Blogosfera SF&F

Blogosfera SF&F

BSFF este un proiect inițiat de bloggărița Georgiana Vlădulescu ca urmare a unui panel susținut la Romcon-ul din 2016. La acest panel am participat și eu alături de Silvia Penciulică, Liviu Szoke, Siviu Mihai Gheorghe, Ileana Andreea Drop, Lucian Dragoș Bogdan și Georgiana Vlădulescu (Live 1, Live 2).

Conform descrierii grupului cu același nume de pe Facebook, membrii acestui proiect aleg lunar o carte din sfera SF&F semnată de un autor român, o recenzează și o publică simultan (pe blogurile lor), în a doua miercuri a fiecărei luni, la ora 10:00.

E suficient să ajungi pe una dintre recenziile BSFF ca să obții toate celelalte recenzii, pentru că fiecare participant adaugă la sfârșitul postării linkuri către celelalte recenzii.

În momentul de față, în acest proiect sunt implicate următoarele bloguri: Cu mintea la SFFan SFAssassin CGNantan LupanJurnalul unei cititoar și Catharsis Writing.

Scopul acestui demers este evident – promovarea în spațiul on-line a autorilor români de SF&F. Iar pe lângă acesta mai are și un efect secundar, destul de important și anume feed-back pentru autori. De exemplu, dacă citești în patru din cinci recenzii, păreri negative… e clar că în cartea ta ceva ce nu merge. Bloggării din BSFF sunt darnici și iți spun și ce anume scârțâie (lucru pe care de obicei îl face un editor).

De fapt e cam ce se întâmplă la un club de lectură numai că aici ai ocazia să auzi părerile celor prezenți chiar dacă nu ai ajuns la club.

Pe de altă parte trebuie menționat că oamenii ăștia nu se influențează reciproc. Fiecare citește cartea în 3-4 săptămâni și toți își spun părerea în același timp. Cartea aleasă este una pe care niciunul nu a citit-o înainte. Într-o lume ideală treaba asta ar trebui să existe în formă restrânsă la nivelul fiecărei edituri respectabile sau ca entitate de sine stătătoare remunerată corespunzător.

Deși am fost cooptat în proiect de la bun început, am ales să nu dau curs invitației de a participa în forma prezentată mai sus întrucât recenziile mele în calitate de autor debutant ar putea fi percepute drept invidie, conflict de interese, atac la adresa concurenței sau mai știu eu ce.

Alegând “poteca de aur” a autorilor, nu mai pot fi totodată și un consumator inocent de literatura SF. Cel puțin nu în ceea ce privește creațiile scriitorilor români de SF&F. Cei mai mulți îmi sunt amici, iar stilul ori subiectele alese în scrierile lor, nu-mi plac din start… Mi-e teamă să nu mă contaminez cu ideile lor, ori și mai grav să încep să scriu ca ei…. Glumesc, evident!…. Până la urmă nimic nu e nou sub soare și o poveste bună poate fi spusă în o mie de feluri…

————————-

Scriam rândurile de mai sus azi de dimineață. Între timp am văzut că mai mulți autori, editori sau simpli cititori s-au sesizat cu privire la ultima recenzie BSFF. Am mai văzut și cum unii autori își dădeau cu părerea despre cât de praf era ultima carte recenzată sau cum BSFF ar trebui să facă una sau alta. S-o spunem p’aia dreaptă… Autorii vor susține acest demers până când vor primi o recenzie negativă la o carte de-a lor… Apoi…

 

Photo: Dave Bleasdale
2 ani de Golemie

2 ani de Golemie

Pe 28 iunie Golem14 împlinește doi ani de existență. În arhivă se regăsesc, însă, postări mai vechi de 28 iunie 2014, și asta pentru că golem14.com a rezultat din mai multe proiecte anterioare adunate sub un singur acoperiș. Astfel, prima postare sub noul domeniu (format) a fost despre numele și tema blogului, urmată fiind de una despre Clubul de Lectură Nemira și o recenzie la Rendez-vous cu Rama.

Golem14 a strâns până acum 222 de postări și 139 de comentarii, ceea ce nu e mare lucru pentru un blog care încearcă să facă bani din blogging sau unul care caută popularizarea excesivă a unui anumit subiect, dar cum oricare din acestea nu reprezintă un scop în sine pentru Golem14, pot spune că sunt mulțumit de numărul lor pentru că eu îl văd ca pe un loc… sau ca pe o cutie… cu amintiri la care mă întorc uneori…

Din totalul de postări 88 au fost despre Science-Fiction, 87 despre Știință și 75 despre subiecte generale sau amestecuri dintre acestea și primele două.

În cei doi ani cele mai vizualizate postări au fost: “Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci și romani, așa cum se crede” (locul 1), “ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii” și “Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python” (locul 2) și “Top 14 cărți SF românești publicate în 2013” (locul 3).

Și pentru că mereu e loc de mai mult, Golem14 își sărbătorește existența lansând un nou CONCURS, în urma căruia câștigătorul va primi un volum din Exit. Povestiri de dincolo. Pentru a participa la concurs tot ceea ce trebuie să faceți este să lăsați în secțiunea de comentarii, în câteva cuvinte, impresia voastră generală (sau impresiile dacă aveți mai multe) despre golem14.com, până pe 27 iulie 2016. Câștigătorul vă fi desemnat prin tragere la sorți.

Photo: Void sector by KuldarLeement

Șase păpuși Matrioșka (concurs)

Șase păpuși Matrioșka (concurs)

Policier-ul face casă bună cu Science-Fiction-ul, motiv pentru care autoarea Silvia Chindea pune la bătaie una bucată roman polițist pentru cel care enumeră trei lucruri pe care le au cele două genuri literare în comun, printr-un comentariu la această postare. Concursul se desfășoară în perioada 16-22 mai a.c. Cel mai interesant răspuns va câștiga cartea. Comentariile nu vor fi afișate decât după terminarea concursului, pentru a nu permite participanților să se influențeze reciproc. Succes!…

6_papusi_matrioskaȘase păpuși Matrioșka este un roman polițist cu parfum clasic. Alert și incitant, te va purta pe urmele unui criminal ingenios, care tulbură viețile tuturor. Cele șase păpuși Matrioșka sunt, de fapt, șase evenimente înlănțuite invizibil, asemeni unor surori. Întâmplările sunt legate între ele, dar totuși independente, cuprinse într-o realitate autentică și surprinzător de tonică.

 

În povestea exterioară din Șase păpuși Matrioșka, comisarul Ion Dumitrache trebuie să dezlege misterul morții unei femei, victima unui accident de mașină. Indiciile conduc către patru suspecți, fiecare dintre ei având motive să o ucidă pe tânără. Un senator și soția acestuia, fratele senatorului și fostul iubit al victimei.

 

Pe măsură ce ancheta înaintează, lucrurile se complică și polițiștii numără încă două victime. Criminalul devine mai îndrăzneț și mai inventiv, iar oamenii legii nu reușesc să îi descopere identitatea. Dosarele vor fi clasate având autor necunoscut sau comisarul Dumitrache își va da seama cine este ucigașul în serie?

Mai multe despre activitatea scriitoricească a Silviei Chindea găsiți pe silviachindea.com

Update:

Câștigătoarea concursului este doamna/domnișoara Eliza Culea. Vă vom contacta în curând pentru a intra în posesia premiului.

 

CosmoCaixa Science Museum

CosmoCaixa Science Museum

Atunci când mi-am propus să vizitez CosmoCaixa Science Museum îmi imaginam că voi avea ocazia să văd varianta barceloneză a Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București. Am realizat încă de la început că lucrurile sunt puțin „altfel“ când am observat că sunt întâmpinat de un submarin în mărime naturală amplasat în fața muzeului, iar la intrare mă așteptau Darwin și Einstein (replici și ele în mărime naturală) pentru un selfie memorabil.

Partea cu selfie-ul nu e o fiță ci o invitație. Existau semne pe podea care îți arătau că din punctul X se poate face cel mai bine o poza normală iar din punctul Y iese cel mai bine un selfie. De asemenea, tot pe podea se găseau și dungi de diferite culori, exact ca în spitalele de urgență, care te duceau ca firimiturile lui Hansel și Gretel în diverse arii de interes fără să fii nevoit să memorezi vreo hartă a muzeului.

Un alt lucru interesant la intrare era imensitatea zonei destinate vestiarelor (unde puteai să-ți lași lucrurile în siguranță) și faptul că parterul era considerat nivelul 0 din cele -5 pe care aveam să le vizitam sub acesta, întreaga clădire fiind situată pe un versant.

Printre curiozitățile acestui muzeu aș mai menționa faptul că el este patronat de o bancă locală – CaixaBank și că se adresează științei în general, chiar dacă partea naturală (biologia) predomină. Spre deosebire de Antipa mi se pare că muzeul de față îmbină mai bine științele naturale în așa fel încât fie că ești biolog, fizician, arhitect sau simplu elev care dorește să înțeleagă măreția Naturii vei fi atras de exponate în egală măsură.

Astfel, dacă ajungeți vreodată prin Barcelona și doriți să vă petreceți o jumătate de zi (sau chiar o zi întreagă sâmbătă și duminică) într-un loc mai mult decât interesant, mergeți la acest muzeu și nu ratați următoarele:

  • Arborele vieții – o hală imensă în formă de spirală în mijlocul căruia se găsește un arbore amazonian în mărime naturală.
  • Replicile foarte reușite după Australopithecus sp. și Homo neanderthalensis sp. și toată zona destinată evoluției speciei umane.
  • Toate sistemele de la nivelul -5 care explică elementele de fizică prin exemple (vezi filmulețele de la sfârșitul postării) pe care le poți regăsi în natură sau care sunt demonstrate pe loc prin tot felul de mecanisme interactive. Dacă aș fi avut acces la astfel de exemple/mecanisme în școala generală poate că aș fi fost mult mai atras de fizică decât eram la vremea respectivă.
  • Reproducerea în mărime naturală (ocupa 1/3 din muzeu) a unei secțiuni de pădure amazoniană. Și nu orice secțiune, ci una inundată, unde găseai, pești, capybara (cea mai mare rozătoare), un crocodil, broaște țestoase, păsări etc. Un adevărat ecosistem, ce mai…
  • Colecția de insecte încastrate în chihlimbar (strămoșii insectelor din zilele noastre).
  • Proiecțiile 3D de la planetariu.
  • Cantina. Mâncare cât poți duce, bună și sănătoasă pentru o sumă modică.
  • Magazinul de suveniruri care e totodată și librărie, de unde poți pleca cu un suvenir educativ.

Mi-a plăcut foarte mult muzeul și în urma vizitării lui am rămas cu senzația că spaniolii investesc în educarea noilor generații și în promovarea științei mai mult ca noi. Un român care locuiește de 14 ani printre ei spunea despre spanioli că sunt foarte practici. CosmoCaixa Science Museum este un exemplu în acest sens.

360° videos

360° videos

Îmi plac mult filmele astea noi filmate la 360 de grade și mi-ar plăcea și mai mult dacă le-aș vedea cu o cască VR. Sunt atât de multe detalii pe care le poți observa parcurgând un astfel de film încât fiecare vizionare poate părea o nouă experiență. Am ales mai jos trei exemple de filme, filmulețe, video-uri filmate la 360 de grade: un reportaj la o fermă de servere Google, o înregistrare în timp real al unui zbor cu supersonice și un film Science-Fiction.

 

P.S. L-ați văzut pe paznicul care apare în fiecare cadru din primul filmuleț păzind reporterul să nu facă vreo prostioară pe la serverele Google? Cu cât e mai vulnerabil locul respectiv pentru un atac cibernetic cu atât mai aproape de reporter stă… În asta constă frumusețea filmelor filmate la 360 de grade. Se pot ascunde detalii interesante chiar în spatele camerei, de care, în filmele tradiționale, n-ai putea fi conștient.

Bloguri moarte

Bloguri moarte

Azi m-am apucat să fac curățenie prin feed-uri (rss, atomic, etc) și spre surprinderea mea am dat de foarte multe bloguri aflate într-un soi de letargie morbidă. Diferența dintre acestea și blogurile moarte fiind aceea că cele dintâi încă se mai găsesc on-line. Pe majoritatea autorilor din spatele acestor bloguri îi cunosc personal. Pe unii chiar îi înțeleg și bănuiesc că știu motivele pentru care s-au lăsat de blogăreală. Ceea ce nu înțeleg este motivul pentru care nu le închid definitiv. Personal am avut mai multe tentative de bloguri, site-uri, reviste online, portofolii, etc și pe toate le-am șters de îndată ce nu mi-au mai folosit.

E un sentiment neplăcut să cauți pe cineva pe internet și să dai de niște fosile de bloguri, care au reprezentat ceva la un moment dat în viața lor. E aceeași senzație pe care o ai când treci pe lângă casele părăsite.

În cazul în care ai avut un blog de care nu-ți mai pasă (din varia motive) găsesc că ai câteva opțiuni la îndemână:

  1. Lasă un mesaj de adio – Am fost surprins să găsesc la un moment dat un blog la care un distins domn muncise din greu. Apoi într-o bună zi i s-a pus pata pe comunitatea din care făcea parte, i-a zis adio și a plecat din on-line (sper, în real). Nu însă înainte de a-și justifica decizia și de a lăsa publicului accesul liber la munca sa. În cazul asta ar fi fost păcat să-l închidă pentru că blogul respectiv reflecta și încă reflectă o parte din istoria unei comunități.
  2. Lasă un mesaj de redirecționare – Ceva de genul: Băi vezi că ne-am mutat aici! și dă un link către noul website. Mai nasol e când găsești un asemenea mesaj și-ți dai seama că oamenii s-au pierdut pe drum (nu există niciun nou website).
  3. Transformă-l – Ai evoluat, și din blogger ai devenit autor sau aloci timpul tău altor activități? Foarte bine… ia o temă bună și transformă-l în portofoliu sau website de autor. Postează pe el ocazional, doar ce este relevant pentru noul tău statut.
  4. Șterge-l!… Simplu. Delete și nu-ți face grijă pentru istoria internetului căci dacă blogul tău a însemnat ceva in lumea asta virtuală, atunci vei găsi bucăți din el aici – archive.org
  5. Șterge-l și iar șterge-l!… Nu știu câți dintre cei cu bloguri moarte realizează asta dar ignorarea propriilor bloguri (mai ales dacă sunt Blogger sau WordPress) blochează aiurea niște subdomenii. Unul care chiar vrea să scrie pe un blog se vede nevoit să-și rezerve nume imposibile de tipul shewhofightsmonsters.blogspot.com

Mi-ar plăcea să pot vedea unele bloguri reînviind precum Lazăr. Sunt oameni în spatele lor care îmi fac o deosebită plăcere să-i citesc. Poate pomenindu-i vor face ceva în sensul asta.

