2 ani de Golemie

2 ani de Golemie

Pe 28 iunie Golem14 împlinește doi ani de existență. În arhivă se regăsesc, însă, postări mai vechi de 28 iunie 2014, și asta pentru că golem14.com a rezultat din mai multe proiecte anterioare adunate sub un singur acoperiș. Astfel, prima postare sub noul domeniu (format) a fost despre numele și tema blogului, urmată fiind de una despre Clubul de Lectură Nemira și o recenzie la Rendez-vous cu Rama.

Golem14 a strâns până acum 222 de postări și 139 de comentarii, ceea ce nu e mare lucru pentru un blog care încearcă să facă bani din blogging sau unul care caută popularizarea excesivă a unui anumit subiect, dar cum oricare din acestea nu reprezintă un scop în sine pentru Golem14, pot spune că sunt mulțumit de numărul lor pentru că eu îl văd ca pe un loc… sau ca pe o cutie… cu amintiri la care mă întorc uneori…

Din totalul de postări 88 au fost despre Science-Fiction, 87 despre Știință și 75 despre subiecte generale sau amestecuri dintre acestea și primele două.

În cei doi ani cele mai vizualizate postări au fost: “Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci și romani, așa cum se crede” (locul 1), “ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii” și “Ce ar trebui să știi dacă vrei să înveți Python” (locul 2) și “Top 14 cărți SF românești publicate în 2013” (locul 3).

Și pentru că mereu e loc de mai mult, Golem14 își sărbătorește existența lansând un nou CONCURS, în urma căruia câștigătorul va primi un volum din Exit. Povestiri de dincolo. Pentru a participa la concurs tot ceea ce trebuie să faceți este să lăsați în secțiunea de comentarii, în câteva cuvinte, impresia voastră generală (sau impresiile dacă aveți mai multe) despre golem14.com, până pe 27 iulie 2016. Câștigătorul vă fi desemnat prin tragere la sorți.

Photo: Void sector by KuldarLeement

Rolul tehnologiei în educație

Rolul tehnologiei în educație

În calitate de partener la Bucharest Technology WeekASUR a organizat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, miercuri, 25 mai, începând cu ora 18:30, o discuție despre rolul tehnologiei în educație – despre cum și când sunt utilizate noile tehnologii în procesul de predare, care sunt schimbările preconizate pentru următorii ani, dar și despre cum evoluează procesul de educație atunci când profesorii adoptă noile tehnologii.

Invitați au fost:

Moderator: Alina Lupeș

Pentru cei care încă nu au aflat, Bucharest Technology Week reunește lideri și pasionați de tehnologie pentru o săptămână de evenimente în tot orașul. De la conferințele principale care stau la baza conceptului până la expoziții mari și întâlniri restrânse, BTW creează o platformă de networking și învățare pentru cei 10,000+ participanți.

Mișcarea se alătură evenimentelor similare din Londra, New York și Bruxelles printre altele, punând Bucureștiul pe harta internațională a tehnologiei. Misiunea organizatorilor este aceea de a incurajeze inovația și adoptarea noilor tehnologii. De asemenea, doresc să îi sărbătorească pe cei care susțin mediul tehnologic din București, de la studenți, tineri profesioniști, antreprenori până la directori executivi și factori de decizie din companii.

BTW2016

La această întâlnire au fost prezenți tineri pasionați de tehnologie, profesori, apropiați ai celor invitați etc. Menționez prezența unui domn cam pe la vreo 70-80 de ani, care a auzit de acest eveniment la emisiunea Știința în Cuvinte Potrivite de la Radio Romania Cultural și care mi-a atras în mod deosebit atenția. Entuziasmul acestui domn pentru știință era contagios, intra în discuții, punea o mulțime de întrebări, venea cu istorisiri personale și ne împărtășea viziunea sa despre viitor.

Evident domnul respectiv nu era “vorbit” de mult… M-am gândit că asta se datorează și faptului că nu are cu cine vorbi despre asemenea lucruri, majoritatea celor de vârsta sa având cu totul alte preocupări, iar tinerii nu prea au răbdare când vine vorba de dezbateri științifice, etice sau filozofice. M-am întrebat, de asemenea, ce trebuie să faci ca să iți păstrezi entuziasmul atâta timp, pentru că eu la vârsta dumnealui mă văd a fi un bătrân foarte morocănos, sătul de tot și de toate…

Fotografia de copertă: Alin Roman

Fotografia de conținut: Marian Tinischi

CosmoCaixa Science Museum

CosmoCaixa Science Museum

Atunci când mi-am propus să vizitez CosmoCaixa Science Museum îmi imaginam că voi avea ocazia să văd varianta barceloneză a Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București. Am realizat încă de la început că lucrurile sunt puțin „altfel“ când am observat că sunt întâmpinat de un submarin în mărime naturală amplasat în fața muzeului, iar la intrare mă așteptau Darwin și Einstein (replici și ele în mărime naturală) pentru un selfie memorabil.

Partea cu selfie-ul nu e o fiță ci o invitație. Existau semne pe podea care îți arătau că din punctul X se poate face cel mai bine o poza normală iar din punctul Y iese cel mai bine un selfie. De asemenea, tot pe podea se găseau și dungi de diferite culori, exact ca în spitalele de urgență, care te duceau ca firimiturile lui Hansel și Gretel în diverse arii de interes fără să fii nevoit să memorezi vreo hartă a muzeului.

Un alt lucru interesant la intrare era imensitatea zonei destinate vestiarelor (unde puteai să-ți lași lucrurile în siguranță) și faptul că parterul era considerat nivelul 0 din cele -5 pe care aveam să le vizitam sub acesta, întreaga clădire fiind situată pe un versant.

Printre curiozitățile acestui muzeu aș mai menționa faptul că el este patronat de o bancă locală – CaixaBank și că se adresează științei în general, chiar dacă partea naturală (biologia) predomină. Spre deosebire de Antipa mi se pare că muzeul de față îmbină mai bine științele naturale în așa fel încât fie că ești biolog, fizician, arhitect sau simplu elev care dorește să înțeleagă măreția Naturii vei fi atras de exponate în egală măsură.

Astfel, dacă ajungeți vreodată prin Barcelona și doriți să vă petreceți o jumătate de zi (sau chiar o zi întreagă sâmbătă și duminică) într-un loc mai mult decât interesant, mergeți la acest muzeu și nu ratați următoarele:

  • Arborele vieții – o hală imensă în formă de spirală în mijlocul căruia se găsește un arbore amazonian în mărime naturală.
  • Replicile foarte reușite după Australopithecus sp. și Homo neanderthalensis sp. și toată zona destinată evoluției speciei umane.
  • Toate sistemele de la nivelul -5 care explică elementele de fizică prin exemple (vezi filmulețele de la sfârșitul postării) pe care le poți regăsi în natură sau care sunt demonstrate pe loc prin tot felul de mecanisme interactive. Dacă aș fi avut acces la astfel de exemple/mecanisme în școala generală poate că aș fi fost mult mai atras de fizică decât eram la vremea respectivă.
  • Reproducerea în mărime naturală (ocupa 1/3 din muzeu) a unei secțiuni de pădure amazoniană. Și nu orice secțiune, ci una inundată, unde găseai, pești, capybara (cea mai mare rozătoare), un crocodil, broaște țestoase, păsări etc. Un adevărat ecosistem, ce mai…
  • Colecția de insecte încastrate în chihlimbar (strămoșii insectelor din zilele noastre).
  • Proiecțiile 3D de la planetariu.
  • Cantina. Mâncare cât poți duce, bună și sănătoasă pentru o sumă modică.
  • Magazinul de suveniruri care e totodată și librărie, de unde poți pleca cu un suvenir educativ.

Mi-a plăcut foarte mult muzeul și în urma vizitării lui am rămas cu senzația că spaniolii investesc în educarea noilor generații și în promovarea științei mai mult ca noi. Un român care locuiește de 14 ani printre ei spunea despre spanioli că sunt foarte practici. CosmoCaixa Science Museum este un exemplu în acest sens.

Şarlatania şi nebunia online

Şarlatania şi nebunia online

Este bine de știut.

Daca aveti impresia ca va loviti, pe Facebook, de prea multe articole despre suprematia dacilor, ocultism, masoni, ingeri si leacuri babesti, nu vi se pare: un studiu publicat luna aceasta de serviciul de monitorizare ZeList arata o crestere accelerata a numarului de materiale online de acest fel, comparativ cu anul precedent. Iar printre surse, pe langa site-uri “specializate” precum efemeride sau lovendal, apar si site-urile unor institutii media care se declara quality, unele dintre ele nemultumite, chiar, ca le apare numele in analiza mentionata. (Sursa 1)

(Sursa 2)

Cover: How to Quack-Proof Yourself Against Pseudoscience

Pierderile umane în Al Doilea Război Mondial

 

Un documentar bazat pe date despre război și pace, The Fallen of World War II analizează costul pierderilor umane în Al Doilea Război Mondial și compară dimensiunile numerice ale pierderilor umane din alte războaie, inclusiv tendințele și conflictele recente.
Scris, regizat, codificate, narat de twitter.com/neilhalloran
Sunet și muzică de twitter.com/Dolhaz

Pentru versiunea interactivă, bilete și multe altele: fallen.io

Apă cu sare…

Apă cu sare…

Quant e-Sportlimousine este prima mașină alimentată cu apă sărată care a primit avizul de folosire pe drumurile publice din Europa.

