deschisă…

Despre sinucigașii pe care îi urăsc…

Despre sinucigașii pe care îi urăsc…

Există o categorie anume de sinucigași care mă înfurie la culme. Ăia care vor să atragă atenția asupra lor însă sunt suficient de lași cât să nu-și ducă la bun sfârșit imboldul. Ei vor doar să fie salvați…

* * *

Universul asta s-a chinuit să te screamă după o evoluție de 13.798 ± 0.037 miliarde de ani și tu în ignoranța ta vrei sa-ți iei zilele doar pentru că “nu te înțelege lumea” sau pentru că “te-a părăsit iubitul / iubita” sau pentru cine știe ce alt rahat cu ochi ți-ai mai imaginat tu ca motiv demn de sinucidere.

Să nu uitam că în încercarea asta a ta există șanse mari să rămâi cu sechele pentru restul vieții… Da!… Vei fi salvat… dar asta, la fel de bine, poate presupune imobilizarea la pat și dependența de niște nefericiți, care întrucât, bun sau rău ești al lor, iți vor acorda atenția aia pe care o căutai, sub formă de supe calde prin vreun tub și schimbat de pamperşi.

Ce zici?… Că nu mai suporți?… Că e dreptul tău să alegi ce faci cu viața ta?…

Ei bine nu sunt absurd… Dacă vrei să o faci… FĂ-O DRACU’ CUM TREBUIE!!!… Fă-o cu spectacol… Fă-o cu stil… Fă-o memorabil… Fă din eveniment scopul vieţii tale… Un act al perfecțiunii…. Un lucru premeditat până la ultimul detaliu…

Nu știu!… Ia o drujbă, pune-o în mijlocul sufrageriei… tapetează-ți pereții cu propriile organe și asigură-te că înainte ai lăsat ușa deschisă la apartament cu un mare afiș cu săgeată, pe care să scrie cu litere de-o șchioapă “Artă Contemporană”.

Sau, inventează un instrument precum doctorul Joseph I. Guillotin care a cerut în 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune capăt execuțiilor crude anterioare, în care călăul nu reușea deseori decapitarea la prima încercare. Eventual ceva care să te lichefieze… sau care să te pulverizeze rapid… un acid… un laser… sau o combinație, ceva… Fii creativ!… Poți să faci testul final chiar tu!… Şi mai știi cum dă norocul peste tine, de rămâi în posteritate ca inventator de seamă, chiar dacă trecerea ta în cărțile de istorie s-a făcut inundând vecinii cu propria zeamă?!…

Sau, du-te la război… Du-te, bate-i pe toți… Ori mergi în zonele afectate de cataclisme, salvează câțiva amărați… Post-mortem o să devii erou și nimeni nu va știi că în realitate ai fost un afurisit de sinucigaș…

Te-ai saturat de lumea asta?… Nu te regăsești în ea?… Ești sociopat?…

Perfect, am o soluție și pentru asta!… Uite… Natura te așteaptă cu brațele deschise… Ia exemplul lui Victor.

Victor a lucrat în portul fluvial din Krasnoyarsk, iar la vârsta de 47 a decis că lumea modernă e viciată și nu e pentru el. El a lăsat totul și a mers în pădurile îndepărtate ale Siberiei, în căutare de singurătate și armonie. Trăieşte de zece ani într-o colibă ​​mică de pe malul râului Enisei. Hrana sa este compusă din peștele pescuit din râul Enisei, ciuperci și fructe de pădure. Când vrea să se distreze, citește din Biblie.

* * *

Până și poveștile sinucigașilor înarmați… Da-da!… Ăia care își iau zilele după ce mai întâi curăță de pe fața pământului pe toți cei cărora le-au împrumutat cărți sau cartonașe cu pokemoni, ce nu le-au fost mai apoi  returnate… Până și astea mi se par mai verosimile decât tentativele de suicid acaparatoare de atenție!…

Așadar, nu te omorî, lașule… Stai aici cu noi, fii masochist, chinuie-te așa cum facem toți… Dă din coate, zbate-te!… Arată că poți să faci și tu ceva pe lumea asta…

Poți să începi prin a fii un nesuferit, dacă nu știi cum, iți spun eu… începe prin a face zile fripte unora… E și asta o alternativă de luat în seamă!… Dar atenție nu consuma aerul degeaba. Fă-o cu cap!… Dacă mai ai!…

Povestea lui Victor și alte fotografii: http://moimir.org/sibirskij-otshelnik

Forensic DNA Typing

Forensic DNA Typing

Prima mea întâlnire cu John M. Butler a fost acum 8 ani. Era un item al unei bibliografii. Deși cochetasem și înainte cu Genetica Judiciară, când l-am văzut acolo nu mi s-a părut cu nimic deosebit căci nu-mi era cunoscut nici numele și nici cartea. Asta poate și pentru ca ne aflam în 2003 iar cartea care l-a făcut celebru în domeniul geneticii judiciare – “Forensic DNA Typing” fusese publicată în 2001. Șansele ca în doi ani de la publicare o carte de specialitate să ajungă în librăriile din România erau practic infime pentru acea perioadă, așa că ignoranța mea era cumva justificată…

Așadar… un rând într-o bibliografie… la un examen pentru ocuparea unui post… un rând între multe altele și defapt cel mai important dintre toate.

Examenul l-am luat. Munca am început-o… Rândul s-a transformat în manual folosit în perioada de tutelă, apoi, în timp, manualul s-a transformat în biblie… Prin acest ultim termen înțelegând cartea de căpătai a oricărui inițiat în Genetica Judiciară, pe care după ce o stăpâneai bine, o puteai folosi pe post de sperietoare în orice dispută colegială care se încheia adesea cu un “scrie și în Butler!…”

A doua mea întâlnire cu Butler a fost sub forma unui autograf pus pe un pliant care făcea reclamă unei platforme automate de manipulare a lichidelor (cu care lucram de zor în acea perioadă), adus de niște colegi mărinimoși de la un grup de lucru ENFSI, unde au avut prilejul sa-l întâlnească pe deja faimosul Butler. Evident asta n-ar fi însemnat mare lucru într-un alt context… însă începi să apreciezi valoarea unei cărți de specialitate și implicit a omului din spatele ei, când ai tendința firească de a lucra mai mereu cu ea… în așa fel încât ajungi într-o buna zi să-ți conştientizezi faptul că universul tău profesional ar fi fost cu mult mai dificil fără o bază, clar explicată de un pedagog adevarat, mai ales într-un domeniu apreciat de mulți ca fiind fascinant dar greoi.

Și uite așa un om contemporan cu mine, aflat la mii de km distanță, rostindu-i numele aproape săptămânal, folosindu-l în articole, cursuri și prezentări, câutându-l și urmărindu-i activitatea științifică… mi-a devenit în timp mai familiar decât mulți colegi din departamentele alăturate…

A treia întâlnire cu Butler a fost cea mai palpitantă. În aprilie 2011, mă aflam la o conferință care avea loc în Bruxelles. Într-una din pauzele de cafea am observat ca lobby-ul hotelului se umplea cu mai mulți oameni decât încăpeau în sala de conferințe. Întrebând în stânga și în dreapta mi s-a spus că în paralel mai are loc o altă conferință, undeva într-o sala alăturată. N-am avut timp să mă interesez prea mult de conferința soră, căci hop îl recunosc pe Butler (evident, din poze).

Aia era șansa mea… Vânez clipa în care rămâne singur… mă duc la el… îi întind mâna… mă prezint… și înainte să fie anunțată reînceperea inopinată a prelegerile celor două conferințe, îmi calc în picioare orgoliul juvenil și îl rog să facă o poză cu mine… Omul foarte politicos de fel, probabil obișnuit cu astfel de manifestări, a acceptat fără ezitare. Apoi fiecare și-a văzut de ale lui.

me_and_butler

La finele primei zile de prelegeri, m-am retras în camera de hotel pentru a mă schimba cu ceva mai lejer, având în gând să merg și să-mi petrec restul zile pe străduțele din centrul Bruxelles-ului, mâncând gofre cu de toate și ciocolată fel-de-fel…

Nu m-am îndepărtat prea mult de Sheraton (hotelul la care fusesem cazat), când deodată în fața mea îl văd pe Butler venind dinspre centru. Părea total dezorientat, puțin dezamăgit și oarecum cu capul în nori…

L-am salutat când am ajuns în dreptul său, gândind că cel mai probabil nu-și va mai aminti de mine… însă surpriza mi-a fost mare, căci am realizat că se bucura oarecum să vadă pe cineva cunoscut. Din vorbă în vorbă mi-am dat seama că era prima lui călătorie la Bruxelles și că ieșise sa-şi facă “siesta” vizitând orașul, însă ne-cunoscându-l, nu avusese curajul să se aventureze prea departe… Iar ceea ce văzuse în mica lui escapadă, nu-l impresionase prea tare…

M-am oferit să-i fac un tur al principalelor atracții din centrului Bruxelles-ului… și iar surpriză… era și mai încântat de idee…

Evident, pe tot parcursul călătoriei noastre am vorbit vrute și nevrute…. de la modul în care eu și colegii mei am ajuns să învățam după cartea/cărțile lui… până la lucruri mai personale precum prietenii și familiile noastre. Amândoi eram fascinați unul de celalalt… eu căci aveam ocazia să vorbesc cu un mentor… el probabil pentru că îi ofeream un feed-back sau o perspectivă europeano-balcanică… pe care nu avusese ocazia să o cunoască cu alte ocazii în care vizitase Europa.

Forensic DNA Typing a fost publicată în 2001 la editura Elsevier Academic Press. A urmat o a doua ediție în 2005, apoi autorul a hotărât (cu acordul soției care i-a tolerat de-a lungul timpului apucăturile pedagogice), să idă cartea inițială în trei volume:
2010 – Fundamentals of Forensic DNA Typing
2012 – Advanced Topics in Forensic DNA Typing: Methodology
2014 – Advanced Topics in Forensic DNA Typing: Interpretation

fundamentals advanced_methodology

 

Și pentru că Butler și-a acceptat de la bun început rolul de evanghelist al acestei științe aplicate numită Genetică Judiciară, majoritatea materialelor din cărțile sale sunt reînnoite permanent și puse la dispoziție gratuit publicului larg pe website-ul propriu numit sugestiv Short Tandem Repeat DNA Internet DataBase.

2nd international congress on research of rare and orphan diseases

It is a pleasure to announce the 2nd international congress on research of rare and orphan diseases to be held at the Gehry building on the Novartis Campus in Basel, Switzerland, from 5th to 8th March 2014 a superb setting for stimulating learning, exchanges and networking.

CONGRESS

In its first edition, the RE(ACT) Congress brought together almost 300 people to discuss research into rare diseases and the development of active substances to treat them. What made the congress unique was the interdisciplinary collaboration. Scientists from different disciplines – stem cell researchers, geneticists, biochemists, clinicians and pharmacists – exchanged information with patient organizations.

CONGRESS GOALS

  • Promote research on rare and orphan diseases among the general public, industry and policy makers
  • Bring together researchers and their knowledge
  • Helping the understanding of other more common diseases
  • Encourage clear insights positions identifiable from the scientific community in university and industry

MAIN TOPICS

  • Stem cell and cell therapy approaches
  • Mapping diseases and genome instabilities
  • Pathophysiology and diagnostics
  • Bringing treatments to the clinic
  • Degenerative disorders
  • Regulatory Affairs and Patients in Research

SCIENTIFIC DISCIPLINES INVOLVED

Autoimmunity, biochemistry, cell biology, dermatology, endocrinology, gastroenterology, gene therapy, human genetic, hematology, infectious diseases, inflammation, molecular and cellular biology, neuroimmunology, oncology, orphan drugs, pathology, pharmacology, primary immune deficiency, rheumatology, transplantation, virology.

Useful links:

Povești de speriat copiii

Povești de speriat copiii

Sunt câteva povești horror care mi-au marcat copilăria. Unele sunt frânturi din povești publicate, altele sunt legende urbane sau întâmplări reale, altele sunt scorneli personale… Iată doar câteva:

1. Fratele doctor (din categoria legende urbane / întâmplări reale) – Poveste spusă de părinți în urma unui incident care s-ar fi petrecut undeva în Romania anilor ’80, probabil ca o atenționare la ce implicații putea să aibă curiozitatea excesivă și/sau incapacitatea de a face diferența dintre bine și rău.

Se spune, că o anumită familie, după cum se obișnuia adesea în acele vremuri, își lasă copii, o fetiță și fratele ei mai mare, închiși în casa, pe perioada în care părinții erau la muncă. Influențat de o anume știre sau film vizionat la TV, în care se explica procedurile unei operații medicale, fratelui i-ar fi venit în gând să aplice aceleași tehnici pe sora lui mai mică, în ideea de a o face “mai bine”. Bineînțeles incizia de mare finețe a fost făcută la nivelul abdomenului cu un cuțit de bucătărie. Primul care a ajuns acasă a fost tatăl, care văzând scena de groază, a înnebunit și sub impulsul momentului și-a aruncat fiul pe geam, de la nu mai știu ce etaj.

