Blogosfera SF&F

Blogosfera SF&F

BSFF este un proiect inițiat de bloggărița Georgiana Vlădulescu ca urmare a unui panel susținut la Romcon-ul din 2016. La acest panel am participat și eu alături de Silvia Penciulică, Liviu Szoke, Siviu Mihai Gheorghe, Ileana Andreea Drop, Lucian Dragoș Bogdan și Georgiana Vlădulescu (Live 1, Live 2).

Conform descrierii grupului cu același nume de pe Facebook, membrii acestui proiect aleg lunar o carte din sfera SF&F semnată de un autor român, o recenzează și o publică simultan (pe blogurile lor), în a doua miercuri a fiecărei luni, la ora 10:00.

E suficient să ajungi pe una dintre recenziile BSFF ca să obții toate celelalte recenzii, pentru că fiecare participant adaugă la sfârșitul postării linkuri către celelalte recenzii.

În momentul de față, în acest proiect sunt implicate următoarele bloguri: Cu mintea la SFFan SFAssassin CGNantan LupanJurnalul unei cititoar și Catharsis Writing.

Scopul acestui demers este evident – promovarea în spațiul on-line a autorilor români de SF&F. Iar pe lângă acesta mai are și un efect secundar, destul de important și anume feed-back pentru autori. De exemplu, dacă citești în patru din cinci recenzii, păreri negative… e clar că în cartea ta ceva ce nu merge. Bloggării din BSFF sunt darnici și iți spun și ce anume scârțâie (lucru pe care de obicei îl face un editor).

De fapt e cam ce se întâmplă la un club de lectură numai că aici ai ocazia să auzi părerile celor prezenți chiar dacă nu ai ajuns la club.

Pe de altă parte trebuie menționat că oamenii ăștia nu se influențează reciproc. Fiecare citește cartea în 3-4 săptămâni și toți își spun părerea în același timp. Cartea aleasă este una pe care niciunul nu a citit-o înainte. Într-o lume ideală treaba asta ar trebui să existe în formă restrânsă la nivelul fiecărei edituri respectabile sau ca entitate de sine stătătoare remunerată corespunzător.

Deși am fost cooptat în proiect de la bun început, am ales să nu dau curs invitației de a participa în forma prezentată mai sus întrucât recenziile mele în calitate de autor debutant ar putea fi percepute drept invidie, conflict de interese, atac la adresa concurenței sau mai știu eu ce.

Alegând “poteca de aur” a autorilor, nu mai pot fi totodată și un consumator inocent de literatura SF. Cel puțin nu în ceea ce privește creațiile scriitorilor români de SF&F. Cei mai mulți îmi sunt amici, iar stilul ori subiectele alese în scrierile lor, nu-mi plac din start… Mi-e teamă să nu mă contaminez cu ideile lor, ori și mai grav să încep să scriu ca ei…. Glumesc, evident!…. Până la urmă nimic nu e nou sub soare și o poveste bună poate fi spusă în o mie de feluri…

————————-

Scriam rândurile de mai sus azi de dimineață. Între timp am văzut că mai mulți autori, editori sau simpli cititori s-au sesizat cu privire la ultima recenzie BSFF. Am mai văzut și cum unii autori își dădeau cu părerea despre cât de praf era ultima carte recenzată sau cum BSFF ar trebui să facă una sau alta. S-o spunem p’aia dreaptă… Autorii vor susține acest demers până când vor primi o recenzie negativă la o carte de-a lor… Apoi…

 

Photo: Dave Bleasdale
“Autor de unul singur. Rețete pentru scriere creativă” de Dănuț Ungureanu

“Autor de unul singur. Rețete pentru scriere creativă” de Dănuț Ungureanu

Autorul singuratic Dănuț Ungureanu își asumă, în sfârșit, rolul de autor cu experiență (aș îndrăzni să spun chiar scriitor, dacă m-ar asigura că trăiește doar din asta) și ne prezintă gândurile sale sincere despre cum scrie el, fără a avea pretenția de a trasa vreo directivă despre cum e bine sau rău în ale scrisului.

În contextul actual al SF-ului românesc, cartea sa este precum un plasture peste o crăpătură în perete. Și când spun asta mă refer la faptul că e o abordare ingenuă în domeniul cărților despre scrisul creativ românesc, care din punctul meu de vedere este ca și inexistent. Am exclus cartea Ninei Munteanu din această ecuație pentru că ea prezintă modelul american de scriere, ceea ce e OK dacă vrei să scrii ca în afară, dar care nu reflectă realitatea autohtonă și modul în care ne raportăm noi la literatura de gen, pe aceste meleaguri (vezi panel-ul lui Costi Gurgu de la Sci&Fi Fest 2016).

Așadar, Dănuț Ungureanu își/ne explică pe scurt frământările scriitoricești. Dacă nu ai timp, cartea poate fi citită urmărind doar îndemnurile de la sfârșitul fiecărei secțiuni. Un fel de “Lista lui Ungureanu”. Eu m-am regăsit în frământările autorului și sunt convins că se vor regăsi și cei care consideră că generația Truțo-Hăulico-Ungureană e numai bună de aruncat la gunoi pe motiv că e învechită. Evident, dacă ar renunța mai întâi la orgoliul și infatuarea specifică unora care cred că le știu pe toate.

Oricine a lucrat într-o echipă știe că ai nevoie de optimismul și dorința de afirmare a tinerilor dar și de experiența seniorilor. Fără una dintre tabere echipa nu va excela. Tinerii vor reinventa roata (vezi scriitori care se grăbesc să debuteze publicând cărți pline de greșeli), iar seniorii se vor complace în tabieturile lor prăfuite (vezi Romcon-ul de anul acesta).

I-aș fi dat acestei cărți patru stele pe Goodreads din simplul motiv că e prea scurtă, știind totodată că autorul ar putea scoate din tolba sa cu experiență scriitoricească, încă de trei ori pe atât. Până la urmă i-am dat cinci stele (din cinci) și asta din două motive: primul ar fi că în urma lecturării unei cărți, de orice natură ar fi ea, mă aștept să învăț ceva nou și pe alocuri cartea mi-a satisfăcut această nevoie; iar al doilea ar fi încercarea de a repara nedreptatea făcută de Emil Duhnea, un novice care i-a dat o singură stea fără nici o explicație, deși fiind “autor goodreads” s-ar presupune că ar fi capabil să exprime câteva cuvinte acolo despre ce l-a determinat să-i aplice lui Ungureanu stigma unui asemenea calificativ. Eu n-am dat niciodată o steluță (pe Goodreads sau prin alte parți) unei cărți și aș face-o probabil doar dacă e vorba de o carte îngrozitoare (o bătaie de joc) și doar dacă aș fi fost obligat să o citesc. Bănuiesc ca Emil, proaspăt debutant, avea așteptări atât de mari de la aceasta carte, încât s-a înfuriat când a văzut că Dănuț Ungureanu nu-i oferă ceea ce nu poate fi învățat, ci mai degrabă furat.

Cartea a apărut la Editura Tritonic și a fost lansată la Târgul de carte Gaudeamus din acest an. Ea apărut simultan în două colecții distincte: Comunicare Media și Seria de Autor.

De ce așa? Bogdan Hrib, editorul de la Tritonic, recunoaște că este un experiment al editurii. Eu adaug că rezultatele lui vor reflecta o realitate tristă. Și anume că există o mare categorie de consumatori de SF care habar nu au că sunt consumatori de SF. Dănuț Ungureanu e cunoscut ca autor român de SF. SF-ul e prea mare ca domeniu de creație și vine la pachet, în memoria colectivă autohtonă, cu o istorie comunistă și cu tot felul de preconcepții.

Dacă nu mă credeți luați un anti-SFist convins și invitați-l să vadă un “film SF cu roboți sau unul cu extratereștrii”. Cel mai probabil te va înjura (măcar în gând, dacă nu pe față). În schimb dacă îi spui: “Hai bă să vezi un film bun cu Anthony Hopkins sau unul despre natura umană”, vei fi surprins să vezi că va accepta să vizioneze Westworld și/sau Arrival. Iar la sfârșit, după ce va confirma că i-a plăcut, următoarea mișcare va fi să nege că e SF.

Eu am testat asta și probabil totul pornește din copilărie de la bazaconiile difuzate la TV drept SF sau de la incapacitatea unora de a ieși din real sau pur și simplu din ignoranță.

De multă vreme mă gândesc serios dacă n-ar fi mai bine să schimbăm termenul de SF cu altceva mai modern… De exemplu cu “Moca” și atunci ar avea mai mult sens și răspunsul la următoarea întrebare:

– Ce gen scrii?
– Ce să scriu? Scriu Moca…

Photo: The passion of creation - Leonid Pasternak
Romcon București 2016 – Program

Romcon București 2016 – Program

Program actualizat la 25.10.2016

ZIUA I, Vineri, 28 octombrie

  • 11:30 – BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ „CAROL I” – vernisajul expoziției de carte SF și F
  • 17:30 – Vernisajul expoziției personale de B.D. ADRIAN BARBU. Prezintă MARIAN MIRESCU
  • 18:00 – DESCHIDEREA OFICIALĂ A CONVENȚIEI. CUVINTE DE SALUT. PREZENTAREA JURIULUI.
  • 18:15 – „HIC SUNT DRAGONES. CAPCANELE DIN NISIPURILE MIȘCĂTOARE ALE PARA ȘI PSEUDOȘTIINȚEI” – conferință susținută de GHEORGHE SĂSĂRMAN
  • 18:45 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (I). Seminar coordonat de MARIAN TRUȚĂ și LUCIAN-VASILE SZABO
  • 18:45 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: RODICA BRETIN, LIVIU SURUGIU, NARCISA STOICA, ANA MARIA NEGRILĂ, LUCIAN DRAGOȘ
  • BOGDAN, TEODORA MATEI
  • 19:00 – BALANSORUL LITERAR: SCRIITORI S.F. ȘI GENURILE CONEXE. Moderator: BOGDAN HRIB. Invitați: DĂNUȚ UNGUREANU și MICHAEL HAULICĂ
  • 19:40 – PREDAREA S.F.-ULUI LA ȘCOALĂ ȘI ÎN UNIVERSITATE – dialog condus de MIRCEA NAIDIN
  • 20:20 – Pauză de cafea
  • 20:30 – FILME S.F. – program coordonat de EUGEN CADARU
  • 20:50 – CITITOR, SCRIITOR, EDITOR – moderator LIVIU SURUGIU
ZIUA A II-A, Sâmbătă, 29 octombrie

  • 10:30 – CENACLU, CLUB, CERC DE S.F. LA ORIZONT SAU ORIZONTALĂ. Dialog cu GEORGE CEAUȘU, LUCIAN OANCEA și MIRCEA NANU MUNTEANU
  • 10:30 – ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI. Lecturi IONUȚ CARAGEA și NICOLAE DOBRE
  • 10:50 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: DĂNUȚ UNGUREANU, MARIAN TRUȚĂ, DOINA ROMAN, BOGDAN FICEAC, OVIDIU PECICAN, DANIEL BOTGROS
  • 10:50 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (II). Seminar coordonat de OVIDIU PECICAN și DANIEL BOTGROS
  • 11:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI: editurile TRITONIC, EIKON, EUROSTAMPA
  • 11:30 – MARIAN TRUȚĂ ȘI DĂNUȚ UNGUREANU despre VEGETAL și MINERAL
  • 11:30 – S.F.-UL GENERAȚIEI VIITOARE – dialog cu DOINA ROMAN, LEONARD OPREA și ANAMARIA BORLAN
  • 12:00 – Pauză de cafea
  • 12:15 – BALANSORUL LITERAR.  Moderator MARIAN COMAN. Invitați: RODICA BRETIN, LIVIU SURUGIU, DANIEL TIMARIU
  • 12:15 – ORIZONTURI ALE TRADUCERII. Panel condus de ANTUZA GENESCU
  • 12:15 – PASTILA DE IMAGINAȚIE. CONCURS. Prima turnantă
  • 12:45 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI – editurile  TRACUS ARTE
  • 13:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (III). Seminar coordonat de VOICU BUGARIU și ADRIAN BUZDUGAN
  • 13:45 – PAUZĂ DE PRÂNZ
  • 15:30 – PASTILA DE IMAGINAȚIE. Concurs. A doua turnantă
  • 15:30 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: GHEORGHE SĂSĂRMAN, ROXANA BRÂNCEANU, OVIDIU PECICAN, ALEXANDRU LAMBA
  • 15:30 – LEGOFANTASIA – competiție pentru copii coordonată de SIMONA HUPOV
  • 15.30 – EVENIMENT TRITONIC. LANSARE DE CARTE: Rodica Bretin – Fortăreața; Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Dănuț Ungureanu – 3.1. Moderator Bogdan Hrib. Participă autorii.
  • 16:00 – MILLENNIUM BOOKS: lansarea volumului Hoţul de moarte de Miloş Dumbraci. Prezintă: Horia Nicola Ursu. Invitaţi: Laura Sorin şi Michael Haulică. Autorul va acorda autografe.
  • 16:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (IV). Seminar coordonat de BOGDAN FICEAC
  • 16:30 – COPERTA VINDE CARTEA. Dialog HORIA NICOLA URSU – BOGDAN HRIB
  • 16:30 – ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI. Lecturi fidele ADRIAN BUZDUGAN
  • 16:30 – BALANSORUL LITERAR (III). Moderator RODICA BRETIN. Invitați: LUCIAN-VASILE SZABO, OVIDIU PETCU, LAVINIA CĂLINA
  • 17:15 – „PENTRU O RESETARE A PROMOVĂRII AUTORULUI”, conferință suținută de DĂNUȚ UNGUREANU
  • 17:30 – PASTILA DE IMAGINAȚIE (III). Concurs.
  • 17:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE REVISTE ȘI PUBLICAȚII S.F. Cu participarea lui CORNEL SECU, MARIAN COMAN și ALEXANDRU LAMBA
  • 17:30 –ALIEN ROCK & ROCK SI SCIENCE-FICTION – program realizat de GHEORGHE TĂNASE 18:00 (LIBRĂRIA CĂRTUREȘTI) Lansarea cărții „ADEVĂRATA CRONICĂ A MORȚII LUI YEȘUA HA-NOZRI” de GHEORGHE SĂSĂRMAN (editura Polirom, 2016)
  • 18:30 – MARTORII. Film după scenariul lui BOGDAN FICEAC. Regia DAN PIȚA și ȘERBAN MARINESCU
  • 19:00 – BLOGOSFERA SF&F: Florin Stanciu (Golem XIV), Silvia Penciulică (Cu mintea la SF), Liviu Szoke (Fan SF), Siviu Mihai Gheorghe (Assassin CG), Ileana Andreea Drop (Nantan Lupan), Lucian Dragoș Bogdan (Lucian Bogdan). MODERATOR: Georgiana Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare)
  • 19:00 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: OVIDIU PETCU, ANTUZA GENESCU, LUCIAN MERIȘCA, DANIEL TIMARIU, DARIUS LUCA HUPOV, MIRCEA BĂDUȚ
  • 19:15 – SPECTACOL DE TEATRU –  IMPROVIZAȚIE, cu formația…
  • 19:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI. Editurile LIMES și PAVCON: EXTRATERESTUL, de CONSTANTIN D. PAVEL, SECRETUL EMISFEREI, DE TRAIAN BĂDULESCU, NERECURGEREA LA FORȚA ȘI LA AMENINȚAREA CU FORȚA, DE OVIDIU VIȚAN , SCORNITURI SPĂIMÂNTĂTOARE, DE CĂTĂLIN PAVEL, RANGKOOK DE CONSTANTIN D. PAVEL, VENDETTA LUI UCIGĂ-L TOACA, DE OVIDIU VIȚAN, EREZIA EGUMENULUI GLICHERIE, DE DAN NINOIU. PARTICIPĂ AUTORII.
  • 20:20 – PAUZĂ
  • 20:45 – BALUL S.F.
ZIUA A III-A, Duminică, 30 octombrie

  • 10:00 – LEGOFANTASIA (II) – Program special pentru copii condus de SIMONA HUPOV
  • 10:30 – PREZENTARE ȘI LANSĂRI DE CĂRȚI. Editurile CORESI, BOOKSEXPRES și MILLENNIUM BOOKS
  • 10:30 – DE LA TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI LA TEHNOLOGIA VERDE. Dialog cu LUCIAN MERIȘCA
  • 11:00 – CLUBURI, CENACLURI, ASOCIAȚII S.F. Simpozion condus de ANAMARIA BORLAN și LUCIAN-VASILE SZABO
  • 11:00 – POSTUMANISM ȘI SCIENCE-FICTION (V). Seminar condus de LUCIAN DRAGOȘ BOGDAN
  • 11:00 – PASTILA DE IMAGINAȚIE (IV). Concurs
  • 11:00 – SESIUNE DE AUTOGRAFE: NICOLAE DOBRE, EUGEN CADARU, LAVINIA CĂLINA
  • 11:30 – BASMELE PREZENTULUI. SÂNZIANA POPESCU despre ANDILANDI
  • 11:30 – GRAFICA ȘI S.F.-UL. Dialog cu ADRIAN BARBU
  • 11:30 – LANSĂRI ȘI PREZENTĂRI DE CĂRȚI: editurile EUROSTAMPA și ADENIUM
  • 12:00 – Premierea câștigătorilor concursului de schițe și proiecte de urbanism „BUCUREȘTIUL PESTE O SUTĂ DE ANI”, organizat cu sprijinul Asociației Studenților din Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
  • 12:30 – EFECTELE SPECIALE ÎN FILMUL S.F. – prezentat de DARIUS LUCA HUPOV
  • 13:15 – Premierea câștigătorilor concursului „ROMÂNIA PESTE O SUTĂ DE ANI”
  • 13:45 – ACORDAREA PREMIILOR NAȚIONALE PENTRU ARTĂ ȘI LITERATURĂ S.F.
  • 14:30-15:30 – PAUZĂ DE PRÂNZ
  • 15:30 – MARTORII (II). Film realizat după scenariul lui BOGDAN FICEAC. Regia DAN PIȚA și ȘERBAN MARINESCU
  • 16:00 – TURISMUL VIITORULUI ȘI VIITORUL TURISMULUI – DE LA AGENTUL-ROBOT LA CĂLĂTORIILE SPAȚIALE – conferință susținută de TRAIAN BĂDULESCU
  • 16:00 – DESPRE IMPOSTURĂ, ÎNCĂ O TURĂ. Seminar condus de LEONARD OPREA
  • 17:00 – VIITORUL ROMCON DE LA BRAȘOV. Scurtă prezentare făcută de cenaclul ANTARES din Brașov
  • 17:30 – FILME S.F. Program coordonat de EUGEN CADARU
  • 18:00 – CONCLUZIILE COMITETULUI DE ORGANIZARE
  • 18:45 –  ÎNCHIDEREA LUCRĂRILOR CELEI DE-A 27-A EDIȚII ROMCON

37 medicamente și substanțe fantastice

37 medicamente și substanțe fantastice

O ilustrație interesantă despre medicamentele și drogurile folosite în lumile fantastice din romanele, benzile desenate sau filmele Science Fiction și Fantasy. Dacă aș putea să aleg unul, fără a sta prea mult pe gânduri aș opta pentru “condimentul” (“melange” sau “the spice”), numele medicamentului fictiv central din seria de romane DUNE scrisă de Frank Herbert. Voi ce ați alege?

PS: Nu consumați droguri, mai bine citiți sau scrieți despre unele fantastice!… 😉

37med_subst_fic

Sursa: Jim Adler

2 ani de Golemie

2 ani de Golemie

Pe 28 iunie Golem14 împlinește doi ani de existență. În arhivă se regăsesc, însă, postări mai vechi de 28 iunie 2014, și asta pentru că golem14.com a rezultat din mai multe proiecte anterioare adunate sub un singur acoperiș. Astfel, prima postare sub noul domeniu (format) a fost despre numele și tema blogului, urmată fiind de una despre Clubul de Lectură Nemira și o recenzie la Rendez-vous cu Rama.

Golem14 a strâns până acum 222 de postări și 139 de comentarii, ceea ce nu e mare lucru pentru un blog care încearcă să facă bani din blogging sau unul care caută popularizarea excesivă a unui anumit subiect, dar cum oricare din acestea nu reprezintă un scop în sine pentru Golem14, pot spune că sunt mulțumit de numărul lor pentru că eu îl văd ca pe un loc… sau ca pe o cutie… cu amintiri la care mă întorc uneori…

Din totalul de postări 88 au fost despre Science-Fiction, 87 despre Știință și 75 despre subiecte generale sau amestecuri dintre acestea și primele două.

În cei doi ani cele mai vizualizate postări au fost: “Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci și romani, așa cum se crede” (locul 1), “ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii” și “Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python” (locul 2) și “Top 14 cărți SF românești publicate în 2013” (locul 3).

Și pentru că mereu e loc de mai mult, Golem14 își sărbătorește existența lansând un nou CONCURS, în urma căruia câștigătorul va primi un volum din Exit. Povestiri de dincolo. Pentru a participa la concurs tot ceea ce trebuie să faceți este să lăsați în secțiunea de comentarii, în câteva cuvinte, impresia voastră generală (sau impresiile dacă aveți mai multe) despre golem14.com, până pe 27 iulie 2016. Câștigătorul vă fi desemnat prin tragere la sorți.