Mașina este alimentată de sistemul electrolyte flow cell power, care este o parte a tehnologiei NanoFlowcell. Sistemul funcționează într-un mod similar cu o celulă cu hidrogen, cu excepția faptului că apa sărată este utilizat pentru stocarea energiei. În special, două lichide cu săruri metalice, care acționează în calitate de electrolit, sunt combinate în așa fel încât reacția electrochimică are loc. După aceea, motoarele electrice utilizează această reacție pentru a genera electricitate, care este apoi depozitată și distribuită prin super condensatori.

Eficiența acestui sistem ajunge la 80%, deoarece mașina nu are aproape deloc componente mobile, iar căldura reziduală produsă este nesemnificativă în comparație cu mașinile alimentate de baterii litiu-ion. Compania care  o produce susține că Quant e-Sportlimousine poate atinge viteza de 350 km / h (217.5 mph), poate accelera de la 0-100 in 2.8 secunde și are o putere maximă de 920 cai putere (680 kW). Mai mult decât atât, mașina se pretinde a fi în măsură să călătorească până la 600 de km (373 mi), cu rezervorul plin, care este de cinci ori mai mare decât cu un sistem de baterie convențională.

Sursa: intelligentliving.co

Durata de viață

Durata de viață

De câte ori nu v-ați întrebat cât trăiește o altă făptură?… Sau… Câți constientizează cât de puțin sau cât de mult trăiesc unele animale?

În fotografia de mai sus este o efemeridă. Când am surprins-o era deja moartă. Mi s-a parut că stătea pe pervaz ca și cum s-ar fi rugat la lumină.

Cu câteva zile în urmă nici măcar nu exista. Nu a cunoscut foarte multe lucruri din lumea asta pentru că a rămas prizonieră în camera în care întâmplător a intrat. Un om a închis fereastra.

Confluențe: Cum mai moare omul?

Confluențe: Cum mai moare omul?

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.2/Vara 2015

Când va fi să mori, nu te uita la întunericul dinainte, ci la lumina ce lași în urmă. Și te vei stinge cu zâmbetul pe buze. ~ Nicolae Iorga

Am întâlnit de curând o persoană care găsea amuzant faptul că cineva a murit înecându-se cu o merdenea… și nu oriunde ci în fața unui spital. Pare stupid să mori tocmai de la o merdenea… dar cruntul adevăr e că se poate muri din lucruri și mai mărunte. Exemplific în acest sens cazul celor care se îneacă în propria vomă sau copii care mor pentru că părinții lor “nu cred” în vaccinuri, ori cei care refuză ajutorul medical din motive religioase.

Ceea ce este interesant este faptul că moartea survine în general din cauza unei lipse: lipsa aerului, lipsa apei, lipsa sângelui… până și lipsa norocului pentru cei care se găsesc în locul nepotrivit la momentul nepotrivit (vezi aici accidentele de orice fel) și asta pentru că așa cum spune Richard Dawkins în renumita sa carte “Gena Egoistă”, noi oamenii suntem niște “mașini de supraviețuit”. Cu alte cuvinte în fiecare secundă a vieții noastre luptăm să supraviețuim… Și cum orice mașină necesită o mulțime de lucruri pentru a i se asigura funcționarea (carburant, ulei, curent electric, etc) așa și noi (organismele vii) avem nevoie de o suită de resurse pentru a supraviețui (oxigen, apă, hrană, vitamine, echilibru hormonal, etc).

Ce e și mai interesant e că noi oamenii cam uităm principiile după care ne funcționează organismul și ne place să dramatizăm cazurile izolate în loc să ne axăm pe adevăratele surse ale morții în cadrul speciei noastre.

Un studiu privind cauzele majore ale morții la specia umană realizat în 2013, a scos în evidență faptul că există o relație de cauzalitate între locul în care te naști și cauza morții. Această relație are la bază comportamentul uman și poate varia în timp și spațiu.
De exemplu, în momentul de față în Siria principala cauză a morții este războiul, în Africa se moare din cauza infecțiilor: tuberculoză, HIV/SIDA, malarie și diaree. În Arabia Saudită se moare din cauza accidentelor auto, pe când în unele țări din America de Sud se moare din cauza războaielor dintre cartelele drogurilor. În China se moare din cauza accidentelor vasculare cerebrale în timp ce în lumea bună (SUA, Europa, Rusia, Australia și o parte din America Centrală) principala cauză a morții sunt bolile de inimă.

Așadar, în zilele noastre, la nivel global, omul moare de inimă. Însă pentru a ajunge să ai acest “privilegiu” trebuie mai întâi să te naști, să te dezvolți corespunzător și să te ferești de toate celelalte cauze ale morții (infecții, accidente, crime, etc).
Nu am menționat întâmplător nașterea ca primă condiție… Statisticile ne arătă că marea majoritate a pierderilor speciei umane au loc la nivelul nașterilor premature și a vieții intrauterine. Această cauză este îndeosebi prezentă în țările sărace unde populațiile sunt expuse unor riscuri eliminate sau ținute sub control în țările dezvoltate.

În ciuda acestor cifre există și o veste bună – speranța de viață a crescut în comparație cu perioadele anterioare din istoria speciei umane.

high_vs_low_incomePe de altă parte populația umană continuă să crească (în 2024 vom fi 8 miliarde), ceea ce e bine și rău în același timp. E de bine, pentru că nu există riscul să dispărem prea curând, e de rău pentru că această creștere populațională are loc în zonele sărace ale planetei.

Și acum se ridică următoarea întrebare: pentru binele speciei, care variantă e mai bună – o populație cu o speranță de viață mai mare, dar redusă numeric, ori o populație cu o speranță de viață mai mică dar cu o populație mare?

Părerea mea este că cele două ipostaze, luate separat, nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a afirma că una este mai bună pentru specia umană decât cealaltă. Însă luate ca un tot unitar, ca un gradient de trecere de la o stare la alta, specia ar avea suficientă diversitate încât să suporte eventualele șocuri pe care Natura ni le va oferi de acum în colo…

La final, dacă sunteți curioși să aflați care e probabilitatea să muriți în următoarea perioadă, urmăriți acest link.

my_death

Moartea e o certitudine… Bucurați-vă de timpul pe care îl aveți pe această planetă…

Resurse:

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Criza imigranților și efectele ei pe termen lung (perspectiva genetică)

Lăsând la o parte componenta politico-religioasă, primirea refugiaților de către statele dezvoltate din nordul Europei are efecte benefice pe termen lung. Mă refer aici la fluxul de gene care are loc ca rezultat al unui asemenea eveniment.

Nu e pentru nimeni o noutate faptul că dezvoltarea anumitor țări este strâns corelată cu îmbătrânirea și micșorarea populației. Vrem-nu vrem acestea sunt efectele indirecte ale unui “trai bun”. De exemplu, în țările civilizate tinerii amână procrearea până după 30-35 ani, ca între timp să-și câștige independența financiară și implicit să-și urmeze idealurile legate de carieră. Această amânare este strâns legată și de speranța de viață care este mai mare în Europa decât în țările din nordul Africii.

Când o populație se micșorează și implicit gradul de consangvinizare crește, acea populație își pierde diversitatea genetică, ceea ce înseamnă că este mult mai vulnerabilă în fața schimbărilor majore.

Un flux de gene (noi) într-o populație de acest fel (vezi populațiile din nordul Europei) ar avea ca efect în următorii 30 de ani apariția fenomenului de Heterozis.

Heterozis = superioritate selectivă a heterozigoților, tradusă printr-o creștere a fertilității, dimensiuni corporale, robustețea generală, a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. Apare la descendenții rezultați din încrucișarea a două organisme (linii) genetic deosebite (…) ~ adaptare după C. Maximilian, D.M. Ioan – Dicționar Enciclopedic de Genetică, Ed. Științifică și Enciclopedică.

 

Notă (pentru xenofobi):

Mișcările populaționale de pe un teritoriu pe altul, ca efect al migrației, au existat și vor mai exista mult și bine, atâta timp cât planeta asta va fi locuită de oameni – țin de instinctul de supraviețuire. Oricine vrea să-și mărească șansele de supraviețuire va încerca să ajungă acolo unde se trăiește mai bine. Din acest motiv maimuța s-a dat jos din copac și a început să călătorească distanțe mari până la alți copaci mai roditori. Din același motiv Homo sapiens sapiens a plecat acum ~200.000 de ani din Africa spre Europa, Asia și apoi spre Americi în căutarea de hrană ori de zone cu mai puțini prădători. Din același motiv copii se duc să muncească la oraș ori prin alte țări și nu rămân să muncească pământul alături de părinți (la sat).

Migrația (imigrația și emigrația) este un proces dinamic și are loc permanent. Mai jos (spre exemplificare), se poate observa starea de fapt la nivel planetar în perioada 2005-2010,

Reprezentarea circulară a fluxurilor migratorii în interiorul și între regiunile lumii în perioada 2005 și 2010. Numerele de pe margine arată numărul imigranților și emigranților (intrărilor și ieșirilor) în milioane. Numai fluxurile care conțin cel puțin 170.000 persoane sunt afișate. Credit:. Abel et al, Science / AAAS. Citește mai mult la: http://phys.org/news/2014-03-duo-quantify-global-human-migration.html

 

Partea interesantă e că noi, cei de azi, am avut șansa de a ne naște pe aceste teritorii ca rezultat al unuia sau a mai multor evenimente migraționale. Cine nu crede acest aspect nu are decât să caute mai multe informații pe această temă în istoria universală, europeană și cea locală.