Pomelnic cu blogurile moarte (din feed-ul meu):

PS: dacă ai impresia că Facebook, Google + sau Twitter înlocuiește ceea ce poate face un blog, te înșeli. Un blog nu e îngrădit într-o rețea de socializare unde trebuie să ai cont ca să intri sau unde postările tale sunt luate de val (de ex. de postările plătite sau de spam).

Cover: Hugo Simberg – The Garden of Death

Confluențe: Nu e suficient să fii inteligent, mai trebuie să te și naști unde trebuie…

Confluențe: Nu e suficient să fii inteligent, mai trebuie să te și naști unde trebuie…

Articolul a făcut subiectul emisiunii Planeta Radio – Univers Științific, din 2 februarie 2016 (un interviu de Mihaela Ghiță)

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2016

La întrebarea “Ați mers vreodată cu avionul?…”, mulți vor răspunde afirmativ. O parte din cei întrebați vor completa că folosesc în mod regulat acest mijloc de transport. În orice situație v-ați afla (călător ocazional sau navetist), sunt convins că la întoarcere în țară ați putea recunoaște un zbor spre România, din toate zborurile unui aeroport străin. Cum? Păi, lăsând la o parte lucrurile evidente, precum afișajul cursei și limba vorbită, veți recunoaște în primul rând fizionomii familiare (în fond și la urma urmei locuitorii unei țări se încadrează în tipare finite și deci se aseamănă mai mult între ei decât o mulțime mixtă).

Dacă veți stărui și mai mult în această analiză, în timp, veți putea observa și tiparele comportamentale. De pildă, cozile la români sunt multistratificate. Toată lumea vrea să ajungă prima în avion (deși se știe că aeronava nu va decola fără să-i ia la bord, pe toți cei prezenți). De asemenea, românii au prostul obicei de a lua foarte multe bagaje și aproape pe toate le prezintă drept bagaje de mână (motivul variază de la a face economie până la teama de a nu fi pierdute în timpul vreunei escale). Apoi, românii aplaudă uneori ca și cum ar fi fost un mare noroc că au ajuns teferi la destinație sau… se ridică de pe scaun, la aterizare, cu mult înainte de a primi acceptul echipajului de bord. Politețea și curtoazia pe care o regăsești în zborurile dintre alte țări, sunt înlocuite uneori la cele spre România, de huiduieli și înghionteli (întotdeauna se găsește câte unu care se crede mai șmecher decât toți ceilalți)… și tot așa…

Aceste exemple nu au scopul de a-i denigra pe români. Sunt convins că și celelalte populații își recunosc semenii după tipare fiziologice și comportamentale specifice.

Ca să înțelegeți unde vreau să ajung cu acest raționament vă îndemn să vă gândiți la următoarea problemă. Dacă Einstein nu s-ar fi născut, am fi cunoscut noi cei de azi, Teoria relativității?

În ajutorul răspunsului vin cu următorul exemplu. În 1900 comunitatea științifică lua notă de observațiile a patru savanți (Erich von Tschermak, Hugo de Vries, Carl Correns și William Jasper Spillman), care ajunseseră la o concluzie unanimă în ceea ce privește legile eredității… Ceva mai târziu a ieșit la iveală faptul că aceste legi au fost descoperite și chiar publicate trei decenii mai devreme, de către un singur om, un membru al Ordinului Augustinian*, pe numele său Gregor Mendel. Cel din urmă le-a dedus folosindu-se de experimente pe mazărea cu bob zbârcit sau neted, verde sau galben. Exemple de genul acesta se regăsesc în mai toate domeniile științei. Atribuirea meritelor unor descoperiri este până la urma rodul istoricilor și a dovezilor strânse de aceștia.

Astfel, dacă Einstein nu s-ar fi născut, mai devreme sau mai târziu tot s-ar fi născut un echivalent al său… un om sau un grup de oameni care într-un anumit context ar fi ajuns la aceleași concluzii.

Sâmburele unei idei există în sânul unei populații cu mult înainte ca geniul să se nască pentru a pune cap la cap toate piesele unui puzzle oarecare. Luați ca exemplu pentru această afirmație, ideile din literatura Science-Fiction care preced actul descoperirii științifice prin proiectare fictivă…

Geniul reflectă populația sau grupul de oameni din care se trage. Acesta este un adevăr dovedit nu o simplă ipoteză.

Einstein dacă nu ar fi emigrat în 1933, în SUA, risca să rămână în memoria colectivă unul din cei mulți necunoscuți șterși de pe fața pământului de Cel de-al Doilea Război Mondial. Și atunci, nu pot să nu mă întreb, câte minți sclipitoare nu s-au pierdut în neant? Oameni neștiuți, necunoscuți, nebăgați în seamă, simpli pasageri prin viață… și asta doar pentru că nu au avut un context favorabil sau o șansă ca născocirile lor să devină accesibile în primă fază unor oameni capabili să le înțeleagă și apoi, întregii umanități. Eu cred că sunt multe în istoria omenirii, de aceea nu e îndeajuns să fii inteligent/genial dacă nu ai și un mediu propice care să-ți recunoască sau să-ți valorifice genialitatea/inteligența.

În ceea ce privește relația dintre individ și grupul în care trăiește, un studiu recent realizat de economistul Garett Jones de la George Mason University a scos la iveală existența unui „paradox al IQ-ului“. Studiul se referă la legătura dintre IQ-ul unei populații și venitul mediu al indivizilor acelei populații. Concluzia trasă în urma corelațiilor statistice, a fost aceea că un om va avea un venit mai mare dacă populația din care face parte, și deci nu el (individul), are un IQ mai mare.

Acest paradox derivă în primul rând din atributele unei populații inteligente:

  • Inteligența prezice un comportament ce implică mai multă răbdare;
  • Inteligența prezice un comportament mai social;
  • Inteligența prezice o mai bună performanță a muncii în echipă;
  • Dacă ești înconjurat de oameni mai productivi, vei fi la rândul tău mult mai productiv.

Rezultatele studiului au fost publicate în cartea “Hive Mind: How Your Nation’s IQ Matters So Much More Than Your Own”

Autorului studiului afirma:

A fi înconjurat de persoane inteligente este mult mai important decât a fi inteligent. Aceasta înseamnă că ar trebui să vă pese de valorile medii ale IQ-ului din țara dumneavoastră, dacă doriți să vă îmbunătățiți situația economică, pe termen lung. De exemplu, efectul este de aproximativ trei ori la nivelul întregii țări comparativ cu nivelul unui stat federal american, așa că s-ar putea să nu merite să vă deplasați peste granițele statelor federale pentru a obține vecinii mai inteligenți, însă nu vă pot descuraja, dacă optați să vă mutați în Singapore, care este de altfel un loc minunat.

*un fel de călugăr.

Referințe:

Photo4 Ways to Make Your Business Stand Out Among the Crowd

Final Frontier 2016

Final Frontier 2016

În weekend-ul 2-3 aprilie în București are loc a cincea ediție a singurului târg de carte SF & Fantasy din țară. Fanii genului și cititorii înfocați sunt așteptați între orele 11:00 și 19:00 la Connect Hub (B-dul Dacia nr 99, la Piața Spaniei).

Ediția din acest an a fost pusă la cale de un consiliu extraterestru, dar nu va speriați, nu e un atac: au adunat toate elementele pe care le așteptați și unele noi, in semn de pace – evenimente, happening-uri și invitați surpriză. Veniți să va întregiți colecția de cărți SF & Fantasy de la edituri precum Nemira, Paladin, Millenium, Crux, Tritonic, RAOsi îndrăzniți să explorați lumile fantastice în limba engleză cu volumele aduse de Books Express. Extratereștrii aproba!

Romanele grafice și benzile desenate vin de la HAC!BD, The Walking Dead și LEX Shop. Pasionații de board games sunt așteptați la standul Red Goblin. Și vă încurajăm să vă chivernisiți bine bugetul pentru a nu rata figurinele și articolele de colecție. Consiliul intergalactic le supraveghează de ani buni.

Sunteți avertizați că la Final Frontier și-au anunțat prezența Cavalerii Jedi, Darth Vader, dar și Kylo Rensi o suită de alte personaje fantasy. Și ei vin cu gânduri pașnice, ba chiar vă pregătesc un joc trivia cu premii la fel de fantastice :). Nu am uitat nici de cei dornici de acțiune pentru care am pregătit ateliere de scriere creativă și de benzi desenate.

Stați cu ochii pe site-ul oficial și nu uitați de Evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți.

ff2016_1

Later update: Program

SÂMBĂTĂ 2 aprilie

11.00 – 11.45 Books Express The Expanse: Utopia cuceririi spațiului și extinderea galactică a umanității Invitați: Cristi Mărculescu și Vasile Decu

11.45 – 12.30. HAC!BD. Dealu Turcesii, Paradigme si Ionita Tunsu.Un haiduc de București. Prezintă: Dodo Niță, Puiu Manu

12.30 – 13.00. Lansare de carte. Nic Dobre – Căldura ghețarilor. Invitați: Nic Dobre, Alexandru Lamba şi Adina Ailoaiei

13.00 – 14.00. Secția 14. Invitați: Iulia Albota, Maria Bumbar, Mihai Alexandru Dinca, Andrei Duduman, Valentin Goran, Alexandra Medaru, Tudor Scânteie

14.00 – 15.00. HAC!BD. Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor. Lectură din volumul 2. Prezintă: Marian Coman, Mihai Ionascu

15.00 – 15.30 De la Conan Barbarul la distopie și stele. Lansare de carte: Robert E. Howard –Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște (primul titlu din proiectul Crux Publishing “Integrala Robert E. Howard”), Ciprian Mitoceanu – Insula Diavolului (al doilea volum din seria Predestinare genetică), Ana-Maria Negrilă – Regatul sufletelor pierdute (primul volum din seria Stelarium) Prezintă: Andreea Sterea Invitați: Oliviu Crâznic, Șerban Andrei Mazilu, Florin Pîtea și Mara Radu

15.30 – 16.15. Nemira. Colecția Nautilus. Invitați: Ana Nicolau, Liviu Szoke

16.15 – 17.00. Paladin. Lansare de carte. James Corey – Trezirea leviatanului (traducere de Mihai-Dan Pavelescu), Brandon Sanderson – Elantris (traducere de Iulia Dromereschi), Pierce Brown – Furia roșie (traducere de Iulia Pomagă). Prezintă: Matei Sâmihăian Invitați: Ionuț Bănuță, Michael Haulică, Liviu Szoke

17.00 –  19.00. Edituri, colecții Moderator: Liviu Szoke. Invitați: Ana Nicolau (Nemira), Bogdan Hrib (Tritonic), Șerban Andrei Mazilu (Crux), Horia Nicola Ursu (Millennium)

DUMINICĂ 3 aprilie

11.00 – 11.15. Lansare de carte. Mihail Grămescu – Opere complete, vol. 4 (Tracus Arte, 2016) Prezintă: Cătălin Badea-Gheracostea

11.15 – 11.45. Lansare de carte. Aurelia Chircu – Din ştreang (ed. Bookmasters, 2016) Prezintă: Doina Roman Invitați: Aurelia Chircu, Alexandru Lamba şi Adina Ailoaiei

11.45 – 12.30. Lansare de carte.  Lucian Dragoș Bogdan, Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Florin Purluca, Liviu Surugiu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu – Exit, povestiri de dincolo, (Eagle, 2016) Prezintă: Cătălin Badea-Gheracostea Invitați: autorii

12.30 – 13.15. Milennium. Lansare de carte. Ioana Vișan – Secvență de zbor, Lucian Dragoș Bogdan – Povestiri fantastice Prezintă: Horia Nicola Ursu Invitat: Lucian Dragoș Bogdan

13.15 – 14.00. Tritonic. Lansare de carte: Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie, Aurel Cărășel – Galaxia sudică Prezintă: Bogdan Hrib Invitați: Michael Haulică, Alexandru Lamba

14.00 – 15.00. Nemira. Optimismul distopiei? Pornind de la romanele Vegeta&Mineral Invitați: Cristi Mărculescu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu

15.00 – 17.00. Percepții, observații, tendințe în ficțiunea de gen Moderator: Dan Doboș Invitați: Lucian Dragoș Bogdan, Michael Haulică, Bogdan Hrib, Adina Speteanu, Liviu Surugiu, Dănuț Ungureanu

17.00 – 17.45. Editura Eurostampa. Lansare de carte. Colecția Insolit: Marcel Luca – Caroline Project, Darius Luca Hupov – Elegie pentru un triunghi, Adrian Chifu – Drumul spre casă. Prezintă: Cornel Secu, Daniel Timariu

Visele lui Dali

Visele lui Dali

Ți-ai imaginat vreodată cum e să călătorești în mintea unui artist?… Dar în universul capodoperelor sale?… Pare ușor imposibil, nu? Ei, nu chiar. Vă invit să pășiți într-o astfel de lume, vizionând acest video. Lumea lui Dali.