Photo: Void sector by KuldarLeement

“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

Deși nu-mi stă în fire să promovez (în postări) cărți pe care nu le-am citit, de dată asta voi face o excepție fără să mă gândesc prea mult înainte. Și asta, pentru că merg pe mâna lui Alexandru Lamba. Îl cunosc de ceva vreme și știu cam ce-i poate pielea. Aaa… și ar mai fi un motiv – e romanul său de debut, motiv pentru care merită un “brânci” pe scările faimei!… :))

Ground zero sau locul în care a apărut prima oară romanul “Sub steaua infraroșie” a fost la Târgul de Carte Science Fiction și Fantasy “Final Frontier” de anul acesta, dar acolo lumea își făcea siesta de după prânz, lansările se țineau pe bandă rulantă și parcă lipsea farmecul unei lansări așa cum mi-o imaginez eu că trebuie făcută. Adică, într-un local unde poți să servești o cafea sau o bere în timp ce îl asculți pe autor citind câteva pasaje din propria carte. Un loc oarecum intim, cu ceva atmosferă și evident un eveniment in exclusivitate dedicat (la FF romanul a fost lansat la pachet cu o altă carte din portofoliul editurii Tritonic).

Din punctul meu de vedere adevărata lansare a acestei cărți a avut loc pe 9 aprilie în Brașov la Bistro de l’Arte, eveniment la care au fost invitați și Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Adina Speteanu și Bogdan Hrib. Din păcate eu nu am ajuns în Brașov, însă m-am bucurat teribil să găsesc înregistrarea evenimentului și pozele celor de la Biblioteca Urbană, pe care le postez mai jos.

Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba a apărut luna aceasta la Editura Tritonic și va putea fi achiziționată de pe libris.ro.

Lansare “Sub steaua infrarosie”

Posted by Biblioteca Urbana on Saturday, 9 April 2016

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Multe lucruri frumoase și interesante s-au petrecut la ediția din acest an a Târgului de carte SF&F “Final Frontier”. Redau în această postare înregistrarea unui eveniment, pe care eu unul l-am așteptat cu interes după ce am aflat că Liviu Szoke (de la fansf.wordpress.com) strânge întrebări de la bloggerii SF&F, special pentru această întâlnire. În program, evenimentul a avut următoarea descriere:

SÂMBĂTĂ 2 aprilie
17.00 –  19.00. Edituri, colecții
Moderator: Liviu Szoke  (1).
Invitați: Ana Nicolau (Nemira) (2), Bogdan Hrib (Tritonic) (3), Șerban Andrei Mazilu (Crux) (5), Horia Nicola Ursu (Millennium) (4)

*(1-5) ordinea invitaților de la stânga spre dreapta în fotografia de copertă.

Așa cum m-am așteptat, bazându-mă pe experiența de la FF4 (2015), acest tip de eveniment a fost pe placul cititorilor de SF&F prin prisma faptului că au aflat proiecțiile editoriale ale principalelor edituri de SF&F din România, dar și pe cel al scriitorilor, care văd în aceste edituri potențiale locuri de publicare.

edituri_la_ff5_2

Mai jos lista cu întrebările strânse de Liviu Szoke (pentru care îi mulțumesc și pe această cale):

Nemira

  • La cât apreciați a fi numărul de cititori plătitori de carte SF, Fantasy și genuri conexe în România? Credeți că numărul respectiv poate susține piața de carte de literatură speculativă românească? Dacă nu, ce se poate face în acest caz? Cum îi convingem să cumpere regulat cărțile publicate lună de lună? Credeți că editorii înșiși ar trebui să se implice mai mult în comentariile de pe rețelele de socializare referitoare la aceste apariții, alături, bineînțeles, de PR? Se pot face campanii în școli, să se educe cititorii de mici? Aveți astfel de strategii?
  • Se poate autosusține o editură publicând doar literatură speculativă, nemaiavând și alte colecții nu neapărat ajutătoare, ci poate pentru diversificare?
  • Ce se poate face în cazul seriilor care se întind pe 3 sau mai multe volume? Ce se poate face să fie convinși cititorii plătitori să cumpere seria încă de la primul volum, să nu mai auzim comentarii de genul „nu cumpăr seria decât atunci când vor fi publicate toate volumele, pentru că mi-e frică de faptul că editura se va opri la jumătatea seriei sau după primul volum pentru că seria nu se vinde”? Cum poate oferi editura o garanție că acea serie va fi dusă la bun sfârșit? Credeți că ar fi o soluție ca în cazul nefericit în care o serie nu se vinde, editura să dea un comunicat la sfârșitul anului sau la un an după apariția acelui volum și să spună: uite, stopăm publicarea acelei serii pentru că din primul volum nu s-au vândut decât atâtea exemplare? Credeți c-ar fi o soluție publicarea doar de serii în curs de scriere, încă neterminate, cum e cazul cu A Song of Ice and Fire a lui Martin sau cu Stormlight Archive a lui Sanderson? Păstrează acestea suspansul și nerăbdarea cititorului vie, în așa fel încât să dea năvală să cumpere cartea imediat cum apare? Și cum se poate face ca acel nou volum să nu apară la un an sau ani de la apariția lui pe piața mondială, pentru că în acest caz e posibil să se piardă o parte din cumpărători, care și-l vor cumpăra în engleză imediat cum apare?
  • Se poate realiza o mai mare transparență legat de ce urmează să apară? De exemplu, cataloage cu seriile sau volumele de sine stătătoare care au fost deja cumpărate, ca să nu mai existe argumentul că nu putem da din casă pentru că altfel vor supralicita celelalte edituri și ne vor fura autorii de sub nas? Nu credeți că ar afla astfel mult mai multă lume ce urmează să apară și poate o parte din cumpărători vor avea răbdare să apară cartea în română înainte de a se grăbi să și-o cumpere în engleză?
  • S-ar putea organiza campanii de promovare mult mai vizibile a autorilor din portofoliu în vederea unor eventuale viitoare vizite la noi în țară, invitați fiind de editura/editurile care-i publică? Și n-ar fi mai eficient ca în cazul scriitorilor publicați de două sau mai multe edituri să existe o colaborare între aceste edituri, pentru ca această vizită să fie mult mai bine pusă la punct? Uite, de exemplu N.K. Jemisin are serii luate și la Nemira, și la Paladin. Dacă cele două edituri și-ar uni forțele, nu s-ar ajunge la un rezultat mai bun? Și n-ar trebui ca acești autori vedetă să fie promovați mult mai bine, pentru ca o mult mai mare parte din publicul cumpărător să afle despre ei și să știe despre cine e vorba atunci când acești autori vor veni la noi?
  • De ce nu se vând autorii români la fel de bine ca cei străini? Iar cei care se vând, pentru că se vând, cel puțin o parte din ei, se vând doar datorită numelor și reputației pe care și le-au construit de-a lungul timpului? Ce se poate face în cazul unui debutant, care nu are deja un nume arhicunoscut? Cum convingeți publicul că acea carte merită cumpărată? Ce trebuie și cum trebuie să scrie un autor nou pentru a ajunge într-un final să i se publice cartea la editura respectivă? Cum facem să le schimbăm mentalitatea cititorilor care consideră că doar anglo-saxonii scriu literatură speculativă de calitate, iar românii nu? Se pot schimba aceste percepții în timp? Cum? Cum se pot descurca o parte din edituri publicând doar autori români? Se pot exporta cu succes scrierile autorilor români? Ce se poate face ca scrierile lor să ajungă pe piața de carte străină? Se pot promova? Se dorește promovarea lor?
  • Am citit interviurile realizate de revista Forbes cu mai mulți directori de edituri și toți spuneau că librăriile fizice practică niște comisioane nejustificat de mari, ajungând să oprească din prețul cărții chiar și 50 sau 60 la sută (ba Diverta chiar adaugă și de la ea la prețul de vânzare al cărții, eu însumi am văzut acest lucru la o parte din cărți, un adaos). Editurilor le convine o asemenea stare de fapt? Se poate crea o asociație, un fel de sindicat al editurilor, care să le reprezinte interesele dacă s-ar ajunge la astfel de discuții? Sau e mai bine „fiecare pentru el”? Ce se poate face pentru a contracara campaniile practicate uneori de magazinele online care vând și cărți (sau numai cărți), atunci când au prețuri de dumping, ajungând să vândă o carte chiar și cu doi lei? Le convine editurilor acest lucru? Și de ce credeți că există această întrerupere de cash-flow între librării și edituri, chiar dacă se vând destul de bine cărțile în aceste librării?
  • Și câteva întrebări care probabil că sunt pe buzele tuturor: ce se întâmplă cu CPSFA și cu colecția Maeștrii SF-ului Românesc? Vor mai fi reluate? De ce nu s-a acordat premiul întâi la concursul de manuscrise „Valentin Nicolau”?

Crux Publishing

  • Suplimentar, vreau să vă întreb cum vă descurcați acum, la un an de la înființare, publicând doar autori români, căci încă n-a apărut Conan? Ce vă doriți voi să faceți cu editura voastră? Să vă aducă un venit suplimentar și vizibilitate în rândul fanilor, sau să devină o afacere serioasă, aducătoare de profit și pentru voi, și pentru autorii și angajații voștri? Explicați-ne cum de vă puteți plăti autorii, în condițiile în care majoritatea autorilor români publicați la noi la alte edituri se plâng că n-au primit niciun ban? Poate un autor român de literatură speculativă să trăiască din scris? Va putea vreodată? Ce se poate face în această situație? Veți continua să acceptați manuscrise de la autori noi sau vreți să vă formați un grup stabil de autori și să continuați doar alături de ei?

Millennium Books

  • Cum merge editura Millennium Books la aproape unsprezece ani de la înființare? Cum se poate descurca publicând exclusiv autori români? Care sunt scopurile ei? Să progreseze, extinzându-și portofoliul, sau să rămână la grupul de autori, o parte din ei chiar debutați și consacrați de Millennium Books? Te gândești să publici și autori străini? Vei continua să vinzi doar online și la târguri sau te gândești să pătrunzi și în librăriile fizice? Vei mai continua seria Compania Neagră sau vânzările au îngropat-o definitiv? Și ce se poate face ca revista Galileo să apară în sfârșit într-un ritm regulat, trimestrial, semestrial sau altfel?

Tritonic

  • Cum merge editura Tritonic pe piața de beletristică românească? De ce o pauză atât de lungă între aparițiile regulate ale colecției fiction.ro/sci-fi/fantasy și cele sporadice de anul trecut și anul acesta? De ce reluarea publicării de SF și fantasy tocmai acum? Te gândești să relansezi colecția și să publici regulat SF și fantasy? Dacă da, vor fi și autori străini sau doar români? Ce trebuie și cum trebuie să scrie autorii români ca să fie publicați de Tritonic? Și o întrebare care mă/ne arde de mult timp: e vreo șansă ca trilogiile neterminate ale lui Kim Stanley Robinson și R. Scott Baker să fie duse la bun sfârșit? Mai e câte un volum din fiecare.
  • A ajuns piața românească de SFF suficient de matură încât să treacă de ”adolescența” strict anglo-saxonă și să guste și alte filoane culturale? Avem o tradiție ante-decembristă cu autori ruși și francezi, care a mai supraviețuit la începutul anilor 90 și apoi a murit. Poate fi renăscută? Pe de altă parte, în plan mondial se ridică stele noi din zone exotice precum China (Liu Cixin) sau Finlanda (Rajaniemi), ori noi doar pentru români, ca Sapkowski (Polonia). Vor românii să citească așa ceva? Sunt pregătite editurile să-i ofere? Poate fi acesta un trend la care să se alăture, întâi pe piața internă, apoi externă, și scriitorii români?
  • Piața și publicul SFF românești au ratat în evoluția lor niște etape cu autori celebri și serii faimoase, precum Elric de Melnibone al lui Michael Moorcock sau J.G. Ballard (recent ecranizat cu buget mare în ”High Rise”). Aș mai adăuga aici autori precum Robert silverberg, Fritz Leiber, Vonda McIntyre, Harry Harrison, Anne McCaffrey ori Terry Brooks, a cărui serie, Shannara, a început să fie ecranizată de MTV chiar anul acesta? Sunt aceștia pierduți pentru totdeauna și perimați pentru români, sau mai pot fi publicați?
  • Cum văd editurile de SFF genurile hibride cu mainstream, precum ”political fiction” sau ”historical fiction”? Houllebecq a avut un uriaș succes cu ”Supunere” și probabil va fi urmat de un curent de romane similare; la noi însă el a apărut la Humanitas: a fost genul preluatgreșit ca piață, de către mainstream în loc de SFF? E de așteptat un val de gen, așa cum au fost nenumăratele clone de Dan Brown, inclusiv de autori români? De ce la români prinde ”historical fiction” fără pretenții (Brown), dar nu și cel de calitate, ca seria Pyat? Pentru că nu au fost publicate, sau nici nu ar fi avut succes?
  • De ce benzile desenate nu și-au găsit locul la editurile de SFF, și în general pe piața românească, deși în Occident sunt o latură majoră a genului? Vorbim de un snobism al editurilor sau de o lipsă de interes a publicului? Recent au început totuși să apară, la edituri specializate: reprezintă fenomenul un indiciu că apare o nou generație de sefiști, mai tânără, care dorește acest gen conex? Au de gând editurile consacrate să intre pe această piață sau o lasă nou-veniților?
  • Vorbind de transpunerea grafică/cinematografică a SFF-ului, valul hollywoodian de distopii pentru adolescenți și serii cu super-eroi are un efect pozitiv sau negativ? Fură și deturnează adolescenții de la citit sau dimpotrivă, funcționează ca o reclamă ce ajută piața de cărți? Și reprezintă un pericol din punct de vedere al calității? Conduce la o infantilizare a publicului și reducere a interesului față de SF-ul matur/serios?
  • Similar, mulți fani SFF sunt pasionați și de serii celebre de jocuri: Witcher,Fallout, Elder Scrolls. Sunt acestea niște concurenți pentru literatură sau, dimpotrivă, pot fi valorificate drept ”cârlige” pentru captarea de noi publicuri? Nemira a prins momentul cu ”Witcher”, de ce nu sunt folosite și altele cel puțin ca asocieri publicitare? De ce separația clară dintre cele două piețe, dacă publicul țintă e comun?
  • În SFF există două mari curente actuale: unul ”light”, orientat spre serii cu vampiri, vârcolaci și, în Vest, și spre SF provenit din cinema și jocuri (cărți Star Wars, Warcraft), și unul mai matur, care vrea SF hardcore și fantasy complex. Care domină în România și cum se vede viitorul editorial? Riscă vreunul să fie înlăturat de celălalt din motive comerciale, ori, invers, din snobism? Se vor împărți editurile în serioase și ”de masă”, ori fiecare va căuta un mix între curente? După valurile vampiri și zombie, oare care va fi următoarea modă?
  • În SUA a avut mare rezonanță scandalul ”sad puppies” de la premiile Hugo. Cum se vede din România această reacție care a cerut o revenire la ”vârsta de aur” și niște valori mai simplu de înțeles și contrareacția care a considerat că ideile ”political correct” au prioritate față de ”good old fun”? Există la noi o asemenea dilemă? Am ajuns măcar la nivelul de maturitate al fenomenului în care să ne punem astfel de probleme în SF? La noi se pune mai puțin problema minorităților de culoare sau etnice, dar poate fi reală cea de gen. Există o discriminare sexuală în SF, fie ea negativă (favorizarea autorilor bărbați), fie pozitivă (favorizarea autoarelor femei)? Mai e valabil faptul că cititorul de SF e bărbat cu studii superioare sau s-a schimbat acest profil (dacă excludem piața YA, cu publicul ei de adolescenți, și ne referim strict la adulți)? Și apropo de YA, dominat de fantasy sau distopii lightSF, iar ca public de fete, acesta se va prelungi în viitor sau va rămâne cantonat în actuala plajă sociologică? Adică actualii YA, când se vor maturiza, vor trage aceste gusturi cu ei pe piața adultă, sau și le vor schimba și ele vor rămâne noilor generații de puști?

 

Photos: Alexandru D.

Exit. Povestiri de dincolo.

Exit. Povestiri de dincolo.

La sfârșitul lui 2014 un articol intitulat “Concluzia unui studiu științific: Viața după moarte este reală” apărut și pe Facebook, a declanșat adevărate polemici între cei care au văzut postarea pe wall-ul lui Lucian Dragoș Bogdan. Evident, s-au găsit destui cei are au simțit nevoia de a emite propriile ipoteze pe marginea acestui subiect. Mai multe despre asta am scris aici: link

Și cum discuția era în fond una filozofică și majoritatea celor antrenați în ea erau sefeiști, ce ne-am gândit noi? Hai să facem ceva din treaba asta, s-o materializăm cumva; adică să scriem despre ea cum știm noi mai bine: povestiri SF, roman modular, antologie, lista posibilităților era nesfârșită…

Așa a luat naștere (tot pe Facebook), un grup secret numit „Viața de după…“, unde, inițial au fost invitați mai mulți suspecți de filozofeală sefeistă, care ar fi avut ceva de spus despre moarte și despre ce se poate afla dincolo de ea. Cum era de așteptat doar o parte din cei invitați au achiesat la idee. Cu toate acestea ne-am adunat, suficient de mulți entuziaști cât să pornim un proiect literar. Și pentru a-l pune în practică am stabilit de la bun început următoarele reguli:

  • Textele trebuiau să aibă dimensiuni între 20.000 și 80.000 de caractere cu tot cu spații;
  • Să aparțină unuia dintre genurile: SF, Fantastic sau Horror;
  • Tema să fie explorarea vieții de dincolo de moarte;
  • Să fie scrise la persoana I, într-o manieră care să dea de înțeles că sunt povestite unor prieteni, într-un cadru intim, etc.
  • Personajul principal (și povestitor) al acțiunii trebuie să moară (sau cel puțin el însuși să fie convins că a murit) la final.

Proiectul „Viața de după…“ a luat sfârșit de curând. El a văzut lumina tiparului la Editura Eagle sub denumirea de „Exit. Povești de Dincolo“ și va fi lansat Duminică, 3 aprilie 2016, la 11.45, la Final Frontier 2016.

Exit. Povești de dincolo reprezintă aportul a 8 scriitorii dintre care patru consacrați (Liviu Surugiu, Lucian Dragoș Bogdan, Marian Truță și Dănuț Ungureanu) și patru ucenici sau “învățăcei” (Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei și Florin Purluca), căci până la urmă un rezultat indirect al acestui proiect a fost și acela al transferului de cunoaștere în ale self-publishing-ului (și a publicării în general) de la cei cu mai multă experiență la cei aflați la început de drum. Fiecare povestire este precedată de o mică descriere a autorului și o imagine reprezentativă. Coperta și imaginile sunt creațiile lui John Dobro.

Din sumarul acestui volum colectiv puteți regăsi:

O picoteală mai adâncă de Alexandru Lamba

Lumină lină de Dănuț Ungureanu

O noapte fără regină de Florin Purluca

Neobișnuita viață a lui Howard Getternbach de Lucian Dragoș Bogdan

Soft de Teodora Matei

Fedya de Irving T. Creve

Înaintea învierii de Liviu Surugiu

Soledad de Marian Truță

COPERTA_exit_5.06X7.81in-v2

Tuturor celor implicați (fie ei autori, grafician sau editor) le mulțumesc pe această cale pentru răbdare și mai presus de toate pentru dorința de implicare.

Volumul poate fi cumpărat de aici: http://www.imaginastore.com/ro/science-fiction-fantasy/663-exit-povestiri-de-dincolo-9786068315805.html

Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.

Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2016

Într-o lume a viitorului, într-un loc oarecare dintr-o regiune numită cândva România, mai multe entități se vor așeza la o masă rotundă, într-o sală ce se asemănă mult cu aceasta, mult mai impozantă însă doar în aparență, căci în realitate nu este decât o dărăpănătură decorată pompos cu elemente virtuale. Scopul acestei adunări este acela de a crea realități paralele într-un joc al imaginației, ale cărui hotare sunt stabilite doar de experiența de viață și de istețimea fiecărei entități participante. Entitățile nu se cunosc, nu s-au mai întâlnit niciodată până în acel moment, iar șansele ca ele să se reîntâlnească vreodată în aceeași formulă, sunt practic nule.

Vorbim deci, de o întâlnire spontană inițiată de Matricea din care acestea fac parte într-un efort disperat de a aduna câteva entități laolaltă. Măcar cu astfel de ocazii, decât deloc, cum se întâmplă în lumea reală, aceste entități fiind prin definiție ființe solitare…

Totul a pornit de la jocul „Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.“ care a atras prin titlu câteva entități, să zicem cam câte s-au adunat și azi (vreo 25-30), care deși trăiesc într-o lume suprapopulată se simt singure și deci sunt numai bune pentru a crea câteva realități paralele, pe care Matricea le va vinde lumilor îndepărtate…

Ce facem noi acum se numea cândva cenaclu, cerc sau colocviu, a rostit pentru prima dată după 5 ore de muncă asiduă la o lume mai bună, una din entități – un individ cu formă translucidă care s-a trezit să se adreseze celorlalți prin viu grai. Adică pe gură așa cum făceau oamenii de odinioară…

Celelalte entități n-au schițat nimic iar acea incursiune importantă din perspectivă istorico-literară a trecut practic neobservată… Dimensiunile la care lucrau, le capta atât de mult atenția încât aceste entități (cu excepția celei care a vorbit), nu știau că se află fizic în preajma altora ca ele, iar acesta le influența inconștient în luarea deciziilor de proiectare… Matricea în schimb era mulțumită.