Longitudinea: povestea unui geniu

Longitudinea: povestea unui geniu

Cu ceasul lui maritim, John Harrison a testat apele spațiu-timpului și a avut succes, în ciuda tuturor așteptărilor, folosind a patra dimensiune temporală ca să lege punctele unui glob tridimensional. A smuls spațiul dintre stele și i-a închis secretul într-un ceas de buzunar.

Cine a jucat online sau pe PC, jocuri de strategie, sigur a întâlnit situația în care, pentru a trece la următorul nivel, trebuia mai întâi să construiești sau să cercetezi ceva.

În mod similar putem vorbi și de Longitudine. Dacă omenirea sau doar o țară anume, spera la un moment dat, să stăpânească mările și oceanele planetei, din perspectivă năvală și nu numai, trebuia mai întâi să rezolve problema longitudinii, sau altfel spus problema localizării precise a unui punct pe suprafața globului pământesc.

Din punct de vedere istoric, Anglia este prima țară care a ridicat această necesitate la nivel de lege, după numeroase pierderi materiale și de vieți omenești, datorate proastei orientări.

Legea longitudinii spunea că oricine v-a descoperi o metodă prin care aceasta ar fi calculată cu o precizie de jumătate de grad (în condiții de navigare maritimă/oceanică), primea o recompensă în bani, respectiv 20.000 lire sterline.

Nu știu dacă aceasta este prima finanțare serioasă a unor eforturi cu caracter științific (“bugetul pentru proiect” în zilele noastre), însă fără doar și poate este o inițiativă lăudabilă ce a stimulat descoperirea unei modalități de calcul a longitudinii, chiar dacă ea s-a născut din necesitarea rezolvării unei probleme destul de păguboasă – din cauza proastei orientări pe mare sau ocean o mulțime de corăbii s-au  scufundau după ce s-au lovit de stâncile “apărute parcă de nicăieri”.

Metoda propusă de Amerigo Vespucci

În competiția pentru calcularea longitudinii s-au antrenat numeroși aspiranți. După ce s-au cernut puțin ideile, eliminându-se aberațiile care nu avea vreo legătură cu știința, s-au conturat mai multe curente de opinie, dintre care două păreau să indice o direcție favorabilă în identificarea unei soluții, dacă mai întâi de toate se cizelau instrumentele ce stăteau la baza fiecărei abordări.

Prima abordare consta în calcularea distanței față de lună sau față de alte corpuri cerești și stabilirea locației pe baza unghiului dintre acestea. A doua abordare era aceea a cronometrului. Marinarii se puteau folosi de timp pentru a estima distanța față de un reper – un punct standard, universal al originii longitudinii, ulterior stabilit la observatorul astronomic din cartierul Greenwich, Londra, Marea Britanie prin rezoluția adoptată în 1884 la „Conferința Internațională a meridianului”.

Din moment ce timpul e longitudine și longitudinea e timp, vechiul Observator regal este și păstrătorul miezului nopții, ziua începe la Greenwich. Zonele temporale ale globului sunt calculate cu un număr de ore înainte sau după ora exactă de la Greenwich (GMT). Timpul de la Greenwich se întinde inclusiv în spațiu: astronomii folosesc GMT pentru predicții temporale și observații, mai putin atunci când îl numesc ora Universală sau UT, în calendarele lor celeste.

John Harrison

Prima metodă nu se putea aplica pe timp de furtună și necesita efortul de durată a mai multor observatori care trebuia să documenteze poziției aștrilor din mai multe puncte de pe glob. Cea de-a doua metodă dădea și ea rateuri pentru că angrenajul ceasurilor, la acea vreme, era rudimentar și nu făcea fața intemperiilor prin care trecea o corabie în călătoria sa, ceea ce necesita îmbunatățirea mecanismelor deja existente și rezolvarea mai multor probleme de natură mecanică.

Dacă fac abstracție de detaliile tehnice prezentate în introducerea de mai sus, pot spune că acest volum este mai mult decât o carte de popularizare a științei; este de fapt povestea unui om genial – John Harrison, un banal tâmplar, fără educație, devenit prin stăruință, pasiune și devotament un ceasornicar iscusit, care a trebuit să lupte cu limitarea semenilor lui pentru a demonstra întregii lumi că a avut dreptate propunând soluția sa în rezolvarea problemei longitudini. Este de asemenea o poveste despre cum lupta pentru faimă e la fel de păguboasă precum lipsa unui instrument de calculat longitudinea, pentru că promovarea unele soluții în pofida altora, prin eliminarea concurențială și sabotaj, poate duce la încetinirea progresului, zeci sau poate sute de ani.

Toate aceste detalii precum și lupta dintre John Harrison și dușmanul său de moarte Reverendul doctor Nevil Maskelyne, deznodământul celor două abordări și multe altele, le puteți găsi frumos povestite de Dava Sobel, în cartea sa intitulată Longitudinea, apărută în 2015 la Editura Nemira.

Cartea a fost ecranizată în 1999 ca documentar TV de către Charles Sturridge și Granada Film.

Concluzii:

  • DE CE ar trebui să citești această carte?

În primul rând ca să te lămurești cum poți să te orientezi în spațiu atunci când ești pe mare, în jurul tău vezi doar apa și nu ai la tine decât un ceas și niște hărți. În al doilea rând ca sa înțelegi de ce Greenwich a fost ales ca punct de referință pentru longitudine și nu alt loc de pe planetă.

  • CÂND ar trebui să citești această carte?

Oricând în liceu și după.

  • CUM ar trebui să citești această carte?

Făcând abstracție de definiția plictisitoare a longitudinii, pe care ai primit-o în școală și totodată având mintea deschisă spre o îmbinare armonioasă de noțiuni din geografie, astronomie, istorie și ceasornicărie, care te vor face să apreciezi încă o dată valoarea timpului.

  • UNDE ar trebui să citești această carte?

Oriunde pe Terra sau pe puntea unui vapor când mergi într-o călătorie mai lungă. Folosindu-te de ceasul de la mână, vei avea senzația că ești un mare explorator.

Coperta: “Harrison’s Chronometer H5” by Racklever at en.wikipedia

A 6-a Extincție planetară și Indexul țărilor bune

A 6-a Extincție planetară și Indexul țărilor bune

GCI_Romania

Romania în “The good country Index

Cu ceva timp în urmă, cum stăteam eu și mă dădeam în balansoar admirând frunzele jucăușe ale unui pom din apropiere, într-o pauză de butonat telefonul, mi-a sărit în ochi o știre. Eram anunțat pe mai multe canale, de rezultatele a trei universități americane cu privire la intrarea sau existența celei de-a 6-a mare extincție planetară (articolul poate fi găsit aici). Dintr-o dată am fost cuprins de tristețe, sentiment care mă urmărește deja de prea multe zile… Această stare îmi demonstrează mie însămi că undeva între un moment oarecare pierdut în negura timpului (în care nu dădeam doi bani pe ceea ce își făcea omul cu mâna lui) și ziua cu pricina… așa mișelește, pe neanunțate mi s-a cuibărit în suflet speranța… Știți voi care… speranța aia că noi oamenii… vom reuși cumva să trecem peste tot, inclusiv și peste asta… Și uite așa dintr-o dată poc!… Trezirea la realitate… Vise tată!… Noi nu ne mișcăm “cu talent”… Suntem leneși și ne sperie îngrozitor tot ce înseamnă schimbare…

Fără doar și poate extincția planetară actuală nu se datorează modificarilor geologice sau vreunui meteorit căzut din cer, ci are loc ca rezultat al activității omului (vezi aici niște grafice mișto). Iar omul știe treaba asta și parcă face și nu face ceva în sensul asta… Văd în jurul meu modificări care ne împing într-o direcție bună, zic eu… Și… când spun asta mă refer la mașinile electrice sau cele hibride care încep să fie produse în serie, taxa de mediu, care indirect te obligă să-ți iei mașină eco, toate acele îmbunatățiri care te facă să economisești bani și noxe (sistemul start/stop, motoarele ecoflex, etc.), avântul tot mai multor oameni de a deveni bicicliști cu normă întreagă, impunerea selectării deșeurilor, etc. Cu toate acestea, este insuficient… Ne mișcam precum un melc care s-a luat la întrecere cu un jaguar.

Eu fac parte din generația care l-a cunoscut pe “Captain Planet“, eco-eroul care ne-a învățat în copilărie că e aiurea să-ți distrugi mediul în care trăiești. E ca și cum ai fi un sinucigaș din ăla care se omoară mâncând în exces… adică încet și sigur… Nepăsarea e și ea un fel de sinucidere lentă… una a speciei…

Sunt o mulțime de egoiști pe lumea asta care merg pe principiul “după mine potopul”… Câteva exemple din jurul meu: “Ce mă interesează pe mine? E curentul statului! Oricum nu moare nimeni dacă îmi las (non-stop) lumina / aerul condiționat / încărcătorul în priză”, sau “Eu nu-mi mai spăl șosetele. Le arunc direct la gunoi, e 3 lei perechea”… sau “Chiar dacă stau (câteva ore) în trafic, merg (singur) cu mașina personală la serviciu. Nu suport înghesuială și mirosurile din RATB”, sau unele instituții care nu înțeleg prea bine cu ce se mănâncă o semnătura electronică, ca să înregistreze un document primit prin e-mail, îl printează și apoi… “trimite te rog răspunsul  prin poștă (printat pe N foi a câte o singură pagină, ca să arate bine)… E mai sigur așa, prin e-mail ba ajung, ba nu ajung…”.