Nu, nu e un video oarecare, ci e unul care se apropie foarte mult de cum percepem noi realitatea, adică e “filmat” la 360 de grade. Este, de fapt, o reprezentare 3D expusă 2D, în care privirea spectatorului este independentă – el poate privi oriunde în timpul filmului exact ca într-un carusel tematic. Folosiți săgețile din colțul din sus al ferestrei video sau trageți cu mouse-ul de imagine, pentru a înțelege mai bine despre ce e vorba…

Photo: Caravana lui Dali de Aram Vardazaryan

 

Câinele din Baskerville

Câinele din Baskerville

Mâine 6 februarie de la ora 11:00, Cosmin Ciotlos moderează ultima întâlnire din cel de-al treilea modul al clubului de lectură pentru adolescenți Fanbook Scriitori Contemporani, ținut în incinta Librăriei Humanitas de la Cişmigiu.

Vom fi pe urmele lui Sherlock Holmes, vom dezbate ”Câinele din Baskerville” de Arthur Conan Doyle, vom vorbi despre investigări criminalistice, cercetarea entomologică, mistere și expertize cu Florin Stanciu de la Institutul Național de Criminalistică și cu Lavinia Iancu de la Muzeul Antipa.

Later edit:

fanbook_06.02.2016

Mai multe fotografii de la eveniment aici: FANBOOK SCRIITORI CONTEMPORANI 6 FEBRUARIE 2016

Golem14 n-a murit, Golem se transformă!

Golem14 n-a murit, Golem se transformă!

Golem14 a dispărut din online câteva zile. Doar o mână de oameni i-au sesizat lipsa, în rest liniște. Site-urile cad și mai devreme sau mai târziu, reapar. Nu-i nimic spectaculos în asta.

Și uite așa, într-o zi cu soare îți crapă un plugin și dintr-o dată te plesnește o drăgălașă și nefolositoare “500 Internal Server Error”. Apoi dă-i și discută cu suportul tehnic despre filozofia erorii, care de fapt ascunde o altă eroare și pe care numai un vraci (administrator de sistem) poate să ți-o descifreze, căci tu nu ai acces la mai nimic. Ritmul discuțiilor atinge viteza maximă de un email pe zi (în weekend) și până înțelegi ce naiba se întâmplă…. trece timpul… Și… ca să nu te plictisești îți imaginezi cum ai pierde bani frumușei dacă website-ul tău ar fi fost vreun magazin online sau ar fi avut vreun alt profil, în care menținerea non-stop online ar fi fost vitală pentru business-ul tău.

Îmi doream de ceva vreme să fac saltul către un server în cloud. Mă documentam, tatonam terenul, testam diverse chestii, iar ultimul incident avea să grăbească puțin lucrurile.

Treaba stă în felul următor. Dacă vrei un website/blog, cel mai simplu e Blogger-ul – soluția gratuită de la Google. Vrei ceva mai avansat, mergi spre WordPress, Joomla, Tumblr sau altele… Vrei ceva specific, cum ar fi să zicem un mediu de dezvoltare Python, te îndrepți către soluții dedicate (Python Anywhere, Openshift, Google App Engine, etc)…

Și dacă vrei de toate, și WordPress și mediu de testare și control aproape total (bine… cât timp nu ai serverul tău fizic, există întotdeauna limite hardware sau financiare, politici de securitate și tot felul de opreliști. Și chiar dacă ai avea server-ul tău, unde să-l ții, în cămară?… O să râdă Telekom-ul, RDS-ul, UPC-ul și mai ales ENEL-ul de tine la fiecare cădere a rețelei)… Ei bine… atunci te îndrepți către un server virtual… în cloud… unde la același preț primești mult mai multă libertate decât de la un web-host normal (de ex: de 5 ori mai mult spațiu de stocare, găzduire în SUA, Europa sau Asia, posibilitate de upgrade resurse în timp real, etc), cu o singură condiție… și anume să ai habar cu ce se mănâncă toată treaba… Slavă internetului că există Google și oameni dornici să împartă din experiența lor… Răbdare și timp să ai, și le rezolvi pe toate.

Trăim vremuri interesante… Cine se plânge că nu are de unde învăța, e orb!… Un orb din ăla care moare de foame bâjbâind pe lângă munți de hrană… Hrana minții!…

Photo: daenzar.deviantart.com

Pierderile umane în Al Doilea Război Mondial

 

Un documentar bazat pe date despre război și pace, The Fallen of World War II analizează costul pierderilor umane în Al Doilea Război Mondial și compară dimensiunile numerice ale pierderilor umane din alte războaie, inclusiv tendințele și conflictele recente.
Scris, regizat, codificate, narat de twitter.com/neilhalloran
Sunet și muzică de twitter.com/Dolhaz

Pentru versiunea interactivă, bilete și multe altele: fallen.io

Durata de viață

Durata de viață

De câte ori nu v-ați întrebat cât trăiește o altă făptură?… Sau… Câți constientizează cât de puțin sau cât de mult trăiesc unele animale?

În fotografia de mai sus este o efemeridă. Când am surprins-o era deja moartă. Mi s-a parut că stătea pe pervaz ca și cum s-ar fi rugat la lumină.

Cu câteva zile în urmă nici măcar nu exista. Nu a cunoscut foarte multe lucruri din lumea asta pentru că a rămas prizonieră în camera în care întâmplător a intrat. Un om a închis fereastra.

Club Science Fiction

Club Science Fiction

Distanța dintre știință și fantastic este tot mai mică și ne îndreptăm spre vremuri în care această distanță va fi și mai mică. Atât de mică încât nu vom mai putem face distincție între ele – fantasticul (magia) va deveni știință neînțeleasă… Scriitorii genului Science Fiction au prevăzut asta cu mult timp în urmă. Aceștia sunt adevărați exploratori ai realităților alternative, a ceea ce ar fi putut fi sau a ceea ce va putea fi. Prin creațiile lor literare, ei ne pregătesc pentru viitor și ne provoaca să meditam la trecut. Ambele, în ipostazele alternative.

Descoperă universul fantastic al lui Frank Herbert, Isaac Asimov, Hannu Rajaniemi, China Mieville, Vernor Vinge, Ray Bradbury, Ursula K. Le Guin, Stanislaw Lem, Arthur C. Clarke și al altor scriitori de Science Fiction la Clubul de Science-Fiction dedicat adolescenților şi tinerilor din cadrul Bibliotecii “Ion Creangă”.

Moderatorul Clubului de Science Fiction, Florin Stanciu, este un evanghelist al genului. El le-a vorbit tinerilor despre cărțile, scriitorii și lumea science-fiction-ului cu diverse ocazii (East European Comic Con 2015, Conferințele Bookland, etc.), participă la evenimentele care au legătură cu acest acest gen literar, îi place să recenzeze cărțile pe care le citește și din când în când mai și scrie…

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Societatea Română de Science Fiction și Fantasy.

Temele întâlnirilor:

  • 5 noiembrie – SF-ul apocaliptic şi post-apocaliptic
  • 12 noiembrie – Dieselpunk
  • 19 noiembrie – Space opera
  • 26 noiembrie – Planetary romance
  • 3 decembrie – Călătoria în timp
  • 11 decembrie – Mistery fiction

club_sf_2

Eveniment pe Facebook

Captur te îndeamnă la prostii…

Captur te îndeamnă la prostii…

Îmi place cum arată Renault Captur. Prea mult plastic după părerea mea și a unora mai avizați (vezi un review complet pe buhnici.ro), însă uiți repede detaliul ăsta (vital) când o vezi … Îți cam fură privirea, pe stradă… Ți-o fură de asemenea și în reclama de mai jos…

Și ca să nu o mai lungesc mult… Ce dracu’ au avut ăștia cu carasul auriu?… De ce-l fac sinucigaș?… Ce?… Nu înțelegeți?…

Să vă explic… În reclama de la Captur, un Meteor goldfish – o varietate de Carassius auratusse hotărâte el de nebun să urmărească mașina mișto prin tot felul de băltoace, pahare și pipi de cățel, ca în final să ajungă în ocean unde găsește chipurile viața adevărată…, libertatea… CAPTURE LIFE!

Daaa cool!… Minunat!… poate pentru copiii sub 5 ani sau pentru persoane cu retard mintal…. Pentru că marea majoritatea a copiilor din era pre-internet și-au dorit la un moment dat să aibă un pește… și mulți au trecut prin experiența creșterii peștilor de acvariu (cadru de cornier și chit alb, apoi silicon și geam de 6 mm, pompe, filtre, pietriș, melci, sanitari, guppy, scalari și carasul auriu – care era cel mai popular, ș.a.m.d.). Și acești copii, deveniți între timp adulți, cu slujbe și putere de cumpărare, știau și mulți încă încă își mai amintesc un lucru elementar… Un caras auriu este o specie de apă dulce!… APĂ DULCE!!!

Bagă un caras auriu în ocean și o să-l vezi cu burta în sus, cât ai zice pește…

Ce să înțeleg din spotul publicitar al celor de la Renault, că ești un soi de sinucigaș dacă alergi după un Captur?

Confluențe: Cum mai moare omul?

Confluențe: Cum mai moare omul?

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.2/Vara 2015

Când va fi să mori, nu te uita la întunericul dinainte, ci la lumina ce lași în urmă. Și te vei stinge cu zâmbetul pe buze. ~ Nicolae Iorga

Am întâlnit de curând o persoană care găsea amuzant faptul că cineva a murit înecându-se cu o merdenea… și nu oriunde ci în fața unui spital. Pare stupid să mori tocmai de la o merdenea… dar cruntul adevăr e că se poate muri din lucruri și mai mărunte. Exemplific în acest sens cazul celor care se îneacă în propria vomă sau copii care mor pentru că părinții lor “nu cred” în vaccinuri, ori cei care refuză ajutorul medical din motive religioase.

Ceea ce este interesant este faptul că moartea survine în general din cauza unei lipse: lipsa aerului, lipsa apei, lipsa sângelui… până și lipsa norocului pentru cei care se găsesc în locul nepotrivit la momentul nepotrivit (vezi aici accidentele de orice fel) și asta pentru că așa cum spune Richard Dawkins în renumita sa carte “Gena Egoistă”, noi oamenii suntem niște “mașini de supraviețuit”. Cu alte cuvinte în fiecare secundă a vieții noastre luptăm să supraviețuim… Și cum orice mașină necesită o mulțime de lucruri pentru a i se asigura funcționarea (carburant, ulei, curent electric, etc) așa și noi (organismele vii) avem nevoie de o suită de resurse pentru a supraviețui (oxigen, apă, hrană, vitamine, echilibru hormonal, etc).

Ce e și mai interesant e că noi oamenii cam uităm principiile după care ne funcționează organismul și ne place să dramatizăm cazurile izolate în loc să ne axăm pe adevăratele surse ale morții în cadrul speciei noastre.

Un studiu privind cauzele majore ale morții la specia umană realizat în 2013, a scos în evidență faptul că există o relație de cauzalitate între locul în care te naști și cauza morții. Această relație are la bază comportamentul uman și poate varia în timp și spațiu.
De exemplu, în momentul de față în Siria principala cauză a morții este războiul, în Africa se moare din cauza infecțiilor: tuberculoză, HIV/SIDA, malarie și diaree. În Arabia Saudită se moare din cauza accidentelor auto, pe când în unele țări din America de Sud se moare din cauza războaielor dintre cartelele drogurilor. În China se moare din cauza accidentelor vasculare cerebrale în timp ce în lumea bună (SUA, Europa, Rusia, Australia și o parte din America Centrală) principala cauză a morții sunt bolile de inimă.

Așadar, în zilele noastre, la nivel global, omul moare de inimă. Însă pentru a ajunge să ai acest “privilegiu” trebuie mai întâi să te naști, să te dezvolți corespunzător și să te ferești de toate celelalte cauze ale morții (infecții, accidente, crime, etc).
Nu am menționat întâmplător nașterea ca primă condiție… Statisticile ne arătă că marea majoritate a pierderilor speciei umane au loc la nivelul nașterilor premature și a vieții intrauterine. Această cauză este îndeosebi prezentă în țările sărace unde populațiile sunt expuse unor riscuri eliminate sau ținute sub control în țările dezvoltate.

În ciuda acestor cifre există și o veste bună – speranța de viață a crescut în comparație cu perioadele anterioare din istoria speciei umane.

high_vs_low_incomePe de altă parte populația umană continuă să crească (în 2024 vom fi 8 miliarde), ceea ce e bine și rău în același timp. E de bine, pentru că nu există riscul să dispărem prea curând, e de rău pentru că această creștere populațională are loc în zonele sărace ale planetei.

Și acum se ridică următoarea întrebare: pentru binele speciei, care variantă e mai bună – o populație cu o speranță de viață mai mare, dar redusă numeric, ori o populație cu o speranță de viață mai mică dar cu o populație mare?

Părerea mea este că cele două ipostaze, luate separat, nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a afirma că una este mai bună pentru specia umană decât cealaltă. Însă luate ca un tot unitar, ca un gradient de trecere de la o stare la alta, specia ar avea suficientă diversitate încât să suporte eventualele șocuri pe care Natura ni le va oferi de acum în colo…

La final, dacă sunteți curioși să aflați care e probabilitatea să muriți în următoarea perioadă, urmăriți acest link.

my_death

Moartea e o certitudine… Bucurați-vă de timpul pe care îl aveți pe această planetă…

Resurse:

Un calcul simplu…

Azi m-am întâlnit în tramvai cu un coleg, care s-a hotărât (ori a fost obligat de împrejurări) să încerce și el acest mijloc de transport, după o lungă perioadă de condus autoturismul personal. Incomodat de înghesuiala specifică orei și-a făcut loc și a ajuns în dreptul meu doar după două-trei îmbrânceli inerente. Se vedea pe chipul său bucuria reușitei și câteva picături de sudoare.

remember_facebook

– Aglomerat mai e…
– Daahh mhhh ghhh, am mormăit eu ceva cu nasul într-un articol.