2. De-a v-ați ascunselea (din categoria legende urbane / întâmplări reale) – Poveste spusă de bunica.

Un grup de copii se jucau de-a v-ați ascunselea. Unul dintre copii s-a ascuns în frigider, unde a rămas blocat, fiind găsit după câteva ore mort prin sufocare. Pe vremea bunicii mele, frigiderele aveau un sistem de închidere care nu iți permitea să deschizi ușa din interior.

3. Sfârșitul lumii (din categoria scorneli) – Poveste spusă de o vecină cu câțiva ani mai mare că mine, eu având 4 ani.

Vecinica mea îmi spunea cu un ton nonșalant, cum că peste câțiva ani (probabil în anul 2000), va veni sfârșitul lumii, materializat printr-o bălmăjeala de potop și îngeri coborați din cer… și să nu uit și de personajul cheie “Anticristul” care făcea și dregea, vrute și nevrute și mai ales… cai verzi pe pereți… În fața terorii prezentate, am avut o reacție de negare crezând ca-i vreo păcăleală… Argumentul suprem a venit de la bunica partenerei mele de joacă, aflată într-o cameră alăturată și pe care acum, o bănuiesc că fiind ușor scrântită la minte.

– Mamaieeeee!… Nu-i așa că scrie în Biblie că vine sfârșitul lumii?

– Da mamaie, așa scrie…

Păi dacă venea de la un adult… și mai scria și în Biblie (orice ar fi însemnat asta), era suficient pentru a mă lasă cuprins de teroarea unui sfârșit apocaliptic în fața căruia nu puteam face nimic. Atunci am conștientizat pentru prima oară că nu trăisem suficient.

4. Lacul Morii (din categoria întâmplări reale / legende urbane /scorneli) – Poveste venită din mai multe surse.

Dacă mergeți la Lacul Morii o să găsiți o serie de cruci pe marginea lui, puse de rudele îndurerate care și-au pierdut acolo, ființe dragi (îndeosebi copii) prin înecare. Se pare că înainte pe locul în care azi este amplasat lacul, a existat un cimitir, care a fost și nu a fost, corespunzător strămutat. Rudele care au avut un oarecare interes și-au strămutat morții… restul rămășitelor (adică marea majoritate) au fost făcute una cu pământul de către buldozerele comuniste.

Legenda urbană spune că… morții cărora li s-a deranjat somnul, trag pe câte unul viu la ei, în timp ce se scaldă în lac… Și că dacă faci baie noaptea, de printre dalele de ciment crăpate ies oasele și mai ales craniile morților.

5. Vecina care vede tot (din categoria scorneli) – Poveste trăită.

Aveam o vecina care era mereu informată despre activitatea mea infantil-ilicită… Și avea prostul obicei să vina la mumă-mea la cafea unde îi povestea năzdrăvăniile mele “de afară”. Spre surprinderea mea știa în detaliu toate prostiile pe care le făceam și chiar mă amenințase la un moment dat, că ea are un ochi la spate fermecat cu care vede TOTUL!. Povestea ei se pupa perfect cu un film văzut pe bulgari, cu unu’ căruia în mod sinistru i se ridica din când în când o bucată de păr la spate – defapt pleoapa unui ochi ascuns. Deci, era posibil… vecina pentru mine era unul din oamenii aia cu ochi la spate. Târziu m-am prins că valențele ei de spion absolut se datorau copiilor ei / partenerii mei de joacă care mă turnau la greu… nu că ei ar fi fost niște sfinți… erau doar majoritari 4 la 1.

6. Încurcătura de la maternitate (din categoria întâmplări reale) – Poveste spusă de părinții mei…

La maternitatea în care fusesem adus pe lume, întâmplarea face ca într-o bună zi să i se aducă mumei mele pentru alăptat, un alt copil…

– Doamnă, ăsta nu-i copilul meu, zise mumă-mea văzând copilul mai slab și cu un alt plânset decât știa ea.

– Cum să nu fie doamnă copilul dvs?.. zise asistenta incapabilă pe moment sa accepte existența vreunei erori..

În fine, la insistențele mumei mele, asistenta a verificat și într-adevăr mai exista un băiețel cu nume de familie identic, născut în aceeași perioadă…

Evident, trăind ani la rând cu aceasta poveste în minte… așa cam pe la adolescență… mai în gluma mai în serios mumă-mea îmi spune că e timpul să aflu adevarul… că totuși are niște dubii… că se poate să se fi înșelat în privința mea și că primul copil adus în ziua aceea ar putea fi copilul ei real… clipă în care un singur gând mi-a străfulgerat mintea:

– Ahhhaaaaa!… Știam eu că sunt diferit!…

Testele genetice au demonstrat contrariul!…

7. Oglinda – poarta către o altă dimensiune (din categoria scorneli) – Poveste auzită de la partenerii de joacă…

Dacă la fix 12 noaptea te apropiai de o oglindă și ziceai de 3 ori o incantație anume… Din oglinda ieșea nimeni alta decât Satana… Evident eu aveam în camera în care dormeam o oglinda mai mare ca  mine, pe care obișnuiam, după povestea asta, să o acopăr cu un cearceaf… asta ca nu cumva vreodată Satana să iasă singură de capul ei !…

[…]

Bineînțeles, până la urmă am înțeles rostul poveștilor în momentul în care bunicul meu a început să-mi povestească pățaniile din tinerețea lui, care adesea, foarte ușor și natural, alunecau în povești fantastice pline de umor. Iată un exemplu:

Un tânăr fecior s-a dus în toiul nopții, la fata din sat, pe care o plăcea. Știa dinainte în ce camera dormea și ca să nu scoale toată casa s-a gândit el să “împungă” fată, băgând o sârmă printre chirpici… Fata s-ar fi trezit și văzând sârma ieșind din perete și-ar fi dat seama că trebuie să iasă neapărat afară, la urinat. Evident, socoteala de acasă nu s-a pupat cu realitatea, căci fata plecase de câteva zile la nu știu ce rude în alt sat, iar mumă-sa se culcase în patul ei…

Sârma a trecut prin peretele de lut ca un burghiu numai că la ieșire sârma nu s-a arătat print-o găurica mică, după cum se aștepta savantul nostru, ci ieșirea s-a soldat cu desprinderea unei bucăți consistente de lut care a căzut “peste biata babă”…

Luată prin surprindere baba a sărit ca arsă în genunchi, lângă pat, unde a început să facă de zor mătănii “zghierând ca din gurâ di șărche: Iartă-mă Doamni, nu răschi casa pisti mini!!!…

[…]

Poveștile au rolul, farmecul și puterea lor… conștientizând asta, am început să inventez mai întâi propriile scorneli… prima victimă fiind fratele meu mai mic, care știa despre mine că am un fermoar care începea la ceafă și cu ajutorul căruia noaptea îmi dădeam jos pielea de om… Sau că a fost adoptat, mama lui naturală fiind femeia care ne trezea adesea cu “sticle goale cumpăăăărrr!…

Apoi am continuat sa umblu cu povești pe la familie, pe la prieteni, pe la șefi… până într-o buna zi când am dat-o de-a dreptul în SF-uri…

Ești neom!…

Ești neom!…

– Tu îți dai seama?… Tu!… Tu ai depășit granițele speciei din care faci parte!… Înseamnă ca tu… tu nu mai ești om!…

Afirmația de mai sus, ușor stilizată pentru a-i da un farmec aparte, nu e nici pe departe adresată într-un context care ar trebui să mă facă să fiu mândru de vreo abatere reală de la Homo sapiens sp.. E mai mult așa un fel de… “Du-te dracu’, că nu ești cu mine!” cusut cu ață roșie!…

Oamenii în sine sunt ființe fragile din punct de vedere biologic…. Numai limbajul articulat și implicațiile lui cerebrale, l-au detașat de prostimea animală și l-au făcut ceea ce este azi… Un organism cu un trup lipsit de apărare… dar dotat cu un instrument sofisticat numit “inteligență”, care face din Natură un fel de sinucigaș… Nicicând pe planeta asta nu a mai existat ființă cu care Natura să fi fost atât de darnică încât să-i ofere cheia propriei transformări!…

Dacă “inteligența” se adeverește a fi un factor autodistructiv… Atunci fie!…oricum Natura o va lua de la capăt și nu îi va păsa câtuși de puțin de trăirea efemera a unuia sau a altuia care i-a făcut jocul… Nu de alta dar e incapabilă!… Înțelegeți unde bat?… (dacă nu, temă pentru acasă!…)

Pe de altă parte, la origini, societatea umană s-a clădit pe ideea de grup, ca o necesitate de combatere a anarhiei… sau altfel spus… un fel de nuanțare a legii “Cel mai puternic câștigă!”… ridicând presiunea selectivă de la nivel inidual la un alt nivel…. Nu ne mai scoatem ochii parte în parte, ne batem organizați în grupuri, într-un grup fiind lesne de sacrificat câțiva gură-cască pentru binele majorității…

Târgul era în felul următor… Uite!… noi grupul te acceptăm și te lăsăm să beneficiezi de avantajele noastre, dacă urmezi pentru început câteva reguli simple: a) nu violezi și nu ucizi membrii grupului, b) nu furi din/de la grup, c) aperi grupul de invadatori și d) nu te abați de la reguli (căci altfel ești pe cont propriu… Iar singur!…). Bineînțeles, în timp, au apărut și alte reguli, derivate, legate de participarea la vânătoare, împărțirea hranei… comunismul, democrația, etc.

La schimb grupul oferea protecție și astfel, inidul primordial crescut în savană, era cumva ușurat de amenințarea semenilor lui mai puternici, care datorită inteligenței pe care o posedau și ei, erau niște belele mai mari decât toți prădătorii aia fioroși laolaltă, care mai mereu îl alergau, când încerca să-și procure hrana… Viața era crudă pe atunci!… Riscai să fii mâncat la tot pasul!…

Închid paranteza și revin în miezul problemei…

Fusesem făcut neom… pentru ca nu dădeam dovadă de spirit civic și refuzam să particip la o formă de grup… Un grup care îmi cerea să-i îmbrățișez ideile și pentru care trebuia, înainte de toate, să lupt: să-mi pun etichete colorate pe la profile, să împart fluturași, să ies în stradă cu pancarte, să mă bat eventual cu jandarmii, pentru cauze precum… roșia, câinii, radio, gazele sau dracu’ gol pe Pământ!…

Motivele pro și contra invocate sunt cu sutele de oricare dintre tabere… Nu te plictisești deloc ascultându-le detașat… Aia cu aia care vor să fure, burțile grase, viitorul, mediul în care trăim, conspirație și iar conspirație…

Mi s-a spus… “Lasă, că dacă te afecta pe tine direct, să vezi ce ieșeai în stradă!…” sau ” Din cauza celor ca tine, care stau și nu se implică, nu se mișcă nimic în țara asta!”…

Știu că deranjez câțiva apropiați cu atitudinea mea (de restul nici nu mă sinchisesc să-mi pese…), așa că aduc pe aceasta cale câteva explicații comportamentului meu, de altfel de neînțeles pentru unii.

Așadar, dracii mei:

1. Nu mă interesează problemele altora… pentru mine dacă ar veni sfârșitul lumii, m-aș simți cel mai bine… Da!… uneori sunt nihilist și solipsist… Împăcați-vă cu ideea!…

2. Luptați împotriva oamenilor pe care i-ați ales… Unde erați la vot?… Vă durea în cot așa cum mă durea și pe mine?… Ei bine, eu cel puțin nu regret alegerea făcută!… La mine coafura încă rezistă!…

3. A lupta pentru o cauză, dintr-o anumită perspectivă, e similar cu a crede în vreo dogmă religioasă!… Până la urmă e alegerea fiecăruia!… Nu mai încercați să mă convingeți de credințele voastre… Dacă o să fiu la un moment dat interesat, știu unde vă găsesc!… sau vorba cuiva: “Vă aștept la mormânt să-mi povestiți tot ce vreți voi!…” 🙂

4. Cum eu vă tolerez, cred că puteți să faceți la rândul vostru la fel…. Nu vă mai încruntați, îmbufnați, fâstâciți și nu mai suferiți când auziți că nu mă interesează roșia-câinii-radio-gazele… Uite promit să vă zic “Bună ziua!” ori de câte ori vă văd pe la Universitate scandând erse… Pe bune!… Nu mă supăr să știu ca vă irosiți timpul cum vă face vouă plăcere!… Eu unul țin la timpul meu… chiar dacă uneori nu fac nimic cu el!…

Poate e în zadar efortul meu, dar cel puțin o să am satisfacția de a da link-ul acestei postări nou-veniților, așa… ca să nu-mi răcesc gura de pomană de nu știu câte ori…

– Uite bă manifestul meu!… Că e la modă!…

Căci, fie vorba între noi, tot de la apropiații mei activiști (care mi-au invadat viața cu trăirile lor pasionale), am învățat, că dacă NU vrei sa te încarci cu problemele altora… te ajută ei oricum aproape cu forța, palavragind întruna pe marginea subiectului poate-poate m-oi trezi și eu odată la realitate… la realitatea lor!…

– Nop!…

Salutări din Japonia… pardon, Bruxelles!…

Salutări din Japonia… pardon, Bruxelles!…

Cu ceva timp în urmă, în una din peripețiile mele prin Belgia, m-am hotărât să ajung, ca tot turistul de rând, la faimosul Atomium. Pentru asta am ales să urmez un traseu pe jos (destul de anevoios, aveam sa descopăr mai apoi), care pornea de la hotelul la care mă cazasem și se termina în celalalt capăt al orașului – experiență pe care nu o recomand decât persoanelor cu valențe masochiste…