Apoi… Mă uitam zilele trecute la o emisiune numită “Camere de milioane“, în care diverși indivizi înstăriți se lăudau cum băgau ei milioane de dolari în niște piscine construite cu marmură adusă de peste mari și tari, plus tot felul de mărunțișuri oPulente… cum ar fi gresie sculptată manual, jacuzzi umplut permanent cu șampanie sau cine mai știe ce trăznăi d’asta, ca la final să se plângă că au depășit bugetul, cu doar 2-4 milioane de dolari… “însă, a meritat pentru că încăperea cu pricina e cea mai folosită din toată casa”… WTF! Camera aia era cât un hangar de avion. Numai întreținerea ei costă o avere…. și să nu credeți că era vorba de vreo familie numeroasă… După o asemenea emisiune tind să cred că banul uneori te tâmpește…

Risipă și nepăsare. Nici nu vreau să ma gândesc câte guri s-ar fi hrănit din banii dați pe marmura aia de milioane de dolari sau câți copaci s-ar fi plantat cu acele sume… sau și mai bine… câți copii ar fi beneficiat de educație, câte lipsuri din sănătate sau din cercetare se puteau rezolva… Nu știu… pe mine m-ar mustra puțin conștiința….

Sunt convins că toate aceste exemple, în esență, sunt mărunțișuri față de comisioanele uriașe pe care le dau unii pentru ca eliberarea unor tehnologii ecologice să fie încetinită sau amânată, ori ca anumite beneficii financiare să fie obținute peste noapte indiferent de consecințele pe termen lung asupra mediului.

Să nu fiu înțeles greșit… Nu sunt un extremist… Nu cred că dacă mergi la demonstrații sau îți alegi un stil de viață sihastru se va rezolva ceva. Nu mai cred în puterea exemplului. Nu mai e timp de așa ceva. Îmi este tot mai clar că Natura are alte planuri pentru noi. Ni se pregătește o lume diferită, alta decât cea cu ecosistemele frumoase pe care ne-am obișnuit să le vedem la TV. Și… teama cea mai mare nu e ceea ce se va întâmplă în timpul nostru… ci de ceea ce lăsam după noi.

Nu mai cred în ecologismul individual, pentru că impactul său este insignifiant. Ecologia presupune în primul rând un anumit tip educație, iar nouă ne cam lipsește – România este pe primul loc din UE, într-un top al analfabetismului!. Am ajuns în momentul în care trebuie să gândim și să acționam la nivel macro. Este clar ca bună ziua că interesele financiare prevalează în fața binelui colectiv, îndeosebi în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Când mori de foame nu prea iți mai pasă că poluezi… Și vedeți voi am spus un cuvânt cheie… țări (țară) – această formă de organizare depășită și ineficientă… Simon Anholt (tipul din filmulețul de mai jos) spune că o țară se comportă ca o insulă. Important pentru ea e ceea ce se întâmplă în interior și secundar la exterior.

Adevărata schimbare va apărea când interesele nu vor mai fi la nivel local (ca să nu zic individual) ci la nivel global. Aaaa… și încă un lucru important… schimbarea adevărata va apărea și când vom deveni mai buni!… Ascultați ce are de spus în privința asta Simon Anholt.

Am pus cap la cap știrea legată de extincția planetară și ideea prezentată în acest TED, pentru că sunt convins că avem resursele și creativitatea necesară să trecem și peste acest hop… Știu!… Am mai spus asta și o s-o mai spun ori de câte ori va fi necesar…

De vreme, ce ne-am înhămat la lupta asta cu viața în care am decis, din întâmplare sau nu, să ne luam destinul în propriile mâini, sper să putem dovedi că suntem capabili de o asemenea responsabilitate… Altfel, ne vom merita soarta iar selecția naturală va funcționa fără greș și în cazul nostru… Următorii? Cine știe?… Poate urșii de apă (Milnesium tardigradum), că și așa trăiesc ei peste tot, rezistă chiar și în spațiu și mai sunt și rezistenți la radiații!…

Confluențe: Epigenetică și Misticism

Confluențe: Epigenetică și Misticism

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2015

La sfârșitul secolului al IXX-lea, în fosta URSS a trăit un medium, pe numele său E. Frenkel, care credea cu tărie că deține puteri supraomenești. Acesta era de părere că în condiții extraordinare ce implicau o amenințare directă asupra organismul său, toate rezervele acestuia vor intra în acțiune.
Tipul ăsta de gândire i-a adus până la urmă moartea, în septembrie 1989. După ce mai întâi și-a testat ”forța psihică” pe o bicicletă și apoi pe o mașină, pe care chipurile le-ar fi oprit cu forța minții sale, s-a gândit să treacă la un alt nivel, încercându-și puterile imaginare… cu un tren. Ce a rezultat este lesne de imaginat.

Frenkel nu a fost primul și nu va fi nici ultimul idealist care încălcă regulile de bun simț ale supraviețuirii pe această planetă, urmându-și credința sau obsesia.

Am folosit acest exemplu pentru a descrie într-o manieră dramatică potențialele efecte ale unei meme, oarecum similară – o idee care este preluată de tot mai mulți oameni ca într-o epidemie, – proces care are loc de câțiva ani în lume și recent pe plaiurile mioritice.

Această memă se referă la credința în capacitatea unei persoane de a-și modifica ADN-ul cu ajutorul gândurilor…

Există adepți ai aceste teorii, printre care și medici, care observând anumite procese epigenetice, (precum E. Frenkel, care a conchis că a putut opri o bicicletă și o mașină fără să ia în calcul posibilitatea unor coincidențe sau a altor procese aflate la mijloc), se apucă și vând oamenilor iluzia autocontrolului genetic bazat pe starea de spirit și gândurile adepților acestor idei. Surprinzător există o mulțime de creduli la mijloc iar „personajele” care promovează acest curent de gândire, deși sfidează regulile de bun simț ale vieții pe această planetă, ajung de devin chiar faimoși.

Epigenetica este un subdomeniu al geneticii, care studiază variațiile trăsăturilor celulare și fiziologice care nu sunt cauzate de schimbări în secvența de ADN.

Pe scurt, lucrurile stau cam așa… Materialul genetic al unei celule se prezintă sub diverse stări, în funcție de stadiul de dezvoltare și metabolismul celulei. El se regăsește în nucleu și în mitocondrii. Totalitatea materialului genetic al unei celule reprezintă o copie geonomică. Întrucât aproape fiecare celulă din organism are o specializare bine definită, materialul genetic prezent în aceasta este „activat” în funcție de nevoile celulei, respectiv de specializarea sa.

Cu alte cuvinte, dacă luăm ADN-ul din două celule cu specializări diferite (de ex. un neuron și o celulă hepatică) vom observa că la un tip celular (neuronul) doar anumite gene din copia genomică sunt active iar la celalalt tip celular (celula hepatică) alte gene sunt active, Pe lângă aceste gene mai sunt și gene care nu sunt active la cele două tipuri celulare sau gene comune care sunt active la ambele tipuri. Ca o celulă să existe în deplinătatea funcțiilor ei, nu e necesar ca întreg genomul să fie activat (transcris)/funcțional.

Prin activare se înțelege ca este vorba de un număr limitat de gene care sunt supuse decodificării transnaționale – proces din care rezultă, în genere, produși proteici necesari în metabolismului celular. Specializarea celulelor implică produși proteici diferiți și deci cum spuneam și mai sus sunt activate gene diferite.

Mai e un detaliu tehnic care trebuie menționat aici. ADN-ul se regăsește într-o celulă, complexat cu proteine numite Histone, care au rol în compactarea și împachetarea sa în cromozomi (starea în care se găsește ADN-ul atunci când are loc diviziunea celulară). Mecanismul enzimatic celular recunoaște genele care trebuie decodificate în anumite proteine după aceste Hisrone care adesea au un semnal biochimic atașat (o grupare metil, acetil etc.).

Epigenetic_mechanisms

 

Ca teoria autocontrolului genetic mental să funcționeze, ar trebui ca o persoană să găsească cumva o modalitate prin care gândurile sale să adauge sau să elimine aceste semnale atașate de Histone, activând și dezactivând astfel după bunul plac ce gene dorește.

Ceea ce nu cunosc credulii acestei teorii este stadiul actual al cunoștințelor despre genomul uman.