Las apoi telefonul din mână și mă pregătesc să-i țin omului companie, convins fiind că nu voi citi nimic tura asta. La care el îmi spune:

– Nu! Stai liniștit, citește în continuare… Știu cum e… Ți-am citit postarea aia cu timpul pe care îl petreci în trafic…

– Haaa?!… Uite o idee care s-a păstrat în timp, mi-am șoptit în gând oarecum surprins… Apoi a urmat o conversație plăcută care a făcut ca timpul și chinurile ratb-ului să treacă neobservate…

Acasă am scormonit în Facebook după postarea cu pricina. Era veche de mai bine de doi ani. O redau mai jos :

În fiecare zi pierd 45 de minute pe drum spre muncă şi încă 45 înapoi… Asta înseamnă cam 7 ore şi jumătate pe săptămâna (5 zile lucrătoare).

Dacă anul are 52-53 săptămâni, scăzând concediu şi unele zile libere, mai rămân aproximativ 48 de săptămâni, ceea ce înseamnă cam 360 ore, adică… 15 zile dintr-un an pierdute prin mijloacele de transport.

Dacă muncesc minim 35 de ani… rezultă că ajung să pierd 1 an şi jumătate din viața aiurea prin tramvai, autobuz, troleibuz sau metrou, de cele mai multe ori în înghesuială, cu moși, babe şi specimene cu mirosuri dubioase…

Aş putea să-mi iau o mașină… ceea ce înseamnă ca aş scuti cam 30 minute pe zi. Tot rămâne 1 an din viață… pe drum. Mult!…

Pregătirea mea profesională nu-mi permite să muncesc de acasă, căci m-am gândit şi la varianta de a merge la job… stând în vârful patului 😀

CONCLUZIE: Dom’le! Să inventeze cineva odată teleportarea aia!!!… :))

(Facebook 20 februarie 2013)

Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python

Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python

Interpretatorul Python, adică programul care transformă liniile de cod ale limbajului de programare cu același nume, în comenzi reale, îl găsești sub două versiuni (v2 și v3) pe site-ul oficial www.python.org. Tot acolo găsești toată documentația de care ai nevoie, link-uri către comunitățile locale (ex: Grup de Utilizatori Python din Romania) și link-uri către diverse resurse de bază (ex: manual tradus în limbă română, scris de olandezul Guido van Rossum – inventatorul limbajului de programare Python, poate fi descărcat de aici: Tutorial Python 2.2).

Python 2 vs Python 3

Cu care din cele două sa încep?, este întrebarea pe care și-o pune orice începător. Imaginați-vă Python 2 ca fiind un bătrân cu multă înțelepciune și experiență de viață pe când Python 3 este un tânăr talentat care promite multe. Eu am ales să le învăț pe amândouă ca și cum ar fi unul singur (baza e cam aceeași), vânând micile diferențe. Până acum m-am lovit doar de trei: modul de scriere a funcției Print, împărțirea numerelor reale și prezența sau absența unor librarii. O părere generală pe această temă găsiți aici: What should I learn as a beginner: Python 2 or Python 3?, sau una tehnică, aici: Python 2 vs. Python 3: How to Choose.

Cursuri

Există o mulțime de cursuri care te ajută să înveți Python. Cum e firesc, unele sunt gratuite, altele contra cost. Mai jos am enumerat cursurile peste care am dat în căutările mele și care sunt gratuite sau cel puțin accesibile. Cursurile sunt etichetate cu #începător, #mediu sau #avansat în funcție de grupul căruia i se adresează.

Cursuri COURSERA

Cursuri UDEMY

Alte cursuri gratuite

Cursuri pe care le găsești pe torrente

Integrated Development Environment (IDE)

Pentru a scrie Python nu ai nevoie decât de Notepad. Totuși ca începător, dacă vrei să ai viața mai ușoară, încearcă înainte de toate un Integrated Development Environment. Un IDE este un program care îți “colorează” codul în așa fel încât să fie ușor de parcurs, îl verifică și pe alocuri scrie fragmente de cod pentru tine, ajutându-te să fii rapid și eficient. O mulțime de erori apar datorită tastării greșite sau a uitării unor caractere, un IDE te va ajuta mult în a depăși problemele de acest fel.

  • IDLE (Phyton GUI) – Cel mai simplu IDE vine deja integrat în versiune de Python pe care o ai instalată (caută-l în folderul interpretatorului Python).
  • Notepad++ – După cum se poate ghici din denumirea sa e un Notepad mai altfel… Adică e un fel de super-notepad care te ajută să scrii linii de cod în diverse limbaje de programare. Tot ce trebuie să faci e să-l descarci, să-l instalezi și apoi să adaugi plugin-urile specifice pentru Python (PyNPP, Python Indent, Python Script, etc). Nu ar fi rău să adaugi și alte plugin-uri cum ar fi cele pentru HTML, XML etc. pentru că vei avea nevoie de ele mai târziu când te apuci de diferite proiecte.
  • PyCharm – E cel mai tare IDE pentru Python la ora actuală. Pentru mine a fost mană cerească… Acest IDE se prezintă sub mai multe versiuni (Educational, Community Edition și Professional). Vă recomand folosirea lor exact în ordinea asta. Primele două sunt gratuite, iar ultima contra cost. După ce ați trecut de faza de profan, Community Edition vă va satisface majoritatea nevoilor. Apoi când lucrurile devin mai complicate puteți opta pentru a cumpără versiunea pro sau puteți migra către un alt IDE concurent, care este open source – PyDev (Python IDE for Eclipse).
  • O listă cu toate IDE-urile pentru Python găsiți aici:      http://wiki.python.org/moin/IntegratedDevelopmentEnvironments

Medii de testare

Să presupunem că ai chef să scrii niște cod pe care să-l testezi și nu te găsești tocmai în fața PC-ului tău (cu de toate) de acasă. Atunci, poți apela la unul din următoarele instrumente:

Web

  • codeskulptor.org – este playground-ul pentru cursul Coursera – An Introduction to Interactive Programming în Python (vezi mai sus);
  • repl.it – este preferatul meu. Arată bine și e o platforma care se adresează mai multor limbaje de programare în caz ca vrei să testezi și altceva.
  • pythonanywhere.com – acesta este un server de găzduire unde se pot testa proiecte mai complexe ce implică interfața web ca django, CherryPy etc.

Android

Testimonials

  • How to Learn Python in Five Minutes – O prezentare scurtă și la obiect realizată de Daniel Moniz, despre ce trebuie să faci ca să înveți Python și apoi să-ți iei o slujbă în domeniu.

 

  • From nothing to daily use – How Python changed my work life – Poate nu veți înțelege chiar tot ce spune Jay Gattuso în filmulețul de mai jos, însă rețineți ideea de bază – chiar dacă uneori habar nu aveți cu ce să începeți sau mai rău, ce faceți, concentrați-vă pe a rezolva o problemă și… mai devreme sau mai târziu veți găsi resursele necesare pentru rezolvarea ei. Nu o să vă iasă din prima cel mai bun cod… însă important e să rezolve problema și apoi în timp vă puteți concentra și asupra optimizării lui.

Alte resurse:

Cover: Marcelo Martinovic

Later update: Cel mai mișto curs de care am dat până acum (pentru android și nu numai): http://www.sololearn.com/Course/Python/

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Lăsând la o parte componenta politico-religioasă, primirea refugiaților de către statele dezvoltate din nordul Europei are efecte benefice pe termen lung. Mă refer aici la fluxul de gene care are loc ca rezultat al unui asemenea eveniment.

Nu e pentru nimeni o noutate faptul că dezvoltarea anumitor țări este strâns corelată cu îmbătrânirea și micșorarea populației. Vrem-nu vrem acestea sunt efectele indirecte ale unui “trai bun”. De exemplu, în țările civilizate tinerii amână procrearea până după 30-35 ani, ca între timp să-și câștige independența financiară și implicit să-și urmeze idealurile legate de carieră. Această amânare este strâns legată și de speranța de viață care este mai mare în Europa decât în țările din nordul Africii.

Când o populație se micșorează și implicit gradul de consangvinizare crește, acea populație își pierde diversitatea genetică, ceea ce înseamnă că este mult mai vulnerabilă în fața schimbărilor majore.

Un flux de gene (noi) într-o populație de acest fel (vezi populațiile din nordul Europei) ar avea ca efect în următorii 30 de ani apariția fenomenului de Heterozis.

Heterozis = superioritate selectivă a heterozigoților, tradusă printr-o creștere a fertilității, dimensiuni corporale, robustețea generală, a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. Apare la descendenții rezultați din încrucișarea a două organisme (linii) genetic deosebite (…) ~ adaptare după C. Maximilian, D.M. Ioan – Dicționar Enciclopedic de Genetică, Ed. Științifică și Enciclopedică.

 

Notă (pentru xenofobi):

Mișcările populaționale de pe un teritoriu pe altul, ca efect al migrației, au existat și vor mai exista mult și bine, atâta timp cât planeta asta va fi locuită de oameni – țin de instinctul de supraviețuire. Oricine vrea să-și mărească șansele de supraviețuire va încerca să ajungă acolo unde se trăiește mai bine. Din acest motiv maimuța s-a dat jos din copac și a început să călătorească distanțe mari până la alți copaci mai roditori. Din același motiv Homo sapiens sapiens a plecat acum ~200.000 de ani din Africa spre Europa, Asia și apoi spre Americi în căutarea de hrană ori de zone cu mai puțini prădători. Din același motiv copii se duc să muncească la oraș ori prin alte țări și nu rămân să muncească pământul alături de părinți (la sat).

Migrația (imigrația și emigrația) este un proces dinamic și are loc permanent. Mai jos (spre exemplificare), se poate observa starea de fapt la nivel planetar în perioada 2005-2010,

Reprezentarea circulară a fluxurilor migratorii în interiorul și între regiunile lumii în perioada 2005 și 2010. Numerele de pe margine arată numărul imigranților și emigranților (intrărilor și ieșirilor) în milioane. Numai fluxurile care conțin cel puțin 170.000 persoane sunt afișate. Credit:. Abel et al, Science / AAAS. Citește mai mult la: http://phys.org/news/2014-03-duo-quantify-global-human-migration.html

 

Partea interesantă e că noi, cei de azi, am avut șansa de a ne naște pe aceste teritorii ca rezultat al unuia sau a mai multor evenimente migraționale. Cine nu crede acest aspect nu are decât să caute mai multe informații pe această temă în istoria universală, europeană și cea locală.

AeroNautic Show 2015

AeroNautic Show 2015

După ce am ratat, în trecut, vreo două show-uri aviatice, care au avut loc pe Lacul Morii, mi-am promis să fiu mai atent la astfel de evenimente. Astfel, cum am auzit de noua mișcare de trupe din zonă (chiar dacă și de data asta a fost tot din scurt) m-am dus să văd despre ce este vorba. Asemenea activități sunt organizate de Primăria Sectorului 6 alături de diferite organizații de profil (armata, școli de pilotaj etc). Și… cum toată lumea îl urăște pe primarul invizibil al acestui sector – Rareș Mănescu (mai ales după penele de apă caldă și de curent datorate lucrărilor de la metrou, a Parcului Moghioroș și a altor năzbâtii în care nu se implică deloc, pentru că e… așa cum spuneam… INVIZIBIL), mă gândesc că ăsta ar fi motivul pentru care nu duduie vestea unui asemenea eveniment peste tot prin cartier și dincolo de el și te trezești așa pe suta de metri că afli de la nu știu cine că pe acolo s-ar plimba niște avioane, așa cum mi s-a întâmplat mie în trecut.

În fine… poate sunt eu prea subiectiv pentru că îmi plac avioanele (cândva doream să mă fac aviator) sau din cauza legăturii emoționale pe care o am cu Lacul Morii (rămășitele tatălui meu au fost dintre cele strămutate pentru a se construi acel lac de acumulare), însă lăsând la o parte trigger-ii mei personali, cred că e vremea să se investească în acest lac mai mult decât s-a făcut până acum și organizând astfel de evenimente consider că e un început numai bun pentru a atrage investitori și mai multă implicare din partea Primăriei Capitalei și a celei de sector. Puțin mai multă mediatizare n-ar strica!…

Am avut norocul de am aterizat lângă doi moși simpatici dotați cu aparate de fotografiat semi-profesioniste și cu multă experiență în domeniu, care traduceau și dădeau o nouă perspectivă bâlbelor comentatorului oficial (acesta era un nene care prezenta modelul avioanelor și piloții ce le pilotau ori cascadoriile care aveau loc, exact ca în sport). Fiecare comentariu oficial era urmat de unul avizat care începea cu “E pe dracu’… ” și se termina cu “…. ar trebui să notăm undeva ce prostii scoate ăsta pe gură!…“. Comentatorul oficial nu era chiar varză, însă din cauza emoțiilor mai încurca borcanele… iar moșii cârcotași, de abia așteptau scăpările ca să discute pe marginea lor.

Eu am stat cuminte și am căscat ochii la tot ce zbura deasupra lacului, cu o ureche la comentatorul oficial, cu cealaltă la moșii mei și chiar dacă muream de sete la un moment dat, nu m-am clintit din loc de teamă să nu mai ajung înapoi la buza lacului din pricina îmbulzelii.

Mai jos câteva poze din cele realizate de mine în care îi puteți vedea și pe moșii cârcotași (uitați-vă după un nene 1,5 m cu ochelari Ray-Ban Aviator).

Pagina de Facebook a evenimentului: facebook.com/aeronauticshowpage

Ce tac când fac!…

Ce tac când fac!…

O vreme am învățat Coldfusion, apoi mi-am băgat nasul și în HTML, CSS, XML, JavaScript, PHP, MySQL, Microsoft SQL Server și alte treburi asemănătoare, suficient de mult cât să-mi înțeleg și totodată să-mi îmbunătățesc instrumentele de lucru. Acum e timpul să-mi hrănesc creierul cu treburi ceva mai laborioase… cum ar fi de exemplu un limbaj de programare… Dar care?… Sunt o mulțime, fiecare cu dificultatea, caracteristicile și puterea lui…

A trebuit să îngurgitez ceva informație până să mă lămuresc cum stă treaba și în final am ales, după vreo două tentative, tot Python. Apoi, în perigrinările mele IT-iste am dat peste schema de mai jos care mi-a confirmat buna alegere. Pentru nevoile mele Python este suficient…

The Zen of Python by Tim Peters

 

Beautiful is better than ugly.
Explicit is better than implicit.
Simple is better than complex.
Complex is better than complicated.
Flat is better than nested.
Sparse is better than dense.
Readability counts.
Special cases aren’t special enough to break the rules.
Although practicality beats purity.
Errors should never pass silently.
Unless explicitly silenced.
In the face of ambiguity, refuse the temptation to guess.
There should be one– and preferably only one –obvious way to do it.
Although that way may not be obvious at first unless you’re Dutch.
Now is better than never.
Although never is often better than *right* now.
If the implementation is hard to explain, it’s a bad idea.
If the implementation is easy to explain, it may be a good idea.
Namespaces are one honking great idea — let’s do more of those!