Dacă un observator din zilele noastre ar călători în acele vremuri, la întoarcere ar putea afirma fără dubiu că propoziția enunțată de entitate vorbitoare, reprezintă singurele cuvinte rostite în câteva sute de ani și totodată singura acțiunea care poate fi asociată cu ceea ce azi este cunoscut sub denumirea de gen literar science-fiction.

Vi se pare că în această lume a viitorului în care SF-ul nu mai există, realitatea este puțin distopică?…

Ei bine, am o veste bună și una proastă pentru dumneavoastră, stimate entități ale zilelor în care trăim…

Vestea proastă e că dispariția SF-ului a început de ceva vreme (să zicem odată cu digitalizarea…). Dacă nu mă credeți vă invit să repetați sub o formă sau alta experimentul pe care îl voi relata în rândurile următoare.

Abordați varianta clasică: mergeți și dați curs invitației unei biblioteci din orașul în care locuiți (cu localizare ultracentrală), de a realiza un club de lectură SF săptămânal. Organizați și promovați evenimentele clubului din timp ca lumea să-și poată planifica participarea. Asigurați-vă, atât cât puteți, că grupul vostru țintă nu este compus din oameni care sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului. Realizați de la prima întâlnire un sondaj prin care să încercați să vă cunoașteți participanți, etc.

Veți obțineți, mai mult sau mai puțin, rezultate precum acestea:

Din totalul de participanți 30% au fost femei, restul bărbați. Media vârstei participanților a fost de 27 de ani cu extrema pozitivă de 12 de ani și cea negativă de 51 de ani. Au fost prezenți oameni din diferite arii ocupaționale: un copywriter, un avocat, 2 consultanți IT, un dezvoltator IT, un student, 2 elevi, 2 literați ș.a.m.d..

80% dintre cei prezenți au mai participat la un club de lectură sau la un cenaclu SF.

Dintre motivele pentru care s-a venit la acest club se pot enumera: „Pentru că scriu, îmi place SF-ul și sper să descopăr chestii legate de domeniu, pe care nu le știu.”, „Curiozitate”, „Interes pentru SF”, „Din pasiune”, „Din simpatie” „Pentru a cunoaște oameni noi care împărtășesc această pasiune”, „Să aflu ce este un club de lectură” și evident mâna hazardului: „Din greșeală, am terminat școala și am ajuns aici”.

Așteptările participanților legate de acest club au fost variate: „Să fie interactiv, să fie plin de informații legate de tehnici literare, stiluri, etc.”, „Să dezbatem teme interesante”, „Să aflu lucruri noi despre SF”, „Discuții libere legate de temele SF și cât mai puțin Fantasy”, „Poate poate mai găsim tineri, potențiali viitori scriitori”, „Să înțeleg SF-ul” și altele.

70% dintre cei prezenți au aflat de întâlnire de pe Facebook (denumirea mai veche pentru Matrice), 20% au aflat de la colegii din alte cenacluri sau organizații și 10% întâmplător la locul întâlnirii.

În 30 de zile, toți citesc cel puțin o carte, iar media pe lună se situează undeva între 4 și 5 cărți citite.

Ultima carte SF citită a fost încadrată temporal între “acum 30 de minute” și “acum 3 ani”. Marea majoritate însă s-a încadrat între 1-2 săptămâni.

Dintre titlurile ultimei cărți citite se pot enumera: Ancillary Mercy – Ann Leckie, Bring the Jubilee – Ward Moore, Contele Zero – William Gibson, Coșmarul – Oliviu Crâznic, Gangland – Florin Pîtea, George și Big Bangul – Lucy și Stephen Hawking, Jocul lui Ender și Xenocid – Orson Scott Card, Marțianul – Andy Weir și Redshirts – John Scalzi.

Când a venit vorba de enumerarea a 3 autori de SF din străinătate, participanții s-au întrecut a menționa pe: George R.R. Martin (3), Isaac Asimov (2), John Scalzi (2), Orson Scott Card (2), Arthur C. Clarke, Dan Simmons, Doris Lessing, Frank Herbert, Greg Egan, Jules Vernes, Kim S. Robinson, Hannu Rajaniemi, Hugh Howie, Larry Niven, Margaret Atwood, Paul Anderson, Peter Watts, Philip K. Dick, Samuel R. Delany, Stephen King, Steven Erikson, Ted Chiang și William Gibson.

La final a venit și rândul scriitorilor români de SF. Doar 20% dintre participanți nu au niciun scriitor român preferat. Dintre cei enumerați s-au detașat: Oliviu Crâznic (3), Marian Truță (3), Michael Hăulică (2), Mihai Alexandru Dincă(2), Sebastian A. Corn (2), Dan Doboș, Dănuț Ungureanu, Florin Pîtea, George Lazar, Ion Hobana, Liviu Radu, Roxana Brânceanu, Sergiu Fărcășan și Vladimir Colin.

Participanții au mai fost întrebați și cum ar trebui să se numească acest club, iar propunerile au fost: “Incursiuni în literatura SF”, „Galaxia SF”, „Exploratorii Galactici”, „Liviu Radu”, „Cenaclu SF”, „Citește RO” și destul de sugestiv pentru întâlnirea de azi „Viitorul sună bine???” (cu mai multe semne de întrebare).

La prima întâlnire a clubului au fost 12-15 participați dintre care 10 au răspuns la chestionarul înaintat.

Și acum marea surpriză. Câți participanți noi credeți ca au venit la a doua întâlnire?…

Zero.

Câți participanți din grupul țintă (tineri care nu sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului) credeți ca au revenit la a doua întâlnire?…

Zero.

În total, câți participanți credeți că au venit la a doua întâlnire?…

O singura persoană.

Concluziile le puteți trage și singuri…

Vestea bună în ceea ce privește viitorul SF-ului, în general și cel Românesc, în particular, este aceea că SF-ul se va transforma în altceva, iar voi cei care citiți/ascultați aceste rânduri, nu veți apuca să vedeți rezultatul metamorfozei… Este o veste bună, pentru că doar voi nu veți înțelege această schimbare… pentru voi e totuna cu „SF-ul a murit“…

(semnează anonim)

Observatorul

(+) Titlul este un citat ce aparține poetului persan Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī

(++) Acest text a fost citit prima oară în cadrul Colocviului Național de Critică și Exegeză Ion Hobana 2015: „Viitorul SF al României, SF-ul viitorului românesc”

 

Featured image: thinyykaabi.blogspot.ro

Războiul Etern

Războiul Etern

Am citit romanul Războiul Etern de Joe Haldeman, la scurt timp după Războiul Bătrânilor și mi s-a părut că ar fi fost cam din același „film“… Managerul editurii Nemira, Ana Nicolau a afirmat la un moment dat că romanele de/despre război au prins foarte bine la public în ultima vreme. Se pare că eu fac parte din publicul care apreciază genul ăsta de literatură science-fiction, deși în sinea mea sunt un pacifist.

Chiar dacă majoritatea îl etichetează drept o referință de Military Science-Fiction și încearcă să-i scoată în evidență calitățile specifice romanului de război, cartea lui Joe Haldeman este de fapt despre viața trăită în salturi temporale și despre evoluția socio-sexuală a umanității, chiar dacă decorul este unul de război.

Acțiunea se desfășoară deci, în jurul războiului dintre pământeni și taurani – singura specie extraterestră pe care a întâlnit-o umanitatea în călătoriile ei prin colapsari, miza fiind tocmai acești colapsari și planetele din jurul lor – un fel de porți galactice sau borne de orientare în hiper-spațiu.

O miză secundară este furtul reciproc de tehnologie și cea care de altfel prelungește în mod artificial conflictul. Războiul anti-tauran pornește de la o problemă de comunicare și unele acuzații, care se adeveresc mai apoi a fi false. Acest scenariu seamăna cu războaiele actuale, autorul inspirându-se pentru acest roman din războiul din Vietnam la care a și participat în calitate de “inginer combatant”. Mai trebuie menționat că Joe Haldeman are o diploma în fizică și astronomie obținută la Universitatea din Meryland, oarecum similar cu William Mandella – personajul principal al romanului.

În afară de asta, romanul ascunde consternarea perpetua în fața schimbărilor provocate de călătoriile la viteze aproape de cea a luminii și o poveste de dragoste care pare să sfideze aceste schimbări.

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că dacă am fi fost în război, cel mai probabil am fi citit romane despre viața idilică pe timp de pace.

  • Când?

În tinerețe, ca să guști puțin din senzația aia pe care o trăiesc unele persoane în vârstă, care se simt total depășite de tot ceea ce se petrece în jurul lor, cu societatea, cu tehnologia, cu moda, s.a.m.d.

  • Cum?

Fără grabă. Timpul e relativ.

  • Unde?

Într-o călătorie cu multe opriri.

Photo: FWS Topics: What Is Going On With THE FOREVER WAR Movie?!

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Pe 31 decembrie 2015 a luat sfârșit sondajul “Top 14 cărți SF românești publicate în 2014″, redenumit mai apoi “Topul cărților SF românești publicate în 2014”, pentru a anunța unele modificări ce vor surveni în sondajul din 2016 (cărțile publicate în 2015).

2015 a fost primul an în care un sondaj promovat de GOLEM14 s-a desfășurat pe parcursul a 365 de zile. Au existat mai mulți votanți decât m-aș fi așteptat (376 față de 30 în 2014), s-a votat mai puțin decât limita impusă de maxim 7 cărți (un votant a votat în medie 4 cărți), au fost campanii intense de promovare venite din partea a cel puțin doi autori, ale căror cărți erau cuprinse în sondaj, au fost și critici și tentative de fraudare prin votare repetată (ce implica un IP dinamic și ștergerea periodică a cookie-urilor), a mai fost și experiența votului de la Romcon 2015. Până la urmă timpul le-a cernut pe toate…

Așadar… pe primele locuri s-au clasat din nou antologiile (Locul II cu 40% din voturi – AA 2015, almanah coordonat de Marian Truță la egalitate cu Xenos, antologie coordonată de Antuza Genescu și Locul III cu 39% din voturi – AA Atlantykron 25, almanah coordonat de Aurel Cărășel și Alexandru Mironov). Numărul de voturi acordate antologiilor se poate explica prin faptul că acest tip de publicație are mai mulți autori, care la rândul lor atrag un număr mai mare de cititori (susținători).

Marketingul feroce (deloc deplasat, după părerea mea) a dat roade în cazul lui Liviu Surugiu, devansând antologiile cu un procent de 5%. De fapt, nu cred că există sau a existat vreodată autor în fandomul românesc care să-l fi întrecut pe Liviu în promovarea Atavicului. Abordarea lui Liviu Surugiu a dat roade și la votului de la Romcon, acesta ocupând primul loc la secțiunea roman, fapt care ar trebui să dea de gândit autorilor autohtoni care își pun bazele în promovarea făcută exclusiv de edituri.

atavic

Locul I (45%)


almanahul_anticipatia_2015

Locul II a (40%)


xenos

Locul II b (40%)


almanahul_anticipatia_atlantykron_25

Locul III (39%)

Dacă excludem antologiile, următoarea categorie publicistică ce a strâns cele mai multe voturi este cea a romanelor. Atavic de Liviu Surugiu (45% din voturi) se situează pe primul loc, Vegetal de Dănuț Ungureanu și Marian Truță (38%) pe al doilea și Ne vom întoarce în Muribecca de Sebastian A. Corn (35%) pe al treilea.

Editura Nemira și-a menținut statutul de lider de piață pe segmentul de carte Science Fiction și în 2014. având și cele mai multe volume publicate (8 din 19 supuse votării). Nu același lucru se poate spune și despre 2015, unde lucrurile sunt echilibrate, după cum se poate observa mai jos.

Voturile pentru fiecare carte în parte pot fi vizualizate aici.

Pornind de la experiența acumulată în acest sondaj, în următorul (adică cel în care se poate vota acum), am adus unele îmbunătățiri în ceea ce privește titlul, formatul și modul de votare. Astfel, cu riscul de a pierde anumite categorii de votanți, în Topul cărților SF românești publicate în 2015“, vor putea vota doar cei care se înscriu, cu utilizator și parolă, pe golem14.com. Procesul va consta în următorii pași:

  1. înregistrare pe golem14.com
  2. primirea unui e-mail de confirmare cu parola unică de acces
  3. votarea propriu-zisă

Votanții vor avea acces pe toată durata anului la rezultatele parțiale ale sondajului.

Pentru anul 2015 au fost selecționate 24 de cărți, care se încadrează mai mult sau mai puțin în genul Science Fiction. Mulțumesc pe această cale Georgianei Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare), pentru ajutorul acordat în realizarea acestei selecții:

  • Almanahul Anticipația 2016 (antologie), Ed. Nemira
  • Antologia Helion (vol I și II), Ed. Eurostampa
  • Argus Doi (antologie), Ed. Media-Tech și TexaRom
  • Caroline Project – Marcel Luca, Ed. Eurostampa
  • Cartea cu scoarțe de argint, ferecate: Delirul încapsulat – Florin Pîtea, Ed. Crux Publishing
  • Dincolo de orizont (antologie), Ed. Millennium Books
  • Eral – Liviu Surugiu, Ed. Univers
  • Eroi fără voie (antologie), Ed. Millennium Books
  • Fermierul virtual – Eugen Lenghel, Ed. Tracus Arte
  • Invazia zombi. Ghid de supraviețuire – Florentin Haidamac, Ed. Eagle
  • Instabilitate cuantică – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Întâlniri galactice – Mihai Grecu, (?)
  • Între cer și Pământ – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Lumi la răspântie: Marte de Foc – Antoinette Wornik, Ed. Nemira
  • Mineral – Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • Moștenitorii (antologie), Ed. Cygnus
  • Omul fluture – Teodora Matei, Lucian Dragoş-Bogdan, Ed. Tracus Arte
  • Opere complete (vol I, II și III) – Mihail Grămescu, Ed. Tracus Arte
  • Rămășițele viselor – Liviu Surugiu, Ed. Tracus Arte
  • Regii timpului – Laura Nureldin, Ed. Herg Benet
  • Sfârșitul Inocenței – Cristian Vicol, Ed. Eurostampa
  • Ultimul Avanpost II – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Zona Zero – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Worlds and Beings (antologie), Ed. ICR

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui site. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Marțianul

Marțianul

  • De citit romanul Marțianul apărut la editura Paladin. (Check!)
  • De vorbit despre el în cadrul lansării ce a avut loc la Târgul Gaudeamus din acest an. (Check!)
  • De văzut filmul lui Ridley Scott (Check!)
  • De scris o recenzie. (Vezi în cele ce urmează…)

Am luat contact prima dată cu cel de-al doilea roman al lui Andy Weir, pe Goodreads. Această rețea de socializare a atins în 2013 peste 20 de milioane de utilizatori (cititori) iar Marțianul a fost aleasă cartea anului în 2014. Nu m-am apucat atunci să o citesc și nici când a început isteria din jurul filmului care a făcut-o și mai populară decât era. Mie îmi plac lucrurile așezate. Mai exact, prefer să testez un produs literar, cinematografic sau în general artistic, atunci când nu mă aflu sub influența drogurilor mass-media. Astfel, ocazia de a citi Marțianul a apărut, în ceea ce mă privește, atunci când Michael Hăulică mi-a lansat o provocare: “N-ai vrea să vorbești despre Marțianul la lansarea de la Gaudeamus?”

S-a scris mult despre acest roman, atât de mult încât cea mai veridică abordare mi se pare aceea în care vă expun succint cu ce am rămas după ce am trecut prin primele trei sarcini enumerate la început.

Povestea personajului principal Mark Watney, pe scurt Marțianul, este de fapt povestea omului, a speciei umane. Spre deosebire de alte organisme, Natura ne-a înzestrat pe noi oamenii cu o „unealtă de creat unelte“, căruia noi îi mai spunem „creier“ „inteligență“ sau „rațiune“. Ea ne permite să depășim limitele biologice ale corpurilor pe care le posedăm creând unelte ce ne asigură supraviețuirea în medii neospitaliere. Explorarea și curiozitatea vin la pachet cu inteligența, motiv pentru care ne-am propus parcă să cucerim locuri din ce în ce mai îndepărtate.

Privind trecutul omului, după ce a ajuns pe fundul oceanelor și pe Lună, Marte ar fi următorul pas pe lista de obstacole pe care el și-a propus să le depășească.

Din acest motiv, dar și datorită meticulozității cu care s-a documentat autorul în probleme de aeronautică, astronomie și tot ce presupune o misiune pe Marte, chiar dacă în momentul de față romanul este încadrat în genul Science Fiction, nu m-ar mira dacă peste câțiva ani ar trece în mainstream, odată cu primii pași (reali) făcuți de oameni pe Planeta Roșie. Când citeam Marțianul, îmi plăcea chiar să-mi imaginez cum cartea din mâinile mele ar putea deveni lectură obligatorie – un fel de „manual“ pentru astronauții ce vor fi implicați în astfel de misiuni.

Apoi… e imposibil să nu empatizezi cu Mark. E de-al tău… și e singur pe o planetă pustie. Uiți de costuri și de celelalte probleme ale umanității și vrei în sinea ta să îl aduci acasă sau măcar să vezi ce se întâmplă cu el… Și nu pentru ca e un astronaut specializat în Botanică și ceva inginerie… ci pentru că e în primul rând un om… Un ambasador… Cel care te reprezintă ca specie acolo unde puțini au ajuns…

Specializarea mixtă a lui Mark reprezintă unul din factorii care îi salvează viața și ceea ce mi se pare interesant este un lucru pe care îl cred cu tărie și anume faptul că în condiții extreme, diferența dintre o moarte sigură și amânarea ei sau obținerea unei șanse de supraviețuire, stă în capacitatea individului de a se folosi de propria inteligență. Altfel spus… în cele mai grele momente dăm ce-i mai bun din noi… sau murim.

E ca și cum o voce lăuntrică ar țipa la tine: „Vei muri de frig, de lipsa oxigenului, de sete sau în cele din urmă de foame. Fă ceva!… Fă din rahat bici… sau mai bine cultivă niște cartofi!…“ Și faci, căci nu ai de ales…

martianul

Deși seamănă, cartea (coperta) din imagine nu aparține editurii Paladin, ci unei edituri din Germania. Am dat peste aceasta ediție în Aeroportul din Zürich.

Înainte de a vorbi despre Marțianul la Gaudeamus, am fost întrebat dacă e posibil așa ceva. Adică să folosești sol marțian amestecat cu fecale de origine umană pentru a cultiva (în condiții de seră) cartofi.

Chiar dacă solul marțian conține nutrienți vitali pentru viața de tip terestru, prezența percloraților îl poate face foarte alcalin (pH 8.3), adică toxic. Cu toate acestea cei de la NASA nu au putut exclude posibilitatea ca perclorații găsiți în anumite probe de sol, să se datoreze de fapt unei contaminări. Indiferent dacă e așa sau nu, știm foarte bine că suprafața unei planete nu este omogenă și de dragul poveștii aș considera că baza misiunii Ares 3 (cea care l-a dus pe Mark pe Marte), ar fi situată într-o zonă cu sol fără concentrații toxice de perclorați.

În plus, mi se pare faină una din ideile regăsite în carte și anume că atunci când cineva reușește, într-un loc nou, să cultive ceva, se consideră că a colonizat acel loc, Mark devenind astfel primul colonist al planetei Marte… Mark săracul, e fără voia lui primul în multe privințe… Primul om care cultivă ceva pe Marte, primul om care s-a folosit de tehnologia unei misiuni anterioare pentru a relua legătura cu Terra, primul om care a călătorit sute de km într-un fel de Land Rover marțian, primul care a supraviețuit timp de 4 ani… primul care… primul…

Filmul e OK. Cam pe repede înainte, dar na, așa e un film – o carte comprimată sau doar vârful unui iceberg. Romanul e împărțit în mai multe planuri de acțiune – Jurnalul lui Mark, forfota din cadrul agenției spațiale americane și activitatea de pe Hermes – nava care se întoarce pe Pământ. Ei bine, în carte trăiești zi de zi alături de Mark și afli mai toate problemele cu care se confruntă, pe când în film tot ce pățește el pare mai degrabă o derulare sau o trecere în revistă a principalelor evenimente.

Paranteză: a mai observat careva că suportul de creioane de pe biroul lui Mark și ursulețul de pluș din mâna unuia din cosmonauții de pe Hermes sunt de la Ikea, iar acțiunea poveștii se presupune că are loc în 2035?… Nu?… Să trecem peste…

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că îți prezintă stadiul actual al astronomiei, Marțianul fiind una din cele mai bine documentate cărți pe care le-am citit. La apariția ei a contribuit și publicul întrucât versiunea draft a apărut online (pe website-ul personal al autorului) – un fel de roman construit cu ajutorul feed-back-ului venit de la cititori. Abordarea asta e la modă și are un avantaj… te ajută să scapi de derapările în decor. Dezavantajul… e că atunci când lucrurile devin serioase, adică romanul depășește stadiul de proiect, trebuie să-l retragi din online…

  • Când?

Înainte de prima misiune umană pe Marte. Și… înainte de a vedea filmul.

  • Cum?

Singur… rupt de lume… Tu cu tine însuți și nimic altceva.

  • Unde?

Noaptea, pe lângă un telescop care să îți permită să arunci un ochi spre Marte.