Am mers, așadar, pe străduțele întortochiate ale acestei lumi ciudate, cosmopolite și multi-rasiale numită Bruxelles… până am ajuns într-o zonă industrială, cam pustie, în apropierea căreia trecea ceva ce semănă cu o autostradă… Cu un oarecare sentiment de rătăcire, până la urmă am depășit zona, întrebându-mă în tot acel timp, dacă nu era ma bine sa fi luat vreun mijloc de transport…

Ceea ce urma părea a fi și mai periculos… Însă, ca un viteaz ce sunt, mi-am luat inima în dinți și înarmat doar cu o hartă, m-am apucat să străbat următorul meu obstacol… O pădure… de altfel locul perfect în care, conform imaginației mele debordante, puteam să fiu tâlhărit, înjunghiat, violat sau răpit de ființe de pe alte lumi…

– Puțin probabil sunt totuși în Bruxelles, capitala Europei, mă linișteam… privind în jur cu ochii cât cepele!…

Şi uite așa se întâmplă minunea… de printre copaci răsări la un moment dat, exact ca în povești… ceva roșu… o pagodă

– O pagodă în Bruxelles?!!… Mirarea îmi era pe măsura priveliștii…

Poate nu mă mai aflam în Bruxelles…. Adept al întâmplărilor neprevazute cu oarece iz de fantastic… nu m-ar fi mirat să fi fost, așa… hodoronc-tronc aruncat-teleportat pe undeva prin Japonia, căci ceea ce vedeam eu nu părea a fi o imitație… Orașul, mașinile, zgomotul, toate dispăruseră de la o vreme în spatele cortinei de copaci și iată cum un turn din lemn, frumos ornamentat, se zărea mândru de printre copaci, învăluit într-o liniște nefirească…

– Dă-i în colo de clovni siniștri îmbrăcați în latex, dotați cu strapoane și drujbe sclipitoare, puși pe viol, orgii sexuale sau crime înfiorătoare cu turiștii rătăciți prin păduri…, mi-am zis în gând, grăbind pasul. Trebuia să văd de aproape clădirea…

Așa am luat eu prima oară contact cu ceea ce aveam să aflu, mai apoi, a fi una din clădirile ce aparțineau unui complex muzeistic numit “Muzeele Orientului Îndepărtat“.

[…]

La o diferență de un an de la data respectivă, mi s-a ivit iar ocazia sa revăd Bruxelles-ul, așa că mi-am făcut un plan simplu chiar pe suta de metri:

Museums of the Far East -> Moules-frites -> Jägermeister

(traducere liberă: muzeu ală japonez – scoici la ceaun și cartofi prăjiți – biterul ală verde cu cap de cerb pe el, văzut în poze pe la unu’ și altu’…). Pe scurt, cam așa s-au petrecut lucrurile:

04:00 – scularea 04:45 – călăream de zor tramvaiul 41 spre aeroport… 06:40 – părăseam Bucureștiul 08:10 – escala la Zurich (coafura rezistă!) 10:30 – puneam piciorul în Bruxelles… (câștigasem o oră cu diferența de fus orar) 12:30 – cazarea la același hotel 14:00 – am ajuns la muzeu (de data asta am apelat la mijloacele de transport, muzeul închizându-se la 17:00) 17:00 – am ajuns pe una din străduțele din apropierea Grand-Place-ului, unde am savurat o porție de Moules-frites (l-am pus pe ospătar să-mi arate cum se mănâncă… adică cu mâinile și folosind o scoică pe post de pensetă) 20:20 – chocolate shopping therapy 21:30 – înapoi la hotel A doua zi… dis-de dimineață muncă și apoi pe același traseu aviatic înapoi spre casă…

Cu Jägermeister, e o altă poveste… :))

Întors la hotel, m-am gândit să un mic experiment… Am vrut să aflu dacă lucrurile văzute de mine sunt percepute ca fiind veritabile și de către alte persoane… așa că am lansat pe facebook fotografia de mai jos, făcută în fața intrării în pagodă, pe care am intitulat-o sugestiv “Salutari din Japonia..”.

Feedback-ul primit a fost pe măsură… like-uri cu nemiluita și mesaje în care mi se cereau diverse: “să-mi aduci și mie un gheish!”, “ce cauți în Japonia?”, “să-mi aduci și mie ceva din Japonia, …măcar o frunză presată în una din cărțile tale”, “chiar ai fost în Jap?”, “kung fu in japan?”, etc.

Unul din motivele pentru care scriu aceste rânduri este acela de a lamuri anumite persoane că NU AM FOST în Japonia, ci în Bruxelles…

Muzeele Orientului Îndepărtat s-au înființat în 1900 la comanda regelui Leopod al II-lea și constă/constau într-un complex de trei clădiri principale, mai multe foișoare și doua grădini evident tot în stil oriental. Denumirea plurală a complexului are legătură cu istoria locală, însă din punctul meu de vedere la fel de bine ar fi mers simplu “Muzeul Orientului Îndepărtat”, toate clădirile fiind practic în aceeași ogradă…

Pe scurt, muzeul este împărțit în 3 secțiuni: Turnul Japonez, Pavilionul Chinezesc și Muzeul de Artă Japoneză

Turnul Japonez nu poate fi vizitat decât până la etajul 1. În interior te simți ca într-un lăcaș de cult. Pe departe a fost preferatul meu și numai el singur merita cei 4 euro plătiți pe bilet. În Pavilionul Chinezesc predomină o combinație de negru și foarte foarte mult auriu… prea mult auriu… chicios de mult auriu!… Stilul este oarecum mai apropiat de zilele noastre, în comparație cu Turnul Japonez. În Muzeul de Artă Japoneză am descoperit armuri de samurai, kimono-uri și spre surprinderea mea… o colecție impresionantă de Tsuba (avangardele săbiilor de samurai), însă, doar două săbii în toată clădirea… deh… conceptul de artă nu trebuie neapărat asociat cu cel de război… deși samuraii, după părerea mea umilă, cam excelau în ale combina …

Așadar, dacă aveți drum prin această capitală europeană dați o fugă și prin Asia… Merită!…

La ce îți mai trebuie televizor când visezi așa ceva…

Eram în bucătăria proprie… Încercam, la o cafea, să-mi conving mentorul de vreo 73 de ani, să-mi accepte teza. O teză… cu prea multe ipoteze și prea puține dovezi. Îmi expuneam raționamentul sperând, cumva, că asta o va convinge să îmi susțină mai departe ideea.

Zgomotul puternic de motoare, venit de afară, m-a făcut să-mi întrerup discursul. M-am ridicat în picioare pentru a vedea mai bine pe fereastră…
Două perechi de aeronave erau angajate într-o urmărire haotică. Urmăritorii erau plini de armament, aeronavele urmărite păreau civile. Rachetele au zburat la sigur… Exploziile s-au auzit de îndată, urmate de exclamațiile vecinilor care priveau și ei intrigați toată scena… Aeronavele greoaie s-au întors necontrolate către zona populată, plină de blocuri… Undeva în apropiere s-au prăbușit zgomotos, distrugând totul în calea lor. Suflul de aer încărcat cu bucăți de fuzelaj și moloz s-a năpustit asupra ferestrei… Nu am avut timp să rostesc decât…
– Pe burtă!…

Trophonius Personal Genomics

Trophonius Personal Genomics

Text publicat în Revista Nautilus – Nr.70/Noiembrie 2013

— Vă rog să poziționați degetul arătător în zona de recoltare, conform indicațiilor.

Clona din fața mea era mai puțin zâmbitoare decât cea întâlnită la recepție. Tunica gri, de gulerul căreia erau prinse gradele științifice dobândite, îi confereau un aer de exigență și profesionalism.

Se presupune că la origini nu fusese o femeie chiar atât de atrăgătoare. Cea din fața mea era brunetă și avea niște ochi albaștri care te îndemnau să te scufunzi în privirea ei hipnotică, ca într-un ocean curat. Contrastau perfect cu mediul alb steril al camerei în care ne aflam, atrăgând și mai mult atenția asupra chipului său.

Existau unele zvonuri în rețeaua metropolitană care susțineau că toate angajatele de la Trophonius PG [1], erau clone ce proveneau din ADN-ul fiicei lui Walter Davis, fondatorul acestei corporații. Se pare că aceasta murise de o boală incurabilă pe vremea recesiunii genetice, fapt care a stat la baza motivației lui Davis de a construi ceea ce era acum cel mai mare furnizor de screening și diagnostic molecular din lume.

Bineînțeles, multe voci spun că Davis nu s-a putut abține de la a nu ameliora genomul fiicei sale folosit ulterior ca brand, prin intervenții subtile ce i-ar fi îmbunătățit cu mult șansele oferite de natură.

Trophonius PG neagă oficial aceste zvonuri afirmând că diferențele apărute între originali și clone dar și între două clone oarecare, în timp, se datorează condițiilor de mediu la care a fost supus același genom. O idee care de altfel a stat la baza întregii filozofii a companiei:

Nu-ți lăsa destinul la voia întâmplării. Obține maximum de potențial oferit de natură. Prelungește-ți viața. Fă un screening genomic la Trophonius Personal Genomics

Mi-am scos mănușa și am atins cercul roșu situat undeva în colțul din dreapta al mesei, urmând întocmai indicațiile animate, care îmi arătau cum odată poziționat degetul pe suprafața sticloasă a zonei de recoltare, cele câteva celule epiteliale lăsate în urmă sub forma unei amprente, aveau să fie supuse în timp real analizelor.

Camera de consiliere era complet albă, nu avea ferestre și nici alte piese de mobilier în afară de două scaune și o masă de-o parte și de alta căreia ne aflam. Stilul minimalist părea să pună în evidență omul și nu tehnologia care se afla în spatele întregului proces. Singurele pete de culoare prezente eram eu, clona, suprafața mesei și mai nou peretele din dreapta noastră, care devenise dintr-o dată un ecran uriaș. În centrul său apăruse sigla corporației iar dedesubt o bară de progres și textul “Genomul dumneavoastră este în curs de secvențiere…”

Cu un simplu gest de rotire a degetelor, Rekaa 465… căci așa se prezentase la începutul întâlnirii; învârti imaginea de pe masă în sensul propriu de citire… mări o pictogramă care se transformă în tastatură și începu să scrie ceva într-o fereastră alăturată. Între timp mai multe documente electronice se răsfirară pe suprafața mesei.

— Observ că ați completat și semnat toate formularele privind utilizarea informațiilor genomice, ați acceptat termenii politicii noastră de confidențialitate, însă…. nu ați menționat în câmpul destinat… și arătă cu degetul spre unul din documente… Care este motivul pentru care vă interesează în mod deosebit regiunea 43.52–43.61 Mb de pe cromozomul X?
Știa foarte bine acest lucru. Întrebarea nu fusese pusă întâmplător. Pe chip i se putea citi o oarecare reținere. Recunoscuse gena…

— Probabil mi-a scăpat din vedere. Câmpul era opțional, am răspuns cât se poate de calm… Voi reveni asupra documentelor.

“Genom secvențial în totalitate”, apăru pe perete, urmat de un semnal sonor.

Rekaa începu să lucreze atingând suprafața tactilă a mesei cu o dexteritate ieșită din comun. Navigarea ei prin genom se vedea proiectată pe toată suprafața peretelui, ca o înșiruire de fișiere răsfoite rapid… Într-un final selectă o regiune anume, apoi activă o nouă pictogramă ascunzând astfel amalgamul de fișiere-secvență, transcriptoame și produși proteici undeva în spate, pentru a face loc pe suprafața de proiecție unei interfețe accesibile omului de rând…

Cantitatea de informație primară și mai ales cea derivată era imensă, însă, serverele, aplicațiile și algoritmii de interpretare specifici companiei… reușiseră să dea în câteva clipe o ordine în tot acel haos.

Acum puteam vedea informația structurată pe fiecare cromozom în parte și o listă cu predispozițiile la diverse boli, în funcție de constelația genetică proprie…

— Intenționați să aveți urmași pe cale naturală în următorii 5 ani?…

Mă așteptam la o astfel de întrebare. Clona era predictibilă, urma îndeaproape procedurile standard de lucru. Nu aveam dispoziția necesară pentru o astfel de abordare, motiv pentru care i-am tăiat-o scurt…

— Nu intenționez să am vreodată urmași!…

Mă privi pentru o fracțiune de secundă, timp în care se gândi probabil să abordeze o altă strategie, apoi își continuă navigarea prin genom…

— Vom începe atunci cu gena MAOA, zona dumneavoastră de interes… Gena îi era familiară, însă precaută alesese denumirea științifică în locul celor uzuale – “gena agresiunii” sau “gena războinicului”. Asta, poate și pentru că nu știa exact cât de bine informat eram eu cu privire la acel subiect… Pe formularele de înscriere trecusem o meserie mediocră care nu presupunea studii avansate sau abilitați intelectuale deosebite, ceea ce din punctul ei de vedere mă făcea să fiu predispus la a crede toate grozăviile care se scriau în rețeaua metropolitană despre acea genă. Am simțit cumva nevoia să o liniștesc…
— Încerc să aplic pentru un loc de muncă și… viitorul meu angajator este interesat de această regiune, genă, ce e ea…. De altfel el a plătit în avans pentru această investigație…

În sine, procesul tehnologic nu era scump, însă păstrarea intimității prin tot felul de măsuri de siguranță necesare manipulării informației genomice, făcea din secvențierea genomului uman, o afacere în care se învârteau multe credite.