În momentul de față avem secvențiat tot genomul uman, adică știm cam care este secvența să compusă din cele 4 nucleotide – Adenina, Guanina, Citozina și Timina. Mai știm și pentru ce produși proteici codifică aceste secvențe după traducerea codonilor de câte trei nucleotide în aminoacizi. Avem deci o hartă cu regiuni codificatoare și regiuni necodificatoare și încetul cu încetul încercăm de aproape un deceniu să umplem aceasta hartă cu etichete prin care practic o facem mai pe înțelesul nostru. Aceste etichete virtuale sunt un fel de legendă a secvenței geonomice care ne permit nouă să ne orientăm pe harta genomului (de exemplu notăm o anumită secvență ca fiind o genă care e responsabilă de un anume lanț enzimatic, care dacă este dezechilibrat generează o anumită boală s.a.m.d.).
Ceea ce nu știm noi în momentul de față e cum interacționează produșii genelor în anumite contexte celulare.
Avem 25.000 gene în genomul uman care codifică pentru sute de mii de produși proteici. Un calcul simplu ne arată ca o genă poate codifica pentru mai multe proteine (o proteină este compusă din lanțuri proteice care pot fi produsul mai multor gene)

Ca să înțelegem interacțiunile care au loc la acest nivel avem nevoie de calculatoare performante pentru că mintea umană e incapabilă să rețină sau să lucreze cu o cantitate atât de mare de informație. Grație acestora, aproape în săptămânal, se fac noi descoperiri in silico observându-se noi roluri ale unor gene, prin acțiunea produșii lor de sinteză și deci o înțelegere mai bună a mecanismelor celulare cu implicații în medicină sau pur și simplu în înțelegerea funcționării materialului nostru genetic.

Cum creierul uman actual are limitele sale singurele explicații prin care controlul genetic mental s-ar putea realiza ar fi de natură mistică… un control subconștient… care ar explica cumva ideea de corp marionetă manevrat de ceva din exterior. Un păpușar, poate, care ne crează destinul existențial în acesta fiind inclus și cel la nivel genetic.
Sau… Ar mai fi o cale… prin comportamente ce ne influențează dieta și implicit metabolismul (însă și această abordare cuprinde o plajă limitată și nespecifică de modificări care pot apărea după o lungă durată).

Așadar, a crede că poți să-ți modifici conștient sau nu structura genetică este echivalentul lui a crede că poți cu puterea gândurilor să modifici vremea sau de ce nu… a crede că poți opri un tren care se îndreaptă spre tine.

Sunt mii de oameni care sunt chinuiți de efectele mutațiilor. Adică acele modificări în structura unei gene care îi dereglează funcționarea normală inactivând-o sau activând-o când nu trebuie. Efectele se văd prin tarele genetice pe care victimele lor trebuie să le suporte toată viața. Acești nenorociți de soartă… De hazard… De jocul șanselor ar fi primi care ar încerca să pună în practică teoria prezentată în acest articol. Dacă ar fi reală, evident și nu doar o viziune speculativă asupra unei realități neînțelese.
Tehnici avansate de terapie genică (adesea imprevizibile), în care se folosesc virusuri modificate, vin în întâmpinarea remedierii tarelor genetice. Cândva în viitor așteptăm nanotehnologia să-și spună cuvântul în aceasta problematică. Și poate peste mai multe salturi evolutive când vom controla pe deplin materia ca niște zei ce vom fi devenit, ne vom edita genele doar cu puterea gândurilor dacă asta ar mai avea vreun rost…

M-am întrebat adesea ce câștig ar avea acei pseudo-medici (sau pseudo oameni de știință) ori simpli adepți, în a promova mai degrabă ceva ce exista la limita realității, preluând unele descoperiri științifice și ignorându-le pe altele și am ajuns la următoarele explicații:

  • Teama de moarte

Mulți adepți văd în aceasta posibilitate o portiță către nemurirea trupului.

  • Nevoia de spiritualitate

Este vorba de o extensie a mișcării spirituale New Age care militează pentru o viziune holistică, punând accent asupra faptului că mintea, trupul și sufletul sunt interconectate. Încearcă să creeze “o viziune asupra lumii care include atât știința, cât și spiritualitatea”, adoptând atât știința convențională, cât și alte forme de știință considerate de graniță.

  • Pentru că e cool

Da! E mai interesant să crezi în ceva modern precum auto-modificarea ADN-ului decât în zâne bune și îngeri.

  • Căutarea faimei prin emiterea de teorii neconvenționale

Când te pui împotriva curentului ieși repede în evidență. Cel puțin așa e în știință. Numai că lucrul ăsta nu durează foarte mult… E similară cu faima televizată…

  • Plasarea de cărți la conferințe de profil și mai grav produse cosmetice sau farmaceutice cu rol similar.

Există câteva personaje care și-au câștigat notorietatea realizând conferințe tematice prin care promovează astfel de teorii, ca la finalul lor să te convingă să le cumperi nu știu ce cărți sau produse. Legat de ultima categorie e mai ușor să cumperi de exemplu o cremă care are o poveste frumoasă în spate, decât să apelezi la tehnici complicate și costisitoare de terapie genică …

Referințe

Carbon3D

Carbon3D

Dacă sunteți pasionați de ceea ce pot oferi imprimantele 3D, iată o nouă tehnologie care ar putea părea în ochii bunicilor noștri drept un act de magie.

Cum funcționează CLIP (Continuous Liquid Inerface Production)

Imprimare 3D sau fabricarea cu aditivi, din punct de vedere tehnologic este de fapt o imprimare 2D, realizată strat peste strat. Ca urmare, imprimarea 3D durează mai multe ore, chiar zile iar produsele sunt slabe mecanic din cauza structurii multi-stratificate. Folosind un proces fotochimic reglabil în loc de abordarea mecanică tradițională, tehnologia Carbon3D implică o interfață lichidă continuă nestratificată (CLIP), care elimină aceste neajunsuri în procesul de transformare rapidă a modelelor 3D în obiecte fizice. Prin echilibrarea atentă a interacțiunii dintre lumina UV, care declanșează fotopolimerizarea, și oxigenul care inhibă reacția, CLIP generează, într-o manieră continuă, diverse obiecte, dintr-un simplu bazin cu rășină, la viteze de 25-100 ori mai mari decât imprimarea 3D tradițională.

Resurse:

În succesul său evolutiv specia umană s-a bazat pe factori cheie precum comunicarea și socializarea. Fără aceste două adaptări, inteligența (umană) nu avea cum să apară. Dacă nu ne-am fi povestit unul altuia pățaniile, dacă nu le-am fi transmis mai departe prin picturi rupestre, prin scris și apoi electronic, dacă n-am fi adunat experiențele noastre în cărți, în biblioteci și pe internet… cu siguranță n-am fi reușit să clădim nimic din ceea ce ne înconjoară. A-ți împărtăși experiența generațiilor viitoare nu este o alegere… este calea prin care îți răscumperi șansa existenței tale. Este o obligație morală și în același timp o obligație biologică. ~ Conferințele BookLand Evolution 2015

Read more

Într-un singur secol, observă James Blish, viteza a luat proporții incredibile, de la “înspăimântătoarele” 25 de mile pe oră, pe care le realiza locomotiva lui Stephenson, “Rocket”, până la cele 7 mile pe secundă ale rachetelor Apollo. Energia de care dispune omul s-a amplificat de la praful de pușcă (descoperit în occident la mijlocul secolului XIII, cu toate că era de mult cunoscut de chinezi), la reacția nucleară, un proces care alimentează cu energie chiar și Soarele. Sistemul de comunicații s-a extins de la puterea de 100 de mile a primului telegraf, până la transmisiile de televiziune de pe planeta Marte (a cărei distanță medie față de Pământ este de 48.600.000 mile, în timpul opoziției). În 1870 nu se cunoștea nici un remediu eficient împotriva bolilor infecțioase, imunizarea nu ieșise încă din faza începuturilor și anestezia exista abia de 13 ani. (James Blish)

Read more
Gândăciuni #3

Gândăciuni #3

Când amesteci Biologia și Creaționismul iese la iveală un hibrid pseudo-științific periculos precum Bruce Lipton, care satisface pe deplin nevoia unora  de a vinde o grămadă de New Age bullshit, sau pe românește… iluzii pe pâine. Din păcate povestea asta prinde contur și pe la noi sub forma unor articole intens mediatizate pe internet ce poartă titlul: “Cercetătorii confirmă: ne putem schimba ADN-ul! Iată cum!”

Pentru amatorii de hocus-pocus scientificus, care vor să creadă (și nu să cerceteze) cum că am avea control direct asupra propriului ADN, dacă ne folosim puterea gândurilor, le redau mai jos o mică poveste.

Am întâlnit pe cineva care credea cu tărie în puterea minții umane. “Dacă un meteorit s-ar îndreaptă spre Pământ, atunci toți oamenii ar trebui să se concentreze în același timp, și astfel ar reuși cu puterea minții să-l devieze de la ruta lui” spunea acesta înflăcărat. Mi-a rămas multă vreme în minte verva acestuia, nu atât pentru ceea ce spunea, cât pentru modul în care o spunea.

Cum verifici o asemenea ipoteză?… Dacă un meteorit de proporții considerabile s-ar îndrepta într-adevăr spre Pământ, ai sta încrezător cu mâinile în sân așteptând să te concentrezi alături de ceilalți, ca să vezi dacă teoria devierii funcționează, sau ai încerca să-ți salvezi pielea cumva, sperând ca impactul să nu ducă la extincția speciei umane?!…

Cam așa e și cu ceea ce propune Bruce Lipton… E frumos să crezi în ce zice el… până când faci cancer sau până când ți se naște un copil cu vreo tară genetică.