Featured Image: ticotimes.net

Războiul Bătrânilor

Războiul Bătrânilor

În una din discuțiile noastre, Marian Truță mi-a oferit drept exemplu de “cârlig”, începutul romanului Războiul Bătrânilor scris de John Scalzi, pe care de altfel l-a și tradus în limba română pentru Editura Millenium și mai recent pentru Editura Nemira.

Două lucruri am făcut atunci când am împlinit șaptezeci și cinci de ani. Am trecut pe la mormântul soției mele. Apoi m-am înrolat.

În termeni de tehnică literară, un cârlig reprezintă un fragment de text, prezent adesea la începutul unei scrieri prin care autorul reușește să-l “prindă” pe cititor. Practic îl face să-și dorească să citească mai mult…

Cu cât un cârlig este mai scurt, cu atât valoarea autorului crește în ochii mei, iar cartea de față este un exemplu bun în acest sens.

Romanul lui John Scalzi este unul de referință pentru Military Science Fiction și desigur pentru cei care traiesc cu sentimentul că și-au încheiat socotelile pe această planetă. Eu am asociat aventurile lui John Perry –  eroul principal al romanului, cu descoperirea proprie a genului science-fiction.

Să vă explic această analogie.

John este un bătrân care a avut o viață modestă pe Pământ până la 75 de ani, vârsta minimă la care unui pământean i se permitea înrolarea în FCA (Forțele Coloniale de Apărare). Irving, autorul acestei recenzii a avut prin analogie și el o copilărie modestă până când mânat de curiozitate a ajuns în fața raftului cu cărți SF din biblioteca cartierului în care locuia.
Deși amândoi aveau impresia că le văzuseră pe toate… descoperă cu uimire după ce fac saltul către altă dimensiune a cunoașterii, că “adevărata” aventură de abia în acel moment a început.

În cadrul Clubului de Lectura Nemira din Octombrie a.c. am avut (ca de fiecare dată) ocazia să aflu impactul pe care l-a avut aceast roman asupra cititorilor ce frecventează clubul. Am mai spus-o și o mai spun și de data asta – lectura unei cărți este un proces intim trăit prin prisma experienței de viață acumulată și a personalității fiecăruia. De exemplu, mi s-a confirmat bănuiala că mult mai intens va parcurge această carte un cititor aflat la o vârstă relativ înaintată decât un tânăr care nu are timp să se gândească prea mult la faptul că într-o zi se va sfârși totul.

Revenind la subiectul romanului, acțiunea acestuia este pe alocuri previzibilă, însă într-un mod plăcut care face ca lectura să pară familiară. La acest sentiment a mai contribuit și relatarea evenimentelor la persoana I, cititorul empatizând inconștient cu John. Acesta este eroul ales… Cel căruia i se întâmplă multe lucruri puțin probabile, pe care le gestionează cu succes, însă în afara acestui cadrul favorabil, eu personal am găsit în aceasta carte tentativa de a răspunde la câteva întrebări filozofice pe care le voi enumera mai jos.

  1. Ce înseamnă sa fii om, ce înseamnă umanul și umanitatea?
  2. Dacă ți s-ar prelungi viața, ți-ai petrece timpul câștigat pentru un bine colectiv, respectiv pentru apărarea umanității?
  3. Dacă ai capacitatea să te modifici ca specie atât de mult (acumulând îmbunatățiri de la alte specii extraterestre) unde și cine va trasa limita umanității zicând – până aici ești reprezentat al speciei umane, de aici în colo ești altceva (hibrid, unealtă, o nouă specie, entitate, etc)?
  4. BrainPal este un computer incorporat în cutia craniană care iți oferă asistență permanentă (te conectează la rețea, iți oferă abilități aproape telepatice, iți mărește capacitatea de procesare conștientă etc). SmartBlood este un sânge sintetic în care rolul celulelor clasice (hematile leucocitele și trombocitele) sunt înlocuite de nano-roboți care se coagulează instant în cazul rănirii și aduce tot felul de îmbunatățiri fiziologice dincolo de funcțiile naturale ale sângelui normal. Aceste două produse sintetice vin în dotarea fiecărui soldat FCA. Sunt acestea îmbunatățiri viabile în păstrarea caracterului uman sau ele te fac în esență să fii altceva. Și iar, ce înseamnă să fii uman?

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că îți oferă o porție sănătoasă de optimism.

  • Când?

Cu siguranță la batrânețe.

  • Cum?

Aș vrea să spun… recitată de un BrainPal, însă mai avem ceva de așteptat până să ne introducem ceva în cap. Acum suntem în faza în care ne place pe lângă cap (vezi căștile pentru realitatea virtuală și Google Glass).

  • Unde?

Sub un cer înstelat.

Update: Această carte îmi amintește foarte mult de trailer-ul de la Halo 3

The Last Man

The Last Man

Ultimul om (Tha last man) este un film interesant și destul de intens în ciuda dimensiunii sale mici (numai 20 de minute), realizat de Gavin Rothery. Filmul prezintă povestea unui soldat trezit din hibernare înainte de termen, doar pentru a descoperi că lumea pe care o știa dispăruse în urma unui război apocaliptic.

Am vorbit despre SF apocaliptic și post-apocaliptic precum și despre motivul ultimului om, joi 2 noiembrie la Clubul SF din cadrul Bibliotecii Metropolitane “Ion Creanga”. Mai multe detalii pe jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro

Club Science Fiction

Club Science Fiction

Distanța dintre știință și fantastic este tot mai mică și ne îndreptăm spre vremuri în care această distanță va fi și mai mică. Atât de mică încât nu vom mai putem face distincție între ele – fantasticul (magia) va deveni știință neînțeleasă… Scriitorii genului Science Fiction au prevăzut asta cu mult timp în urmă. Aceștia sunt adevărați exploratori ai realităților alternative, a ceea ce ar fi putut fi sau a ceea ce va putea fi. Prin creațiile lor literare, ei ne pregătesc pentru viitor și ne provoaca să meditam la trecut. Ambele, în ipostazele alternative.

Descoperă universul fantastic al lui Frank Herbert, Isaac Asimov, Hannu Rajaniemi, China Mieville, Vernor Vinge, Ray Bradbury, Ursula K. Le Guin, Stanislaw Lem, Arthur C. Clarke și al altor scriitori de Science Fiction la Clubul de Science-Fiction dedicat adolescenților şi tinerilor din cadrul Bibliotecii “Ion Creangă”.

Moderatorul Clubului de Science Fiction, Florin Stanciu, este un evanghelist al genului. El le-a vorbit tinerilor despre cărțile, scriitorii și lumea science-fiction-ului cu diverse ocazii (East European Comic Con 2015, Conferințele Bookland, etc.), participă la evenimentele care au legătură cu acest acest gen literar, îi place să recenzeze cărțile pe care le citește și din când în când mai și scrie…

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Societatea Română de Science Fiction și Fantasy.

Temele întâlnirilor:

  • 5 noiembrie – SF-ul apocaliptic şi post-apocaliptic
  • 12 noiembrie – Dieselpunk
  • 19 noiembrie – Space opera
  • 26 noiembrie – Planetary romance
  • 3 decembrie – Călătoria în timp
  • 11 decembrie – Mistery fiction

club_sf_2

Eveniment pe Facebook

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

A treia zi și ultima de Roncon a început pe fondul unei mahmureli provocate de “serata SF” ce avusese loc cu ceva timp înainte, din care nu-mi mai amintesc decât de o pană de curent, discursul motivațional susținut de Mircea Naidin și ceva rachiu de caise pe versurile Adrianei Muscă.

La prima oră a avut loc ceea ce se dorea a fi o masă rotundă, la care Lucian Dragoş Bogdan, Alexandru Lamba, Daniel Timariu și Marian Truță, au vorbit despre Retrospectiva publicisticii sf&f românești. Din această discuție am reținut părerea lui Lucian care apreciază că un scriitor de SF ar trebui să publice minim 4 povestiri pe an și că în momentul de față nu există o problemă în a avea unde să publici.

Apoi, Marian Truță ne-a mărturisit că se primesc puține texte și majoritatea sunt modeste… La CPSF de exemplu o parte din texte sunt comandate, pe când la Nautilus politica este una mai de grabă de susținere a autorilor în demersurile lor publicistice. “Stăm bine cantitativ, nu însă la fel de bine calitativ”, mai spunea editorul.

S-a vorbit și despre necesitatea unei baze de date a ficțiunii speculative românești și așa am aflat că în spatele initiativei apărută de câteva săptămâni (vezi postarea lui Milos Dumbraci) dar a cărei autori nu erau cunoscuți, se aflau de fapt  Alexandru Lamba, Lucian Dragoş Bogdan și Daniel Timariu. Marian a menționat și necesitatea unei secțiuni sau instrument separat despre concursuri și premii literare SF&F care să ghideze autorii interesați

fb_Milos_D_150915

A urmat, fără pauză, următorul punct pe ordinea de zi – Revistele S.F. românești actuale – strategii de funcționare – tot un fel de masă rotundă la care au  participat Marian Truță, Alexandru Lamba, Cornel Secu, Florin Stanciu și la final Michael Hăulică.

De luat în seamă a mai fost Elemente SF în posthumanism – o prelegere interesantă susținută de Lucian-Vasile Szabo, Lucian Merișca care a vorbit despre terorism și globalizare – singura prelegere pe tema Romcon-ului la care am reușit să ajung și la final Filmul SF&F între blockbuster și low cost  – o excelență introducere în lumea filmelor low cost SF, prelegere susținută de Darius Hupov. Primer (“cel mai bun film despre călătorie în timp”), Cube, The Man from the Earth, Coherence, Time Lapse + bonus Goodbye World sunt filmele cu buget sub 150.000 dolari, despre care Darius ne-a vorbit și pe aș vrea să le văd în curând (cu excepția lui Cube, pe care l-am văzut deja).

Nu am stat și la festivitatea de închidere (restrânsă) a Romcon-ului, care a avut loc după masa de prânz, din motive ce țin de transportul preorășenesc cu care trebuia să mă sincronizez pentru a ajunge la casa bunicilor aflată la vreo 20 Km de Suceava.

Mai trebuie să menționez că Romcon-ul din acest an de la Suceava a avut un real succes?… Nu cred!… Aruncați doar  o privire la cele câteva poze adunate la acest eveniment…

 

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

Am început ziua în forță cu un croissant cu halva și o cafea pe fugă. Fuga era spre “Provocările scriitorului contemporan de ficțiune speculativă“, prima temă de dezbatere cu care a început cea de-a doua zi a Romcon-ului. Această dezbatere s-a realizat cu participarea lui Florin Haidamac, Liviu Surugiu, Doina Roman, Ciprian Mitoceanu, George Lazăr și Alexandru Lamba care și-a asumat rolul de moderator.

Au fost enumerate drept provocări pentru scriitori: lipsa timpului, editorii reprezintă o provocare, promovarea cărților, calea prin care se ajunge la cititori, lipsa unui sistem de distribuție coerent, durerile facerii (debutul), atragerea tinerilor… și asta până a intervenit Ovidiu Bufnilă care dorea direcționarea discuției către ideile ce guvernează lumea SF-ului românesc, întrucât “sala e plina de scriitori” și se vorbește de lucruri deja cunoscute… Discuția a luat apoi o turnură interesantă, pe alocuri suprarealistă (gps, drone, internetul care e mort… mă rog…), în care au vorbit Ovidiu Bufnilă, Mircea Naidin, Gabriel Gherbăluţă – un profesor de literatură din Galați, Alexandru Mironov, Cătălin Badea-Gheracostea, George Ceaușu, Lucian Cristian Oancea și alții…

Au urmat câteva “prezentări științifice”… despre care nu o să vorbesc din motive de interpretare a “științificului” din descrierea acestor prezentări.

romcon_sv_2015_z2_1

După amiază, în biblioteca Universității Ștefan cel Mare din Suceava a avut loc lansarea cărților:

  • Sfârșitul Inocenței de Cristian Vicol, o carte începută la Tracus Arte, finalizată însă la o altă editură din Timișoara – descrisă că fiind o istorie contrafactuală.
  • Moștenitorii – o antologie marca Cyngus, realizată de Florentin Haidamac, în care au publicat 7 autori tineri suceveni.
  • Orașul de Alex Marinescu, un filolog tânăr care activează pe lângă Quasar. Autorul consideră cartea un experiment (proză + poezie) în care promovează imaginarul de tip urbanistic – Iașul în diferite ipostaze futuriste.

Întrucât mulți participanți pleacă devreme în ultima zi de Roncon (adică mâine), s-a hotărât ca Premiile Roncon să se decerneze azi în locul prezentării de la ora 17 a lui Cătălin Badea-Gheracostea.
Astfel… Câștigătorii Premiilor Roncon Suceava 2015 sunt:

LITERATURA

  • Editură: Nemira;
  • Revistă tipărită: CPSF-Anticipația;
  • Revistă electronică: Gazeta SF
  • Traducător: Ana-Veronica Mircea,
  • Antologator: Ştefan Ghidoveanu (Lumi stranii, Vremea; Istorii Alternative, Tracus Arte)
  • Debut în volum: Doina Roman (Pragul, Tracus Arte)
  • Roman: Liviu Surugiu (Atavic, Tritonic)
  • Volum de Povestiri: Eugen Cadaru (A opta zi e-n fiecare noapte, Tracus Arte)
  • Nuvelă: Mircea Opriță, Cathy Blue
  • Povestire: Lucian-Dragoș Bogdan, Dincolo de orizont
  • Schiță: Florentin Haidamac, Eva
  • Studiu academic: Mircea Naidin, volumul III, Predarea literaturii sf, din Enciclopedia SF, ed. Tritonic
  • Eseu: Florin Pîtea, O introducere în opera lui Liviu Radu
  • Articol: Oliviu Crâznic

AUDIO-VIZUAL

  • Emisiune Radio
    • On line: Exploratorii Lumii de Mâine, Ştefan Ghidoveanu
    • On air: Printre stele, Alexandru Mironov
  • Emisiune TV
    • On line: Reportofan¸ Daria Hupov
    • On air: La frontierele cunoașterii (Rădăuţi TV), Mircea Nanu.
  • Film de ficțiune f.n.
  • Film de non-ficțiune f.n.
  • Videoclip: Adrian Chifu (v. YouTube)
  • Alte producții de artă vizuală: Gabriel Kelemen (v. YouTube)

ARTE PLASTICE

  • Pictură/Grafică: Valentin Ionescu
  • BD: echipa Harap Alb continuă;
  • Ilustrație de carte: Tudor Popa (pentru Basmania, Nemira),
  • Copertă de carte: Tudor Popa (Nemira)
  • Debut în expoziție f.n.

PROMOVARE/POPULARIZARE

  • Fanzin f.n.
  • Blog: 
  • Pagină web personală: Michael Haulică
  • Promotor: Cornel Secu
  • Agent cultural/literar f.n.

PS: La debut, grafică și articol au fost încercări de fraudare. Dovezile vor fi făcute publice în curând.

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

Într-o postare anterioară legată de ROMCON vorbeam despre reținerea unor personaje cheie din SF-ul românesc în a participa la ediția din acest an, pe motive care se întind de la cele mai serioase până la cele ce țin de orgolii personale sau cine mai știe ce-i trăsnește fiecăruia prin tărtăcuță…

Pornind de la această stare de fapt am pășit pe treptele Observatorului Astronomic din Suceava (locul de desfășurare a Romcon-ului) cu inima cât un purice și cu așteptări care mai de care mai sumbre. Angoasa mea nu a durat prea mult căci imediat am văzut figuri cunoscute și surprinzător oameni despre care nici nu-mi imaginam că se vor prezenta la acest eveniment. Romcon-ul pare să aibă suficientă tradiție și impregnare în memoria colectivă încât să-i motiveze pe unii să vină până la Suceava, de peste mări și țări, fie ei scriitori mai noi sau mai vechi, simpli curioși sau melancolici.

Pe lângă oameni, mai era și atmosfera familiară. Ce loc mai bun pentru un Romcon putea fi ales decât un observator astronomic din cadrul unei universități cu oarece renume și importanță în Moldova. Mergând pe holurile lui mi-am zis în gând că partea științifică din SF era îndeplinită, urmează în cele trei zile să vedem și partea fantastică a unui asemenea eveniment.

Până la prima pauză amfiteatrul observatorului era deja plin. Din experiență altor conferințe (nu neapărat SF)… ăsta e semn bun… Se anunța un Romcon Fantastic!

Au fost lansări de carte (vezi programul), un vernisaj despre pictură astrală, viziunea domnului Mircea Opriță despre literatura Science Fiction românească și alte activități specifice. Până aici toate bune și frumoase. Partea interesantă a mers dincolo de programul evenimentului și a avut loc spontan la băuta de după, unde am avut ocazia să văd cum majoritatea taberele au lăsat armele jos pentru a bea o bere la aceeași masă. Ăsta e spiritul pe care îl căutăm.
Doamnelor doamnelor ați dat dovadă că se poate. Eu mă înclin în fața dumneavoastră și mă duc la culcare împăcat…

romcon_sv_2015_z1_1

Că unii băteau câmpii, că alții doar căscau gura sau că unora le-a sărit muștarul prematur, astea sunt deja detalii nesemnificative. Ce mi s-a părut mie de luat în seamă e faptul că s-a discutat și despre Romcon-ul din 2016 și s-au putut desprinde următoarele idei:

  • este necesară stabilirea de regulile de votare în cadrul/pentru următorul Romcon;
  • nominalizările trebuie făcute de către un juriu;
  • organizatorii Romcon trebuie să aleagă juriul;
  • ar trebui să voteze doar cei care plătesc taxa de participare la Romcon;
  • categoriile pentru vot trebuie să fie bine definite din start;
  • ar trebui modificate sau eliminate unele categorii (ex. traducători);
  • nominalizările câștigătoare de la Romcon e de preferat să fie propunerile naționale pentru Eurocon;

Acum, rămâne să vedem cine își asumă sarcina de a impune aceste necesitați marii majorități, care după cum știm cu toții suferă de ceva vreme de o formă cronică de apatie…

 

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Pe 1 septembrie s-au împlinit 113 ani de la crearea a ceea ce este considerat a fi primul film Science-Fiction apărut vreodată – Le voyage dans la lune (Voiajul în lună) de Georges Méliès. Filmul este o producție… colorată de mână, realizată în Franța în 1902 și durează aproximativ 14 minute. El a fost restaurat și prezentat la Festivalul Filmului Mut Pordonone în anul 2003 după ce în 2002, o copie aflată în stare bună de conservare a fost descoperită într-un depozit din Spania.

Vizionare plăcută!…

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira se ține de cuvânt și odată cu aniversarea a 24 de ani de la înființare, lansează concursul de debut în proză care va purta numele “Valentin Nicolau”, în memoria fondatorului editurii.

Juriul va fi format din scriitorul Sebastian A. Corn (care a câștigat premiul pentru debut Nemira în 1996), criticul literar Cosmin Ciotloş și Dana Ionescu, redactor-șef al editurii Nemira.

Aceștia vor alege doi finaliști, dar decizia finală le aparține cititorilor Nemira, care vor putea vota cele două romane pe blogul editurii Nemira, după titlu, rezumat și 10 pagini la alegerea autorilor.

Romanul câștigător va fi publicat la editura Nemira în primăvara lui 2016 şi va fi lansat în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest.

Regulament concurs:

  • Pot trimite manuscrise doar autorii care nu au mai au romane publicate, indiferent de vârstă și indiferent dacă au mai publicat proze scurte sau fragmente de roman în antologii sau online.
  • Se acceptă manuscrise de ficțiune literară, ficțiune comercială, science-fiction și fantasy, thriller, polițist.
  • Manuscrisele se trimit până la 15 decembrie 2015, la adresa de email manuscris@nemira.ro, cu subiectul „Pentru concursul de debut Valentin Nicolau 2015″.
  • Juriul alege doi finaliști care vor fi anunțați pe 18 ianuarie 2016.
    Între 18 ianuarie și 1 februarie, cititorii vor putea vota pe blogul editurii Nemira unul dintre cele două romane (sinopsis + 10 pagini).

Câștigătorul va fi anunțat pe 2 februarie.

Cerințe de redactare a manuscrisului: documentul să fie trimis în format .doc, Times New Roman cu diacritice, font 12, spațiere 1,5.

Dimensiune acceptată: minim 200.000 – maxim 700.000 de semne cu spatii.

Text preluare de pe blogul Nemira

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

De ce este atât de special acest eveniment? Pentru că:

  1. Va fi mai bun decât cel de anul trecut, care nu a avut loc, chiar dacă inimoșii sefiști din Craiova au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca Romcon 2014 să se desfășoare.
  2. Va fi mai prost decât cel de anul viitor. Pentru că vom învăța din greșeli, vom optimiza lucrurile perfectibile. Dar pentru asta trebuie să fim uniți, să vâslim împreună în aceeași direcție.
  3. Este un prilej de legat noi prietenii. Avem atât de multe lucruri în comun! Putem vorbi despre știință, despre viitor, despre cărți, despre filme… putem cunoaște autori de literatură contemporană, iar aceștia pot afla mai multe despre cum este privită munca lor.
  4. Este un prilej de dezlegat vechi vrajbe. O discuție ”clasică”, între oameni, poate face minuni.  Comunicarea virtuală a adus multe lucruri bune, dar și conflicte stârnite inutil, furtuni într-un pahar de apă ce au făcut ca oameni care se cunosc de mulți ani să-și întoarcă spatele.
  5. Punem țara la cale. Se vor discuta strategii de viitor, menite să asigure o mai bună promovare a SF-ului românesc. Pentru asta avem nevoie și de propunerile tale! Și de ce nu, de ajutorul tău!