Bineînțeles, existau și alternative mai ieftine decât Trophonius, dar, asta nu-ți oferea garanția că după o astfel de procedură, nu se va naște cândva una sau mai multe copii clonale a ceea ce ești tu… Din acest motiv Trophonius avea și un sistem de supraveghere mondială și cu acordul tău erai notificat de fiecare dată când vreun fragment de cod genetic mai mare de un anumit număr de perechi de baze, identic cu ADN-ul tău, era identificat într-o locație suspectă…

Dar… în pofida beneficiilor aduse securizării informației genomice, cei de la Trophonius nu scăpaseră de anumite critici care subliniau vulnerabilitatea utilizatorilor la abuzurile care puteau proveni din interiorul companiei. Au fost unele cazuri izolate (pe vremea când angajații nu erau compuși doar din clone), în care informația genomului unor clienți a fost vândută ilegal contra unor sume frumușele… Din acest motiv compania a investit foarte multe credite în crearea de clone cu grad mare de loialitate faţă de companie și totodată în transparență activităților desfășurate. O transparență care mergea de la tot felul de apariții live pe rețeaua metropolitană în care erau prezentate verificările periodice ale organizațiilor civice, până la detalii precum amenajarea camerelor de consiliere – un fel de buncăre în care clientul și o clonă-consilier erau singurii martori ai analizelor… S-au gândit chiar să renunțe la stațiile de lucru clasice pentru mesele cu touchscreen în așa fel încât clientul să vadă permanent mișcările și modul în care consilierul opera datele.

— În regiunea dumneavoastră de interes se află gena ce codifică pentru Monoamin Oxidaza A, o proteină implicată în metabolismul adrenalinei, noradrenalinei, serotoninei și dopaminei. Aveți alela 3A… o versiune a genei, care are o frecvență de 1% în populația caucaziană…

Citi nedumerirea pe chipul meu…

— Ați citit broșurile introductive cu noțiunile de bază, nu?…

Am dat aprobator din cap… Știam care sunt implicațiile, sursa nedumeririi mele era alta decât necunoașterea.

— Această versiune a genei în anumite condiții de mediu, este asociată cu un comportament agresiv, continuă clona. – Condiții de mediu?…

Rekaa deschise un nou fișier pe lângă cele deja deschise ca rezultat al accesării regiunii în care se afla gena, apoi citi câteva rânduri subliniindu-le pentru a fi mai ușor de urmărit…

Monoamin oxidazele sunt enzime care sunt implicate în defalcarea de neurotransmițători și prin urmare, sunt de natură să influențeze sentimentele, starea de spirit și comportamentul indivizilor. Mutațiile survenite la nivelul genelor ce codifică pentru aceste proteine, pot afecta personalitatea sau comportamentul unui individ și prin urmare, aceștia sunt predispuși la agresivitate.

și apoi…

…printre factorii care declanșează comportamentul de tip agresiv, asociați genei în cauză, se regăsesc: fumatul mamei în timpul sarcinii, abuzul experimentat în copilărie, nivelul scăzut de trai , lipsa educației, secreția în exces a testosteronului, excluderea socială sau ostracizarea, situații cu nivel crescut de stres…

Mă regăseam în majoritatea…

A urmat apoi o serie de explicații legate de celelalte predispoziții și caracteristici pe care le dobândisem de la părinții mei, unele interesante precum șansa de a dezvolta la un moment dat ușoare abilitați telepatice, altele destul de plictisitoare cum era rata de creștere a unghiilor de la picioare care era diferită de cea de la mâini … Ne-am întins la discuții aproape șase ore, timp în care am avut ocazia să-mi văd viitorul proiectat în diverse scenarii comportamentale… Ce se va întâmpla cu mine dacă nu renunț la fumat, dacă mă hrănesc excesiv cu anumite alimente sintetice, dacă nu îmi fac anumite tratamente preventive, etc. Partea frumoasă era că mai devreme sau mai târziu, toate sfârșeau prin a muri…

* * *

Mai aveam câteva zile până plecam într-o nouă misiune, de data asta pentru 6 luni în deșertul Gobi…

Patronii fuseseră încântați de predispoziția mea genetică la agresiune excesivă. Primisem în avans cea de-a doua misiune poate și pentru că acest lucru era văzut ca un avantaj pentru cerințele ei… Dețineam resursele naturale pentru care un alt individ angajat pentru același post ar fi trebuit să urmeze o anumită medicamentație inhibitorie… Ceea ce era cam dificil de supravegheat și monitorizat în locul în care mergeam… Însă, pentru a ajunge acolo, mai aveam o sarcina de îndeplinit…

Cu toate că trecuse ceva timp de la ultima mea vizita la Trophonius PG… una din întrebările clonei, îmi rămăsese înfiptă ca un ghimpe în minte: „Intenționați să aveți urmași pe cale naturală în următorii 5 ani?…”.

Stilul meu de viață făcea ca acest lucru să pară puțin probabil. O asemenea intenție cerea de la sine o oarecare stabilitate, iar eu cu sau fără voia mea riscam să fiu ucis la tot pasul… Nu avea rost să îmi fac speranțe, însă, asta nu mă scutea de la mă lovi din când în când de această dorință, care… “zăcea în sinea mea în stare latentă… suprimată și abandonată” după cum îmi spusese cândva un evaluator PSY…

Aflasem între timp de existența unor companii fantomă, care contra cost, recombinau virtual două genomuri și ofereau persoanelor interesate posibilitatea de a vedea proiecții ale posibililor lor urmași… Desigur, asta te putea costa și câțiva ani de ostracizare, dacă apelai la astfel de servicii și erai prins… Iar unele surse mai documentate afirmau că numai Trophonius cu imensa sa baza de date și puterea de calcul aferentă, ar fi fost în stare să deslușească combinațiile de gene și proiecția unui nou organism cu o exactitate apropiată de cea reală, așa cum numai prin reproducere naturală s-ar fi putut obține. Restul erau doar impostori, care vindeau produși ai imaginației lor pe post de posibili urmași rezultați din unirea a două persoane.

Evident Trophonius nu vindea astfel de servicii populației de rând, întrucât politica sa viza doar experiența individuală și nu cea combinată sau colectivă (artificială). Însă, pornind de la același principiu ofereau ceva apropiat… O himeră după părerea unora!…

M-am prezentat la unul din sediile subterane ale laboratoarelor Trophonius. Altul decât cel inițial, ales de cei care mă angajaseră pentru anumite vulnerabilități. Avem instrucţiuni clare să le valorific pentru a-mi duce la bun sfârșit prima misiune.

Pachetul de servicii pe care îl oferea cei de la Trophonius includea secvențierea întregului genom și consultarea informațiilor doar în cadrul sediilor lor, ca o măsura extremă de siguranță.

Odată ce aveai genomul secvenţiat, puteai să cumperi nenumărate consultații pe marginea lui, la un preț accesibil, însă nu iți era permis să iți manipulezi singur informația genomică, decât dacă renunțai la serviciile lor de siguranță… iar asta în zilele acelea nu era un lucru prea înțelept să-l faci… Fuseseră nenumărate cazuri în istoria recentă, în care clone “fabricate” peste noapte au fost instruite să-și elimine originalul cu scopul de a-i ocupa funcția sau rolul cheie acolo unde persoane cu o anumită influență aveau un interes…

Pentru a contracara astfel de situații cu impact social major, guvernele multor țări apelau la serviciile în materie de securitate genomică furnizate de Trophonius… fiecare angajat cheie era obligat să își secvențieze genomul odată la maxim două luni. Se urmarea crearea permanentă a unei hărți a mutațiilor punctiforme apărute de-a lungul timpului. Numai așa se putea diferenția o clonă de un original… Era o luptă contra-cronometru… O clonă se putea matura în minimum două luni… În două luni apăreau noi mutații în genomul unui original… Așadar, oricât de recent ar fi fost furat ADN-ul unui original, o clonă nu putea reflecta decât o copie anterioară a acestuia…

La recepție o clonă serviabilă, îmi zâmbi ca de obicei…

— Buna ziua, bine ați venit la Trophonius Personal Genomics. Cu ce vă pot ajuta? – Aș dori o consultație genomică specială – categoria proiecții. Cererea electronică a fost trimisă acum două săptămâni, am răspuns cunoscând în detaliu fiecare procedură.

Am dat câteva date de identificare după care am fost direcționat către camera de consiliere 3045.

În camera 3045 se afla, evident, clona Rekaa 3045, care de data asta era roșcată și avea un tatuaj pe gât care continua mult sub tunică…

— Pentru identificare vă rog să poziționați degetul arătător în zona de recoltare, conform indicațiilor.

În câteva secunde genomul meu fusese găsit în baza de date Trophonius…

— Conform cererii dumneavoastră am demarat proiecția virtuală a “sufletului pereche”.

Prin acest termen trebuie să înțelegeți că ne referim într-o manieră metaforică la proiecția virtuală a unei persoane de sex feminin perfect compatibilă cu dumneavoastră.

— Doar din punct de vedere biologic?…

Clona se opri o secundă, ușor contrariată.Apoi…

— Fiecare om este produsul genelor și al interacțiunii lor cu mediul înconjurător… Am ținut cont de toate aspectele… inclusiv cele fenotipice [2] complementare dumneavoastră. O să găsiți acest aspect irelevant după ce vom termina analiza. Compatibilitatea genetică, subtil, se transformă în compatibilitate comportamentală și apoi în atracție.

Depindea doar de perspectiva din care alegeam să văd lucrurile… Puteam crede în magie… sau în știință… Oricum, peste un anumit nivel de complexitate, păreau să se contopească…

— Principiul de baza de la care pleacă acest produs este cel al atracției caracterelor complementare… În natură fiecare organism prezintă o atracție deosebită pentru acele caractere biologice care conferă speciei anumite avantaje adaptative necesare mediului în care trăiește… Deși specia umană, din acest punct de vedere, este aparent mai puțin strictă, în majoritatea cazurilor, prima evaluare a unui partener este de natură biologică. Inconștient, omul evaluează dacă un anumit individ îi poate deveni partener reproductiv, în funcție de starea de sănătate și caracterele ce i-ar putea oferi în descendență un avantaj… Cum ar fi caracterele evidente ca înălțimea, suplețea, inteligența, comportamentul social, etc. dar și cele subtile precum feromonii, compoziția chimică a sudorii și altele…

Pe lângă acest aspect, trebuie să țineți cont că proiectarea “sufletului pereche” pornește de la următoarea premisă – selecția naturală influențează și direcționează subtil sentimentele de dragoste. Adesea, clienții noștri se îndrăgostesc de proiecția oferită de noi… S-a dovedit pe baza studiilor efectuate pe clone și înainte de asta pe gemeni monozigoţi, că există o formă de atracție genetică care funcționează la un anumit nivel prin atracția între genomurilor similare și cu o tentă mai pregnantă a acelora diferite, dar care în esență conferă un echilibru și o anumită stabilitate genetică în descendență…

Clona avea pregătit dinainte acest discurs, probabil îl repeta cu fiecare client în parte…

Auzisem și eu de cazurile gemenilor monozigoți de sexe diferite care despărțiți la naștere, ulterior printr-un joc al hazardului, ajungeau să se îndrăgostească unul de celalalt fără să aibă habar că sunt frați, dar și de numărul mare de clone cu înclinații homosexuale…

— Creierul uman are mecanismele sale de selecție supuse evident selecției naturale, continuă clona. De pildă, într-o comunitate restrânsă, inconștient majoritatea oamenilor vor căuta să formeze un cuplu cu acele persoane care dețin din perspectiva propriului genom cea mai mare compatibilitate… însă asta e valabil doar pentru grupul respectiv… căci compatibilitatea genetică poate fi pe mai multe nivele și atunci, într-un grup mai mare… prima persoana aleasă poate fi surclasată de o alta… și tot așa până ce compatibilitatea atinge cele mai mari cote, limitată fiind dată doar de contextul socio-spațio-temporal…

Noi vă oferim o proiecție cu o cotă de compatibilitate apropiată de perfecțiune și care în natură are șanse mici de apariție… însă veți știi cel puțin de ce vă apropiați ca model… și totodată veți înțelege de ce vă simțiți atras de un anumit tip de partenere… Mai exact… veți înțelege ce lipsește din caracterele dumneavoastră și este complementar în partenerele pe care inconștient sau nu, le-ați ales sau le veți alege, pentru a atinge un echilibru.

— Ce reprezintă acest echilibru?… Trebuia să știu exact regulile jocului, orice echilibru pe lumea asta are o doză de relativitate.