PS: … și da, cam asta e senzația. Asocierea limbajelor de programare cu lumea fantastică din Stăpânul Inelelor nu este deloc întâmplatoare. După ce rulezi primele programe făcute de tine (chiar dacă nu sunt mare scofală) în sinea ta începi să te simți precum un mic vrăjitor sau un mic alchimist al vremurilor noastre (și mai ales a celor ce vor veni…). Voi oferi detalii despre materialele și cursurile disponibile gratuit pe internet, pe care le-am urmat ori intenționez să le urmez, aici.

Sursa: carlcheo.com/startcoding

Momente istorice + Instagram = Histagram

Momente istorice + Instagram = Histagram

Dacă toată lumea ar fi avut un smartphone, de la Big Bang și până în zilele noastre, cum ar fi arătat relatarea pe Instagram a principalelor evenimente din istorie?… Răspunsul ni-l oferă Gusto NYC și Gavin Alaoenc într-un proiect umoristic numit sugestiv Histagram.

Mai jos câteva exemple extrem de amuzante.

 

 


Copacul de tinichea

Copacul de tinichea

copacul_tinicheaÎn cartierul Drumul Taberei, pe domeniul public, undeva între Favorit și 34, a aparut de ceva vreme un copac metalic cu multe panouri solare pe post de frunze…

I-am zis “copac” după ce l-am împuns cu un băț și am văzut că nu mișcă. Și dacă e un copac, de ce e alb și nu maro cu verde? Sau nu e copac? E vreun jucător de ping-pong de pe altă lume? Naiba știe… Instalatorul său, oricine ar fi fost el, nu s-a sinchisit să ne lase vreun bilețel, o plăcuță, ceva, prin care să ne lumineze puțin mințile prăfuite (de la metrou), cu o explicație despre ce ar putea fi arătarea din gradina noastră.

Acum pe bune, ce e el de fapt?… O operă de artă modernă? Un element de decor stradal care va fi montat undeva pe șantierul milenar al metroului*? Factura la curent mai mică a Pub-ului de vizavi?

 

* Da!… Există un mit urban care spune că într-o bună zi metroul va trece și prin acest cartier.

Update: Misterul a fost elucidat cu ajutorul unei amice de pe Facebook. Este vorba de un proiect de arhitectură a spațiului public și urbanism numit VTREE – copac solar urban creat de trei arhitecți: Horia Spirescu, Anca Constantinescu și Adrian Spirescu. Pe scurt, este copacul la care te duci să-ți încarci telefonul și care îți dă și Wi-Fi gratuit.

 

Longitudinea: povestea unui geniu

Longitudinea: povestea unui geniu

Cu ceasul lui maritim, John Harrison a testat apele spațiu-timpului și a avut succes, în ciuda tuturor așteptărilor, folosind a patra dimensiune temporală ca să lege punctele unui glob tridimensional. A smuls spațiul dintre stele și i-a închis secretul într-un ceas de buzunar.

Cine a jucat online sau pe PC, jocuri de strategie, sigur a întâlnit situația în care, pentru a trece la următorul nivel, trebuia mai întâi să construiești sau să cercetezi ceva.

În mod similar putem vorbi și de Longitudine. Dacă omenirea sau doar o țară anume, spera la un moment dat, să stăpânească mările și oceanele planetei, din perspectivă năvală și nu numai, trebuia mai întâi să rezolve problema longitudinii, sau altfel spus problema localizării precise a unui punct pe suprafața globului pământesc.

Din punct de vedere istoric, Anglia este prima țară care a ridicat această necesitate la nivel de lege, după numeroase pierderi materiale și de vieți omenești, datorate proastei orientări.

Legea longitudinii spunea că oricine v-a descoperi o metodă prin care aceasta ar fi calculată cu o precizie de jumătate de grad (în condiții de navigare maritimă/oceanică), primea o recompensă în bani, respectiv 20.000 lire sterline.

Nu știu dacă aceasta este prima finanțare serioasă a unor eforturi cu caracter științific (“bugetul pentru proiect” în zilele noastre), însă fără doar și poate este o inițiativă lăudabilă ce a stimulat descoperirea unei modalități de calcul a longitudinii, chiar dacă ea s-a născut din necesitarea rezolvării unei probleme destul de păguboasă – din cauza proastei orientări pe mare sau ocean o mulțime de corăbii s-au  scufundau după ce s-au lovit de stâncile “apărute parcă de nicăieri”.

Metoda propusă de Amerigo Vespucci

În competiția pentru calcularea longitudinii s-au antrenat numeroși aspiranți. După ce s-au cernut puțin ideile, eliminându-se aberațiile care nu avea vreo legătură cu știința, s-au conturat mai multe curente de opinie, dintre care două păreau să indice o direcție favorabilă în identificarea unei soluții, dacă mai întâi de toate se cizelau instrumentele ce stăteau la baza fiecărei abordări.

Prima abordare consta în calcularea distanței față de lună sau față de alte corpuri cerești și stabilirea locației pe baza unghiului dintre acestea. A doua abordare era aceea a cronometrului. Marinarii se puteau folosi de timp pentru a estima distanța față de un reper – un punct standard, universal al originii longitudinii, ulterior stabilit la observatorul astronomic din cartierul Greenwich, Londra, Marea Britanie prin rezoluția adoptată în 1884 la „Conferința Internațională a meridianului”.

Din moment ce timpul e longitudine și longitudinea e timp, vechiul Observator regal este și păstrătorul miezului nopții, ziua începe la Greenwich. Zonele temporale ale globului sunt calculate cu un număr de ore înainte sau după ora exactă de la Greenwich (GMT). Timpul de la Greenwich se întinde inclusiv în spațiu: astronomii folosesc GMT pentru predicții temporale și observații, mai putin atunci când îl numesc ora Universală sau UT, în calendarele lor celeste.

John Harrison

Prima metodă nu se putea aplica pe timp de furtună și necesita efortul de durată a mai multor observatori care trebuia să documenteze poziției aștrilor din mai multe puncte de pe glob. Cea de-a doua metodă dădea și ea rateuri pentru că angrenajul ceasurilor, la acea vreme, era rudimentar și nu făcea fața intemperiilor prin care trecea o corabie în călătoria sa, ceea ce necesita îmbunatățirea mecanismelor deja existente și rezolvarea mai multor probleme de natură mecanică.

Dacă fac abstracție de detaliile tehnice prezentate în introducerea de mai sus, pot spune că acest volum este mai mult decât o carte de popularizare a științei; este de fapt povestea unui om genial – John Harrison, un banal tâmplar, fără educație, devenit prin stăruință, pasiune și devotament un ceasornicar iscusit, care a trebuit să lupte cu limitarea semenilor lui pentru a demonstra întregii lumi că a avut dreptate propunând soluția sa în rezolvarea problemei longitudini. Este de asemenea o poveste despre cum lupta pentru faimă e la fel de păguboasă precum lipsa unui instrument de calculat longitudinea, pentru că promovarea unele soluții în pofida altora, prin eliminarea concurențială și sabotaj, poate duce la încetinirea progresului, zeci sau poate sute de ani.

Toate aceste detalii precum și lupta dintre John Harrison și dușmanul său de moarte Reverendul doctor Nevil Maskelyne, deznodământul celor două abordări și multe altele, le puteți găsi frumos povestite de Dava Sobel, în cartea sa intitulată Longitudinea, apărută în 2015 la Editura Nemira.

Cartea a fost ecranizată în 1999 ca documentar TV de către Charles Sturridge și Granada Film.

Concluzii:

  • DE CE ar trebui să citești această carte?

În primul rând ca să te lămurești cum poți să te orientezi în spațiu atunci când ești pe mare, în jurul tău vezi doar apa și nu ai la tine decât un ceas și niște hărți. În al doilea rând ca sa înțelegi de ce Greenwich a fost ales ca punct de referință pentru longitudine și nu alt loc de pe planetă.

  • CÂND ar trebui să citești această carte?

Oricând în liceu și după.

  • CUM ar trebui să citești această carte?

Făcând abstracție de definiția plictisitoare a longitudinii, pe care ai primit-o în școală și totodată având mintea deschisă spre o îmbinare armonioasă de noțiuni din geografie, astronomie, istorie și ceasornicărie, care te vor face să apreciezi încă o dată valoarea timpului.

  • UNDE ar trebui să citești această carte?

Oriunde pe Terra sau pe puntea unui vapor când mergi într-o călătorie mai lungă. Folosindu-te de ceasul de la mână, vei avea senzația că ești un mare explorator.

Coperta: “Harrison’s Chronometer H5” by Racklever at en.wikipedia

Lună, apă, mare, port, furtună?

Lună, apă, mare, port, furtună?

Înainte de explozia mass-media din anii ’90, pe vremea când la modă era televizorul pe lămpi și programele de duminică, ei bine… cam pe atunci eu aveam 5-6 ani și mă aflam în casa bunicilor de la moldova, unde trăiam fantasticul. Locurile respective m-au fascinat și continuă să mă fascineze și acum pentru că acolo s-au desfășurat o bună parte din vacanțele de vară și practic acolo am experimentat primele senzații care m-au apropiat de estetic, de viu, de natură și de tot ce-am mai descoperit eu, pe acele meleaguri desprinse parcă din povești.

Mi se întâmplă adesea să am flash-uri cu amintiri din acea perioadă, unele care m-au marcat pentru totdeauna, altele aparent uitate. Una din aceste amintiri este strâns legată de tabloul de deasupra patului în care dormeam. Era o pictură pe sticlă, încadrată cu rame groase de culoare neagră. Sticla era crăpată la unul dintre colțuri, iar pictura de pe ea reprezenta o barcă cu câțiva marinari, care duceau o luptă încrâncenată cu talazurile ce-i țineau departe de mal. Totul se petrece noaptea. Într-un colț se vedea luna, iar pe fundal era un palat, o corabie sau poate amândouă. Nu-mi amintesc dacă era vorba de o furtună, sau furtuna era reală și se desfășura undeva dincolo de pereții din chirpici ai casei, în momentele dese în care ploaia mă ținea înăuntru și-n lipsă de alte activități, mă uitam pe pereți.

Tabloul în sine era sumbru și inițial îmi era teamă să-l privesc. Imaginea mă întrista… Apoi, în timp mi-am făcut curaj, poate chiar într-o zi cu furtună (furtunile în partea de nord-est a Moldovei sunt cu adevărat spectaculoase), atras de vreun detaliu sau din plictiseală, m-am apucat să studiez pe îndelete, tabloul care îmi veghease de atâtea ori somnul. Teama inițială era generată subconștient atât de figurile îndârjite ale marinarilor care înfruntau furtuna cât și de imaginea apocaliptică de pe fundal: cerul sângeriu ca de furtună venită dinspre apus, norii negri din care răsărea sporadic luna și țărmul neiluminat…

Acum, sunt convins că memoria îmi joacă feste și că scena respectivă nu este reprezentarea unui peisaj din Veneția sau poate din Istanbul (așa cum îmi place să cred), sau că tonurile întunecate de pe tablou puteau la fel de bine să fie funinginea de la soba cu motorină din apropiere, depusă în timp pe suprafața sa. În fine, tabloul s-a spart iar cioburile au ajuns cel mai probabil la groapa de gunoi din spatele șurei. În urma lui a rămas o amintire cu o puternică încărcătură emoțională, ce o resimt ori de câte ori privesc imagini/picturi asemănătoare. Iată câteva exemple:

A Moonlit View of the Bosphorus – Ivan Aivazovsky

Nachtelijke marine – Petrus van Schendel

Santa Maria Della Salute, Venice – Friedrich Nerly the Younger

Seaport by Moonlight – Joseph Vernet

Fishermen at Sea – J. M. W. Turner

 

Coperta: Moonlight in istanbul – Alexey Petrovich Bogolyubov

Gândăciuni #6

Gândăciuni #6

Ce nu am menționat în ultima mea postare despre RomCon-ul de la Suceava din acest an, este faptul că printr-un concurs de împrejurări am ajuns în grupul celor care au făcut propunerile pentru lista ce va fi supusă votului public, privind premierea simbolică a principalelor domenii de exprimare creativă din SF-ul românesc, pentru anul 2014.

Pus în această poziție am găsit destul de tentantă posibilitatea de a mă auto-nominaliza la anumite secțiuni, cum de altfel cineva* ne-a demonstrat, de curând, că se poate. Ar fi fost însă un act lipsit de etică și poate și de bun simț.

Apoi, am fost anunțat că a existat cel puțin o nominalizare pentru golem14.com la secțiunea Blog din categoria Promovare / Popularizare, ceea ce mi-a oferit o oarecare satisfacție personală… Din aceleași considerente, am ales ca această satisfacție să rămână strict personală și în consecință golem14.com nu va apărea printre nominalizări.

După această experiență vă pot împărtăși că oamenii implicați în organizarea acestui eveniment își doresc ca treaba să meargă bine, corect, democratic și fac eforturi în acest sens… Găsesc că anul acesta e prima tentativă serioasă de a digitaliza evenimentul pentru a deveni astfel accesibil și celor care nu vor fi prezenți la Suceava dar care iubesc în egală măsură SF&F-ul. Tot anul acesta există și categorii (unele noi) cu o singură nominalizare. Prin aceasta organizatorii doresc să aducă în atenția opiniei publice existența acestor nișe SF&F, deloc de ignorat ca importanță într-un fandom.