Mai multe despre subiect găsiți aici:

Confluenţe: teoria erorii

Confluenţe: teoria erorii

 

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.4/Iarna 2014

De câte ori nu ne-a fost dat în viață să primim ori să achiziționăm un obiect după care tânjeam de multă vreme, ca apoi o mișcare greșită, o mică neatenție, o zgârietură, un defect ori ceva similar să ne facă să suferim în adâncul sufletului nostru?…

Pentru cineva ar putea fi coperțile unei cărți dragi, care s-au murdărit, pentru altcineva ar putea fi zgârietura de pe ecranul telefonului recent achiziționat, ciorapii care s-au rupt imediat ce i-ai probat, înghețata care cade pe jos după prima înghițitură, relația (sentimentală sau de afaceri) care s-a sfârșit înainte de a începe, doar pentru că ai început conversația cu o propoziție nepotrivită s.a.m.d.

În fața fatalității mulți se resemnează și văd aceste evenimente ca fiind providențiale. Alții se ambiționează își cumpără imediat un alt obiect, repară ce se poate repara, insistă ori abordează alte căi. Eu personal, mi-am făcut un sistem de auto-apărare psihică – încerc să văd unicitatea contextuală… Cum?… Păi, de exemplu, mă gândesc că zgârietura aia enervantă din colțul telefonului meu mă ajută să-l identific mai ușor și asta într-un context anume ar putea să-mi fie de folos sau chiar să-mi salveze viața. Un pesimist ar spune – Ba din contră! – și ar avea și el perfectă dreptate… Cert e că evenimentul care a dus la zgârietura respectivă a diferențiat acel obiect de celelalte asemănătoare lui. Iar acest lucru e bun sau rău în funcție de context.

Tot ce am descris mai sus folosind exemple cotidiene ar putea părea desprinse din vreun ghid al consumatorului contemporan. De fapt, nu sunt altceva decât exemple ale transformării (care pot fi transpuse în cazul sistemelor vii ca prim stadiu al evoluției), intenția mea fiind în final aceea de a vă demonstra în câteva rânduri cum lucrurile rele sunt bune și cât de relativă e toată treaba…

Dacă privim cursul vieții noastre dintr-o perspectivă idealistă, atunci, astfel de evenimente ar putea fi considerate erori care ne abat mai mult sau mai puțin de la imaginea perfecțiunii existențiale, pe care fiecare dintre noi o creează inconștient pentru sine.

În sens larg cuvântul eroare” înseamnă greșeală, incertitudine, nesiguranță etc. Prin greșeală înțelegem un fapt realizat de om în activitatea profesională, socială, economică etc. privind un raționament greșit, o metodă aplicată greșit, un instrument utilizat greșit, o atitudine ce contrazice regulile morale, sociale sau legislative, neînțelegeri ale unor noțiuni, termeni sau concepte din limbajul științific, economic, social etc. Prin incertitudine se înțelege lipsa de certitudine, îndoiala asupra unor raționamente, calcule, sau experimente, iar în domeniul social poate reprezenta starea unei persoane lipsite de siguranță, de hotărâre. În toate domeniile există incertitudini, de exemplu în domeniul științific s-au dezvoltat diverse teorii care „controlează” incertitudinile. (1)

În domenii reale precum matematica lucrurile sunt din punctul meu de vedere cât de cât clare. Erorile sunt identificate, incertitudinea lor este calculată, se ia cunoștință de ele și se caută o rezolvare. Când lucrezi cu un instrument creat de tine îi cunoști istoricul, dimensiunile, posibilitățile, limitele, tot. Acest aparent control, este posibil datorită numărului finit de variabile luate în calcul. Când însă tu ești instrumentul, lucrurile devin incomprehensibile… Viața deține prea multe variabile și numai o super-inteligență omniscientă sau vreun demiurg ar putea-o înțelege câtuși de puțin.

Și totuși Natura o face cu ochii închiși! Cum vine asta?, vă veți întreba…

Ei bine, ați observat vreodată complexitatea din spatele unui mușuroi de furnici? Sau v-ați imaginat vreodată un oraș ca pe un organism viu?

Furnicile au caste specializate care rezolvă anumite probleme ale întregului: muncitorii (tineri – stau în interiorul mușuroiului sau bătrâni – la exterior), războinicii (cu diferite specializări tactice sau defensive trăiesc în partea de sus în zona expusă a mușuroiului), regina (în interior) și masculii (au aripi și stau la exterior). De asemenea, în mușuroaie există canale de comunicare, canale de aerisire, cămări, creșe etc.

Orașele sunt asemănătoare, avem rețele de apă potabilă, electricitate, rețele de colectare a gunoiului, mijloace de transport, structuri care asigură ordinea, iar fiecare dintre noi prin locurile noastre de muncă ne aducem contribuția la binele colectiv.

Deși dovezile sunt evidente, unora le este mai ușor să creadă că în spatele acestei complexități se află un arhitect divin, decât să accepte că interacțiunea simplă a unor indivizi specializați, rezultați în urma multiplelor tatonări evolutive, a dus în timp, la o asemenea capodoperă.

Ne este greu să ne debarasăm de viciul individualității, cu ajutorul căruia am interpretat realitatea, în cei 200.000 de ani de când existăm ca specie distinctă, pentru a putea vedea dincolo de noi – un alt plan existențial, în care Natura funcționează ca un organism viu dotat cu o inteligență subtilă. Ne este greu și pentru că Natura – personificarea subiectivă a acestei forme de inteligență – face din individ o simplă încercare. Una de care se poate debarasa foarte ușor.

Un om se naște, crește, ajunge la maturitate, se reproduce, îmbătrânește și apoi moare. Acesta parcurs al realității existențiale este tot ce are el mai de preț. Este drumul sau unic care îl diferențiază de toți semenii lui (inclusiv de un geamăn monozigot sau de vreo clonă, dacă ar avea ori dispune de așa ceva).

Prin genele sale, omul „prelucrează” realitatea după un program ereditar, care începe să funcționeze din prima clipa a conceperii până în cea în care va muri și mai departe recombinat în descendență. Acest program încă din primele secunde existențiale (cuantificabile în diviziuni celulare) începe să acumuleze erori. Biologii numesc aceste erori „mutații” iar ele apar în urma interacțiunii programului inițial cu mediul în care el funcționează. Așadar, viața unui om, asemeni oricărui organism viu de pe Terra, este dependentă de mediul în care trăiește.

Pentru a vedea impactul mediului asupra omului, geneticienii au studiat evoluția gemenilor monozigoți care au fost despărțiți la naștere. Surprinzător sau nu, acești gemeni au trasee biologice diferite care le marchează decisiv existența. Deși au genomuri identice la naștere, modul și localizarea erorilor este diferită, căci fiecare interacționează diferit cu mediul.

Tu cel care citești aceste articol trebuie să conștientizezi faptul că unicitatea ta nu se datorează doar materialului genetic ales la întâmplare în momentul conceperii tale, ci și mediului în care trăiești.

Nu există o barieră clară între cele două – genotip versus fenotip. La unii oameni impactul cel mai mare îl are genotipul (vezi persoanele cu tare ereditare), la alții fenotipul (vezi orice boală derivată din comportamentul alimentar, poluarea orașului în care trăiește, azbestul din acoperișul casei sale, fumatul etc). Interacțiunea dintre cele două elemente este atât de dinamică încât de cele mai multe ori acel eveniment minor care a declanșat tăvălugul de la sfârșitul vieții cuiva rămâne necunoscut, la fel cum rămâne necunoscut și de ce unii trăiesc mai mult chiar dacă au o mulțime de vicii.

Ca cineva sau ceva să poată reproduce ceea ce ești ar trebui să reproducă tot Universul în care te-ai născut și ai crescut… Toată evoluția sa de la Big Bang, până la formarea galaxiilor, a stelelor și a planetelor, a Pământului, a vieții, a luptei pentru supraviețuire pe care a dus-o fiecare dintre antecesorii tăi, până la părinții tăi și până în ziua în care te-ai născut. Apoi ar trebui să reproducă fiecare eveniment trăit de tine de la prima diviziune celulară și până în momentul în care parcurgi aceste rânduri. Acest lucru este cu neputință. Evoluția… viața… este unidirecțională!

Bun…. să revenim la inteligența subtilă a Naturii… Erorile apărute în genomul uman pe parcursul existenței unei persoane, se acumulează în timp… Organismul nostru are mijloace de reparare pentru aceste erori, însă la un moment dat ele devin atât de multe încât sistemele de reparare și cele defensive, sau echilibrul general întreținut de acestea, cedează și mai devreme sau mai târziu murim.

Din perspectivă umană, erorile din genom sunt pozitive, neutre sau negative. Cele neutre sunt cele mai frecvente, cele negative sunt cele mai vizibile căci generează tot felul de probleme medicale, iar cele pozitive sunt subtile și se pot fixa (sau nu) în descendență.

Dar toate aceste erori, până la urmă, sunt o problemă personală… una ce ține strict de individ. E ca atunci când îți cumperi o mașină nouă. Cum te folosești de ea așa o ai. Uneori mai ai un accident, merge la reparat, alteori îi aduci unele îmbunătățiri, dar mai devreme sau mai târziu tot la fiare vechi ajunge. În tot acest timp ți-ai făcut treaba cu ea… și ceea ce este important, este faptul că ai trăit altfel”, folosindu-te de ea, decât dacă, ai fi avut un alt model sau o conduceai într-un alt loc pe acest Pământ.