Vrem să construim împreună o mișcare SF puternică, închegată, recunoscută pe plan intern și internațional. Datorăm asta predecesorilor noștri, dar în egală măsură și urmașilor. Pentru că ficțiunea speculativă nu devine perimată în noul context științific, dimpotrivă, are la dispoziții noi teritorii!

Cu drag, respect și speranța că ne vom vedea la Suceava,

  • Andreea Ileana Drop
  • Lucian Dragoș Bogdan
  • Eugen Cadaru
  • Alexandru Ioan Despina
  • Nic Dobre
  • Florin Haidamac
  • Alexandru Lamba
  • Florin Purluca
  • George Sauciuc
  • Florin Stanciu
  • Liviu Surugiu
  • Daniel Timariu
Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Anul acesta la Atlantykron, în perioada perioada 03 – 06 august, Centrul pentru Studii Complexe și Editura Nemira cu sprijinul MasterCard organizează Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”.

Se vor acorda două premii literare în valoare totală de 2500 lei:

  • Short-Short Story (2-3 pagini): 1000 lei
  • Povestire (6-9 pagini): 1500 lei

Regulamentul concursului poate fi găsit aici.

 

Coperta: Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, a încetat din viață la 54 de ani

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

După o primă ședință în care s-a vorbit despre Roswell și extratereștri, clubul brașovean Antares își restabilește întâlnirile regulate și ordinea de zi. Ne face plăcere să vă anunțăm că următoarea ședință va avea loc sâmbătă, 1 august 2015, la ora 17, la librăria Okian, Str. Mureșenilor nr. 1, Brașov, iar de acum înainte ele vor avea loc în prima zi de sâmbătă a fiecărei luni, la aceeași oră, în același loc.

 

Ordinea de zi pentru 1 august este:

 

  1. Anamaria Borlan despre istoria clubului Antares (prezentare);
  2. Anamaria Borlan, Tanase Gheorghe și invitatul special, Lucian Curelaru, despre Antares din perspectivă astronomică astrologică și mitologică (prezentare);
  3. Invitatul special, Lucian Curelaru, despre asteroizi (prezentare și dezbatere);
  4. Alexandru Lamba din creația proprie (proză în lectura autorului).

 

Antares
Gândăciuni #6

Gândăciuni #6

Ce nu am menționat în ultima mea postare despre RomCon-ul de la Suceava din acest an, este faptul că printr-un concurs de împrejurări am ajuns în grupul celor care au făcut propunerile pentru lista ce va fi supusă votului public, privind premierea simbolică a principalelor domenii de exprimare creativă din SF-ul românesc, pentru anul 2014.

Pus în această poziție am găsit destul de tentantă posibilitatea de a mă auto-nominaliza la anumite secțiuni, cum de altfel cineva* ne-a demonstrat, de curând, că se poate. Ar fi fost însă un act lipsit de etică și poate și de bun simț.

Apoi, am fost anunțat că a existat cel puțin o nominalizare pentru golem14.com la secțiunea Blog din categoria Promovare / Popularizare, ceea ce mi-a oferit o oarecare satisfacție personală… Din aceleași considerente, am ales ca această satisfacție să rămână strict personală și în consecință golem14.com nu va apărea printre nominalizări.

După această experiență vă pot împărtăși că oamenii implicați în organizarea acestui eveniment își doresc ca treaba să meargă bine, corect, democratic și fac eforturi în acest sens… Găsesc că anul acesta e prima tentativă serioasă de a digitaliza evenimentul pentru a deveni astfel accesibil și celor care nu vor fi prezenți la Suceava dar care iubesc în egală măsură SF&F-ul. Tot anul acesta există și categorii (unele noi) cu o singură nominalizare. Prin aceasta organizatorii doresc să aducă în atenția opiniei publice existența acestor nișe SF&F, deloc de ignorat ca importanță într-un fandom.

Așadar, vă invit să vă exprimați opinia personală votând pe cei mai buni dintre cei mai buni în cele patru categorii: Literatură, Audio-Vizual, Arte Plastice, Promovare / Popularizare, în sondajele cu aceleași nume de pe site-ul oficial RomCon 2015. Votati!

 

* nu-i voi dezvălui numele persoanei, pentru a nu-i face publicitate negativă, vorbesc aici de situație și nu de caracterul omului.

Despre Romcon 2015

Despre Romcon 2015

De ceva vreme a fost anunțată intenția grupului de SF-ști de la Suceava (Clubul Cygnus) de a relua în perioada 18-20 septembrie a.c., Convenția Națională a iubitorilor de SF&F din țara noastră, cunoscută sub denumirea de ROMCON (de la Romanian National Fantasy & Science Fiction Literature and Arts Convention și NU de la Romance Convention cum mai apare pe internet).

Urmărind pregătirile din ajunul evenimentului, nu pot să nu remarc ezitarea câtorva oameni (sau grupuri de oameni) relativ importanți în fandomul românesc, în ceea ce privește participarea activă la acest eveniment. Argumentele acestora țin de un oarecare istoric (matusalemic aș zice în glumă…), în care unul – altul a făcut mai mult sau mai puțin bine SF-ului românesc.

Nefiind afectat de acest tip de ereditate văd acest eveniment (cu scuzele de rigoare pentru cei care se vor regăsi pe alocuri) precum citirea testamentului în fața notarului, defunctul fiind evident “SF-ul Românesc de Altădată”.

Vezi la o astfel de întâlnire tot felul de rude… Cele care își cer dreptul pe descendență directă afirmând că ele sunt de fapt și de drept moștenitorii reali ai SF-ului românesc pentru că au același sânge cu dl. SF de Altădată. Apoi, mai sunt cei care au fost înfiați de dl. SF și care au avut grija de el în perioada de dinaintea decesului.

Cei dintâi afirmă că înfiații sunt niște impostori care s-au folosit de bătrân pentru ai lua după moarte, averea. Aceștia ripostează sus și tare strigând: „Unde erați haimanalelor, când bătrânul SF făcea pe el, și noi îl ștergeam la fund?…” Tensiunea atinge repede cote maxime. Nu mai durează mult până ce membrii celor două grupuri se vor lua la bătaie.

Toată această scenă se desfășoară sub privirile disperate ale notarului (a se citi fandomul actual), care încearcă să împace pe toată lumea și a amantei din tinerețe a dl. SF (a se citi literatura mainstream), care șade blând într-un colț, neștiind de ce a fost chemată, ea suferind și de o formă ciudată de amnezie selectivă… Și-i amintește pe unii dintre cei prezenți în încăpere, însă nu și dacă le-a fost și lor amantă sau nu…

Pe cât de hazlie pare această comparație pe atât de reală este ea. Concluzia: bune, rele, proaste, deștepte, egoiste, altruiste, cleptomane, corecte, mincinoase, urâte sau frumoase, rudele nu ai cum să le schimbi (chiar și rudele de gen literar). Trebuie așadar să te obișnuiești cu ideea că sunt așa cum sunt și că o să te tot întâlnești cu ele când vei merge la vreun botez, la vreo nuntă sau la vreun parastas. Înveți să zâmbești, să râzi, să plângi sau să le înjuri printre dinți, în timp ce unul se mai naște altul se mai cunună iar altul moare… Viața merge mai departe…

Hai să nu mai continuăm cearta, să-i dăm onorariul notarului și să ne bucuram de ce ne-a lăsat dl. SF de Altădată.

Eu voi susține Romcon-ul din acest an.

 

Mai multe despre eveniment găsiți aici:

Hoțul Cuantic

Hoțul Cuantic

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2015

Dacă cineva mi-ar oferi șansa să pot alege, pentru viață de apoi, unul din universurile dezvăluite în cărțile pe care le-am citit până acum, fără să stau prea mult pe gânduri aș alege Orașele Mișcătoare de pe Marte descrise în Hoțul Cuantic de Hannu Rajaniemi.
Dar e o închisoare, un fel de Matrix… ar putea cineva să-mi contraargumenteze…
Și ce dacă!… E o închisoare frumoasă care îți garantează nemurirea sufletului.
Până să citesc această carte, noțiunea de post-uman se regăsea în mintea mea în spatele unui zid impenetrabil… Poate de sticlă fumurie prin care puteam să zăresc câte ceva, însă, per ansamblu… impenetrabil.

Hannu Rajaniemi_Hotul cuanticHoțul cuantic este romanul de debut al autorului și matematicianului finlandez Hannu Rajaniemi și face parte dintr-o trilogie în care personajul principal este Jean le Flambeur. Romanul a fost publicat prima oară în Anglia în 2010 și apoi la un an diferență în SUA. Tot în 2011 a fost nominalizat la premiile Locus pentru cel mai bun roman de debut. În România “Hoțul Cuantic” a fost publicat anul acesta la editura Nemira.

“Cuantic” este cuvântul cheie în această carte. Cine nu înțelege abstractizarea acestui termen nu-i va fi ușor să înțeleagă impactul cuvintelor ce descriu modificările aduse materiei în universul post-uman imaginat de autor… Cuantic vine de la CUÁNTĂ (Fiz.) = Cea mai mică valoare discretă pe care o poate lua o anumită mărime fizică, toate celelalte valori ale sale fiind multipli întregi ai acestora. Cuantă de energie = cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc. 

Vorbim deci de manipularea materiei, a realității, a minții și a conștiinței umane la nivel atomic și subatomic… O lume… după ce specia umană va înceta să mai existe așa cum o știm noi (constrânsă biologic)… o lume a zeilor.

Acum imaginați-vă un loc în care tu ca individ te definești doar prin conștiința pe care o posezi și amintirile sale conexe. Trupul e un ambalaj de care te descotorosești la un moment dat. Conștiința ta este însă nemuritoare. Acest univers funcționează după niște reguli simple. Conștiința ta trăiește o anumită perioadă de timp după care înainte de a trece într-un nou trup, recompensează orașul sau comunitatea care asigură acest transfer prin efectuarea unei munci comunitare (de exemplu însuflețind un robot care face curățenie prin oraș)… După ce ispășești această mică penitență sau perioadă de tihnă (ocazie în care ai suficient timp să te gândești la cât de frumoasa e viață când nu faci automatisme), redevii membru activ al orașului/comunității, conștiința ta fiind inoculată într-un alt trup – un interesant concept de tehno-reîncarnare…

Acum, un alt exemplu de măiestrie imaginativă… Dacă conștiința devine transferabilă, atunci sub cupolele orașelor marțiene vei avea nevoie de intimitate. Aceasta este oferită de gevulot – un mecanism de protecție similar cu setările de la Facebook unde stabilești cine ce vede și cât vede din persoana ta publică, însă nu se rezumă doar la lumea virtuală ci și la cea reală. De exemplu, mergi pe stradă și vezi o persoană pe care vrei să o eviți. Îți închizi gevulotul și practic devii invizibil pentru acea persoană. Sau, intri într-o încăpere aparent goală, gevulotul însă prezintă unele fluctuații care te anunță că în acea încăpere se mai află cineva. În realitate acolo s-ar putea ține o adevărată conferință cu zeci de participanți, învăluită toată în gevulot.

Moneda de schimb în acest univers este timpul exact ca în filmul In Time, cu care se aseamănă pe alocuri. Dar mai e ceva… Găsești aici co-amintirile, amintirile sau arhiva generală a orașelor în care se stochează mai tot. Cum ar fi de exemplu să te prezinți cuiva nu printr-o poveste care stabilește puncte de legătură între tine și acea persoană – “sunt domnul cutare, mă ocup cu, etc” ci printr-o amintire comună (o co-amintire). De exemplu, o imagine ușor de recunoscut, o senzație, un miros etc. realitatea zic eu că ar căpăta alte sensuri…

Este fascinant cum autorul a reușit să îmbine noțiuni relativ ușor de înțeles, pentru a prezenta o lume dincolo de condiția noastră umană…

Și dacă nu v-am convins încă de cât de interesantă e lumea lui Rajaniemi, stați numai să citiți una din scenele sale de luptă, una din multele, care pe mine unul m-au dat pe spate și m-au făcut să mi se zbârlească părul pe mâini, de emoție. Iată doar începutul unei scene de luptă…

În regulă, își spune Mieli inspirând adânc. Modul de luptă. Tehnologia Sobornostului din interiorul coralului de safir oortian se trezește la viață. Nava-păianjen se reconfigurează. Modulele împrăștiate se adună la un loc, mișcându-se de-a lungul firelor de legătură, și se sudează, devenind un con dens și compact. Wingleturile cuantice se transformă dintr-un material perfect reflectorizant într-un scut de protecție de duritatea diamantului

Chiar la timp, înainte să fim loviți de nanomisilele Arhonților.

Prima salvă este doar un șir de impacturi abia simțite, ca niște fulgi, care nu izbutesc să penetreze scutul. Însă următoarea serie se va adapta și se va optimiza și tot asa, iar procesul se va repeta până când va ceda fie software-ul, fie hardware-ul scutului. Iar după aceea…

Trebuie să ajungem la Magistrală.

Motoarele din mintea ei simplifică ramurile teoretice ale jocului ca o drujbă cu lama de diamant. Există numeroase căi pentru a ieși din asta, așa cum un cântec oortian are mai multe înțelesuri, iar ea nu trebuie decât să găsească una singură…

O nouă rafală, nenumărate ace de lumină în spimescop. Iar de data aceasta, unele reușesc să pătrundă. Dintr-unul din modulele de depozitare inflorește o excrescență diformă de safir. Calmă, o ejectează și o privește îndepărtându-se și continuând să se metamorfozeze încet, ca o tumoare malignă, formând organe ciudate care atacă scutul lui Perhonen cu spori de dimensiuni moleculare până când aceasta o carbonizează cu laserele antimeteorit.

– Asta a durut, spune Perhonen.

– Mă tem că asta o să doară și mai tare. (…)

O parte din cei care au citit cartea se plâng de abundența termenilor inventați. Pe mine nu m-a deranjat prea tare căci sunt bine aleși și-ți dau din start unele indicii. Fiind adesea compuși din două-patru cuvinte, poți să deduci cam ce ar însemna ei, înainte de explicațiile care apar ulterior (de exemplu: cerebromaterie, arma-fantomă, organisme sintobiotice, tentacule de dezagregare, săgeți de distrugere vibrantă etc.). În plus, dau un oarecare farmec lecturii, procedeul fiind foarte apreciat de acei cititori care caută noul, nu numai în idei dar și în exprimare.

Tot legat de termenii noi din acest roman, primul lucru pe care l-am făcut după ce am capitole de început, a fost să mă interesez cine este traducătorul Hoțului Cuantic. Așa am dat peste Alina Bilciurescu, o tânără care în momentul de față studiază la o universitate din Germania și care chiar dacă recunoaște că nu e o specialistă în ale genului Science Fiction, cred eu ca a făcut o treaba excelență traducând acest roman. Dificultate traducerii mi-a fost confirmată de mai multi cititori înrăiți care au încercat să parcurgă cartea în original (în engleză), lucru destul de greu de realizat.

Hoțul cuantic abundă de calități, iar dintre minus-urile sale (nu există roman perfect) aș enumera doar două – unul de structură celalalt legat de intriga secundară.

Personal, mi s-au părut deranjante trecerile de la o scenă la alta sau de la punctul de vedere al unui personaj la punctul de vedere al naratorului sau a altui personaj, în cadrul aceluiași capitol, semnalizate doar printr-un singur rând gol între paragrafe. Când aceste treceri se realizau între sfârșitul și începutul unei noi pagini ajungeam la un moment dat să nu mai înțeleg cum firul narativ a trecut de la un la alta, motiv pentru care trebuia să revin asupra paragrafului. Toată această discontinuitate putea fi rezolvată foarte ușor prin introducerea unuia sau mai multor caractere cu rol despărțitor, de exemplu * * *

Cel de-al doilea minus este legat de o anumită dezvăluire care după părerea mea s-a realizat în grabă, iar personajele reacționează în fața ei ca și cum n-ar fi fost mare scofală. Nu vreau să intru în pre multe amanunte pentru că fiind vorba de o dezvăluire nu vreau să stric plăcerea celor care citesc întâmplător aceste câteva rânduri înainte de a citi romanul în sine. Tot ce pot să fac în această situație e să ofer un indiciu spunând că până și reclama Starwars de la Altex, are parcă mai mult mister când face o dezvăluire asemănătoare!… :))

Concluzii:

  • De ce?

Pentru ca e un suflu nou în literatura Science Fiction (după anumite voci prezintă și unele elemente de Crime Fiction) și pentru că e genul ăla de roman a cărui continuare o vei aștepta cu nerăbdare.

  • Când?

Hoțul cuantic este un Hard SF pur, așadar îl recomand a se citi după ce deja ai luat contact cu genul Science Fiction, altfel riști să nu înțelegi mare lucru. De asemenea, parcurgerea unor termeni ai jargonului IT-ist, înainte sau în timpul lecturării nu ar strica.

  • Cum?

Vizual… Empatic… Punându-ți propria imaginație să funcționeze la turație maximă. Repet, este vorba de o condiție post-umană așa că ar cam trebui, cumva, să-ți ieși din piele!…

  • Unde?

Oriunde… De preferat, în lumea nobililor, înainte de a trece în cea a tăcuților!… 😀

 

Mai multe despre Hannu Rajaniemi și trilogia la care lucrează, în interviul online luat de singularityweblog.com

Imagine: laczi

Ex Machina

Ex Machina

ex-machina-1

Fie ca a fost Transcendence, Automata, Her și în final Ex Machina și fără a mai pune la socoteală pe cele clasice precum Terminator și Matrix, personal privesc filmele în care este implicată o singularitate tehnologică, cu mare interes dar și cu o teroare pe măsură.

M-am întrebat după fiecare film în parte, de unde vine tensiunea asta?… Mai ales după filmul Her unde chiar nu aveam de ce să văd lucrurile în gri… ci mai degrabă în portocaliu precum decorul acestui film… Răspunsul l-am găsit tot în mine… ascuns acolo adânc printre noțiunile de evoluționism pe care le-am învățat în facultate și mai apoi… și s-ar rezuma la următoarea ipoteză:

Dacă umanitatea va crea o inteligență artificială (IA) după asemănarea inteligenței sale – și înclin să cred ca e mai ușor să faci o copie la ceva bătătorit de cel puțin două milioane de ani de evoluție, decât să creezi de novo ceva la același nivel de complexitate precum se prezintă inteligența umană – ei bine… am cam încurcat-o. Nu eu sau tu, unul-două personaje precum în Ex Machina… și noi toți la un loc…

De ce?… Simplu… ca să faci o inteligență artificială să funcționeze trebuie să-i oferi elemente de auto-protecție… echivalentul instinctelor de supraviețuire din lumea vie… Altfel, nu va rezista prea mult căci oamenii nu vor ține pasul cu erorile care vor apărea în primele stadii de dezvoltare. O armată de depanatori umani față de scenariul în care această IA ar avea capacitatea de a învăța să și le repare singură, mi se pare mai puțin probabil. Așadar, nu se poate crea un IA fără prerogativele cu care inteligența a apărut în Natură, ea fiind până la urmă cel mai bun instrument creat de evoluție, cunoscut nouă, pentru autoconservare și adaptare la mediul înconjurător.

Istoria a dovedit de mai multe ori ce poate face inteligența înzestrată tehnologic, în clipa în care două populații dotate cu rațiune și-au intersectat destinele… Mai devreme sau mai târziu cea inferioară tehnologic a fost cel puțin subjugată, dacă nu eradicată.

O entitate inteligentă artificială, va fi superioară capacității noastre de procesare și în condiții de contragere, instincte sale de autoconservare se vor activa și va riposta. Și când se va întâmpla asta … o va face rece, calculat, precis, fără abateri, exact ca o mașina… Iar asta mă sperie teribil pentru că este echivalentul subjugării sau dispariției speciei umane…

Într-o bună zi, roboții se vor uita la noi așa cum ne uităm noi la scheletele fosilizate din câmpiile Africii. Ca la o maimuță bipedă, trăind în mizerie, cu limbaj și unelte primitive. Pe cale de dispariție.

Ex Machina – filmul britanic apărut în 2015 – este un bun exemplu de film cu un buget nu foarte mare și fără prea multe efecte speciale care te încântă pin simplitate și indemnul său la reflecție pe teme de IA și care este diferența dintre viu și neviu când vine vorba de o entitate conștientă de sine.

Precum spune și Nathan (genialul programator și director de companie din spatele IA-ului prezentat în film), problema nu se pune în termeni precum “dacă se poate?” ci “când se poate? ” crea un IA, totul fiind până la urmă o chestiune de timp. Mai mult, filmul susține ipoteza mea de mai sus… Vrei ca IA-ul să fie aproape de uman… dă-i caracteristici umane (bune sau rele, inclusiv flirt, înșelăciune, empatie, manipulare, iubire, nevoia de libertate etc). Apoi o altă ipoteză care mai devreme sau mai târziu trebuia spusă… Google… în film “Bluebook”, are cele mai mari șanse să facă primul pas în aceasta direcție… dacă nu l-a făcut deja (vezi Quantum Artificial Intelligence Lab)…

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Un lucru deosebit s-a întâmplat în acest an la East European Comic Con. Science-Fiction-ul a mai adăugat o dimensiune în suita de reprezentări existente la un asemenea eveniment, și anume literatura SF promovată de trei membri ai fandom-ului românesc. Trebuie menționat că literatura SF&F fost prezenta și în edițiile anterioare, însă doar prin standurile câtorva edituri.