Așadar, vă invit să vă exprimați opinia personală votând pe cei mai buni dintre cei mai buni în cele patru categorii: Literatură, Audio-Vizual, Arte Plastice, Promovare / Popularizare, în sondajele cu aceleași nume de pe site-ul oficial RomCon 2015. Votati!

 

* nu-i voi dezvălui numele persoanei, pentru a nu-i face publicitate negativă, vorbesc aici de situație și nu de caracterul omului.

Gândăciuni #4

Gândăciuni #4

Mă tot întreb de la o vreme cum poate fi înlăturată, înlocuită sau îmbunătățită, în scris, bariera senzorială. În teorie este menționat faptul că o povestire este cu atât mai intensă cu cât scriitorul face apel la cât mai multe simțuri din cele cinci de baza prezente la specia umană: văzul, auzul, mirosul, gustul și cel tactil. În practică, depinde foarte mult și de cititor. E suficient să amintești de simțurile de bază (într-un context familiar), ca cititorului să trăiască în sinea sa proiecția personală… a ceea ce citește… Cititul presupune până la urmă un anumit nivel de empatie.

Pe de altă parte Stephen King (dacă îmi amintesc eu bine) spunea despre scris, că este o formă de telepatie – iei ideile din capul unui om, le pui pe hârtie și apoi le bagi în capul altui om.

Transferul nu e tocmai fidel pentru că fiecare apelează la o traducere proprie… la un dicționar construit din clipa în care s-a născut (experiența de viață), ceea ce în sine generează unele probleme de comunicare… Uneori, una a vrut scriitorul să spună, altceva i-a ieșit în scris și în final altceva s-a înțeles.

Când lucrurile se complică… traducerea asta devine atât de subiectivă încât… încât mă întreb dacă scrisul este suficient?…

Mai jos sunt două filme scurte pe care le dau ca exemplu pentru acele situații care pot crea dificultăți de “transmitere” a unei idei sau stări de fapt

Ce vezi/auzi? –> Cum ai descrie oral sau în scris ceea ce vezi/auzi? –> Ce înțelege sau cum își imaginează cel care te ascultă/citește?

Asinas – Jennifer Townley – 2015 from Jennifer Townley

as·phyx·i·a from Maria Takeuchi

Interesant și complicat de transmis ceea ce simți prin văz și auz, nu?… Dar dacă ți-aș spune că toate componentele din primul angrenaj și punctele din al doilea sunt făcute din bezele, miros a vanilie și au o textura moale ca de gumă de mestecat?…Descrierea inițială devine incompletă și deloc exactă.

Realitatea e multisenzorială. Cinematografia e bisenzorială. Muzica e monosenzorială. Iar literatura/scrisul… e un fel de interpretare, unde organul de simț e… imaginația fiecăruia.

Cum se vede viitorul din România

Cum se vede viitorul din România

În timpul TEDx Bucharest 2014 cei de la !nversee au pus la cale un concept interesant. Luau la întâmplare diverși participanți la eveniment, îi invitau să se așeze într-un fotoliul comod și îi întrebau despre cum văd ei viitorul. Ceea ce a rezultat se poate vedea în videoclipul de mai jos – o poveste fluidă care exprimă un soi de inteligență colectivă. Cumva gândim cam la fel despre viitor: natura, viață extinsă, singularitate, etc

Undeva pe la 2:45, hop-țop apar și eu!…

Tema ediției TEDxBucharest din 2014 a fost “Future Spoiler”, o modalitate de a explora ce ne rezerva viitorul și cum ne pregătim pentru acesta.

Prietenii noștri de la !nversee au avut curaj sa ne întrebe, mai direct: “Cum vezi TU viitorul?” . Au primit multe răspunsuri, am aflat multe viziuni diferite, am găsit aceeasi pasiune pentru neașteptat.

Te provocam: TU cum vezi viitorul?

Filtru pentru paranoici

Filtru pentru paranoici

Într-o lume ideală, orice calculator, tabletă, smartphone sau sursă de acces la internet ar trebui să aibă un set de câteva întrebări (precum cele ajutătoare de la începutul examenului auto), prin care să ți se testeze nivelul de paranoia. De exemplu, dacă răspunzi la întrebarea “Cine conduce lumea din umbră?” cu orice alt răspuns decât cele din categoria – “nimeni”, “nu știu”, “ce întrebare e asta?”, “cred că glumești” ș.a.m.d., instantaneu să ți se ardă calculatorul, tableta, smartphone-ul sau sursa de acces la internet, nu înainte însă de a afișa pe display următorul mesaj:

Ai avut dreptate!… Acum fugi și ascunde-te sub o piatră, în pădure!…

Bănuiesc că numai așa internetul ar fi mai curat, lipsit de tra-la-la-urile unora și altora, care au ca singur scop în viață să te convingă că tot ce e în jurul tău încearcă să te omoare… și asta nu ca un lucru firesc al Naturii, ci mai degrabă ca rezultat al unei conspirații elaborate… al unora care conduc lumea din…(hai că nu-i greu)… DIN UMBRĂ!….

De obicei, aceste personaje țin morțiș să te convingă de “adevarul” lor; dacă te văd că mănânci ceva îți taie tot cheful prin faptul că încep să-ți povestească ce conține acel aliment și cât de toxic este el; nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni (toată lumea e de vina – vecinii, colegii, sistemul, guvernul, orice formă de autoritate, mai puțin ei) și majoritatea evenimentele trăite de aceștia au explicații care mai de care mai întortochiate în spatele cărora se găsesc protagoniști precum – demoni, sirenoizi, reptiloizi, illuminati, serviciile secrete, extratereștrii, chupacabra… până la urmă orice lucru care ar putea oferi o explicație la incapacitatea lor de a se integra sau a accepta realitatea în care trăiesc.

Unii dintre paranoici încearcă să aibă și ei o viață normală și își crează bloguri prin care chipurile ajută cu sfaturi pe cei dornici să-și protejeze sănătatea… Dar!… Viciul ascuns al conspiraționiștilor, nu poate fi încătușat prea mult timp și mai devreme sau mai târziu, printre rânduri, iese la suprafață… ADEVARUL trebuie spus… căci numai așa… sistemul… bla bla bla…

Mai jos unul din exemplele de acest fel. Priviți cu atenție câte like-uri și share-uri are (K vine de la kilo, adică n x 1000). Domnul CPB oferă o soluție de dezintoxicare și totodată cheia dinamicii populației umane și poate și cea a Universului (domniei sale).

În succesul său evolutiv specia umană s-a bazat pe factori cheie precum comunicarea și socializarea. Fără aceste două adaptări, inteligența (umană) nu avea cum să apară. Dacă nu ne-am fi povestit unul altuia pățaniile, dacă nu le-am fi transmis mai departe prin picturi rupestre, prin scris și apoi electronic, dacă n-am fi adunat experiențele noastre în cărți, în biblioteci și pe internet… cu siguranță n-am fi reușit să clădim nimic din ceea ce ne înconjoară. A-ți împărtăși experiența generațiilor viitoare nu este o alegere… este calea prin care îți răscumperi șansa existenței tale. Este o obligație morală și în același timp o obligație biologică. ~ Conferințele BookLand Evolution 2015

Read more
Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution

Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution

Liceenii și studenții din capitală vor avea oportunitatea să întâlnească unele dintre cele mai marcante personalități ale României, să le asculte poveștile de viață și să le adreseze întrebări în cadrul Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution – un eveniment care se va desfășura începând cu 9 martie 2015, la Academia de Studii Economice (Aula Magna).

În fiecare seară, de luni până vineri (13 martie), în intervalul orar 18:00-19:20 (liceeni) și 19:30-21:00 (studenți), vor urca pe scenă profesioniști consacrați, tinerii fiind invitați să participe GRATUIT:

  • Luni, 9 martie: Cristina Bazavan (Jurnalist), Mirela Bucovicean (Owner @ Molecule-F), Mihaela Tatu (Trainer, Om de televiziune), Delia Panait (Voice /Host/ Producer @ RADIO GUERRILLA), Cezar Ouatu (Cântăreț);
  • Marți, 10 martie: Mihai Găinușă (TV Host), Cristina Nemerovschi (Scriitoare), Lucian Mîndruță (Jurnalist), Corina Ozon (Scriitoare), Iulian Comănescu (Jurnalist), Luana Ibacka (Video Producer, TV presenter, Communicator, MC for events, Journalist);
  • Miercuri, 11 martie: Dalia Octavia Pușcă (Actress, Singer, Writer), Vintilă Mihăilescu (Antropolog), Cornel Ilie (Cântăreț), Vlad Petreanu & George Zafiu (Oameni de radio), Camelia Sucu (Antreprenor în serie, CEO Class Living, Public figure), Ioana Moldovan (Fotojurnalist independent);
  • Joi, 12 martie: Ioana Calen (Managing Partner @ Modulab), Vlad Eftenie (Senior Design Architect, Photographer, Visual artist), Vasile Calofir (Actor), Florin Stanciu (Genetician), Andrei Gheorghe (Prezentator și realizator de emisiuni radio și TV), Lavinia Rașcă (General Manager & Professor @ EXEC-EDU);
  • Vineri, 13 martie: Paul Ardeleanu (Public Speaking Coach), Florin Grozea (Founder @ Hit Yourself Consulting, Blogger, Founder @ Digital Mashrooms), Florin Dobre (Artist, Designer), Gabriel Cotabiță (Singer), Ana Ularu (Actriță), Camelia Căpitanu (Realizator TV, jurnalist, blogger, actor).

Moderatorii evenimentelor vor fi: Ana-Maria ISTRATE, Vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, Președinte al Consiliului Regional al Elevilor Muntenia, Andrei TURTICĂ, Vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, Președinte al Consiliului Regional al Elevilor București-Ilfov și Ionuț POP, Primvicepreședinte @ Uniunea Studenților din România (USR).

„Indiferent cât ne va fi schimbat revoluția digitală obiceiurile de lectură, cred că există două moduri prin care putem deveni oameni frumoși, cu valori și principii solide de viață, acum în secolul 21. Ceva ce nu depinde de noi și ceva ce depinde de noi: educația celor 7 ani de acasă și obiceiurile de a citi cărți și de a petrece timp cu noi înșine, reflectând la ce am citit”, a declarat Camelia Sucu.

“Sunt atâtea voci care spun că banii și pilele sunt mai importante decât cărțile. Tinerii români au ajuns să creadă asta pentru că iau de bune televiziunile și presa care și-a făcut parcă un plan secret pentru a șterge pe creier oamenii și a-i transforma în păpuși ușor de manipulat. Copiii care citesc cărți sunt imposibil de mințit, imposibil de manipulat. În cărți își găsesc idoli, exemple, povești de viață; trăiesc în trecutul antic sau în viitorul spațial; iubesc pentru prima data și salvează o lume întreagă; construiesc și distrug universuri cu ochii minții. Pentru că apoi, în viața de zi cu zi să poată construi un destin și distruge o minciună”, spune Florin Grozea

Caravana Conferințelor practice BookLand Evolution se va deplasa apoi în alte 11 orașe din țară, poposind timp de o săptămână în fiecare. Următorul oraș din itinerariu este Ploiești.

Prima parte a Conferințelor (sesiunea de primăvară) se va încheia în vară după 60 zile iar cea de-a doua parte (sesiunea de toamnă) are aceeași durată (21 septembrie – 4 decembrie); în total, peste 1.000.000 liceeni și studenți din 23 orașe sunt invitați să descopere soluții pentru viitorul lor profesional și să își lărgească orizontul de cunoștințe mulțumită experiențelor și ideilor împărtășite de cei peste 800 profesioniști consacrați, care se vor alătura BookLand Evolution de-a lungul anului 2015.

BookLand Evolution le pune la dispoziție liceenilor încă o surpriză: este vorba de platforma online www.inPractica.ro, prin care au acces la programe de practică, internship, traineeship, part-time jobs și voluntariat în companii sau organizații din România.

Mai multe detalii pe http://book-land.ro/conferinte.

bookland_2015_joi

Despre BookLand

În 2011 BookLand a adus schimbarea în lumea cărții. A coborât-o din turnul de fildeș și a adus-o în mijlocul oamenilor – în realitatea lor cotidiană și în spațiul lor de socializare și recreere – făcând-o astfel mai accesibilă și mai dezirabilă. BookLand s-a lansat în cel mai mare mall din București, printr-un târg de carte pilot. La cererea editurilor a continuat timp de 3 ani cu o caravană națională de carte, activă 10 luni pe an, care a poposit în centrele comerciale, piețele și parcurile din peste 40 orașe, devenind cea mai amplă manifestare culturală.

Lansarea librăriei online www.book-land.ro a fost un pas firesc, oferind peste 30.000 de titluri de carte, e-books, audiobooks, muzică, film, jocuri, cadouri și birotică de la peste 200 furnizori.

Tabăra Coolturală BookLand adresată tinerilor – cu 2 ediții deja la activ – sub forma unui program de educație alternativă și nonformală vizează stimularea competențelor de comunicare și creativitate.

Din 2014 avem o nouă misiune: de a le oferi gratuit tinerilor din întreaga țară instrumentele necesare dezvoltării personale și profesionale. Vrem să-i ajutăm să își descopere talentele, să acumuleze experiențe, să cunoască profesioniști și să învețe lucruri noi pentru a-și putea modela viitorul. Conferințele practice pentru tineri BookLand Evolution se adresează tuturor liceenilor din 23 orașe care au avut ocazia de a întâlni 400 personalități marcante.

Ca extensie pragmatică a conferințelor, inPractica.ro este o platformă GRATUITĂ în care tinerii pot găsi oportunități de practică, internship-uri, traineeship-uri, part-time jobs și voluntariat, pentru a-și perfecționa abilitățile, a dobândi cunoștințe practice și a-și defini obiectivele carieristice.