Cu ce rămâne Natura în urma unui om?… Unii ar fi tentați să enumere toate realizările pe care le-au avut în viață. Degeaba… acestea sunt relevante doar pentru oameni. Pentru Natură relevant este copia programului acelui om, în momentul în care acesta se reproduce și are descendenți. Viața unui om are o însemnătate în imaginea de ansamblu a vieții pe Pământ atâta timp cât acesta are capacitate de reproducere, se folosește de ea și îi culege roadele. Pe înțelesul tuturor reproducerea se traduce prin: „rata erorilor apărute în acest organism (om) i-a permis să-și atingă scopul biologic pentru care a fost creat. Programul său merită stocat în următoarele versiuni (umane).”

Ce se întâmplă dacă un om nu are descendenți?… Nimic grav la nivel individual. Dar la un alt nivel are loc o selecție. Experiența sa existențială sfârșește odată cu el. Dar ca să nu dramatizăm acest act trebuie adăugat și că Natura dispune de variante existențiale asemănătoare (familia acelui om) care ar putea duce mai departe o parte din bagajul său genetic.

Așadar, individul este insignifiant pentru Natură, căci Natura lucrează la alt nivel și anume la nivel populațional. Acolo au loc adevăratele modificări. Acolo sunt selectate acele erori cu rezultat pozitiv. Acolo se cântărește evoluția unei specii…

Cu alte cuvinte, individul este o încercare dintr-o multitudine de încercări pe care Natura le supune testării. Existența sa poate fi considerată o eroare (sau nu) în programul mare al speciei. Și erorile la acest nivel sunt bune (chiar dacă la nivel individual sunt adevărate drame: copii care mor la naștere, tineri care mor înainte de maturitate, adulți care nu ajung îmbătrânească, sinucigașii etc.), pentru că Natura cu fiecare încercare, cu fiecare individ care își consumă viața, învață… Învață să fie eficientă, învață să se adapteze la acei factori care limitează existența unora, căci scopul ei nu este acela de a avea grijă de unu-doi, o mie sau un milion de indivizi, ci de o specie întreagă. Învățarea se face prin sacrificiu și tatonare într-un ciclu format din încercare, testare și evaluare a rezultatului.

Dacă rezultatul este bun se merge mai departe. În caz contrar se alege alt drum, altă variantă de lucru și apoi este creată o nouă încercare care este supusă testării și tot așa. Sistemul astă funcționează de 3,6 miliarde de ani pe Pământ și cu ajutorul lui a fost posibilă apariția tuturor structurilor biologice complexe din jur, inclusiv a noastră și a tuturor celor care vor deriva din ele până ce la un moment dat erorile vor corupe și acest model de organizare, schimbând totul.

Ce putem noi face la nivel individual în fața unei asemenea realități?… Avem câteva obținui la îndemână: a) putem să o negăm și să credem că mușuroiul de furnici e rodul unui Creator, ceea ce am făcut până la Darwin (iar unii dintre noi încă o mai fac cu spor și azi), b) putem pur și simplu să trăim și să lăsăm Natura să-și urmeze cursul firesc (lucru care vrem – nu vrem, tot se va întâmpla), sau c) putem să substituim Natura – ceea ce începem să facem cu pași mărunți de câteva mii de ani. Rămâne de văzut, în timp, dacă ne putem asuma o asemenea responsabilitate sau dacă Natura a „făcut o alegere bună” înzestrându-ne cu inteligență, fapt care ne-a adus mai aproape de ea și de înțelegerea ei.

Cine nu a făcut niciodată vreo greșeală, nu a încercat nimic nou.

– Albert Einstein

PS: În timp ce scriam aceste rânduri am „trăit” o pană de curent în urma căreia am pierdut câteva paragrafe bune, scrise pe nerăsuflate și cu multă inspirație. Nu am mai putut recupera nimic și m-am văzut nevoi să reproduc acele fragmente din memorie, evident cu scăpările de rigoare. Eroarea apăruse… Calea nu avea să mai fie la fel. Inițial îmi venea să renunț la text… apoi, am luat-o de la capăt cu ce aveam la îndemână, spre un rezultat nou, un rezultat diferit…un rezultat unic. În micimea mea individuală am imitat Natura.

Referințe:

1. Elemente de teoria erorilor și incertitudinilor. Calcule statistice și modele de aproximare. Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din București, 2012

2. DNA clock helps to get measure of people’s lifespans

Photo: marbenjo.com

Ghid practic de evitare a păcălicilor

Ghid practic de evitare a păcălicilor

 

În opinia mea (și deci, doar în această postare), păcălicii reprezintă o categorie aparte de oameni ai internetului, care intenționat sau nu, conștient ori ba, preiau și promovează orice informație cu titlu de “date științifice”, fără să-i verifice veridicitatea. Acești păcălici recurg la un asemenea comportament din varia motive: din dorința de a părea dăștepți, pentru că le e lene să facă săpături, pentru senzaționalul situației prezentate, pentru că unii cred mai degrabă în unicorni, în Zâna Măseluță sau în moaștele sfinte decât în realitatea în care trăiesc, pentru ca e mai ușor să dai copy-paste decât să citești ce se află în spatele unui titlu, pentru că din seria filmelor și pentru că automobile ș.a.m.d.

În ciuda aparenței lor de oameni nevinovați, păcălicii sunt mult mai periculoși decât mitomanii, pentru că ei iau de bun tot ce li se servește în mass-media sau pe rețelele de socializare și asta nu ar chiar fi atât de grav, dacă nu ar simți și nevoia imperioasă de a împărtăși respectivele informații cu cei din jur. În plus, mulți păcălici sunt adepți ai teoriei conspirației și suferă de paranoia.

Așadar, pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă, redau mai jos cea mai simplă definiție despre ce face știința…

Testează idei prin experiment și observare, respinge ideile care nu trec testele. Urmează dovezile oriunde ar conduce ele și pune totul sub semnul întrebării. (Cosmos: Odisee în timp și spațiu – Neil deGrasse Tyson)

Cât despre datele științifice și cum să faci diferența între articolele promovate de păcălici (impostori) și cele care chiar promovează știința, iată câțiva pași în acest sens (notă: articol ⇔informație ⇔ știre ⇔ postare):

1. Mediul de exprimare

Verifică unde a apărut articolul. Dacă a apărut într-un loc care nu-ți inspiră încredere (tabloide de scandal, bloguri cu opinii personale bazate pe nimicuri subiective, site-uri obscure, medii care îndeamnă la ură, rasism, xenofobie, medii în care activează extremiști religioși sau de altă factură etc.) mai bine treci peste. Știința nu are ca scop îndoctrinarea, dar poate fi folosită uneori ca instrument de manipulare de către unele grupuri de interese.

2. Știința este transparentă

Verifică dacă articolul este semnat de un autor. Dacă este anonim scutești câteva minute din viață prin necitirea lui. Prezența unui autor iți permite să vezi omul din spatele articolului, eventual motivația lui, experiența în domeniu etc. Apoi, un autor care își asumă ceea ce scrie ar putea să-ți răspundă la eventualele nelămuriri pe care le poți avea pe marginea articolului său.

3. Știința se ocupă cu lucruri obiective, nu cu senzaționalul

Verifică titlul. Dacă e prea bombastic scopul lui este acela de a atrage naivii. De multe ori conținutul articolului nu are nicio legătura cu ceea ce credeai că vei găsi în el. Evită articolele care au în titlu termeni precum: incredibil, senzațional, descoperire epocală, nu o să-ți vină să crezi…, oamenii de știință britanici etc.

4. Referințele spun despre un articol mai multe decât crezi

Verifică referințele din text sau de la sfârșitul lui. Nimeni nu s-a născut atotcunoscător. Cunoașterea se bazează pe cunoaștere.
Pornind de la asta, mulți păcălici încearcă și uneori reușesc, să vrăjească cititorul cu link-uri false ori cu etichete în loc de link-uri către surse (când dai click pe ele te duc la o listă de articole din aceiași categorie). Referințele îți mai arată și cât de mult s-a chinuit autorul să-și expună ideea, sau pentru cei cu un dram de moralitate publicistică, sursele de inspirație.

Nota: se întâmplă uneori ca unele link-uri sa “moară” după o vreme. Dacă dai peste vreunul, nu acuza autorul de rea intenție, ci verifică-l mai întâi pe InternetArchive, ori cere-i direct autorului să actualizeze link-ul / sursa.

5. Follow the white rabbit…

Nu te opri doar la ce ți se oferă. Mergi dincolo de referințe și vezi cum arată informația de la care a pornit articolul. Adesea, vei descoperi că articolele sunt preluări / traduceri mai mult sau mai puțin fidele ale unor alte articole. Dacă lanțul de referințe se întrerupe undeva pe drum, ar trebui să-ți dea de gândit, tocmai ai dat peste un mime-păcălici (un păcălici care recurge la mimetism). De asemenea, așa poți verifica și cât din articolul respectiv este cercetare / descoperire și cât înfloritura celui care l-a scris.