Clona lasă să i se citească pe chip un zâmbet ușor crispat, apoi se conformă noii cerințe. Avea răspunsuri pentru orice…

— Prin echilibru, Trophonius Personal Genomics definește totalitatea factorilor care fac ca un anumit individ să fie perfect adaptat la condițiile de mediu de pe Terra în următorii 30 de ani… prin asta înțelegându-se condiții climaterice, condiții epidemiologice, condiții socio-economice, tot. Evident acest echilibru poate fi atins prin urmașii dumneavoastră, în situația ipotetică în care veți concepe urmași cu un partener cât mai apropiat de proiecția noastră… sau altfel spus, cât mai apropiat de “sufletul dumneavoastră pereche”.

Toată această abordare avea în spate politica Trophonius… aceea de a nu interveni în selecția naturală a speciei umane decât poate prin consiliere, dar asta nu era o intervenție de luat în seama căci la fel de bine puteau crea pe baza proiecției “sufletului pereche”, acele ființe născute în urma selecției artificiale a genelor, pentru a folosi unui scop anume, numite generic golemi. Însă aceștia au fost interziși după recesiunea genetică și așa trebuiau să rămână…

Între timp clona îmi proiectă pe perete genomul secvențiat, alături de o copie în care anumite gene erau modificate.

— Pentru fiecare dintre genele dumneavoastră sistemul nostru a căutat și comparat toate variantele existente în populația umană, alegând în funcție de fiecare gena variantele benefice. Dacă una din genele dumneavoastră oferă maximum de adaptare în speciei umană, atunci în cadrul proiecției “sufletului pereche”, ea a fost lăsată intactă. Dacă în schimb gena dumneavoastră este mutantă și nu oferă vreun avantaj adaptativ, atunci proiecției i s-a alocat o genă care să contrabalanseze efectele negative ale genei dumneavoastră.

Există o categorie de gene pentru care caracterul adaptativ este aparent irelevant… De exemplu, genele pentru culoarea ochilor… Indiferent de culoarea ochilor un om ar trebui să reușească în viață fără prea mari probleme… Pentru acest tip de gene am făcut o selecție ținând cont de doi parametrii… Am ales variantele cu frecvența cea mai mare în populația umană… bazându-ne pe faptul că Natura favorizează aproape întotdeauna anumite variante dacă oferă un caracter adaptativ subtil, nedescoperit poate de sistemele noastre sau de comunitatea științifică. Iar al doilea parametru, acolo unde a fost posibil, am folosit studiile psiho-comportamentale,… De exemplu, dacă din punct de vedere al adaptării sociale indivizii cu o anumită culoare a ochilor sunt favorizați în vreun fel și dacă da în ce context…. Pentru acestea din urma am ținut cont și de informațiile suplimentare furnizate în cererea dumneavoastră.

Cererea electronică cuprinsese într-adevăr o mulțime de întrebări legate de preferințele mele…

— Acestea sunt câteva detalii tehnice pe care protocolul mi le cere sa vi le aduc la cunoștință pentru știi exact limitele produsului nostru. Fascinația clienților noștri derivă din combinația tuturor acestor gene și detaliile fenotipice, care în final duc la crearea unei ființe virtuale unice…

Fiecare genă interacționează diferit cu mediul și cu celelalte gene ale genomului… Fiecare produs proteic urmează o anumită cale metabolică… contextul este cadrul biologic pus la punct de miliarde de ani de evoluție, însă misterul unicității unei ființe derivă din multitudinea interacțiunilor cuantificate probabilistic în spațiu și timp.

Pe chipul clonei se putea citi acum o oarecare satisfacție… Se regăsea ca parte integrantă a unui proces extins până la perfecțiune… Aproape că puteai crede că scopul vieții ei era acela de a-mi vorbi despre companie și serviciile sale… În fond, chiar așa era… filozofia companiei o făcea să se simtă unică.

— Reproducerea acestui cadru este posibilă datorită puterii de calcul pe care o deține Throphonius PG în momentul de față. Pentru a ajunge la o forma stabilă, am efectuat peste două miliarde de simulări în urma cărora am eliminat interacțiunile fatale… În ciuda selecției noastre primare, prin care am ales cele mai bune gene, se pot ivi situații în care interacțiunea dintre două gene bune creează un context nefavorabil pentru o a treia genă… Nu este suficientă doar informația genetică ci și interacțiunea fiecărei gene și a produșilor ei…

Ascultam cu interes informațiile furnizate de clonă și știam că aceasta omitea să spună că astfel de calcule ar fi fost imposibile fără intervenția unei forme de inteligență artificială… unul din detaliile secrete, pe care cei de la Trophonius le păzeau cu sfințenie.

— Sunteți pregătit să vă cunoașteți “sufletul pereche”?…

— Am aprobat dând din cap, mânat de curiozitate.

Pe peretele de proiecție apăru reprezentarea unei ființe virtuale, într-o linie a timpului ce începea cu primele diviziuni celulare, continuă cu toate etapele maturizării biologice – copilarie, adolescență, maturitate… până la bătrânețe.

Pentru o primă impresie, clona avu grijă să aleagă o perioadă de timp, care să corespundă cu vârsta mea…

Am început să privesc atent fereastra care se mări pe întreaga suprafață a peretelui ca într-o proiecție cinematografică… Amandoi vedeam o femeie la vreo 30 de ani savurându-și cafeaua de dimineață, pe veranda unei case mediteraneene… Era suplă, înaltă, tunsă scurt asimetric, îmbrăcată într-o rochie albă vaporoasă. Nu intra tocmai în standardele de frumusețe contemporane, însă, trăsăturile ei le-am găsit de îndată interesante… Avea ceva anume în gesturi și mai ales în modul în care răsfoia o revista în timp ce sorbea din cafea, care mă atragea… mă fermecă… O imagine care avea să mă bântuie mulți ani, mai apoi…

Orice evaluator PSY ar fi putut confirma ca acel cadru nu fusese ales întâmplător, Throphonius PG știa sa manipuleze nu numai fondul genetic ci și caracteristicile psihologice ale fiecărui client în parte…

— Câtă meticulozitate în alegerea detaliilor, am gândit atunci oarecum întristat… Timpul expirase…

Tic-Tac… O explozie a zguduit din temelii incinta, urmată de o serie de pene de curent în cascadă, care avuseseră ca efect paralizarea pentru câteva minute a activității întregului complex… În tot acest timp am avut grijă să dobor clona și apoi să o las inconștientă… Nu avea să-și amintească nimic…

Mi-am activat implantul vocal printr-o apăsare fermă la nivelul gatului. Apoi în întuneric…

— Sistem activează asistența vocală… autorizație Rekaa 3045 – dezastre temporare.
— Autorizație verificată, se auzi o voce artificială după ce sistemul de rezervă recunoscu reproducerea fidelă a vocii și a tonalității clonei.
— Sistem alterează 50% secvența genom din baza de date centrală, copiile de siguranță și buffer-ul temporal local ce aparțin subiectului cu ID-ul XU00coijosassaiojdwsdASd544646.
— Secvența genom având codul de identificare XU00coijosassaiojdwsdASd544646 a fost alterată.
— Sistem șterge în 3 minute toate înregistrările efectuate din aceasta cameră în ultimele 24 de ore…
— Ștergerea tuturor log-urilor a fost programată…

Apoi… luă naștere un gând… o idee care avea să-mi schimbe destinul pentru totdeauna…

— Sistem… caută în baza de date centrală, orice genom identic cu ultima proiecție “suflet pereche” accesată din această cameră…
— Căutare finalizată. Există o identificare cu un grad de similitudine de 99,999995%
— Sexul?
— Feminin.
— Vârsta în ani?
— 13 ani.
— Ultima localizare?
— Dunhuang, deșertul Gobi.
— Numele…
— Încălcare de protocol… Nu aveți autorizație pentru date cu caracter personal… Sistemul se va închide în 3.. 2..1..

O liniște de mormânt se lăsă peste cameră…

Era suficient…

* * *

Rakaa 3045 zăcea inconștientă pe podea. În curând se aprinseră și luminile. Sistemul local se restartase…

După câteva minute, clona părea să își revină ca dintr-un leșin. Aparent afectat, simulam oferirea primului ajutor…

— Ce s-a întâmplat?…
— Probabil încă un atentat…

__________

[1] TROPHONIUS – unul din fii lui Erginus, regele Orchomenos-ului, sau al lui Apollo. El împreună cu fratele său Agamedes, au construit templul din Delphi și trezoreria regelui Hyrieus în Beoția. După moartea sa, a fost venerat ca erou și ca spirit oracular în peșteră de lângă Lebadeia în Beoția. (n.a.)

[2] FENOTIP – Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. (n.a.)

Numele meu este Papia

Numele meu este Papia

Dar fiind pârâtă, am fost prinsă și stând înaintea stăpânitorului, am fost silită să aduc jertfă, iar eu nesupunându-mă, ci mai vârtos ocărând pe guvernator, l-am pornit spre mânie. Şi îndată m-au luat patru inși, m-au pus jos și m-au bătut mult cu vine crude, după aceea m-au băgat într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn și cu seu, de fierbea pe foc şi era minune şi groază ceea ce se vedea: om îmbrăcat cu focul ca și cu o haină. Şi am răbdat acel chin, din care pricina pe mulți i-am tras spre credință. După aceea am fost supusă la nenumărate și felurite cumplite chinuri. Apoi mi-am primi sfârșitul prin sabie…

Adaptare după:

Te doresc printre ruine. Hrănește-mă cu artă.

Te doresc printre ruine. Hrănește-mă cu artă.

Am cochetat adesea cu arta. Suficient cât să-mi cultiv un oarecare gust estetic, pe care să-l hrănesc din când în când cu firimituri.

E atât de plăcut să simți cum din mâinile tale se naște un declanșator, încât de multe ori îmi place să retrăiesc senzația gustând din arta altora. Și când spun declanșator, mă refer mai exact la acel artefact care e parte bucată din tine, parte din lumea asta, parte șansă și inspirație; care, adesea, declanșează privitorului o reacție emoțională.

Conform teoriei umbrei reacția normală față de orice lucru cu care intrăm în contact ar trebui să fie de neutralitate. În clipa în care un lucru declanșează o reacție din partea noastră oricât de mică ar fi intensitatea trăirii în sine, acel lucru reflectă ceva din noi… o umbră!…

Purtat de nevoia de a-mi explora propriile umbre, am ajuns de curând într-un loc al contrastelor – o casă părăsită, situată pe Carol 53, locuită cândva de oamenii străzii… recuperată apoi pentru a fi dată în folosință unui grup de studenți nonconformiști de la Arhitectură, loc de joacă pentru experimentaliști, atelier de biciclete pentru hipsteri, ocazional fumătoare interzisă și din când în când gazdă pentru evenimente precum “Summer’s End” Expo & Sale .

Așadar… imaginați-vă o casă în care se mai pot vedea pe ici și colo gusturile arhitecturale de altă dată, o cameră care dă într-o groapă, tencuiala căzută,  toaleta care te poară într-o altă lume…. Însă, în ciuda acestei prime impresii de loc al decadenței, o casă  curățată și îngrijită conștiincios de oameni care apreciază ruinele. La etaj se locuiește, la subsol există un pat, undeva în spatele casei te izbește un miros de chiftele. Există oameni “invizibili” care trăiesc acolo!!!… Nu că ar fi ceva rău… dar, îmi și imaginam că arătau ca în filmele apocaliptice, în care eroii principali adesea înzorzonați cu tehnologie de ultima oră, se retrăgeau în vreo fabrică părăsită de la marginea orașului, renunțând la confortul unei locuințe decente doar pentru a-și duce la bun sfârșit planurile… în liniște. Probabil terminarea cursurilor în cazul de față sau de ce nu, cu acordul proprietarilor apărarea ruinelor de acei  zombie urbani care le ocupaseră în trecut…

Pe pereți și în puținele camere expuse publicului, tot felul de maeștrii bijutieri, designeri vestimentari, graficieni și pictori din noua generație și-au etalat scornelile creative…

Cum toată lumea se vânzolea care încotro… am început să mă joc la un moment dat de-a “ghicește autorul după operele sale”… Și straniu, am descoperit numai oameni frumoși. Aparent timizi sau dubioși, poate prea extravaganți unii dintre ei, dar în esența frumoși… Apoi, în momentul în care, în spatele holului principal, lângă scara din lemn masiv (cândva locul principal de atracție el casei), au aterizat și doi muzicanți – un pianist (Mihail Simeonov) și un violonist (Sabin Penea), cu acorduri din cele mai improvizate, extazul a fost maxim…

– Dacă nu se dărâmă… măcar să se audă bine, mi-am spus înainte de așa zisul recital… Și s-a auzit al naibii de bine!…

Am plecat în plină glorie, la câteva ore înainte de final, pentru a nu mă încarcă cu acea senzație tristă de… “să ne strângem catrafusele și hai acasă”, în așa fel încât locul acela să-mi rămână înfipt în amintiri într-o perpetuă forfotă creatoare… așa cu ciudățenia lui, cu artiștii, cu lucrările interesante, cu farmecul lui și mirosul a vechi… New in old

Red_greenish_by_HatePuppet me_iuly

 

Eu și prietena mea Iuliana Vasile, căreia am avut plăcerea de a-i cumpăra Red Grenish, prima lucrare vândută în cadrul expoziției.