Într-un singur secol, observă James Blish, viteza a luat proporții incredibile, de la “înspăimântătoarele” 25 de mile pe oră, pe care le realiza locomotiva lui Stephenson, “Rocket”, până la cele 7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune omul s-a amplificat de la praful de pușcă (descoperit în occident la mijlocul secolului XIII, cu toate că era de mult cunoscut de chinezi), la reacția nucleară, un proces care alimentează cu energie chiar și Soarele. Sistemul de comunicații s-a extins de la puterea de 100 de mile a primului telegraf, până la transmisiile de televiziune de pe planeta Marte (a cărei distanță medie față de Pământ este de 48.600.000 mile, în timpul opoziției). În 1870 nu se cunoștea nici un remediu eficient împotriva bolilor infecțioase, imunizarea nu ieșise încă din faza începuturilor și anestezia exista abia de 13 ani. (James Blish)

Read more
Gândăciuni #3

Gândăciuni #3

Când amesteci Biologia și Creaționismul iese la iveală un hibrid pseudo-științific periculos precum Bruce Lipton, care satisface pe deplin nevoia unora  de a vinde o grămadă de New Age bullshit, sau pe românește… iluzii pe pâine. Din păcate povestea asta prinde contur și pe la noi sub forma unor articole intens mediatizate pe internet ce poartă titlul: “Cercetătorii confirmă: ne putem schimba ADN-ul! Iată cum!”

Pentru amatorii de hocus-pocus scientificus, care vor să creadă (și nu să cerceteze) cum că am avea control direct asupra propriului ADN, dacă ne folosim puterea gândurilor, le redau mai jos o mică poveste.

Am întâlnit pe cineva care credea cu tărie în puterea minții umane. “Dacă un meteorit s-ar îndreaptă spre Pământ, atunci toți oamenii ar trebui să se concentreze în același timp, și astfel ar reuși cu puterea minții să-l devieze de la ruta lui” spunea acesta înflăcărat. Mi-a rămas multă vreme în minte verva acestuia, nu atât pentru ceea ce spunea, cât pentru modul în care o spunea.

Cum verifici o asemenea ipoteză?… Dacă un meteorit de proporții considerabile s-ar îndrepta într-adevăr spre Pământ, ai sta încrezător cu mâinile în sân așteptând să te concentrezi alături de ceilalți, ca să vezi dacă teoria devierii funcționează, sau ai încerca să-ți salvezi pielea cumva, sperând ca impactul să nu ducă la extincția speciei umane?!…

Cam așa e și cu ceea ce propune Bruce Lipton… E frumos să crezi în ce zice el… până când faci cancer sau până când ți se naște un copil cu vreo tară genetică.

Mai multe despre subiect găsiți aici:

Gândăciuni #2

Gândăciuni #2

Mă plimbam prin Ljubljana. La un moment dat o domnișoară începe să se agite în fața mea ținând în mână un clipboard cu o hârtie pe care scria ceva. Vreau să scap de ea și îi spun scurt:

— I don’t speak slovenian.

Domnișoara îmi dă de înțeles că e mută și că nu contează ce zic eu atâta timp cât citesc ceva de pe clipboard-ul pe care mi-l băgă sub nas…

Săraca nu vorbește, gândeam privind-o cu o oarecare compasiune. Mă uit pe hârtie… Scria ceva în engleză despre construirea unui centru care luptă pentru nu știu ce categorii oprimate… Văd și un tabel în care cineva completase primul rând.

— I don’t live here, îi spun eu crezând, ca un naiv ce sunt uneori, că fata poate strânge semnături de la localnici, pentru vreo cauză nobilă.

Interlocutoarea mea, prin câteva semne făcute în aer, îmi dădu de înțeles că nu contează nici asta…

Mă apuc să completez tabelul, apoi când ajung la ultima coloană, îmi pică fisa… Urma să donez ceva…

Mă opresc.

— I don’t have 20 euro for donation, mint eu, după ce am văzut cât donase persoana de la primul rând.

Observ cum se schimbă la față.

De teama vreunui reproș realizez că dintr-o dată îmi părea bine că e mută.  Suport probabil mai ușor o încruntătură decât câteva cuvinte tăioase…

Îi dau clipboard-ul și pixul înapoi… Fata pare dezamăgită. Eu mă pregătesc să o iau din loc. Apoi, brusc îmi zâmbi ștrengărește și înainte să se îndepărteze, parcă cu ciudă, îmi trânti într-o francezo-română cristalină:

— Olala! Puteai să te uiți și tu mai atent!…

Gândăciuni #1

Gândăciuni #1

Prima gândăciune de la care a pornit nevoia gândăciunilor este legată de relația pe care o am cu locurile care îmi ies în cale în drumul meu prin viață și modul în care ele se așează într-o matrice temporală.
Concret… trec în fiecare zi pe lângă locuri străine mie, de care nu mă leagă nimic sau poate doar întâmplarea. Unele îmi plac, pe altele le urăsc, iar marea majoritate îmi sunt indiferente. Apoi viața mă poartă pe căi nebănuite și ajung să realizezi că peste noapte unul din acele locurile capătă sens, îmi este integrat în propria matrice existențială…
Peste ani sunt ușor de recunoscut… aici m-am lovit la barbie, aici am învățat să merg pe bicicletă, aici m-am sărutat prima oară, aici am văzut cum a murit un om, aici am găsit o sumă de bani, aici m-am hotărât ce cariera voi urma, aici mi-am cunoscut perechea, aici mi-am luat casă… și cine știe… aici a fost conceput primul copil… aici… aici…. aici… până la aici mi-am găsit sfârșitul.
Ceea ce mă intrigă pe mine în toată povestea asta este lipsa de sincronicitate între unde/cum îmi imaginezi eu că se vor întâmpla anumite evenimente și unde/cum se întâmplă ele de fapt…
Am fost în locuri în care nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată sau locuri la care alții visează o viață întreagă… dar cel mai tare și mai tare mă intrigă locurile care mă iau prin surprindere…

Gândăciuni #0

Gândăciuni #0

Simt nevoia de la o vreme să împart în acest mediu de exprimare gânduri mărunte legate de orice, dar nu de dimensiunea unei postări care presupune de multe ori un plan și poate și o documentare prealabilă.

Aruncam cu gândăciuni în stânga și-n dreapta pe Facebook și ocazional pe alte rețele de socializare… dar, ceva din fluxul tăvălug al postărilor de acolo începe să mă dezarmeze… Am impresia că orice ai spune se va pierde într-un șir de alte nimicuri ~ Vox clamantis in deserto

Acestea fiind spuse… înființez această rubrică, fiind inspirat de scurtele lui Assassin CG și de eticheta Tinei de pe blogul său numit “Biscuiți cu Dulceață”.

Update:

gândăciune = (gânduri + gândăcei) un fel de gând care îți mișună prin minte la fel ca un gândac… și nu-ți dă pace până ce nu iese la suprafață atunci când îl împărtășești cu cineva…

Monstrul Zburător de Spaghete

Monstrul Zburător de Spaghete

Citeam zilele astea pe o rețea de socializare povestea unor elevi de liceu care au făcut o petiție către conducerea școlii, prin care doreau să renunțe la ora de religie (opțional-obligatorie). Actul democratic inițiat de elevi a fost, evident, tergiversat prin tot felul de tertipuri de către directoarea liceului și preotul-profesor de religie, iar una din cerințele invocate m-a lăsat mască.

Dacă vrei să renunți la ora de religie trebuie să aduci adeverință că ești ateu!…

Mda… pauză de consternare…

Ateismul nu este religie. Cine îi dă unui ateu adeverință? Dar unui agnostic?… O situație fără ieșire în care se apelează la birocrație pentru a amână inevitabilul…

Argumentul se baza pe modelul – altă religie, altă mâncare de pește. Elevii de altă religie decât cea ortodoxă scăpau de oră pe motiv că nu erau suficient de mulți pentru a forma o clasă separată. Cu alte cuvinte e un păcat mai mic să crezi în altceva decât să nu crezi deloc….

Pornind de la aceste întrebări și constatări, soluția mi-a fost oferite pe căi necunoscute sub forma a patru cuvinte pline de har divin: Monstrul Zburător de Spaghete!!!

Așadar… din acest moment prin împuternicirea internetului mă autoproclam Mare Preot Pastafarian (între timp o să-mi fac și niște acte aici)… ca să dau adeverințe pastafarienilor, ateilor și agnosticilor în schimbul unei beri (o bere = o adeverință).

Notă: Monstrul Zburător de Spaghete este zeul religiei-parodie numită pastafarianism. Credința principală a pastafarianismului este că Monstrul Zburător de Spaghete a creat Universul după ce a băut o cantitate mare de bere. Toate problemele și imperfecțiunile se datorează acestui lucru. Toate dovezile pentru evoluție au fost plantate de Monstrul Zburător de Spaghete pentru a testa credința pastafarienilor. Când se fac măsurători științifice, Monstrul Zburător de Spaghete este acolo pentru a modifica măsurătorile cu brațele sale de spaghete. În pastafarianism, paradisul este un vulcan de bere și o fabrică de stripperi / stripteuze. Infernul este similar doar că berea este stătută și stripperii / stripteuzele au boli cu transmitere sexuală.

Indiferent de conținutul său, pastafarianismul este o religie recunoscută în mai multe state din SUA dar și în UE. Celor care nu știu cât de puternică este Biserica Monstrului Zburător de Spaghete le recomand website-ul oficial www.venganza.org și totodată le ofer un link către Sfânta Scriptură a Monstrului Zburător de Spaghete.

The_Gospel_of_the_Flying_Spaghetti_Monster

Photo: http://i.imgur.com/TeGcG7e.jpg

The good, the bad and the handsome

The good, the bad and the handsome

Anul 2015 aduce o nouă ediție Meniu a la Carte, în care vom savura un western literar: ” The Good, the Bad and the Handsome”, de fapt un eastern local pentru că în sud-estul Europei sunt doar oameni frumoși și deștepți, ce se vor duela într-un club cu personalitate – Rocka Rolla, joi 5 februarie, de la 19.

  • Luați-vă imaginația cu voi. Vom avea nevoie… bem bere și călătorim în viitor, alături de autorul Irving T. Creve.
  • Ana Săndulescu ne teleportează cu delicatețe într-o altă lume, în timp ce Ana Barton ne aduce ca prin vrajă, înapoi pe pământ.
  • Marius Aldea spune lucrurilor pe nume în poeziile sale, iar Marius Chivu ne acaparează cu un stil nonconformist și romantic.
  • Dan Mihuț exercită o forță incredibilă în performarea textelor. În plus, Mihai Duțescu uimește cu o tehnică desăvârșită
  • Nu în cele din urmă, Claudiu Komartin, un poet impresionat de durerile lumii, ne face și pe noi mai sensibili la trecerea timpului.
  • Avem și cântare live – “Spanish and Rumba Guitar”, alături de Alex Rubio, Adi Teodorov și Alex Munteanu.

Evenimentul este organizat de Alexandra Derea & Adriana Eftimie și este regizat de Andrei Zbîrnea.

PS: Irving T. Creve a fost invitat să citească 10-15 minute din ceva scris la acest eveniment.

http://www.facebook.com/events/325653137645252/

Here & Now

Here & Now

Aseară am participat la vernisajul expoziției lui Dominic-Petru Vîrtosu la invitația prietenei mele Laura Buzatu care este curatorul lucrărilor lui Dominic și unul din organizatorii evenimentului.

În deschidere au vorbit pe rând despre lucrările autorului, profesorul și scriitorul Gabi Niculescu, scriitorul Eugen Cadaru, Laura Buzatu și Dominic-Petru Vîrtosu. Cel mai mult au vorbit scriitorii… cam 10 minute de căciulă. Mai mult au vorbit lucrările lui Dominic care au fost expuse pe coridoarele Facultății de Management.

Dintre lucrările care mi-a plăcut aș enumera No End in Sighn (traducere: tabloul ăla cu cei trei iepuri care călătoresc cu o barcă în timp, pe care ai putea să-i vezi numai după ce ai fumat ceva dubios), Racing Bull (traducere: boul negru care privește admirativ uscătoria secretă a unui pension de fete), Magic Cake (traducere: un fel de zeitate a supraponderalilor) și piesa de rezistență Interstellar Candy (traducere: cosmonautul care ademenește extratereștrii cu bomboane fondante). Mai este o lucrare semnată de Dominic care îmi place, dar ea nu a fost prezentă în expoziție.

Photos: dominicvirtosu.ro

De fapt, eu am venit pornit să vânez cosmonauții de care mai auzisem câte ceva, însă Eugen Cadaru ne-a atras tuturor atenția asupra iepurilor – un alt motiv care se tot repetă în universul artistului și care aseară a fost mult mai vizibili decât cosmonauții mei… În broșura pe care a primit-o fiecare invitat, Eugen vorbește despre simbolistica acestor făpturi inconștiente… Versiunea personală a artistului asupra semnificației iepurilor a rămas însă un mister pe care acesta intenționat sau nu, a dorit să-l alimenteze mai departe… Arta pană la urmă trebuie mai mult simțită și mai puțin explicată.

Și totuși, eu am zărit ceva la iepurii ăia… o grimasă cunoscută…

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Photo: GreGfield

În drum spre casă s-a produs declicul. Am mers pe urmele cosmonauților și am dat de Frank din Donnie Darko!… Poate că, în 28 zile, 6 ore, 42 minute și 12 secunde, lumea se va sfârși.

* * *

Artist, designer şi creator de concepte, Dominic Virtosu se ocupă de tot ce înseamnă creație pe vizual. De la spoturi de advertising la grafică de televiziune, de la artă digitală la pictură în ulei. (specialistincomunicare.ro)

Expoziția “Here & Now” are loc în perioada 15 ianuarie – 28 februarie 2015 în incinta ASE, clădirea Ion N. Angelescu.