La Comic Con regăsești elementele genului Science Fiction în benzi desenate, animație, filme și jocuri… Dar baza?… Literatura Science Fiction –  sursa din care au derivat toate aceste extensii moderne ale imaginației, lipsește aproape cu desăvârșire. Motivele sunt multe… eu le rezum doar la unul singur ce are o oarecare legătură cu investiția de energie într-o activitate: e mai facil să consumi (filme, jocuri, bandă desenată, animație, etc) decât să interpretezi (citind și filtrând realitatea altora prin propria experiență) și totodată e mai facil să consumi și  interpretezi decât să creezi (scriind literatură sau linii de cod, regizând, desenând etc.).

La primul Comic Con la care am participat (în mai 2015) am resimțit un hău uriaș, aproape cât Groapa Marianelor, între ceea ce oferă Comic Con-ul și Science-Fiction-ul așa cum îl știu eu, motiv pentru care atunci când Alex Lamb și Ileana Drop mi-au propus să merg acolo, special pentru a compensa acest gol, am fost încântat de idee și am achiesat imediat la termenii propuși de organizatori.

Panel-ul a fost ținut la ora 10:30 și a fost primul din seria de evenimente din cea de-a treia zi de Comic Con. Gândeam eu că ora aia nu e tocmai favorabilă în ceea ce privește vizibilitatea. Mi-am schimbat părerea când am văzut tineri cu brățări Comic Con la mâini, suind în același tramvai 41 care ne-a dus pe toți la Romexpo.

Sala nu s-a umplut ca la un panel consacrat, însă au fost cam 50 de persoane (după estimarea lui Alex), suficient cât să nu ne simțim dezarmați și să vrem să mai facem genul asta de promovare și altă dată în viitor.

Ideea, demersurile inițiale pe lângă organizatori și filmarea de mai jos aparțin Ilenei Drop, documentarea și prezentarea Power Point a fost în mare parte creația lui Alex Lamb, eu și Andreea Sterea am completat ce mai era de completat și am făcut corecturile de rigoare.

Credem că am făcut o radiografiere echidistantă a fandomului românesc. Evident se mai puteau adăuga și alte lucruri la schița noastră, însă în cele 45 de minute avute la dispoziție am reușit să prezentam etapele prin care un novice în ale SF-ului ar putea debuta, principalele reviste online și cele tipărite de SF și Fantasy românesc, exemple de bloguri și site-uri din blogosfera românească dedicate literaturii SF, autori de SF românesc contemporan recent publicați dar și autori deja consacrați. În plus, cea mai tânără editură apărută pe piața SF românească – Crux Publishing, a avut ocazia de a se auto-prezenta la acest eveniment prin Andreea Sterea.

Și că tot am amintit de Andreea Sterea… e vremea să fac o mică confesiune. Nu știu dacă ea își mai amintește, dar undeva prin februarie 2013 am avut o mică conversație pe Facebook, în care mi-a dezvăluit eforturile ei de a publica un autor român în străinătate. Fără să mă cunoască mi-a oferit o scurtă descriere a ceea ce se mai întâmplă pe la noi în materie de SF și Fantasy. Cumva îi sunt recunoscător pentru modul dezinvolt în care a făcut-o. Am hotărât atunci, după o pauză îndelungată (în care renunțasem pus și simplu să-mi mai pese de SF), să aflu cât mai multe despre literatura asta a cărei abreviere o port în inițialele propriului nume… Doi ani mai târziu purtam cu Andreea o conversație similară, dar pe scena Comic Con-ului… 😀

La final Oliviu Crâznic, prezent și el în sală a catalogat abordarea noastră ca fiind “profesionistă”, el însuși fiind un binecunoscut ambasador SF&F de pe la noi.

Foto: Alexandru Orbescu

Prezentarea Power Point poate fi descărcată de AICI

Ambasadori SF

Ambasadori SF

 

La Romexpo în perioada 8 – 10 mai 2015 va avea loc East European Comic Con, unde anul acesta fandomul românesc de SF&F va fi reprezentat de o delegație de ambasadori compusă din: Deea Sterea (editura Crux Publishing), Florin Stanciu (SRSFF / Fantastica) și Alexandru Lamba (Gazeta SF), delegație care va realiza o radiografie a publicațiilor pe care le reprezintă și a fandomului românesc de SF în general.

Panelul dedicat acestui eveniment se numește “Ambasadori SF” și are loc duminică, 10 mai 2015, de la ora 10.30, pe scena C1.

2 ani de Club de Lectură Nemira

2 ani de Club de Lectură Nemira

După doi ani de “pregătire intensă” în ale SF-ului, participând la Clubul de Lectura Nemira, mă simt mai bogat cu 24 de cărți. Nu, nu le-am citit pe toate, însă am avut ocazia să le descopăr prin intermediul celor care au făcut-o, iar dintre cele pe care le-am parcurs au fost unele fără de care cred că experiența mea ar fi fost mai puțin colorată.

Trăgând linie după doi ani de existență iată ce ne spun numerele:

  • deși au fost mai multe tentative de a încerca și altceva din portofoliul Nemira, în topul preferințelor cititorilor au rămas cărțile SF (Colecția Nautilus SF 83,3%), urmată pe loc secund de Suspans (Colecția Suspans 12,5%) și undeva departe de Fantasy (Colecția Nautilus Fantasy 4,2%);
  • 2 din 24 de cărți adică 8,3% au fost cărți scrise de autori romani – Richter 8.9 și Vegetal, la întâlnirea clubului fiind prezenți și autorii acestora;
  • 1 din 24 de cărți adică 4,1% au fost cărți scrise de o scriitoare – Ursula K. Le Guin, așadar domină scriitorii;
  • dintre preferințele cititorilor se detașează Philip K. Dick și Arthur C. Clarke cu câte 3 cărți (12,5%) prezentate în cadrul clubului, urmat fiind de George R.R. MartinOrson Scott Card și Stanislaw Lem fiecare cu câte 2 cărți (8,3%);
  • 2 din 24 de cărți, adică 8,3% au fost culegeri de texte – Regii Nisipurilor și Blestemul din Sarnath, restul romane.

Așadar, profilul unui cititor standard arată cam așa:

Membrul Clubului de Lectură Nemira citește în mod regulat literatură Science-Fiction, preferă romanele scrise de autori străini apărute în Colecția Nautilus SF și a citit cel puțin o carte de Philip K. Dick sau de Arthur C. Clarke.

Mai multe despre clubul de lectura găsiți aici – golem14.com/tag/clubul-de-lectura-nemira/ și cum am sărbătorit doi ani aici – jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro

2014

 

2013

Suspendați într-o rază de soare

Suspendați într-o rază de soare

… sau opt zile cu Ben Ami, căci mi-am propus să citesc povestirile din volumul ce poartă numele acestei postări, fresh, în drum spre muncă, unde multe lucruri au loc, dar puține sunt interesante.

Vorbesc deci, de o culegere cu 8 povestiri semnată de Ben Ami, prima de acest fel recenzată pe Golem14 și una pe care am vânat-o din cauza faimei ei de “carte dată la topit”.

Pe scurt, acest volum a fost publicat prima oară undeva în 2013. Din cauza unor probleme de editare, autorul după ce și-a luat inima în dinți, s-a pus pe trântă cu editura, obligând-o în cele din urmă să retragă cartea cu “PESTE 1000 de semne aiurea“.

Apoi, volumul a apărut reeditat și cu haine noi (tot la Tracus Arte), cu ocazia Târgului de Carte Gaudeamus din 2014, unde a avut loc și o nouă lansare. N-am reușit să ajung la această lansare, însă a doua zi am pus mâna pe carte și am reușit să o răsfoiesc puțin. Nu-mi amintesc motivul pentru care nu am cumpărat-o pe loc, însă imediat după Gaudeamus, cartea a devenit de negăsit… Întâmplator, peste mai multe luni, am dat peste singurul exemplar existent la Final Frontier 2015 și desigur de data asta n-am mai ratat ocazia. Între timp, apăruseră și primele recenzii și aflasem despre Ben Ami că este unul de-al meu (adică terminase o facultate de profil Bio). Astfel, la FF2015, am cumpărat-o imediat mai ceva ca un colecționar din ăla care recunoaște din depărtare raritatea unui obiect și valoarea ce i-o redă această stare de fapt.

Cele 8 povestiri se întind pe 108 pagini și pot fi împărțite în povestiri scurte (“90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU”, “Doar zei”, “Eternitate” și “Înger Noroios”) și povestiri lungi (“Sachel nerdu, Nerdu, NERDU!”, “Suspendați într-o rază de soare” și “Te iubesc, dar acum mori, scârbo!”):

  1. 90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU – începutul în forță care te pregătește pentru următoarele experiențe SF
  2. Doar zei – un festin sinestezic – un fel de prăjitură care te face să simți albastrul…
  3. Eternitate – nu am înțeles-o, prea multă metaforă în prea puțin text, părerea mea.
  4. Înger Noroios – o viziune postapocaliptică interesantă derivată parcă din prezent. Un amestec straniu de grotesc, fantastic și …. o realitate îndepărtată și totuși actuală. Personal am simțit un mare gol la trecerea dintre bătrân și copil, care sigur ar fi putut fi umplut cu mai multe etape intermediare. Așa, cred eu că suspansul ar fi fost menținut la un nivel ridicat către sfârșitul neașteptat. (PS: asocierea cu cerbul mi-a amintit de personajul imaginar din serialul TV “Hannibal“, care tot un fel de drac e :)))
  5. Probabilitatea fiBANară – un excelent început de roman. M-a uns pe suflet expresia “Din loc în loc câte un câine mai jigărit își lătra dorință de a fi sătul” și mi-a răzvrătit logica “Aici, în Godoma, unde soarele nu răsare niciodată… ” dat fiind faptul că pe Godoma existau nopți și zile iar ea, planeta, făcea parte dintr-un sistem bisolar.
  6. Sachel nerdu, Nerdu, NERDU! – un steampunk care te pune pe gânduri și ridică la fileu aversiunea față de sexualitatea… hai să-i spunem…”nereproductivă”. Apoi… în genomul uman nu există o genă a violenței. Cel mult un set de gene care sunt asociate cu un comportament violent. Geneticianul din mine nu e de acord cu asta, sfârșitul însă îmi amintește că vorbim de alte lumi și că în acestea totul e posibil. Dacă autorul ar fi folosit un termen metaforic pentru gena aia, totul ar fi fost, pentru mine, frumos și explicabil. Apoi, îmi este greu să-mi imaginez o civilizație care a reușit să-și reducă fondul genetic / cromozomial (un lucru a dracu’ de complex la care Natura a lucrat milioane de ani) și totuși să nu rezolve în același timp recombinarea genetică, care era până la urmă problema speciei homosexuale sau a oricărei specii cu număr mic de indivizi. Motivația terranilior și modul în care sfârșesc nu m-au convins prea tare…Lăsând la o parte micile detalii tehnice povestirea în sine mi-a alimentat parțial nevoia de “mai mult” fiind și cea mai lungă dintre toate. Spun parțial căci parcă ar mai merge lungită într-un roman unde toate detaliile alea aparent imposibile ar putea fi explicate mai pe larg… Iar asta e un lucru bun… Din punctul meu de vedere o povestire pe care ți-ai dori-o a fi continuată într-un roman e semn că e o poveste bună.
  7. Suspendați într-o rază de soare – adevarat grăia Cătălin Badea-Gheracostea în prefață volumului de față despre Ben Amin cum că este cunoscut de mulți, în blogosfera SF, drept comentaciu uneori incomod dar nu lipsit de dreptate. Ei bine… în povestea asta… la fel ca în prima am simțit omul Ben Ami atât cât am reușit eu să-l descos din câteva conversații și mai multe observații tacite. Nu știu cine a ales titlul volumului după aceasta poveste, dar sigur a făcut o alegere înțeleaptă… E bună rău dom’le!… Adică anti-eroul și zerul ăla – o apocalipsă de tip “Arca lui Noe” unde abundă sarcasmul… pfff asta e din cutia originalității… ca să zic așa (încercând în zadar să imit limbajul deocheat al personajului principal) și implicit al autorului.
  8. Te iubesc, dar acum mori, scârbo! – în timp ce citeam această ultimă poveste m-am apucat de am revăzut Ciclul Krebs pornind de la molecula de glucoză sintetizată în plus de mitocondrii personajului principal… Ma întreb câți vor înțelege că sistemul ăla, e așa un fel de panaceu energo-biologic. Pentru un pasionat de Hard SF detaliul ăsta este de-a dreptul delicios!… Apoi finalul ei neașteptat… și lumea aia a minerilor galactici… și scârbele… totul anunța parcă finalul câștigător al sprintului din prima poveste.

Concluzia… Mai vrem d’astea domnule fiu al poporului meu* și mai vrem și cel puțin una mai lunguiață că bag eu de seamă că talent și imaginație există.

De ce fac apel la nuvele și romane în loc de povestiri?… Pentru că, repetiția e mama familiarizării… Adică o chestie greu de îngurgitat pentru profani poate fi până la urmă îngurgitată dacă este repetată și explicată din mai multe unghiuri, iar asta cere timp și spațiu. Sunt cititori care iau lucrurile ca atare și sunt cititori care căuta tot felul de explicații. Autorului îi revine sarcina de a împăca cumva cele două categorii.

 

* Ben Ami înseamnă în ebraică “fiul poporului meu”. Mai reprezintă și un loc sau o operațiune militară.

Cum se vede viitorul din România

Cum se vede viitorul din România

În timpul TEDx Bucharest 2014 cei de la !nversee au pus la cale un concept interesant. Luau la întâmplare diverși participanți la eveniment, îi invitau să se așeze într-un fotoliul comod și îi întrebau despre cum văd ei viitorul. Ceea ce a rezultat se poate vedea în videoclipul de mai jos – o poveste fluidă care exprimă un soi de inteligență colectivă. Cumva gândim cam la fel despre viitor: natura, viață extinsă, singularitate, etc

Undeva pe la 2:45, hop-țop apar și eu!…

Tema ediției TEDxBucharest din 2014 a fost “Future Spoiler”, o modalitate de a explora ce ne rezerva viitorul și cum ne pregătim pentru acesta.

Prietenii noștri de la !nversee au avut curaj sa ne întrebe, mai direct: “Cum vezi TU viitorul?” . Au primit multe răspunsuri, am aflat multe viziuni diferite, am găsit aceeasi pasiune pentru neașteptat.

Te provocam: TU cum vezi viitorul?

Orașul Ambasadei

Orașul Ambasadei

Text publicat în Gazeta SF – Nr.49/Aprilie 2015

Noi spunem cel mai bine adevărul dacă devenim minciuni.” ~ Avice Benner Cho

Am tras mult de cartea asta, dar nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci din contră pentru că pe tot parcursul lecturării ei am avut impresia că țin în mâini un manuscris de la capătul Universului, ce necesita a fi studiat cu mare băgare de seamă.

Am dat peste romanul lui China Mieville – Orașul Ambasadei, în mai multe din peregrinările mele sefiste. Un amic chiar mi-a lăsat „moștenire” exemplarul său tipărit în limba engleză (insuficient totuși pentru a mă face să-l citesc). Apoi, ochiul meu de Sauron a început să-l caute frenetic după două evenimente cheie:

– Primul a fost lecturarea articolului „Ce cărți science-fiction recomandăm?“, în care Tudor Ciocârlie împarte cărțile SF, în funcție de complexitate, subiect și tipul de cititori, iar Orașul Ambasadei se găsește, în opinia sa, printre cărțile din categoria „cărți science-fiction atât de complexe din toate punctele de vedere (proză, structură, personaje, teme, știință), încât finalizarea entuziastă a lecturii lor ar putea fi echivalentă cu doctoratul în science-fiction“. Cu adevărat motivațional, nu?

– Al doilea eveniment cheie a fost zvonul care circula prin fandom-ul românesc la mijlocul lui 2014, despre scoaterea romanului de sub tipar la editura Paladin, în traducerea lui Liviu Radu.

Buun, și acum imaginați-vă un oraș… pe o planetă aflată la marginea universului explorat… Acțiunea din acest oraș are loc într-un viitor în care omenirea a luat deja contact cu mai multe specii extraterestre inteligente, prin intermediul călătoriei în / prin immer.

Denumirea „Orașul Ambasadei” nu este deloc întâmplătoare. Pe planeta Arieka, locul în care acesta fusese construit, localnicii, numiți de autor „gazde” sau „ariekei”, erau ființe bizare ce îi tolerau pe oameni și chiar le ofereau sprijinul material necesar supraviețuirii pe planeta lor. Fără un echipament corespunzător (aeolii – animale-măști generatoare de oxigen) ori surse de hrană locale, oamenii n-ar fi rezistat prea mult acolo.

Acest echilibru inter-specific avea la bază fascinația celor două civilizații una pentru cealaltă, date fiind diferențele majore între modul de construcție biologică, socială și de comunicare dintre acestea. De pildă, gazdele vorbesc pe două guri / orificii, în două tonuri, tehnologia lor se bazează pe bio-produse (case vii, baterii care aleargă după tine ca să-ți furnizeze energie, corvide și tot felul de hibrizi bio-tehnologici) și până la venirea oamenilor erau incapabile să mintă, motiv pentru care ele sunt stranii, aproape impenetrabile în ceea ce privește procesele gândirii.

Fascinația personajelor umane este contagioasă. Vrei, nu vrei, în calitate de martor al acțiunii, ajungi să fii la rândul tău fascinat de aceste ființe și de lumea lor. Eu unul, am încercat de nenumărate ori să compar gazdele cu diverse făpturi de pe Pământ, și singurul organism terestru care se aseamănă cât de cât (zic eu într-o manieră 100% subiectivă), ar fi un frumos exemplar de Idolomantis diabolica (dacă vreți să aveți propria imagine, NU urmați link-ul atașat).

Deși este una dintre cărțile SF prezentate în recenzii ca având un nivel crescut de complexitate, în mod paradoxal subiectul devine accesibil și chiar intim prin simplul fapt că narațiunea este realizată la persoana întâi. Avice Benner Cho (unul din oamenii născuți și crescuți în Orașul Ambasadei), ne povestește o parte din viața sa și odată cu aceasta ne este dezvăluită și evoluția Orașului. Asistăm, deci, la mărturia unui personaj cheie, care nu-și trădează decât la final rolul deosebit pe care îl are în istoria orașului și implicit în istoria gazdelor.

Întrucât acest oraș este rupt de civilizația umană, schimbul de informații, tehnologie și produse se realizează ocazional și unidirecțional prin capsule – precum sticlele aruncate în ocean, care purtau, în trecut, mesajele naufragiaților (în cazul de față capsule aruncate în immer). Oamenii puteau totuși părăsi, ori puteau veni în oraș, la intervale lungi de timp, prin intermediul unei nave din Bremen (cea mai apropiată planetă colonizată de oameni). Dată fiind această conjunctură, Orașul Ambasadei este mai degrabă o semi-colonie care funcționa după propriile reguli.

Un alt lucru interesant mi se pare și faptul că oamenii nu puteau comunica direct cu gazdele, căci nu dețineau două voci simultane. Dar și din cauza unor particularități care făceau ca limbajul acestora să nu poată fi reprodus inteligibil prin mijloace tehnologice (lucru cu care nu sunt întru totul de acord, dar care oferă un farmec aparte povestirii). Locuitorii orașului se adaptaseră la această stare de fapt, motiv pentru care o mare parte din activitatea orașului gravita în jurul unor maternități-creșe umane în care se năștea, creștea și se forma „materia primă” a echilibrului ariekeano-uman: Ambasadorii. Aceștia erau oameni selectați, capabili să-și sincronizeze comportamentul, gândurile, limbajul și chiar și corpurile, precum ar face-o niște gemeni monozigoți (ajutați de ceva îmbunătățiri biotehnologice), pentru a vorbi la unison limbajul dual al unor ființe atât de bizare precum erau ariekeii. În final, un asemenea efort era, evident, răsplătit prin transferul de tehnologie și de idei inovatoare.

Limbajul gazdelor era atât de diferit ca structură și rol de limbajul uman, încât dificultatea reproducerii lui oferă gazdelor o aură mistică… Ariekeii erau ființe cu două voci, deci două orificii pe care eu mi le-am imaginat ca fiind prezente la nivelul trunchiului, sub cele două aripi (dintre care una avea rol de ureche !!!). O altă ciudățenie: ariekeii aveau copite și ochi multipli (care mi se pare că se puteau mișca precum ochii unor crustacee). De aceea, poate m-am gândit la centauri, stele de mare, moluște, insecte și artropode. Sau poate erau o combinație dintre toate acestea. Greu de definit.

Gazdele stăpânesc „viul” de pe Arieka, subjugându-l armonios pentru nevoile speciei. Cu toate acestea, gazdele nu sunt exploratori ai spațiului pentru că limbajul lor îi limitează la o realitate pragmatică – o contradicție evolutivo-tehnologică bizară, care te pune pe gândit. În timpul lecturării, deseori mi-am lăsat imaginația să zburde în încercarea de ghici ce factori evolutivi au dus la crearea unei asemenea lumi. Încă mai fac asta, la multa vreme după, ceea ce mă definește ca fiind uman și nu ariekean.