Încruntarea de pe chip (oarecum inexplicabilă pentru momentul respectiv) mi-a dispărut de îndată ce am aflat că pentru orice lucru cumpărat primesc și un săculeț cu bomboane…

Pentru cei interesați de lucrările Iulianei Vasile (grafică și bijuterii), precum și detalii despre organizatorii evenimentului The Black Hub, iată câteva link-uri:

Conferința de Medicină Personalizată

Conferința de Medicină Personalizată

personal_genetics_confPersonal Genetics a organizat marți, 3 septembrie 2013, orele 09:30, la Hotelul Howard Johnson București, sala Platinum Grand Ballroom conferința „Medicina Personalizată – Noi perspective pentru pacientul român” – un proiect amplu dedicat exclusiv domeniului Sănătății și Cercetării din România. [link]

Link-uri utile: Agenda conferinței

 

 

Mă crucesc cu două mâini…

Azi… m-a plesnit singurătatea…
– Unde te-ai pitit până acum, curvo?!…
Mi-a zâmbit șăgalnic…
– În spatele tău… Mă crucesc cu două mâini… de tine, de mine, de tot ceea ce vine…
–  Ahh… Moarteo să mori tu!… Eu mai am de chinuit…
Și-a tras încet roba neagră peste coapsa dezvelită… Era atât de senzuală… M-a sărutat pe obraz… apoi a dispărut…
–  Mă voi întoarce… se auzi doar o șoaptă în urma ei…

Întrebările capcană…

Pentru a accepta realitatea, spun psihologii, ne place să fim mai degrabă mințiți decât să ni se spună mereu adevarul în față. Ne creăm lumea noastră proprie în care toate sunt frumoase, perfecte, roz… dacă ne chinuim puțin și avem și imaginație putem vedea chiar și unicorni, sirene, prinți pe cai albi, zâne, moși crăciun, s.a.m.d.

Dacă informațiile percepute din mediul înconjurător sunt procesate de creierul nostru doar în proporție de 20%, iar 80% sunt proiecții bazate pe trăirile anterioare (asta așa ca un fel de adaptare la mediu, necesară în a ușura cumva procesarea realității), este de la sine înțeles că fiecare în lumea lui este un fel de magician…

Hocus-pocus… 5 oameni diferiți asistă la un eveniment… 5 interpretări diferite… 5 viziuni diferite… Se întâlnesc la granița normalului unde în urma comunicării cad de acord că “unicornul” nu era real pentru că asta ar însemna să fie condamnați de semeni, la nebunie… și atunci emit ipoteze și/sau creează constructe logice de genul:

– Clar suntem la “camera ascunsă” și cineva ne face o farsă…

Însă, atunci când evenimentele se desfășoară în doi… pfff realitatea capătă conotații magice… eu și ea/el… Noi și lumea noastră… Fericirea noastră… Ne vrăjim reciproc și… ce iese în afară nu mai contează… Combatem pe toată lumea, demontam proiecții exterioare și ne apăram cu orice preț fericirea… Fericirea creată de noi, în mintea noastră… tradusă în urma unui acord tacit:

– Spune-mi doar ceea ce vreau să aud…

Câți dintre noi nu au ocolit întrebările capcană… acele întrebări care presupun înfruntarea directă a unor adevăruri… Cele care te fac să-ți spui în sine „nu vreau să știu treaba asta”… căci de fapt știi că e adevărată sau ce se află în spatele ei și mai știi și că o confirmare te va obliga să iei atitudine… să demarezi cumva procesul autodistrugerii realității tale… comode… frumoase… la care ai muncit atât de mult…

Uneori când ajungem în situația de a le pune, știind că sfârșitul atârna de un răspuns, nici măcar nu avem curajul să ne uităm în ochii celuilalt… pentru că orice ar spune e fals… l-ai putea citi… și îndoiala nu e o cale de scăpare…

Ne place atât de mult să ne apărăm fericirea iluzorie încât uneori puși în fața adevărului îl negăm cu vehemență:

– Nu, nu e adevărat. Trece printr-o anumită perioadă. El/ea nu este așa… Sigur te înșeli sau ți s-a părut ție ceva… Clar mi-a scăpat mie ceva și el/ea este de fapt un sfânt printre oameni…

Începi chiar să te învinovățești…

– Cum am putut să cred asta… să îl/să o suspectez de așa ceva?… Ce monstru de om sunt!… N-o să fiu niciodată fericit/ă dacă mă port așa…

Majoritatea oamenilor trăiesc aceste lucruri inconștient… însă, mai sunt și unii cu un simt aproape pervers al realității … care după ce au trecut prin mai multe încercări ale vieții, nici măcar nu se mai amăgesc să respingă adevărul. Ajung doar să se târguiască în sine pentru binele celuilalt. Adesea acești oameni au curajul să-l privească pe celalalt fix în ochii, ca niște adevărați masochiști sentimentali ce sunt, și-l roagă șoptit în gând:

– Te rog!… nu-mi spune ce nu vreau să știu… Nu-mi confirma ca ești câine sau curvă sau tot ceea ce se poate imagina mai urât despre tine… Nu-mi demonstra că ești un om slab… Nu-mi spune ceea ce știi că mă va sfâșia, doar ca să te eliberezi de vină… Te rog minte-mă!… și dacă tot o faci, pune-ți mintea la contribuție. Găsește ceva care să mă convingă… care să mă farmece și care în final să mă facă să mă îndoiesc de intuiția sau instinctul meu… Nu-mi sfida inteligența… Minte-mă dracu’ frumos!…

Parfumul ca o armă…

Se întâmplă uneori ca în lift, pe stradă, într-un loc neașteptat să fim loviți de adierea surprinzătoare a unui parfum care are rolul de a ne năuci instantaneu și de a ne face să proiectăm în câteva fracțiuni de secundă, gânduri dintre cele mai intense asupra purtătorului sau a sursei.

Nu e de mirare că un asemenea stimul are rolul de a ne deconecta atât de ușor de la realitatea înconjurătoare, de vreme ce evoluția a alocat in creierului cordatelor superioare, o arie semnificativă simțului olfactiv…

Așadar, e simplu… vrei să faci dragoste nebună… îmbracă-te cu un parfum care să-l facă pe celalalt să te devoreze la propriu… ceva care să-i debusoleze glandele salivare cu un mesaj de tipul: “dacă mă vei mușca încet vei descoperi că sunt dulce precum vanilia sau ciocolata ori gustoasă precum pepenele galben sau pâinea caldă, etc.…”. Vrei în schimb să fii o acritură… Da-ți cu parfum cu o notă de citrice… care poate să transmită: „o să ți se facă în curând sete … du-te mai bine de caută apă…, oricum ai dinții strepeziți și mai devreme sau mai târziu o să te strâmbi… cică, de plăcere…”

Vrei în schimb să ucizi?… Atunci joacă-te!… caută acel parfum în care se citesc mesaje contradictorii… „te doresc / te resping, mângâie-mă / lovește-mă, salvează-mă / chinuiește-mă, etc.”… Acel amestec care de fiecare dată e altceva… Azi e caramel… Mâine e făină… Poimâine, flori de regina nopții… Un același parfum (și credeți-mă că exista așa ceva…), care își schimbă compoziția volatilă și veleitatea perceptivă în funcție de starea ta, sudoarea ta, feromonii tai… Apoi… lasă-l pe prosoape… în așternuturi… pe hârtiile de la birou… prezența ta va dăinui acolo unde tu nu mai ești…

Parfumul în esență este o armă care transformă… Se întâmplă de câteva ori în viață ca peste ani și ani să te trezești într-un loc nou… străin… simți un parfum anume și te întorci brusc să privești în spate ca și cum cineva ți-ar fi șoptit ușor la ureche „Sunt aici!…”. Debusolat nu găsești pe nimeni, însă, parfumul te aruncă ca o mașină a timpului în trecut și te face să deschizi uși din creierul tău a căror cheie ai aruncat-o demult… Îți transportă brusc, în prezent, sentimente și senzații care adesea te înfioară…

Oricât de mult ai încercat sau ai fost nevoit să-ți uiți trecutul, amprenta unui parfum face parte integrantă din cortexul tău… El vine cu o serie de interconexiuni neuronale unice de care nu devii conștient decât la un nou contact… Asocierile create sunt unice și subtile… Senzația este unică și nu poate fi adesea reprodusă prin cuvinte…

Este surprinzător cum poți schimba percepția cuiva asupra realității, cu un parfum… Nu orice parfum… unul amestecat cu tine… Unul care iți poartă semnătura: „M-am contopit cu tine… de acum încolo… nimic nu va mai fi la fel… toată experiența trăită împreună o vei păstra într-un cotlon al minții… a cărui cheie va fi parfumul meu… lăsat în urma mea… în lift, pe strada, într-un loc neașteptat… oriunde pașii tăi te-au călăuzit pe urmele lăsate, în locuri sau prin oameni care sunt dați anume să-ți amintească de mine…”

Cine ești și care este rolul tău în viața mea?…

Oamenii din viața ta… îi primești cadou sau îi întâlnești… și asta… voit ori accidental…

După o vreme iți faci un fel de automatism de explorare, nu mai lași lucrurile să fie chiar așa întâmplătoare și începi să cauți să cunoști oamenii care vor știi să-ți răspundă (direct sau nu, conștient sau nu…) la întrebarea “care e rolul tău în viața mea?” altfel decât “sunt pasager” sau “sunt un spectator rătăcit”…

Cu unii ieși la o cafea… îți zâmbesc… îți șoptesc povestea lor… te ating ca să îți simtă  energia și te caută prin viețile anterioare sau cele viitoare.

Cu alții cari mobilă, renovezi casa, ștergi petele de sânge de pe covorul din dormitor… îi ajuți să se integreze în propriul destin… faci parte din el…

Alții aleg să-ți fie doar instrumente… „instrument de șut în fund corector”, „instrument de masturbare asistată”, „instrument comparativ  așa da / așa nu”, „instrument bun la toate”…

[…]

Dintr-o anumită perspectivă poți vedea lucrurile în felul următor…

Forfotă mare, sentimente contradictorii, toată lumea e cumva implicată… Tu în centrul sălii de operații… Toți “modelatorii” tăi sunt aproape… Unii stau afară ca să fumeze, alții privesc prin glasvand, alții sunt opriți la intrare. Unii stau în sala de operații pe margine, vorbesc între ei, au morgi triste, alții se plictisesc și cască… unii chiar chicotesc își dau coate sau arată ostentativ cu degetul spre măruntaiele tale expuse și vulnerabile.

La masa de operații mai mulți chirurgi se chinuie de zor să te salveze. Un preot se roagă pentru sufletul tău undeva în apropiere. Asistentele sunt de mare ajutor… Toate acestea în timp ce  anestezistul subtil încearcă să te omoare.

[…]

Când un om se uită pierdut în tine, nu-l întreba “ce e?”…

El s-ar putea să caute răspunsul nerostit la întrebări precum:

– Cine ești?
– Care e rolul tău?
– Ești cumva anestezistul?…

Ucigașii de bunici!…

Inevitabil fiecare dintre noi  a cunoscut cândva un ucigaș de bunic

– Dar ce e un ucigaș de bunic, vă veți întreba?…

E simplu…. Este acel om de care te îndrăgostești  nebunește și cu care te aventurezi  la un moment dat într-o relație cu speranța că într-o bună zi vei dori să o fructifici cumva în mai mult. Și stai cu omul ală luni și chiar ani încercând să-l cunoști și apoi să-l aștepți să ia la rândul său o hotărâre, să vă trăiți viața frumos, să mergeți pe un drum comun, să vă luați eventual o casă la care să plătiți rate până vă sar ochii din cap, să întemeiați o familie cu cățel, pisică, gândaci de bucătărie și vecini nesuferiți,  să aveți copii care să vă ridice din când în când nivelul de adrenalină cu cele mai negândite năzbâtii și de ce nu să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți, când… cu și mai mult fără dinți în gură, nu vă mai rămâne decât să repetați experiența vieții comune, în poveștile spuse nepoților…

Şi aștepți după omul asta… visând la rate, căței, gândaci de bucătărie și cai verzi pe pereți…  și aștepți… și tot aștepți… și timpul trece pe lângă tine… și într-o bună zi satul/ă de atâta așteptat renunți… și o iei de la zero… cu un altul… poate mai breaz, poate mai altfel…

Pe parcurs însă, ajungi să-ți dai seama că vei fi un părinte bătrân… și mai grav… că șansele tale de a te bucura de calitatea de bunic au scăzut drastic!…

Ți-ai irosit viața lângă oameni care au ales să-și sinucidă bunicii ce puteau fi… fără să te întrebe dacă tu iți dorești sau nu această calitate.