Ghid practic de evitare a păcălicilor

Ghid practic de evitare a păcălicilor

 

În opinia mea (și deci, doar în această postare), păcălicii reprezintă o categorie aparte de oameni ai internetului, care intenționat sau nu, conștient ori ba, preiau și promovează orice informație cu titlu de “date științifice”, fără să-i verifice veridicitatea. Acești păcălici recurg la un asemenea comportament din varia motive: din dorința de a părea dăștepți, pentru că le e lene să facă săpături, pentru senzaționalul situației prezentate, pentru că unii cred mai degrabă în unicorni, în Zâna Măseluță sau în moaștele sfinte decât în realitatea în care trăiesc, pentru ca e mai ușor să dai copy-paste decât să citești ce se află în spatele unui titlu, pentru că din seria filmelor și pentru că automobile ș.a.m.d.

În ciuda aparenței lor de oameni nevinovați, păcălicii sunt mult mai periculoși decât mitomanii, pentru că ei iau de bun tot ce li se servește în mass-media sau pe rețelele de socializare și asta nu ar chiar fi atât de grav, dacă nu ar simți și nevoia imperioasă de a împărtăși respectivele informații cu cei din jur. În plus, mulți păcălici sunt adepți ai teoriei conspirației și suferă de paranoia.

Așadar, pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă, redau mai jos cea mai simplă definiție despre ce face știința…

Testează idei prin experiment și observare, respinge ideile care nu trec testele. Urmează dovezile oriunde ar conduce ele și pune totul sub semnul întrebării. (Cosmos: Odisee în timp și spațiu – Neil deGrasse Tyson)

Cât despre datele științifice și cum să faci diferența între articolele promovate de păcălici (impostori) și cele care chiar promovează știința, iată câțiva pași în acest sens (notă: articol ⇔informație ⇔ știre ⇔ postare):

1. Mediul de exprimare

Verifică unde a apărut articolul. Dacă a apărut într-un loc care nu-ți inspiră încredere (tabloide de scandal, bloguri cu opinii personale bazate pe nimicuri subiective, site-uri obscure, medii care îndeamnă la ură, rasism, xenofobie, medii în care activează extremiști religioși sau de altă factură etc.) mai bine treci peste. Știința nu are ca scop îndoctrinarea, dar poate fi folosită uneori ca instrument de manipulare de către unele grupuri de interese.

2. Știința este transparentă

Verifică dacă articolul este semnat de un autor. Dacă este anonim scutești câteva minute din viață prin necitirea lui. Prezența unui autor iți permite să vezi omul din spatele articolului, eventual motivația lui, experiența în domeniu etc. Apoi, un autor care își asumă ceea ce scrie ar putea să-ți răspundă la eventualele nelămuriri pe care le poți avea pe marginea articolului său.

3. Știința se ocupă cu lucruri obiective, nu cu senzaționalul

Verifică titlul. Dacă e prea bombastic scopul lui este acela de a atrage naivii. De multe ori conținutul articolului nu are nicio legătura cu ceea ce credeai că vei găsi în el. Evită articolele care au în titlu termeni precum: incredibil, senzațional, descoperire epocală, nu o să-ți vină să crezi…, oamenii de știință britanici etc.

4. Referințele spun despre un articol mai multe decât crezi

Verifică referințele din text sau de la sfârșitul lui. Nimeni nu s-a născut atotcunoscător. Cunoașterea se bazează pe cunoaștere.
Pornind de la asta, mulți păcălici încearcă și uneori reușesc, să vrăjească cititorul cu link-uri false ori cu etichete în loc de link-uri către surse (când dai click pe ele te duc la o listă de articole din aceiași categorie). Referințele îți mai arată și cât de mult s-a chinuit autorul să-și expună ideea, sau pentru cei cu un dram de moralitate publicistică, sursele de inspirație.

Nota: se întâmplă uneori ca unele link-uri sa “moară” după o vreme. Dacă dai peste vreunul, nu acuza autorul de rea intenție, ci verifică-l mai întâi pe InternetArchive, ori cere-i direct autorului să actualizeze link-ul / sursa.

5. Follow the white rabbit…

Nu te opri doar la ce ți se oferă. Mergi dincolo de referințe și vezi cum arată informația de la care a pornit articolul. Adesea, vei descoperi că articolele sunt preluări / traduceri mai mult sau mai puțin fidele ale unor alte articole. Dacă lanțul de referințe se întrerupe undeva pe drum, ar trebui să-ți dea de gândit, tocmai ai dat peste un mime-păcălici (un păcălici care recurge la mimetism). De asemenea, așa poți verifica și cât din articolul respectiv este cercetare / descoperire și cât înfloritura celui care l-a scris.

6. Verifică din cel puțin două surse

Uneori trebuie să sapi mult ca să ajungi la sursa unui articol. Dar odată ce ai ajuns acolo (de exemplu, la o lucrare științifică), poți să compari rezultatele prezentate cu altele din domeniu. Impostori se găsesc și în știință, dar sunt mai rari căci știința are mijloacele ei de identificare și eliminare (vezi sistemul peer review, pe care îl aplică majoritatea revistelor de specialitate).

Urmează toți pașii doar dacă faci vreo anchetă sau ai de scris la rândul tău vreo lucrare științifică. Marea majoritate a celor care se informează de pe internet pot parcurge doar primii 3-4 pași. Este suficient. Cum spuneam, păcălicii nu-și bat prea mult capul cu veridicitatea informației pe care o reproduc sau o transmit și nici cu modul ei de prezentare, ceea ce adesea îi dă de gol.

I would love to believe that when I die I will live again, that some thinking, feeling, remembering part of me will continue. But much as I want to believe that, and despite the ancient and worldwide cultural traditions that assert an afterlife, I know of nothing to suggest that it is more than wishful thinking.
The world is so exquisite with so much love and moral depth, that there is no reason to deceive ourselves with pretty stories for which there’s little good evidence. Far better it seems to me, in our vulnerability, is to look death in the eye and to be grateful every day for the brief but magnificent opportunity that life provides.

Read more
Idei cusute cu ață roșie

Idei cusute cu ață roșie

Pe Dana, omul din spatele ideilor cusute o știu de pe Facebook. Îmi amintesc că la un moment dat am întrebat-o dacă ideile (în general) sunt cusute cu ață roșie…  A trecut aproape un an și jumătate de atunci… și iată ce am primit prin curier…

idei_cusute_1

Plicul era moale la pipăit şi venea de la o adresă corporatistă… Știam că aveam să primesc ceva dar discrepanța dintre adresa de expediere și ce ar fi putut fi în plic… m-a pus oarecum în încurcătură… Apoi după ce am deschis pachețelul prins cu ață roșie (ce se găsea în plic), mi-am amintit ce anume mă atrăsese la Idei Cusute, în clipa în care am dat like/follow/add la pagina cu acelasi nume, în una din călătoriile mele faisbookiste….

Dana e un om normal care a pornit pe drumul celor mulți (mulți și corporatiști… :D), ca mai apoi să se detașeze, cautând să facă ceva frumos în timpul ei liber. Dana și proiectul său Idei Cusute îmi amintește de ceva ce eu am lăsat undeva în trecut… Pe scurt e vorba de nevoia de manualitate… Adică de a face ceva cu propriile tale mâini… În copilărie nu aveam cine știe ce resurse financiare, însă aveam multe nevoi… Nevoia te învață să fii creativ… Atunci când nu ai … îți faci… iar când îți faci… înveți… și cu timpul te perfecționezi… E o lecție pe care am învățat-o din nevoie, transformată mai apoi în principiu de viață, după care mă ghidez uneori.

Dana nu coase din nevoie… ci din pasiune. Și bănuiesc eu că actul în sine o relaxează și o face să se detașeze de munca de zi cu zi… 😉

Iată ce spune Dana despre pasiunea ei:

În urmă cu câțiva ani am redescoperit cusutul, părăsit în vremea școlii, odată cu ieșirea din copilărie. Ei bine, s-a întâmplat brusc, într-un moment de echilibru, în care toate se așezaseră în locul potrivit, iar eu descopeream cât timp liber am și mă întrebam ce mi-ar plăcea să fac cu el. Mașina de cusut s-a găsit în familie și a urmat construirea fondului de materiale, fond din care folosesc constant și pe care îl completez de câte ori am ocazia. Am continuat să cos și să învăț singură, să descopăr soluțiile pentru ideile mele. Cu fiecare obiect finalizat, m-am simțit mai împlinită, mai fericită că din mâinile mele a ieșit ceva concret, palpabil, dar în același timp frumos și util. Între timp, din ce în ce mai multe obiecte luau drumul prietenilor, colegilor și tot așa din ce în ce mai departe, ajungeau cadouri pentru oameni dragi, din țară sau din străinătate. Mi-am căutat atunci un nume prin care să pot defini ceea ce fac și, la începutul anului 2011, am găsit potrivit ca spațiul meu creativ să se numească Idei Cusute. (interviu Revista Atelierul)

Mai multe despre Idei Cusute (cu sau fără ață roșie) găsiți pe blogul Danei – http://ideicusute.wordpress.com sau pe Facebook.

Casa Batllo

Casa Batllo

Casa Batlló este unul din locurile acelea speciale ce iți rămân întipărite în minte pentru totdeauna, după ce le-ai vizitat pentru prima oară. Te duci cu gândul că vei vedea o casă cu arhitectură aparte și ieși cu strania senzație că tocmai ai fost în interiorul lui Godzilla sau a unei reptile marine uriașe… Mai mult decât atât, cât timp ești în interior, te aștepți din clipă în clipă ca pereții să se miște și casa-reptilă să se ridice din starea ei dormandă, să devina agilă… să-și arate adevărata sa natură…

Ohh… da!… Natura – acest termen cheie în arhitectura lui Gaudi capătă noi sensuri după ce intri în contact cu lucrările sale răspândite peste tot prin Barcelona… Natura este deci folosită ca model de inspirație pentru frumos și eficiență, lucru pe care îl regăsești în Casa Batllo la acoperișul precum spinarea unui dragon, pereții atriumurilor decorați cu solzi albaștri, scara principală ce se seamănă cu o imensă coloană vertebrală, pilonii ca niște oase, în unele camere – tavanul care iți dă senzația că este susținut de coaste ce se continuă adânc sub podea, scările secundare și uscătoria ce seamănă cu interiorul unei scoici, coșurile de fum cu aspect de cili și nu în ultimul rând balcoanele ce par a fi secțiuni de cranii sau de cochilii stranii… Totul tapetat cu gresie și sticlă. Pe lângă aceste scorneli arhitecturale ce-ți gâdilă retina, spiritul vizionar al arhitectului este lesne de observat în detalii precum forma ușilor, mânerele ergonomice ale acestora, dimensiunea ferestrelor din cele două atriumuri (mari la primele etaje, mici spre acoperiș unde lumina era mai abundentă), sistemul întortocheat de luminatoare prin care lumina soarelui este distribuită în locuri în care nu te aștepți, ventilarea naturală omniprezentă, camuflată prin canale de trecere a aerului ce-mi aminteau de niște branhii, ș.a.m.d. În tot universul gaudian nimic nu e lăsat la voia întâmplării… totul are un înțeles sau o utilitate.

Casa Batlló este un bloc de 5 etaje (plus o gradină în spate) construit de Antoni Gaudi în stil clasic, în anul 1877, pentru un anume Lluís Sala Sánchez. In 1900 casa este cumpărată de Josep Batlló. Datorită locației bune (este situată în mijlocul bulevardului Passeig de Gracia), Batlló hotărăște să construiască o altă casă în locul ei. Gaudi îl convinge pe proprietarul acestuia să nu o dărâme și că o redecorare e suficientă pentru a-i schimba înfățișarea. Pe scurt cam așa a luat naștere, în perioada 1904-1906, casa în stil Modernist sau Art Nouveau, de care v-am tot vorbit mai sus.

În momentul de față casa funcționează ca muzeu privat și spațiu de închiriat pentru evenimente deosebite. Proprietari actuali au achiziționat Casa Batlló în 1993 și de atunci investesc banii câștigați din vânzarea biletelor în restaurarea și menținerea clădirii. Prețul unui bilet pentru un adult e de 21,5 euro și spre deosebire de La Predera (o altă casa făcută de Gaudi), zic eu că merită… odată în viață.

L’Aquàrium de Barcelona

L’Aquàrium de Barcelona

Primul acvariu cu care am luat contact în copilărie a fost un borcan de murături și câțiva Guppy. A urmat apoi o serie de acvarii de dimensiuni variabile în perioada în care eu însumi am crescut Guppy, Xipho, Scalari, etc. Cel mai mare pe care l-am avut vreodată a fost de 70 de litri. Am încheiat ciclul dimensiunilor acum 7-10 ani cu Acvariul din Constanța… cel puțin așa credeam până am ajuns în Barcelona.

Un acvariu este un ecosistem acvatic artificial, a cărui existență este complet dependentă de intervenția umană. Numai cine nu a crescut pești de acvariu vreodată nu știe câtă migală și dăruire se află în spatele unui acvariu curat.

Am citit pe internet despre L’Aquàrium de Barcelona că nu este așa grozav, că nu e chiar așa de mare și ca nu-și merită banii. Acum depinde din ce perspectivă privești lucrurile… Dacă cel mai mare acvariu văzut vreodată este deprimantul Acvariu din Constanța, atunci zic eu că experiența vizitării celui din Barcelona meritã timpul și prețul biletului. Niciun alt acvariu public din Europa nu e mai mic şi mai prost gestionat ca cel din Constanța. Așa că eu unul am mers la sigur. Acum, dacă ai văzut unul și mai mare, atunci înțeleg să vezi părțile negative de la Acvariul din Barcelona.

L’Aquàrium de Barcelona deține 11.000 organisme încadrate în 450 specii distincte. Un bilet costa 20 euro la casã sau 18 euro dacă este cumpărat online. Pentru 300 de euro poți să faci baie cu rechinii (asta include: ghid, curs despre rechini, echipament de scufundare, un suvenir, bilete de vizitare pentru doi prieteni şi asigurare). Dintre toate organismele văzute preferatele mele au fost Peştele Lună, Peștele Balon și peștii dipnoi. Pinguinii pitici m-au întristat… cred că spațiul destinat lor era prea mic.

Pagina 1 din 212