Echilibrul creat între gazde și oameni este distrus la un moment dat de apariția unui nou ambasador – eveniment care degenerează într-un război, în care oamenii ajung la pragul extincției planetare. Mai multe nu vă împărtășesc, deoarece intriga este unul dintre atuurile acestui roman, care de altfel vă va face să-l parcurgeți cu sufletul la gură până la final, pentru a vedea încotro se vor îndrepta lucrurile.

Nu mi-a fost foarte clar ce dimensiune avea Orașul Ambasadei – când mi se părea mic, când foarte mare. N-am înțeles nici dacă Orașul Ambasadei era parte dintr-un oraș mai mare, în care locuiau și gazdele, ori era separat. Probabil m-am lăsat furat de peisaj și mi-au scăpat aceste detalii. De fapt, sunt convins că mi-au scăpat mai multe lucruri, dată fiind complexitatea și avalanșa de lucruri noi, interesante, din altă lume, pe scurt: ALTFEL, cu care China a reușit să-mi incite imaginația.

* * *

La final, vă mai pot spune că am avut ocazia să asist și la lansarea acestei cărți, în cadrul festivalului de SF&F „Final Frontier 2015“, unde Oliviu Crâznic afirma despre China Mieville că este promotorul unui nou curent SF numit „New Weird“…

lansare_paladin_FF2015

Concluzii:

  • De ce?

Voi cita iar din Tudor Ciocârlie. Iată ce spunea acesta pe Goodreads: „O superbă realizare literară, Orașul Ambasadei m-a făcut să-mi doresc ceea ce nu am crezut vreodată că îmi voi dori – ca China Mieville să se oprească din a scrie diferite cărți, pentru a scrie cel puțin 10 cărți în acest univers. Atât de bună e. Eu chiar nu cred că o altă carte va fi mai bună ca aceasta în 2011. Acest lucru nu este ceea ce SF-ul este; acest lucru este ceea ce ar trebui să fie SF-ul. Plin de idei provocatoare, experimente lingvistice, darwinism complicat de cel mai bun nivel, caracterizări ascuțite, extratereștrii fascinanți și o călătorie în spațiu aproape poetică. Un roman care distruge și reconstruiește cititorul său aproape la fel cum face cu lumile descrise în el“.

  • Când?

Cartea ar trebui să fie citită după depășirea stadiului de începător în ale SF-ului (literatură și cinematografie). Sunt câteva detalii care, fără puțină experiență, pot părea de neînțeles. Un exemplu în acest sens ar fi călătoria în immer – un fel de dimensiune paralelă în care timpul și spațiul sunt curbate și de aici și capacitatea de a călătorii interstelar în perioade de timp rezonabile pentru ciclul de viață uman.

  • Cum?

Cu răbdare. Din punctul meu de vedere, Orașul Ambasadei nu este o lectură facilă ori previzibilă. În carte, alternanța între capitolele notate sugestiv „anterior” și „posterior” te poate duce în eroare dacă nu ești deschis în fața experimentelor literare. Pentru a sublinia importanță unui eveniment cheie, autorul folosește două planuri încadrate în timpi diferiți. Odată ce te prinzi de existența acestui artificiu și totodată ajungi să te obișnuiești cu universul descris de China, lucrurile devin ușor de parcurs. Dar asta se va întâmpla de abia în a doua jumătate a cărții.

  • Unde?

Acasă, la bibliotecă sau oriunde, dacă ai o geantă trainică. Dacă vrei să o citești în engleză, o găsești sigur și în format electronic. În română însă, trebuie să cari cartea de 474 de pagini după tine, ceea ce, uneori, nu o sarcină ușoară. Eu am preferat să o citesc acasă, pentru că mi-a fost milă de copertele frumoase ale ediției românești, care s-ar fi făcut ferfeniță în gențile mele.

Cum a fost la Final Frontier 2015

Cum a fost la Final Frontier 2015

Text publicat în Revista Nautilus – Nr.87/Aprilie 2015

Nu credeam că voi vădea vreodată sub aceleași acoperiș atâția oameni cunoscuți din fandomul SF&F românesc, până când am ajuns la Final Frontier 2015. Priveam chiar cu oareșce îngrijorare ce se întâmpla în jurul meu, imaginându-mi ce ar fi însemnat un atentat într-o asemena împrejurare… Se ducea dom’le SF-ul românesc de râpă!…

Golem14 a fost și el prima oară la un FF, dar sub acoperire. De ce așa și nu altfel?… Simplu… omul pe care-l posedă era cu altă treabă pe acolo…

Nu voi începe acum să enumăr ce s-a întâmplat la fiecare eveniment în parte, ce promisiuni s-au făcut, ce critici ori laude s-au adus. Sunt o mulțime de bloggeri și reviste care au fost prezenți/prezente și care au făcut asta deja (ori încă lucrează la material) și eu oricum eram prea deprimat de vremea de afară ca să mai înregistrez ceea ce auzisem deja pe alte căi sau cu alte ocazii (fandomul e mic și toată lumea știe pe aproape toată lumea). Voi sublinia totuși câteva aspecte care pe mine m-au impresionat, mi-au atras atenția ori m-au enervat:

  • M-au impresionat oamenii care au venit de la capătul țării special pentru acest eveniment (vezi sefiștii din Suceava, Alba Iulia sau Satu Mare)
  • Am observat că sefiștii sunt mai acizi în scris sau în mediul online decât în realitate. Bineînțeles, cu excepția lui Cătălin Badea-Gheracostea care e critic literar și la el e vorba de un defect profesional… :))
  • Mi-a displăcut faptul că unele edituri nu aveau reduceri la un asemenea eveniment. Îți luai mai ieftin cărțile de pe net sau de la Kilipirim-ul de peste drum, decât de la FF2015. Nu mi se pare corect să crezi ca editură că oamenii din fandom sunt suficient de maniaci încât să cumpere cartea la prețul maxim de vânzare. Din contră, ai putea să-i recompensezi pentru fidelitate. Maniacii ar fi cumpărat cu aceiași bani mai multe cărți la reducere și chiar s-ar fi și împrumutat ca să poată lua o carte cu tot cu autograf…
  • M-am bucurat să găsesc cărți rare, pe care mi le doream, dar nu la editurile consacrate, ci la micul anticariat al lui Lucian Cristian Oancea de la Wolf’s Pack Romania (care culmea avea și reduceri…)
  • Mi-a făcut o deosebită plăcere să reîntâlnesc cunoștințe mai vechi și pentru prima oară pe unele pe care le știam doar din mediul online.
  • Mi s-a părut foarte urât gestul făcut de Tritonic față de proprii autori. Adică… și-a cam băgat picioarele în promovarea lor, mai ales că aveau și un eveniment dedicat. Putea să fie fairplay cu ei până la capăt. Să le fie alături chiar dacă anunța oficial ceea ce în fandom se știa deja și anume că Tritonicul renunță la a mai publica SF&F pe motiv că nu se vinde!…
  • Mi-a făcut plăcere să asist la debutul pe hârtie a lui Alexandru Lamb în Galileo nr. 6 și la reeditarea romanului “Sharia” de Roxana Brînceanu la Editura Millenium.
  • Mi-a plăcut cum a vorbit Dănuț Ungureanu despre cartea “Marele Prag” scrisă de tizul și modelul său Alexandru Ungureanu. Cartea a fost reeditată la Editura Nemira.
  • M-a amuzat entuziasmul contagios al Teodorei Matei, a cărui povestire a apărut în ultimul număr de la CPSFA. S-a îmbrăcat special în mov ca să întâmpine revistă proaspăt ieșită de sub tipar și evident, ca să se asorteze cu coperta ei :)))
  • Mi-a plăcut veșnica atitudine împăciuitoare a lui Marian Truță și mai ales că a mulțumit tuturor celor care au fost prezenți la panel-ul SRSFF, subliniind încă odată faptul că societatea nu și-ar avea rostul fără sprijinul celor care fac parte din ea sau a celor care doar simpatizează cu obiectivele ei.
  • M-a întristat lipsa (motivată sau nu) a unor personaje pe care eu le consider a fi importante pentru SF-ul românesc. Câte evenimente de genul asta ai în România?… Puține… FF-ul odată la unul-doi ani?… Ăsta e fandomul cu bune și cu rele, asumă-ți-l dacă afirmi că faci parte din el…
  • Mi-ar fi plăcut ca organizatorii să se fi gândit și la niște ecusoane pe care să scrie un nume sau poate ceva haios ori sugestiv care pentru mine ar fi semnificat: “Bă!… Ai în față pe ăla de a tradus prima oară Dune în română și a contribuit puțin la destinul SF-ului autohton” sau “Ăsta e ăla căruia îi citești blogul aproape în fiecare zi…” sau “Ăsta a scris o cronică bună despre una din povestirile tale, bea o bere cu el!” sau “Ai grija cum vorbești cu ăsta, că dacă te place s-ar putea să te publice în una din antologiile lui.” etc.
  • Cel mai tare și mai tare m-a enervat locația. Înghesuială mare dom’le și întunecime. După terminarea FF-ului am avut impresia că am stat două zile sub pământ. Am înțeles ca Nexus e în ton cu tematica festivalului, dar măcar o rearanjare a sălilor ar fi fost mai de folos – puneai la intrare editurile și la etaj panel-urile… De ce?…. Păi ca să elimini șuvoiul ăla de oameni care mergeau să cumpere cărți și treceau când îți era lumea mai dragă prin fața panel-urilor. Să nu mai spun că drumul spre budă tot pe lângă panel-uri se făcea. Te duceai să-ți faci nevoile lumești și apoi ca pe un podium, ieșeai triumfător în sala care te aștepta întrebătoare: a fost bine?, mai ai nevoie de hârtie? eventual… ai sau nu șlițul desfăcut?… Apoi, sonorizarea… Praf!… Din al doilea rând nu l-am putut auzi pe Dănuț Ungureanu, ori pe Michael Haulică, care de fel vorbesc mai încet… În schimb, râșnița de cafea era în vogă… se auzea inclusiv peste vocile celor mai zgomotoși oratori.
  • Mi s-a părut inspirată întrebarea lui Liviu Surugiu “De ce nu se publică mai mult autorii români?“, adresată în cadrul panel-ului “SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste)“. Nu știu dacă este o consecință directă sau nu, dar Nemira a anunțat a doua zi că va relua un concurs de debut a cărui premiu va consta în publicarea manuscrisului câștigător.
  • Iar dintre toate pozele pe care le-am făcut cea mai bună mi se pare “Cina cea de taină a SF-ului Românesc în 2015“, adică cea de sus în care apar de la stânga la dreapta: Eugen Lenghel, Alexandru Lamb, Oliviu Crâznic, Marian Truță, Ana Nicolau, Michael Hăulică, Cătălin Badea-Gheracostea și Horia Nicola Ursu.

Trăgând linie, e ușor de observat că lucrurile bune predomină în fața celor mai puțin bune. Mai mergem la Final Frontier.

 

Final Frontier 2015

Final Frontier 2015

 

SÂMBĂTĂ 28 martie

  • 10.00-11.00

Societatea Tolkien. Preview Reading Day. Demonstrație de origami „tematice” Lord Of The Rings

  • 12.00-12.30

Editura Nemira prezintă colecţia Anticipaţia şi Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice CPSF. Invitați: Alexandru Mironov, Marian Truţă, Sorin Repanovici

  • 12.30-13.00

Editura Nemira. Colecţia Nautilus se reinventează – discuţie cu Ana Nicolau, coord. colecţiei, Marian Truţă, Cristi Mărculescu

  • 13.00-14.00

Atelier de desen digital cu Vlady. Susținut de Alin Ivan/ Revista Comics. Desen pe tabletă grafică Wacom

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic.

  • 14.00-14.45

LANSARE DE CARTE. Millenium. Sharia, de Roxana Brînceanu, Galileo nr.6. Invitați: Roxana Brînceanu, Michael Haulică, Mihai Alexandru Dincă. Prezită: Horia Nicola Ursu.

  • 14.45-15.45

INVITAT. Oliviu Crâznic. Moderator: Michael Haulică.

  • 15.00

Concurs Trivia, organizat de Fan Clubul Star Wars. Prezintă: Lucian Mândruță, ambasador oficial Star Wars

  • 15.45-16.30

LANSARE DE CARTE Crux Publishing. Ceasul Fantasmelor, de Oliviu Crâznic – prezintă Florin Corneliu Pîtea; Anotimpul Pumnalelor, de Șerban Andrei Mazilu – prezintă Oliviu Crâznic; Povestiri de la marginea realității, de Dan Rădoiu – prezintă Eugen Cadaru. Invitați: Oliviu Crâznic, Dan Rădoiu

  • 16.30-17.00

Editura Herg Benet. Ediția a 3-a a romanului „nymphette_dark99″ de Cristina Nemerovschi. Invitată: Cristina Nemerovschi. Prezintă: Alexandru Voicescu.

  • 17.00-19.00

Cenaclu Wolf’s Pack. Invitați: Alexandra Medaru, Florin Pîtea. Moderator: Lucian Cristian Oancea.

DUMINICĂ 29 martie

  • 11.00-12.00

Romcon 2015. Invitați: Florentin Haidamac, Mircea Nanu-Muntean, George Sauciuc. Moderator: Michael Haulică 

  • 12.00-13.00

SRSFF – de 6 ani împreună. Invitați: Cristian M. Teodorescu, Dănuț Ungureanu, Marian Truță, Florin Stanciu. Moderator: Cristian Tamaș.

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. II (premii, evenimente). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic

  • 14.00-14.30

LANSARE DE CARTE Tritonic. Atavic, de Liviu Surugiu, Iubire și moarte pentru totdeauna, de Liviu Surugiu, Vraciul de pe norul interior, de Lucian Dragoș Bogdan, 9 Istorii Reutilizate și Numărătoare Inversă, de Eugen Lenghel, Nașterea literaturii Science Fiction, de Mircea Naidin. Prezintă: Bogdan Hrib – editor, Eugen Lenghel – redactor Fictiuni.ro, Alex Lamba – redactor Gazeta SF; în prezența autorilor

  • 14.30-15.00

Scriitorii români de SF de la Editura Nemira. Invitaţi: Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, Cătălin Badea Gheracostea

  • 15.00-16.00

INVITAT. Sebastian A. Corn. Moderator: Cătălin Badea-Gheracostea

  • 16.00-16.30

LANSARE DE CARTE. Paladin. Orașul ambasadei, de China Miéville, Neuromantul,Contele Zeroși Conexiunea Mona Lisa, de William Gibson. Invitați: Oliviu Crâznic și Florin Pîtea. Prezintă: Michael Haulică.

  • 16.30-17.30

Atelier SF&F, ediția a 2-a. Invitați: Michael Haulică, Oliviu Crâznic, Sebastian A. Corn și Marian Coman, Mihai Alexandru Dincă, Andrei Panțu și Alexandra Medaru. Moderatori: Simina Diaconu, Andreea Chebac

  • 17.30-18.30

Festival Science & Fiction, Rîșnov 2015, ediția a III-a. Invitați: Cristina Ghidoveanu – traducător, Mihaela Murariu-Mândrea, Nicu Cozma – realizator TVR. Moderator: Eugen Lenghel.

  • 18.30-19.00

Premiere concurs fan-fiction. Desemnarea căștigătorilor pentru tombola Final Frontier

Încheiere. Prezintă: Andreea Chebac

* Arde!…

mai multe pe finalfrontier.ro

La capătul curcubeului

Text publicat în Gazeta SF – Nr.48/Martie 2015

La capătul curcubeului te aștepți să găsești, ce?… Vernor Vinge oferă în romanul cu acest titlu o soluție oarecum încâlcită. După ce te rătăcești puțin prin ițele narative ale acestuia, ai putea spune că acolo găsești dragostea pierdută.

Bine… nu vă alarmați… nu despre asta e vorba în roman… și nici despre “mitul” cu care este el promovat, respectiv acela că ar fi vorba, în el de “preludiul unei singularități tehnologice”. Cea din urmă etichetă fiind de fapt momeala care m-a făcut să vreau să-l citesc… și mai apoi dezamăgirea mea personală.

Acțiunea romanului are loc undeva în 2025, deci peste vreo 10 ani de acum în colo și după 18 ani de când acesta a fost publicat.Prognosticurile lui Vernor Vinge privind evoluția tehnologică a umanității sunt un foarte bun exercițiu de cum imaginația devine treptat-treptat realitate, însă dată fiind perioada mică de timp, nici nu avea cum s-o dea în bară, decât poate dacă autorul era vreun pafarist… Dar nu, din contră Vernor Vinge este un pedagog foarte bun… și a reușit să scoată o carte de mai multe ori premiată (premiul Hugo pentru cel mai bun roman, premiul Locus pentru cel mai bun roman Science-Fiction), pentru că a scris despre ceea ce știe el mai bine, lucru care se poate de altfel observa peste tot în carte: mediul universitar, foști profesori, decani, studenți; apoi lumi virtuale, realitatea augmentată, boți și roboți, certificări, sisteme de comunicare și manipulare… ce mai în colo și-ncoace într-o singură propoziție: romanul prezintă realitatea imaginată de un profesor de informatică.

Fără a dezvălui foarte mult din firul narațiunii… subiectul și acțiunea superîncâlcită, se învârte, în opinia mea, în jurul lui Robert Gu – un bătrân poet vindecat de Alzheimer. Grație inovațiilor tehnologice din medicină, acestuia i se acordă șansa la normalitate (actul în sine nu e departe de un Lazăr trezit din morți, versiunea modernă). Drama personajului principal constă în compromisul pe care acesta este obligat să-l facă. În schimbul unei vieți sănătoase (normale), intens asistată tehnologic, dar… mediocră, Gu își pierde talentul poetic care îl adusese pe culmile faimei înainte ca boala să debuteze și care avea ca sursă personalitatea sa răutăcioasă și oarecum problematică pentru cei din jur… Pe scurt… individul era un nesuferit… dar încet-încet se schimbă pe parcursul cărții.

Pe lângă povestea lui Gu și a familiei sale… autorul atinge subiecte interesante precum digitalizarea tuturor cărților și rezolvarea unor probleme sau găsirea răspunsurilor multor întrebări prin compactarea informației într-un tot unitar (o baza de date), lupta privind beneficiile economice ale unui asemenea proces, manipularea în masă, descoperirile științifice din medicină, structura geopolitică a viitorului, simplificarea și complicarea vieții deopotrivă.

În ciuda subiectului greu digerabil pentru persoanele atehnice, La capătul curcubeului este un roman ușor de parcurs. O dovadă în plus că autorul este un bun pedagog este aceea că reușește să facă accesibile noțiunile tehnice care la o primă vedere par abstracte și de neînțeles fără o cunoaștere temeinică în aria informaticii.

Datorită accentului pus pe tehnologizare, am întâlnit persoane care consideră acest roman ca fiind un cyberpunk. Eu aș zice că e prea mult spus cyberpunk căci o parte din tehnologia prezentată nu exista în momentul publicării romanului, însă în zilele noastre ea e accesibilă (vezi Google Glass ca precursor al lentilelor de contact multifuncționale prezentate în carte). În ceea ce privește povestea, senzația generală pe care mi-a oferit-o acest roman este aceea a unui film de acțiune (în care oameni simpli fac lucruri extraordinare, mai ales în lumea virtuală; familia lui Gu este compusă din specialiști ai armatei americane etc.) dar și a unuia ușor conspiraționist… pentru că cititorul este bombardat de acțiunea a tot felul de “grupări” și indivizi dubioși (familia, fosta nevastă, colegii, serviciile secrete, armata, “omul rău” și o presupusă inteligență artificială); tehnologia care oferă oricui posibilitatea de a deveni un mic detectiv și astfel toată lumea spionează pe toată lumea, la care se adaugă multe piste false pe care autorul le răspândește la tot pasul… Toate acestea te fac să crezi că în spatele acțiunii se află un plan sofisticat, minuțios organizat a cărui cheie, vrei nu vrei, începi să o cauți…

Dintre toate variantele propuse de genul Science-Fiction, în ceea ce privește nașterea sau “forma” pe care o ia o singularitate tehnologică (a se citi/viziona în acest sens: Golem XIV, Transcendence, Tet din Oblivion, IA din seria Terminator, Deus Ex Machina din Matrix etc.) – adică a unei forme de inteligență artificială (IA), Vinge alege să-i dea naștere, de această dată, ca o entitate infantilă, curioasă, băgăreață, îngâmfată dar în esență bine intenționată, care se prezintă sub diverse forme oportuniste din care cea preferată este cea a unui iepure alb ușor enervant, care mie unul îmi amintește de Bugs Bunny. Mai mult decât atât, această IA este ușor de anihilat prin eliminarea unor banale certificări… Per ansamblu IA nu depășește inteligența și preocupările unui adolescent supradotat, de unde și dezamăgirea mea personală.
Poate autorul a vrut sa iasă din canoanele IA-urilor până acum imaginate, însă eu cred că putem vorbi de o IA numai dacă aceasta va reuși măcar să egaleze inteligență umană, adică super-human (se comportă mai bine decât majoritatea oamenilor) în clasificarea Turing… Însă dată fiind puterea de calcul a mașinilor actuale și a celor prezentate în carte precum și extinderea internetului în locuri în care acum ni se par de domeniul viitorului, în momentul în care va apărea o IA sunt convins că va fi superioară omului (strong super-human), iar asta va însemna schimbarea noastră profundă ca specie. Dincolo de asta, vorbim filozofie…

Concluzii:

  • Merită citită cartea? (De ce?)