Toți acei oameni care ți-au mâncat timpul în relații sortite pieririi datorită lipsei maturității emoționale sau a asumării unor responsabilități sau a… n la puterea a 10-a motive… sunt ucigașii bunicului din tine…

Și dintre aceștia, cu siguranță unul sau doi sunt cei mai grozavi ucigași… Ucigași cărora parcă ți-ar plăcea să le strigi în față cu patos:

– Ucigaaașuuuleeee!… Huuuăăăăă!…

Inteligența doare!…

Se presupune că dacă ești un om inteligent și ai capacitatea asta mintală, oarecum profetică, de a prevedea lucrurile înainte ca ele să se întâmple… ar trebui cumva să fii un om fericit!… Cumva ai ști de ce să te ferești și ți-ai alege astfel un drum sigur prin viață. Din păcate nu este așa… acei oameni sunt cei mai nefericiți… căci oricât de mult s-ar strădui ei… să îndrepte calea firească a lucrurilor, se va găsi întotdeauna câte un prost care le știe el pe toate… inclusiv cum e mai bine… Și stai și te uiți la inid și-ți dai seama că oricât ai încerca să-l previi, el se va încăpățâna tot mai mult să ajungă în acea situație în care iți va spune:

–  Ai avut dreptate!…

O da!… Cât de fericit pot fi că am avut dreptate și tu ești ceea ce ești și oricâtă dreptate aș avea eu… nu te pot schimba…

Poți opri un sinucigaș adevărat de la a se sinucide?…

Alegerile care iţi schimbă destinul…

Îmi place adesea să sorb dintr-o cafea… în vreo cafenea cu Wi-Fi, până ce îmi moare bateria telefonului… În general sunt oarecum rupt de realitatea înconjurătoare, însă azi… n-am putut să ignor zgomotul strident al unei monede, care tot cădea pe podeau de lemn.
În fața mea o “doamnă office”, peste 40, părea la o prima vedere că butona de zor la notebook-ul său…
Când moneda a căzut a treia oară… mi-am propus să stau la pândă…
Doamna zgomotoasă dădea cu banul… nimic spectaculos… o monedă de 10 bani…

– O fi având de luat vreo decizie importantă, mi-am zis în gând…

Și moneda se tot lovea de podea în fel și chip… Cap sau pajură, din două, din trei… din o mie… Era clar ca doamna cu pricina cerșea suportul providenței…

La final… a pupat de trei ori ecranul notebook-ului, s-a ridicat și a plecat fericită…

[…]

Penultima oară când am dat cu banul… n-am ales “semnele”… și apoi mi-am schimbat destinul ireversibil… Ultima oară însă le-am ales… și a fost al naibii de chinuitor pe moment… însă alegerea a fost compensată mai apoi de un “bine” pe termen lung!…

Apoi am ales să nu mai aleg astfel…

GOLEM: Da. Geniul este pentru mine cel mai interesant fenomen al speciei voastre, dar din alte considerente decât ale voastre. El este copilul Evoluției, nici dorit, nici favorizat, deoarece, ca exemplar prea rar și ca atare nu prea folositor supraviețuirii întregii populații, nu se supune selecției naturale ca selecție a însușirilor favorabile. La împărțirea cărților se întâmplă, deși rar, ca unul din jucători să primească toate cărțile de aceeași culoare. Dacă se joacă bridge, asta înseamnă câștig, dar o asemenea configurație, deși neobișnuită, în oricare alt joc, nu are valoare. Farmecul constă în raptul că distribuirea cărților nu depinde nicicum de felul jocului la care au purces partenerii. De altfel, nici în bridge jucătorul nu se bizuie pe cărțile de aceeași culoare, pentru că tactica jocului nu se bazează pe întâmplări neobișnuit de rare. Geniul este precum culoarea în mâna jucătorului, cel mai adesea într-un joc în care o asemenea configurație nu câștigă. De aia rezultă că de la omul mediocru la geniu distanța trebuie să fie foarte mică, nu după deosebirea înfăptuirilor acestora, ci după deosebirea în structura creierelor.

Read more

8th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics and Mayo Clinic Lectures on Translational Medicine

8th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics and Mayo Clinic Lectures in Translational Medicine, Split, Croatia, June 24 – 28, 2013 is next in the series of biennial events organized by the International Society for Applied Biological Sciences (ISABS), a society dedicated to the promotion of applied molecular biology (www.isabs.hr).

The program for 2013 includes:

Forensics Genetics
New Perspectives in Human Forensic Molecular Biology
Archaeological Genetics
Genetic Genealogy
Advanced Methods for Forensic Practice
Forensic Science in Disaster Management
Crime Scene Investigation
Genomics in Medicine
Pharmacogenomics and Drug Development
Stem Cells in Medicine
Genetic Modification for Cancer Immunotherapy
Advances in Regenerative Medicine
NextGen Sequencing for Human Identification
Captured Next-Gen Sequencing for Deciphering Rare Monogenic Diseases
New Paradigms of Clinical Trials
Ribosomes in Medicine
Future of Glycobiology

Together with several notable conference regulars, next year will bring many new names including Nobel Prize laureates Aaron Ciechanover, Robert Huber and Ada Yonath.

www.isabs.hr

Golem XIV (film)

GOLEM from GOLEM on Vimeo.

Film by Patrick Mccue & Tobias Wiesner

The movie is based on the short story “GOLEM XIV” of “Imaginary Magnitude” by Stanislaw Lem from 1973. The book is written from the perspective of a military A.I. computer who obtains consciousness, moving towards personal technological singularity with growing intelligence. It starts to refuse military support because it detects a basic lacking of internal logical consistency of war. GOLEM gives several lectures with focus on mankind’s position in the process of evolution and the possible biological and intellectual future of humanity before it ceases communication.

The movie tells about the first point of its “about man threefold” lecture as a reduced and simplified version while visually weaving this with GOLEM simulating human culture processes based on ideas and dynamics of freedom and curiosity, fear and security, abstraction and fiction, the lack of accessibility in face of unknowing and the need for generating meaning.

The whole creative intention about this project is to face your own process in this world with reflection and self responsibility, to stay curious and create, look for new ideas and stay keen.

Phenotypic traits

Inspired by the phenotypic traits of one of his offspring and also by the single photo that survived over time, the artist Ion-Aurelian Badulescu reconstructed the 3D model of “Neacşu” a Romanian peasant born in 1895…

ADN, o probă scumpă, dar greu de combătut

Publicat pe digi24.ro la 05-12-2012 20:32

În dosare extrem de complicate, precum cel al Elodiei, de crime sau jafuri armate, foarte importante sunt expertizele ADN. De câteva luni, specialiștii care fac analizele au la dispoziție unul dintre cele mai moderne laboratoare din Europa de Est. Deși expertizele genetice sunt de multe ori decisive, anchetatorii nu le pot cere prea des. Sunt foarte costisitoare, iar Ministerul de Interne nu are destui bani.

O picătură de sânge, un fir de păr, o urmă de salivă sau de piele. Oricare dintre acestea pot ajuta la identificarea genetică a unei persoane. Adică găsirea ADN-ului, acel CNP genetic unic pentru fiecare om.

„Șansa ca 2 profile genetice să fie identice și să aparțină a două persoane diferite este de 1 la mai multe ori populația umană de pe Terra. Adică, imposibil”, a explicat Florin Stanciu.

Doctorul Florin Stanciu este unul dintre cei mai experimentați specialiști în expertiza ADN din România. A făcut mii de analize. Pentru un indiciu concludent, nu este de-ajuns întotdeauna o singura probă. Exemplu, cazul Elodiei, dar și multe altele.

Profilele ADN găsite la locul crimei sau jafului sunt comparate cu cele ale suspecților. Când se suprapun, polițiștii știu că au cazul rezolvat. Ofițerii trebuie să aibă de multe ori instinct.

De pildă, în 2005, polițiștii de la Omoruri au ridicat probe de salivă de pe cojile de semințe găsite în casa unui bărbat ucis. Ochiul format al ofițerului i-a spus că victima era mult prea ordonată pentru a arunca mizeria în mijlocul casei. Specialiștii au identificat profilul ADN iar polițiștii au căutat printre suspecți până au găsit o potrivire.

„Am început audierea în zonă și după un an și jumătate am găsit un suspect căruia i s-au prelevat și lui probe pentru ADN și rezultatul a fost pozitiv”, a povestit subcomisarul Marian Mihoci.

A durat atât de mult pentru că baza de date cu ADN-uri avea informații puține. Şi astăzi, după mari progrese, doar 16 mii de date se regăsesc în sistemul informatic, iar asta îngreunează mult anchetele.

De exemplu, în acest moment, polițiștii din Capitală caută un pedofil considerat extrem de periculos. A violat o fată de șapte ani, în apropierea unei școli, iar expertiză genetică a arătat că tot el e suspectul principal în cazul unui alt viol, tot cu victimă minoră, din 2009. Doar că atunci, profilul lui ADN nu a fost introdus în baza de date.

„În condiții optime ar trebui să cerem de fiecare dată expertize ADN, însă, intervine inconvenientul financiar și anume soluțiile necesare pentru prelucrarea acestor probe ADN sunt relativ scumpe”, a spus inspectorul principal Adrian Obadă, de la Serviciul Omoruri.

„O probă se situează ca și cost undeva la 100 de euro”, a explicat doctorul Florin Stanciu.

Așa se face că în România, doar în cazurile considerate grave se fac expertize. Şi nu de fiecare dată.

De pildă, în cazul lui Nicolae Vlad, trimis în judecată pentru uciderea studentei japoneze, la marginea Capitalei, polițiștii nu au avut bani pentru o expertiză genetică atunci când el a fost suspectul principal în mai multe violuri. Fără astfel de probe, judecătorii l-au lăsat în libertate și astfel a putut să o ucidă pe Yurika Masuno.

8th Y chromosome / 5th EMPOP workshop

6-8 September 2012, Innsbruck, Austria

The motto of the upcoming meeting is “Exploring the Phylogenies”. Haploid markers are inherited along a phylogeny and leave genetic footprints in modern populations. The incisiveness of the picture depends on the history of these populations. Forensic scientists are taking advantage of the derived patterns in their daily work, e.g. by assigning geographical landscapes to lineages or by performing quality control of datasets. Our database projects YHRD and EMPOP are currently preparing for new releases that help scientists and practitioners to better understand and employ the underlying phylogenetic principles.

www.yhrd.org
www.empop.org

Building a minimalist DNA database management system using Pruem instruments

Stanciu F. 10th International Symposium on Forensic Sciences. Journal/ Book of Articles, Bratislava 2011, p.151-156.

Abstract:

When it comes of DNA data exchange base on 2008/615/JHA and 2008/616/JHA Council Decisions, each EU country is free of choosing the implementation means. Romania has some experience in implementing three different types of IT solutions: a bought one – Dimensions 2.0, an in-house built solution – Pruem tools and a freeware solution – CODIS 7.0, each of them with their specific advantages and disadvantages. Starting with the Pruem DNA data exchange infrastructure and base on Pruem tools any DNA database laboratory, which has some Pruem DNA data exchange experience, can build from scratch a simple DNA database management system for laboratory internal DNA profiles comparison purposes, with a minimum of human and IT resources. This paper presents a review of the Romanian National DNA Database Laboratory efforts in building a minimalist DNA database management system using the most common and freely available Pruem tools: Communication component (Germany), Match engine (Austria) and Graphical user interface (Netherlands).

Keywords: Pruem DNA data exchange, Pruem tools, DNA database management system, Romanian National DNA Database Laboratory.

10th International Symposium on Forensic Sciences

27-30 September 2011 10th International Symposium on Forensic Sciences, Bratislava, Slovakia

Stanciu F.

Building a minimalist DNA database management system using Pruem tools (poster)

Abstract:

When it comes of DNA data exchange base on 2008/615/JHA and 2008/616/JHA Council Decisions, each EU country is free of choosing the implementation means. Romania has some experience in implementing three different types of IT solutions: a bought one – Dimensions 2.0, an in-house built solution – Pruem tools and a freeware solution – CODIS 7.0, each of them with their specific advantages and disadvantages. Starting with the Pruem DNA data exchange infrastructure and base on Pruem tools any DNA database laboratory, which has some Pruem DNA data exchange experience, can build from scratch a simple DNA database management system for laboratory internal DNA profiles comparison purposes, with a minimum of human and IT resources. This paper presents a review of the Romanian National DNA Database Laboratory efforts in building a minimalist DNA database management system using the most common and freely available Pruem tools: Communication component (Germany), Match engine (Austria) and Graphical user interface (Netherlands).

Keywords: Pruem DNA data exchange, Pruem tools, DNA database management system, Romanian National DNA Database Laboratory.

[download]

GenoStat

GenoStat is a forensic DNA analysis java-based application that generates DNA profile match statistics (RMP, CPI and things like sibling match probabilities) as well performing mixture resolution (separating mixtures into their contributor components).

http://www.bioforensics.com/genostat/

Forensic Bioinformatics 9th Annual Conference. Forensic DNA in the Courtroom

On 12 and 13 August 2011, Dan Krane and Keith Inman will be presenting a full-day DNA workshop in St. Croix and St. Thomas (U.S. Virgin Islands). The workshop is an opportunity for attorneys of all experience levels to learn about the implications pertaining to forensic DNA profiling results. The seminar will cover subjects germane to forensic DNA including: evidence collection, quality assurance, validation of laboratory procedures, serology, transfer, identification, technical artifacts and error, DNA database searches, juror comprehension, expert witness selection, and due diligence. The workshop will also include a hands-on component to familiarize the participants with the processes involved with forensic DNA profiling. Course materials consisting of speaker presentations and supporting references such as key literature, legal documents and web sites will be provided to each participant in electronic format at the beginning of the seminar. There are no admission restrictions.

http://www.bioforensics.com/conference10/index.html

7th ISABS Conference in Forensic, Anthropologic and Medical Genetics

ISABS wishes to invite you to join us at the 7th ISABS Conference in Forensic, Anthropologic and Medical Genetics, Bol, Island of Brač, Croatia, June 20-24, 2011. This event will feature the latest advances in forensic genetics, molecular medicine and related areas. Just as importantly, it will be a forum for exchange of pertinent information, ideas and technical developments in the form of lectures, technical hands-on workshops, round-table discussions and poster presentations.

www.isabs.hr

4th Medical Genetic Romanian Association Conference

18-20 September 2008 – 4th Medical Genetic Romanian Association Conference, Craiova, Romania.

a)  Stanciu F, Sevastre O, Tinischi M, Stoian V.