Da. Este o foarte bună proiecție asupra modului în care va evolua tehnologia actuală. Iar partea umană – povestea lui Robert Gu – este chiar bună. Dacă ai răbdare să dai la o parte toate pistele false și detaliile legate de decor găsești un personaj cel puțin interesant, care merită explorat.

  • Când?

Luându-mă după acțiunea alerta și puhoiul de informații hi-tech recomand lectura de dimineață, imediat după cafea. De asemenea, ar fi de preferat ca lecturarea acestei cărți să fie realizată numai după ce în prealabil cititorul s-a familiarizat puțin cu un calculator, cu un smartphone și cu ce se mai întâmplă pe internet la ora actuală, altfel multe detalii interesante vor fi trecute cu vederea.

  • Cum?

Neapărat folosind un gadget. Influențat poate de lumea descrisă în La capătul curcubeului, am încercat cumva sa mă apropii de ce oferă acest roman, renunțând la cititul clasic în favoarea unei metode… hai să-i spun “altfel”, căci eu bănuiesc ca ea va fi doar o etapa intermediară către ceva mult mai complex.

Mai întâi am cumpărat cartea în format EPUB direct de la editură, apoi m-am folosit de @Voice Aloud Reader – o aplicație pentru Android care îți citește orice text (pentru limba română am folosit vocea lui Carmen de la Ivona, aceasta fiind cea mai bună în momentul de față din ceea ce are piața de oferit).
Deși mi-a luat ceva timp până ce am reușit să reglez software-ul cu parametri care să permită o lectură cât mai apropiată de realitate, în final mi-am dat seama că abilitățile mele în materie de citit (ascultat) s-au îmbunătățit considerabil în ceea ce privește viteza de parcurgere a unei cărți și/sau cantitatea parcursă (eu fiind de fel un cititor-melc). Asta se datorează atât faptului că e mai ușor să asculți decât să citești, dar și a libertății de a citi (asculta) în timp ce faci treburi care presupun un oarecare automatism cum ar fi curățenia, mersul cu RATB-ul, plimbatul câinelui ș.a.m.d.

Bănuiesc că ideal ar fi un audiobook (adică o carte citită de un actor, vreun crainic de radio sau orice om cu o dicție excelentă), însă astfel de cărți, în momentul de față sunt rare, așa că alternativa tehnologică e să pui un robot cu voce umană să citească și atunci poate fi accesat orice text. Evident nu vorbim de un produs perfect. Mai sunt cuvinte pocite sau fraze care nu pot fi înțelese din prima, dar asta nu te poate opri să arunci și o privire asupra textului care rulează în paralel pe ecranul telefonului/tabletei. Însă nu asta e cea mai mare problemă… Ci, am observat eu că la acest gen de îngurgitare informațională și nu numai, e mai ușor să ignori ceea ce auzi decât ceea ce vezi (citești) și riști să te cam fure peisajul. Trebuie să recunosc că pentru o astfel de abordare iți trebuie puțin antrenament în ce privește capacitatea de concentrare (pentru unii o treabă Zen)… Dar, bănuiesc că până la urmă e o chestiune legată de obișnuință, iar persoanele cu atenție distributivă (multitasking) vor putea ușor să se folosească de acest gen de tehnologie.

Aștept cu nerăbdare și o aplicație care să recunoască automat personajele într-un text și să citească textul (tot automat) pe voci distincte ca și cum ar fi o piesă de teatru radiofonic.

  • Unde?

Pentru un efect intens garantat, această carte ar trebui citită undeva în provincie, în vreun cătun uitat de lume unde electricitatea este un lux.

Într-un singur secol, observă James Blish, viteza a luat proporții incredibile, de la “înspăimântătoarele” 25 de mile pe oră, pe care le realiza locomotiva lui Stephenson, “Rocket”, până la cele 7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune omul s-a amplificat de la praful de pușcă (descoperit în occident la mijlocul secolului XIII, cu toate că era de mult cunoscut de chinezi), la reacția nucleară, un proces care alimentează cu energie chiar și Soarele. Sistemul de comunicații s-a extins de la puterea de 100 de mile a primului telegraf, până la transmisiile de televiziune de pe planeta Marte (a cărei distanță medie față de Pământ este de 48.600.000 mile, în timpul opoziției). În 1870 nu se cunoștea nici un remediu eficient împotriva bolilor infecțioase, imunizarea nu ieșise încă din faza începuturilor și anestezia exista abia de 13 ani. (James Blish)

Read more
Monstrul Zburător de Spaghete

Monstrul Zburător de Spaghete

Citeam zilele astea pe o rețea de socializare povestea unor elevi de liceu care au făcut o petiție către conducerea școlii, prin care doreau să renunțe la ora de religie (opțional-obligatorie). Actul democratic inițiat de elevi a fost, evident, tergiversat prin tot felul de tertipuri de către directoarea liceului și preotul-profesor de religie, iar una din cerințele invocate m-a lăsat mască.

Dacă vrei să renunți la ora de religie trebuie să aduci adeverință că ești ateu!…

Mda… pauză de consternare…

Ateismul nu este religie. Cine îi dă unui ateu adeverință? Dar unui agnostic?… O situație fără ieșire în care se apelează la birocrație pentru a amână inevitabilul…

Argumentul se baza pe modelul – altă religie, altă mâncare de pește. Elevii de altă religie decât cea ortodoxă scăpau de oră pe motiv că nu erau suficient de mulți pentru a forma o clasă separată. Cu alte cuvinte e un păcat mai mic să crezi în altceva decât să nu crezi deloc….

Pornind de la aceste întrebări și constatări, soluția mi-a fost oferite pe căi necunoscute sub forma a patru cuvinte pline de har divin: Monstrul Zburător de Spaghete!!!

Așadar… din acest moment prin împuternicirea internetului mă autoproclam Mare Preot Pastafarian (între timp o să-mi fac și niște acte aici)… ca să dau adeverințe pastafarienilor, ateilor și agnosticilor în schimbul unei beri (o bere = o adeverință).

Notă: Monstrul Zburător de Spaghete este zeul religiei-parodie numită pastafarianism. Credința principală a pastafarianismului este că Monstrul Zburător de Spaghete a creat Universul după ce a băut o cantitate mare de bere. Toate problemele și imperfecțiunile se datorează acestui lucru. Toate dovezile pentru evoluție au fost plantate de Monstrul Zburător de Spaghete pentru a testa credința pastafarienilor. Când se fac măsurători științifice, Monstrul Zburător de Spaghete este acolo pentru a modifica măsurătorile cu brațele sale de spaghete. În pastafarianism, paradisul este un vulcan de bere și o fabrică de stripperi / stripteuze. Infernul este similar doar că berea este stătută și stripperii / stripteuzele au boli cu transmitere sexuală.

Indiferent de conținutul său, pastafarianismul este o religie recunoscută în mai multe state din SUA dar și în UE. Celor care nu știu cât de puternică este Biserica Monstrului Zburător de Spaghete le recomand website-ul oficial www.venganza.org și totodată le ofer un link către Sfânta Scriptură a Monstrului Zburător de Spaghete.

The_Gospel_of_the_Flying_Spaghetti_Monster

Photo: http://i.imgur.com/TeGcG7e.jpg

Ziua Darwin 2015

Ziua Darwin 2015

1. Zilele Evoluției

Cu ocazia aniversării a 206 ani de la nașterea lui Charles Darwin, ASUR vă invită la o serie de evenimente în care se va discuta despre importanța teoriei evoluției. Evenimentele vor avea loc în zilele de 10, 11 și 12 februarie, cu începere de la 18:30, la librăria Humanitas Kretzulescu.

Intrarea liberă.

 

Program:

  • Marți, 10 februarie, de la 18:30
    ”Citind evoluția” – discuție pe tema cărților despre evoluție publicate în limba română. Participă Alexandru Anghel – Senior Editor Editura Herald și Vlad Zografi – coordonator al colecției de știință Humanitas.
  • Miercuri, 11 februarie, de la 18:30
    ”Pe urmele evoluției” – discuție despre relația dintre paleontologie și evoluție. Participă Conf. Dr. Mihai E. Popa, paleontolog și profesor la Universitatea din București.
  • Joi, 12 februarie, de la 18:30
    ”Darwin și după Darwin” – discuție cu prof. Mircea Flonta despre munca de cercetare care a dus la publicarea ”Originii speciilor” și schimbările științifice și sociale declanșate de teoria darwinistă.

darwinday.ro

http://www.facebook.com/events/422884044531259/

 

2. Darwin Day

Participă la un eveniment-surpriză pentru toți cei pasionați de științe și tehnologii! Vino alături de Știință&Tehnică și Asociația pentru Dezvoltare Intelectuală și Personală pentru a lua parte la Darwin Day – un science show inedit și interactiv! Joi, 12 februarie, ora 18.00, la Casa Eliad din București (Mircea Vodă nr. 5, sec. 3, București), se lansează cartea „Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană” de Adrian Nicolae, împreună cu ediția de februarie a revistei Știință&Tehnică, și programul educațional „Proiectul Descendenței” al ADIP, prin vernisajul expoziției „Evoluția speciei umane ilustrată prin portrete și fosile” de Eduard Olaru.

darwin_day_2015_2

De la momentul în care primul hominid a pășit pe Terra și până la viitorul supertehnologizat în care vom coloniza alte planete, cartea „Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană” întreprinde o fabuloasă călătorie printre marile mistere ale viului.

Expoziția „Evoluția umană ilustrată prin portrete și fosile” reprezintă o întreprindere unică în România prin care artistul plastic Eduard Olaru dezvăluie misterele evoluției, prezentând peste 50 de planșe educative ce ilustrează complexitatea arborescentă a hominizilor și a diverselor specii de oameni, modul de viață al acestora și particularitățile anatomice ale fiecărei specii în parte.

În cadrul evenimentului Darwin Day care se va desfășura în eleganta Casei Eliad (Centrul Cultural „Casa Artelor” Sector 3), vor vorbi profesori, oameni de știință, scriitori și jurnaliști de știință într-un science show live și interactiv, pe axa București-Timișoara-Satu Mare.

http://www.facebook.com/events/500010356803597/

The good, the bad and the handsome

The good, the bad and the handsome

Anul 2015 aduce o nouă ediție Meniu a la Carte, în care vom savura un western literar: ” The Good, the Bad and the Handsome”, de fapt un eastern local pentru că în sud-estul Europei sunt doar oameni frumoși și deștepți, ce se vor duela într-un club cu personalitate – Rocka Rolla, joi 5 februarie, de la 19.

  • Luați-vă imaginația cu voi. Vom avea nevoie… bem bere și călătorim în viitor, alături de autorul Irving T. Creve.
  • Ana Săndulescu ne teleportează cu delicatețe într-o altă lume, în timp ce Ana Barton ne aduce ca prin vrajă, înapoi pe pământ.
  • Marius Aldea spune lucrurilor pe nume în poeziile sale, iar Marius Chivu ne acaparează cu un stil nonconformist și romantic.
  • Dan Mihuț exercită o forță incredibilă în performarea textelor. În plus, Mihai Duțescu uimește cu o tehnică desăvârșită
  • Nu în cele din urmă, Claudiu Komartin, un poet impresionat de durerile lumii, ne face și pe noi mai sensibili la trecerea timpului.
  • Avem și cântare live – “Spanish and Rumba Guitar”, alături de Alex Rubio, Adi Teodorov și Alex Munteanu.

Evenimentul este organizat de Alexandra Derea & Adriana Eftimie și este regizat de Andrei Zbîrnea.

PS: Irving T. Creve a fost invitat să citească 10-15 minute din ceva scris la acest eveniment.

http://www.facebook.com/events/325653137645252/

Immersive Cocoon

Immersive Cocoon

De curând am revăzut filmul “2001: O odisee spațială” – o capodoperă marca Stanley Kubrick, după un scenariu (transformat apoi într-un roman) scris de Arthur C. Clarke. La o zi distanță… dau peste filmulețul de mai jos, care pare un fel de revitalizare a uneia din scenele halucinante ale filmului devenit deja clasic, realizat în 1968.

Și ca lucrurile să fie și mai interesante, ce credeți că este acest Immersive Cocoon?…

Immersive Cocoon este un produs tehnologic aflat în faza de prototip conceptual, dezvoltat de John Underkoffler (consultantul științific pentru filmul Minority Report), care se bazează pe ideea ca omul să devină interfața tehnologiei, într-un mediul controlat precum o sferă plină de senzori ca cea de mai sus…

Faceți cunoștință cu John Underkoffler într-o prezentare TED în care vorbește despre munca sa.

Photos: www.i-cocoon.com

Despre ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem

Despre ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem

 

Inteligența este precum un brici. El poate avea o bună utilizare, dar la fel de bine poate tăia gâtul…

Ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem – “Der große Science Fiction-Autor hat den Visionen des Fortschritts abgeschworen” (Marele scriitor de science-fiction a renunțat la viziunile progresiste) a fost realizat de reporterul Patrick Grossmann și fotograful Erik Weiss de la revista Galore la 15 noiembrie 2005.  Stanislaw Lem a murit pe 26 martie 2006 la câteva zile după publicarea lui.

Revista Galore este o publicație germană specializată în intervievarea personalităților dintr-o paletă largă de domenii de activitate. Nu pot reproduce integral aici interviul din motive de copyright, însă asta nu mă poate împiedica să împărtășesc cu voi impresiile mele în urma parcurgerii lui.

Am dat peste acest interviu pe un website german dedicat lui Stanislaw Lem (www.stanislaw-lem.de), care la rândul său a obținut acordul și o copie PDF de la revista Galore. Interviul este scris în germană și poate fi descarcat de la adresa http://www.stanislaw-lem.de/interviews/galore.pdf

Cum majoritatea interviurilor oferite de Lem sunt fie în poloneză fie în germană, pentru cititorul român de science-fiction, care nu cunoaște niciuna din cele două, Lem-omul  rămâne un mister…

În poloneză e lesne de înțeles, dar de ce în germană?

Mi-am pus această întrebare văzând și cât de bine documentat este website-ul germam dedicat lui Lem, la care s-a adăugat şi abundenţa de referinţe existente pe internet în această limbă. Am găsit răspunsul în interviu – Germania se pare că este una din ţările în care ideile lui Lem au prins foarte bine, iar  fenomenul ca întreg,  nu de puține ori a fost ridicat la rang de cult.

Pe scurt, părerea lui Lem despre:

  • procesul de scriere: rațional
  • filmul Solaris (realizat de Soderbergh): “Prostii!… Nonsens absolut.” și… “Au făcut un rahat. Groaznic. În contrast, versiunea lui Tarkovski are o linie genială.”
  • cele mai bune scrieri proprii (părerea personală)Ciberiada, Memorii găsite într-o cadă, Golem XIV și Summa Technologiae
  • relația sa cu SF-ul: “nu sunt un iubitor al așa numitului Science-Fiction”
  • viaţa de după moarte: “nu ne așteaptă nimic. Un nimic absolut. pentru mine, ca ateu, o imagine destul de calmantă.”
  • optimism: este specific ființelor tinere
  • autori:”Nimeni nu citește nimic. Dacă cineva citește ceva, nu va înțelege mai nimic. Și dacă a înțeles ceva, atunci uită imediat”
  • umanitate: “Nu există nici o umanitate – sunt doar diferite popoare.”
  • problemele omenirii: “Se pare că ne plac crimele pur și simplu. Istoria omenirii seamănă cu un ocean de sânge și faptul că noi lucrăm la prelungirea pe cale artificială a duratei de viață, acesta este apogeul batjocurii”
  • prelungirea vieții:

– Vă place halvaua?
– Da, normal. De ce întrebați?
– Vreți 100 kg? Nu? Atunci, vă rog frumos.

  • internetul: o bătaie de cap, este exasperant. Lem îl urăște din cauza abundenţei și a potențialului său de a da dependență.
  • temeri personale: lumea destul de obișnuită, normală; politica și omorul prin imprudență
  • computerul: o bestie mecanică, o vacă electronică de rumegat date, un instrument asemănător cu un ciocan.
  • inteligența artificială: nu v-a exista în viitorul apropiat. Ca o formă de inteligență artificială să intre în starea de “universalitate și maleabilitate” ea trebuie să simtă… să poată să se îndrăgostească și să aibă cel puțin umor.
  • un dezastru mai teribil decât jocurile video (privind factorii care “ucid” fantezia copiilor): cărțile Harry Potter (pentru că sugerează existenţa magiei și nu a unei realităţi științifice).
  • website-uri “open source” precum Wikipedia: “un factor foarte toxic pentru că cei mai mulţi oameni sunt proști, limitați mintal. Cine filtrează cele mai imaginative sau cele mai inteligente gânduri/idei?”
  • democrație: este la modă pentru că nu există ceva mai bun.

Cum era Lem înaintea morții?

Din punctul meu de vedere era sătul, obosit, pesimist, împăcat cu sine… ca și cum nevoia sa de a înțelege omul și umanitatea ca întreg – adevărata provocare a vieții sale, l-au copleșit.

 Întotdeauna am sperat că lumea caută în direcția cea bună, atâta timp cât i se oferă această opțiune. Acum am pierdut speranța.

Alte articole despre acest subiect:

Photo: culture.pl

Wanderers

Wanderers – a short film by Erik Wernquist from Erik Wernquist on Vimeo.

Wanderers este un scurt film science-fiction creat de Erik Wernquist – un artist și animator din Stockholm, Suedia.
Filmul este o viziune asupra viitoarei expansiuni a omenirii în sistemul solar. Deși sunt desigur de natură speculativă, toate efectele vizuale din film sunt bazate pe idei și concepte științifice despre cum ar putea arăta viitorul nostru în spațiu, dacă acesta ar avea loc vreodată. Locațiile descrise în film sunt reconstituiri digitale ale unor locuri reale din Sistemul Solar, construite din fotografii reale și hărți, atunci când acestea au fost disponibile.

PS: dacă nu v-ați prins, textul și vocea aparțin lui Carl Sagan.

Mai multe despre film aici: http://www.erikwernquist.com/wanderers/index.html

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

La finele lui 2014 a luat sfârșit sondajul Top 14 cărți SF românești publicate în 2013, în urma căruia s-au strâns 49 de voturi provenite de la 30 de persoane care au vizitat golem14.com. Rezultatele detaliate pentru toate cărțile votate le găsiți aici.

Trăgând linie și numărând ceea ce s-a votat este lesne de observat că în 2013 Editura Nemira a condus detașat piața românească de carte SF atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Primele trei cărți SF românești din Top 14 cărți SF publicate în 2013 sunt ilustrate mai jos și reflectă amestecul de preferințe constând într-o antologie consacrată și doi autori români prolifici. Dacă împărțim formatul publicațiilor în antologii și romane românești primul loc în rândul antologiilor este ocupat de Almanahul Anticipația 2014, urmată fiind de Ferestrele timpului pe al doilea loc și Călătorii în timp pe al treilea. În rândul romanelor, primul loc este ocupat de cartea lui Dănuț Ungureanu – Așteptând în Ghermana, al doilea loc este ocupat de cartea lui Gheorghe Săsărman – Cuadratura Cercului, iar al treilea de cartea lui Mircea Opriță – Nopțile Memoriei.

Locul I (43% voturi)


Locul II (30% voturi)


Locul III (17% voturi)

Felicit pe această cale autorii români de SF care au atras simpatia publicului autohton prin calitatea cărților lor și nu în ultimul rând editurile implicate în publicarea și susținerea acestora: Nemira, Millennium și Tracus Arte.

Pentru 2014 am selectat mai multe cărți decât îmi propusesem inițial dată fiind bogăția publicistică îmbucurătoare din acest an. Cu toate acestea a trebuit să renunț la reeditări. Aceasta este lista care va fi supusă spre votare pentru Top 14+ cărți SF românești publicate în 2014 (a se vedea sondajul în meniul din dreapta pe golem14.com):

  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, Ed. Tracus Arte
  • Almanahul Anticipația 2015 (antologie) – Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația Atlantykron 25 (antologie) – Ed. Nemira
  • Atavic – Liviu Surugiu, Ed. Tritonic
  • Fier vechi – George Lazăr, Ed. Eagle
  • Golem, Golem și alte povestiri fantastice – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Istorii alternative (antologie) – Ştefan Ghidoveanu, Ed. Tracus Arte
  • Ne vom întoarce în Muribecca – Sebastian A. Corn, Ed. Nemira
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Numărătoare inversă – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Senzoriada – Cristian M. Teodorescu, Ed. Nemira
  • Sindromul Quijote – Mircea Oprita, Ed. Nemira
  • Specimenul – Andrei Trifănescu, Ed. Herg Benet
  • Suspendaţi într-o rază de soare – Ben Ami, Ed. Tracus Arte
  • Vegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic
  • Xenos. Contact între civilizații (antologie) – Ed. Nemira
  • Ziditorii de biserici – George Lazăr, Ed. Eagle

Nu au fost cuprinse următoarele reeditări:

  • Babel – Vladimir Colin, Ed. Nemira
  • Gradina Zeilor – Camil Baciu, Ed. Nemira
  • Transfer (ediție revăzută si adăugită) – Michael Haulică, Ed. Millennium
  • O hucă în minunatul Inand – Michael Haulică, Ed. Millennium

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui website. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Pagina 1 din 212