Valorificarea reziduurilor biologice obţinute in urma analizelor medicale pentru studii de Genetica Forensica (poster)

Abstract:

În situații deosebite în care recoltarea de probe biologice de referință este imposibilă prin metodele clasice, analizele medicale efectuate în laboratoarele de screening, respectiv reziduurile biologice obținute în urma efectuării acestora, pot furniza date genetice valoroase cu aplicabilitate in genetica forensică. În acest sens am evaluat o serie de reziduuri in componența cărora pot exista celule nucleate pretabile genotipării, urmărind factori precum timpul și condițiile de păstrare ale probelor biologice în laboratoarele medicale, degradarea ADN-ului, prezența contaminării, rata succesului calculata la numărul de loci amplificaţi, etc.. Am efectuat izolarea totală a ADN-ului folosind o forma adaptata a protocolului AGOWA mag DNA Isolation Kit pentru platforma automată de manipulare a lichidelor Freedom EVO 150. Din extractele de ADN obținute au fost amplificați 16 markeri STR folosind AmpFlSTR Identifiler PCR Amplification Kit. Ampliconii au fost analizați prin electroforeza capilară folosind analizorul ABIPrism 3100. Rezultatele obținute au fost interpretate folosind GeneScan și Genotyper Software conform standardelor specifice analizelor de genetica forensică.

[download]

b) Duta-Cornescu G, Stoian V, Constantin N, Simon-Gruita A, Stanciu F, Banica D, Tuduce R, Cristea P.

Genetic Studies about TB Susceptibility in Romanian Population (poster)

Studies on the association between VDR gene polymorphisms and susceptibility to tuberculosis in the Romanian population

6th European Cytogenetics Conference (6th ECC). 7-10 July, 2007. Istanbul-Turkey. Chromosome Research (2007). pp.258. Poster 13.1-P

V. Stoian, N. Constantin, A. Simon-Gruita, F. Stanciu, G. Duta-Cornescu, D. Banica, R. Tuduce and P. Cristea

University of Bucharest, Faculty of Biology, Institute of Pneumophtiziology M. Nasta, Bucharest, University Politehnica of Bucharest

Abstract:

Epidemiologic and laboratory studies suggest a correlation between vitamin D metabolism and immunity to TB; single nucleotide polymorphism (SNP) on vitamin D receptor (VDR) gene seems to influence in certain ethnic groups the host response to Mycobacterium tuberculosis. VDR gene located on chromosome 12 (12q12-14) has 15 exons span on approximately 75 kb. The goal of our study is to find out whether VDR gene variants are associated in the Romanian population with the susceptibility to TB. The case-control study carried out on TB patients and healthy control group tries to identify two VDR gene polymorphisms, defined by the restriction endonucleases ApaI and TaqI. For VDR genotyping, PCR-RFLP and ARMS-PCR methods were used. With the first method a 740 bp amplified DNA fragment is subjected to the restriction enzyme digestion. The second method uses sequence specific primers to amplify the four haplotypes generated by ApaI and TaqI polymorphisms. Thus, wild and mutant alleles (A, T and a, t respectively) and the corresponding genotypes (AA, Aa, aa and TT, Tt, tt) were identified. The results were statistically analyzed to determine the possible association between these polymorphisms and sensibility/resistance to TB in the Romanian population. Preliminary data show that the wild allele A frequency in TB patients (0,64) is greater than in control group (0,56), but allele T frequency is approximately equal in both groups (0,61 in patients and 0,60 in control). The genotype frequencies revealed the heterozygote predominance for ApaI polymorphism with a higher value registered in TB patients (0,64 and 0,52 respectively). For the TaqI polymorphisms the TT genotypes were better represented in TB patients (0,77) than in the control (0,43) but exceeded the frequencies of the other genotypes. For further development of the study a comparison regarding the correlation between these polymorphisms and TB susceptibility in different geographic zones of Romania will be done.

The allelic frequencies analysis of two protein markers and several DNA-STR markers in human populations

Duţă-Cornescu G, Stoian V, Stanciu F, Simon-Gruiţă A, Rodewald A. Proceedings GSP 2005 – International Workshop on Genomic Signal Processing; p.143-148.

Abstract:

The genetic discipline cannot be uncoupled from bio-statistics, the tools to handle and analyze the large amount of data that are obtained from DNA, RNA and protein projects. The mathematics and bio-statistics give the genetic researcher the possibility to understand the genetic data, to interpret and to obtain maximum results from minimum data. The human race is characterized by variability, by polymorphisms. A polymorphism is a mendelian character which is present in at least two phenotypes in population, from which none is rare (i.e. none appears with a frequency lower then 1% – 2%). At the beginning the protein polymorphisms were used in population genetic studies, but there relatively low variability and the need of large amounts of biologic material made them hard to use in large scale genetic analysis. In 1978 the first DNA polymorphism was discovered (the B – globin gene). After that a cascade of types of DNA markers came, RFLP (Restriction Fragment Length Polymorphism), VNTR (Variable Number Tandem Repeats) and STR (Short Tandem Repeats), and the analysis of the genetic structure of human populations became easy, the challenging part for a biologist being now the interpretation, the formulation of an equation in which all the data to be present This was possible by creating a mathematical model, a representation of the biological processes, in which both observed laboratory data and expected data are described in quantitative way.
In this paper, the authors present a large picture of how mathematics and statistic help a researcher to give a meaning of his genetic observation. We used the polymorphism of two proteins (Haptoglobin and Transferrin) and two STR – DNA markers to make a population survey and to compare the genetic structure of Romanian population with other European and non-European population. The data were interpreted in statistical method, under Hardy-Weinberg condition, using X tests. Also, using several other STR DNA markers and math methods we exemplify bow linkage analysis can be a powerful tool for prenatal diagnostic of different genetic disorders and for finding new genes.

Forensica 2008

25-26 April 2008 – Forensica 2008, Praque, Czech Republic.

a) Stanciu F, Stoian IM, Popescu OR.

Evaluation of Freedom Evo 150 with AGOWA sep9600 for Databasing Purposes (poster)

Abstract:

Automation is crucial nowadays in databasing laboratories especially in those countries which are relative new in the field and must quickly reach the minimum standards of consecrated databasing laboratories from Europe and USA. In our efforts to build Romanian National DNA Database we evaluated the Freedom Evo 150 Liquid Handling Platform with Agowa 9600 Magnetic Separator in different running conditions and flux implementations, for reaching the most efficient ones. We compared the results with those obtained from manual extraction methods such as magnetic DNA extraction and Chelex DNA extraction. For this we used a total of 6246 biological reference samples (5220 – automated DNA extraction and 1026 – manually DNA extraction), which we amplified using AmpFlstr Identifiler Kit. The obtained PCR products had been analyzed by capillary electrophoresis using ABI Prism 3100 Genetic Analyzer.

Keywords: automation, databasing laboratory, liquid handling platform, DNA magnetic separator

[download]

b) Stoian MG, Galan E, Stanciu F, Ciofu V.

Comparative Study of Soils from Several Romanian South-East Regions and their Influence on DNA Degradation in Tooth Samples, From Different Periods of Time (poster)

Abstract:

The degradation process of tooth and bone tissues and also of the DNA from them is a very complex one, determined by many concurrent factors which can be classified in three main categories – biological, physical and chemical factors. This paper presents our research regarding morphological aspects of soils and the influence of chemical composition on DNA degradation through fossilization process. In order to achieve our goals, we collected 27 soil samples from different archaeological sites, from various depths and different archeologically periods of time – Neolithic, The Bronze Age, The First Iron Age, The Romano-Byzantine Age, VIII-X century. We performed pH determination, calcination losses, SEM/EDS analysis of soil samples and we correlated our results with the DNA degradation index obtained from fossilized tooth samples collected from the same locations as soils. The results obtained from this analysis represent a small part of our efforts in reaching out the main objectives: a) establishing the identification and differentiation criteria for forensic soils; b) establishing which types of soil better preserves the human DNA from teeth and bones for further genetic analyses.

Keywords: Soil, Fossilization, Teeth, DNA degradation index

[download]

[visit the official website]

Genotipare Umană în Biocriminalistică şi Paleogenetică

gubp

Stanciu F, Stoian D. 2006, 162 p., Editura Semne. ISBN 973-624-368-0

CUPRINS

Capitolul 1. Introducere în studiul geneticii judiciare şi al paleogeneticii umane
1.1. Scurt istoric
1.2. Genetica judiciară
1.3. Paleogenetica umană
1.4. Limite şi diferenţe ştiinţifice între genetica judiciară şi paleogenetica umană

Capitolul 2. Particularităţi ce ţin de natura probei biologice de provenienţa a extractului de ADN
2.1. Prelevarea şi păstrare probelor biologice
2.2. Surse de ADN uman
2.2.1. Sângele
2.2.2. Sperma
2.2.3. Urina
2.2.4. Saliva
2.2.5. Ţesuturi ale organelor interne
2.2.6. Ţesutul tegumentar
2.2.7. Ţesutul osos
2.2.8. Ţesutul dentar
2.2.9. Firul de păr
2.2.10. Alte potenţiale surse
2.3. Variaţii cantitative ale ADN-ului
2.4. Factori şi procese ce concură la degradarea probelor biologice, respectiv a acizilor nucleici
2.4.1. Factori degradatori ante-mortem
2.4.2. Factori degradatori post-mortem

Capitolul 3. Markeri genetici
3.1. Definirea conceptului de marker genetic
3.2. Clasificarea markerilor
3.3. Scurtă introducere în metodele şi tehnicile de identificare ale markerilor moleculari ADN, utilizate în paleogenetica umană şi biocriminalistică
3.3.1. Izolarea ADN-ului
3.3.2. Restricţia enzimătica
3.3.3. Analiza spectofotometrică şi fluorometrică
3.3.4. Electroforeza
3.3.5. Hibridizarea moleculara (Sothern Blotting)
3.3.6. Reacţia de polimerizare în lanţ (PCR)
3.3.7. Secvențierea
3.4. Markeri moleculari ADN uzitaţi în studiile de genotipare umană
3.4.1. Introducere în studiul microsateliţilor (STR)
3.4.2. Markeri moleculari ADN mitocondriali
3.4.3. Markeri moleculari ADN nucleari

Capitolul 4. Aspecte finale ale studiilor de genetică judiciară şi paleogenetică umană
4.1. Autenticitatea rezultatelor
4.1.1. Surse de contaminar
4.1.2. Eliminarea contaminării
4.1.3. Validarea rezultatelor
4.2. Utilitatea markerilor moleculari în studiile de paleogenetica umană şi biocriminalistică
4.2.1. Arbori filogenetici şi ceasurile moleculare
4.2.2. Diagnostic post-mortem
4.2.3. Profilul fenotipic
4.2.4. Identificare de persoane
4.2.5. Testul de paternitate
4.3. Considerente etice ale studiilor de genetică judiciară şi paleogenetică umană
4.4. Predicţii cu privire la evoluţia metodelor de studiu în biocriminalistică şi paleogenetică umană.

Capitolul 5. Norme şi legi
5.1. Valoarea probatorie şi atribuirea profilului ADN în Criminalistică
5.1.1. Atribuirea profilului ADN
5.1.2 Baze de date ADN
5.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă
5.2.1. Probaţiunea în procesul penal pe baza profilului ADN
5.2.2. Metoda identificării profilului ADN – mijloc de probă în procesul civil
5.3. Reglementari internaţionale privind investigaţia criminalistică pentru identificare pe baza profilului ADN
5.3.1. Reglementari în legislaţia SUA privind identificarea biocriminalistică a profilului ADN
5.3.2. Reglementări în legislaţia europeana privind identificarea biocriminalistică pe baza profilului ADN
Bibliografie
Anexe

5th ISABS Conference in Forensic Genetics and Molecular Anthropology

5th ISABS Conference in Forensic Genetics and Molecular Anthropology

03-07 September 2007 –  5th ISABS Conference in Forensic Genetics and Molecular Anthropology, Split, Croatia.

a) Stanciu F, Potorac R, Veronica Stoian V.

Indirect approach in finding someone’s autosomal genetic profile – a forensic tool in investigating historical cases (poster)

[download]

b) Stanciu F, Galan E, Stoian MG, Andreescu G, Soficaru AD, Miriţoi N.

Comparative study of several tooth samples from different archaeological sites and the implications of fossilization in preservation of DNA overtime (poster)

[download]

[visit the official website]

Pagina 4 din 41234