6. Verifică din cel puțin două surse

Uneori trebuie să sapi mult ca să ajungi la sursa unui articol. Dar odată ce ai ajuns acolo (de exemplu, la o lucrare științifică), poți să compari rezultatele prezentate cu altele din domeniu. Impostori se găsesc și în știință, dar sunt mai rari căci știința are mijloacele ei de identificare și eliminare (vezi sistemul peer review, pe care îl aplică majoritatea revistelor de specialitate).

Urmează toți pașii doar dacă faci vreo anchetă sau ai de scris la rândul tău vreo lucrare științifică. Marea majoritate a celor care se informează de pe internet pot parcurge doar primii 3-4 pași. Este suficient. Cum spuneam, păcălicii nu-și bat prea mult capul cu veridicitatea informației pe care o reproduc sau o transmit și nici cu modul ei de prezentare, ceea ce adesea îi dă de gol.

Immersive Cocoon

Immersive Cocoon

De curând am revăzut filmul “2001: O odisee spațială” – o capodoperă marca Stanley Kubrick, după un scenariu (transformat apoi într-un roman) scris de Arthur C. Clarke. La o zi distanță… dau peste filmulețul de mai jos, care pare un fel de revitalizare a uneia din scenele halucinante ale filmului devenit deja clasic, realizat în 1968.

Și ca lucrurile să fie și mai interesante, ce credeți că este acest Immersive Cocoon?…

Immersive Cocoon este un produs tehnologic aflat în faza de prototip conceptual, dezvoltat de John Underkoffler (consultantul științific pentru filmul Minority Report), care se bazează pe ideea ca omul să devină interfața tehnologiei, într-un mediul controlat precum o sferă plină de senzori ca cea de mai sus…

Faceți cunoștință cu John Underkoffler într-o prezentare TED în care vorbește despre munca sa.

Photos: www.i-cocoon.com

L’Aquàrium de Barcelona

L’Aquàrium de Barcelona

Primul acvariu cu care am luat contact în copilărie a fost un borcan de murături și câțiva Guppy. A urmat apoi o serie de acvarii de dimensiuni variabile în perioada în care eu însumi am crescut Guppy, Xipho, Scalari, etc. Cel mai mare pe care l-am avut vreodată a fost de 70 de litri. Am încheiat ciclul dimensiunilor acum 7-10 ani cu Acvariul din Constanța… cel puțin așa credeam până am ajuns în Barcelona.

Un acvariu este un ecosistem acvatic artificial, a cărui existență este complet dependentă de intervenția umană. Numai cine nu a crescut pești de acvariu vreodată nu știe câtă migală și dăruire se află în spatele unui acvariu curat.

Am citit pe internet despre L’Aquàrium de Barcelona că nu este așa grozav, că nu e chiar așa de mare și ca nu-și merită banii. Acum depinde din ce perspectivă privești lucrurile… Dacă cel mai mare acvariu văzut vreodată este deprimantul Acvariu din Constanța, atunci zic eu că experiența vizitării celui din Barcelona meritã timpul și prețul biletului. Niciun alt acvariu public din Europa nu e mai mic şi mai prost gestionat ca cel din Constanța. Așa că eu unul am mers la sigur. Acum, dacă ai văzut unul și mai mare, atunci înțeleg să vezi părțile negative de la Acvariul din Barcelona.

L’Aquàrium de Barcelona deține 11.000 organisme încadrate în 450 specii distincte. Un bilet costa 20 euro la casã sau 18 euro dacă este cumpărat online. Pentru 300 de euro poți să faci baie cu rechinii (asta include: ghid, curs despre rechini, echipament de scufundare, un suvenir, bilete de vizitare pentru doi prieteni şi asigurare). Dintre toate organismele văzute preferatele mele au fost Peştele Lună, Peștele Balon și peștii dipnoi. Pinguinii pitici m-au întristat… cred că spațiul destinat lor era prea mic.

Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci şi romani, aşa cum se crede

Un mit pe cale să fie spulberat: românii nu au exclusiv gene de daci şi romani, aşa cum se crede

 

Suntem un amestec de influențe latino-eleno-slave

România face noi pași spre cunoașterea trecutului său genetic prin proiectul mtDNA.350RO. Inițiativa nu a venit de la noi, ci din Italia, dar cel care ține frâiele acestui proiect de mare importanță este Florin Stanciu, un tânăr cercetător genetician de la Institutul Național de Criminalistică care vorbește cu pasiune despre munca sa și despre uimitoarele mistere ascunse în genele noastre, pe cale de a fi dezvăluite grație noilor descoperiri științifice

Cea mai veche probă de ADNmt de la un hominid are aproximativ 400.000 de ani

Cum a apărut proiectul mtDNA.350RO și care este diferența dintre genotiparea ADN-ului mitocondrial și a celui nuclear?

– Proiectul a apărut după o invitație de colaborare venită din parte unei cercetătoare din Italia și a pornit de la vidul de informații existent în literatura de specialitate privind structura genetică a populației românești, din perspectiva ADN-ul mitocondrial (ADNmt). Acesta este folosit ca instrument de cartare genealogică întrucât, printre multe altele, nu suferă recombinare, se transmite pe linie maternă și rezistă conservat mult timp în oase și țesuturi fosilizate, cea mai veche probă de ADNmt obținută de la un hominid având o vechime de aproximativ 400.000 de ani (peștera Sima de los Huesos).

De ce e importantă stabilirea fondului genetic al populației românești?

– În primul rând pentru a ne cunoaște trecutul genetic, în al doilea rând pentru a clarifica anumite mituri cu privire la importanța sau lipsa ei, în cazul unor evenimente istorice, din perspectiva populației actuale – a se vedea disputa „dacii și romanii” – și în al treilea rând pentru a stabili un standard criminalistic, necesar în identificarea persoanelor dispărute sau a cadavrelor cu identitate necunoscută.

Am fost plăcut surprinși să observăm existența unor haplogrupuri precum cel din Africa

Ce se știe până acum despre rezultatele proiectului mtDNA.350RO?

– Am început să întrezărim ceea ce oarecum deduceam din structura populațiilor vecine și anume dominanța haplogrupului – familiei genetice – H pe teritoriul României, acest haplogrup fiind la ora actuală dominant în întreaga Europă. De asemenea, am fost plăcut surprinși să observăm existența unor haplogrupuri străvechi pe teritoriul nostru, precum L – cel care aparține primilor oameni care au plecat din Africa – și altele care au derivat din acesta. Acest studiu închide o serie de studii pe care le-am început odată cu realizarea tezei mele de doctorat. Pentru a înțelege ce înseamnă o populație trebuie să abordezi mai multe instrumente genetice și astfel să faci o analiză din mai multe perspective. Până acum am realizat studii pe cromozomul Y în sud-estul României și ADN nuclear în întreaga țară. Cromozomul Y reflectă linia paternă – invadatorii – iar ADN-ul nuclear schimbările aduse în ultimele generații populaționale. Conform acestor studii, pe linie paternă influența a fost dominant slavă – ceea ce e și normal date fiind valurile de migrație slavă dinspre nord spre sud – iar din perspectiva ADN-ului nuclear faptul că suntem un amestec de influențe latino-eleno-slave. Așteptăm rezultatele ADN-ului mitocondrial pentru a vedea ce înseamnă populația românească din perspectiva liniei materne, a localnicilor, și numai atunci vom putea discuta despre imaginea de ansamblu a fenomenului populațional pe teritoriul României.

Când vor veni concluziile finale ale proiectului?

– Rezultatele parțiale au fost prezentate în cadrul conferinței „DNA in Forensics” 2014, care are loc la Bruxelles în luna mai. Acum lucrăm ultimele probe și ne pregătim sa publicăm rezultatele finale în literatura de specialitate.

 Genetic, o populație poate fi «cucerită» și fără războaie

Se poate spune că acest proiect poate rescrie istoria României predată azi în școli?

– Nu neapărat, însă sigur o va întregi. Trebuie ținut cont că istoria genetică a unei populații nu funcționează după aceleași reguli precum istoria culturală – politică, administrativă, lingvistică și altele. De exemplu, din punct de vedere genetic o populație poate fi „cucerită” și fără războaie, prin asimilare în urma migrațiilor.

Cum proiectați în timp evoluția genetică a poporului nostru?

– Populația românească alături de majoritatea populațiilor actuale, va trece printr-un proces de omogenizare. Este o tendință dată de eliminarea a tot mai multor bariere geografice și culturale. Rezultatul va fi o mono-etnie, evident cu avantaje și dezavantajele ce decurg din aceasta.

Cum poate afla o persoană din România din ce zonă se trage, care este moștenirea sa genetică?

– Poate participa la proiectele sau firmele care oferă astfel de servicii contra cost precum Genographic (Geno 2.0), Family Tree DNA, DNA Tribes și altele.

Mă aflu în postura de a fi nevoit să combat anumite idei preconcepute legate de trecutul nostru istoric

De unde pasiunea dumneavoastră pentru genetică?

– Totul a pornit din clasa a 7-a, de la o lecție predată la Limba franceză, unde am întâlnit prima oară termenul de „mutant”. Trebuia să traducem o povestioară SF cu un păianjen care devenise uriaș după ce un savant uitase pornit peste noapte, în laboratorul său, un dispozitiv anume. De la mutant am ajuns să aflu ce este o mutație și apoi la Genetică, știința care le studiază.

Ce proiecte mai aveți?

– Deocamdată mă concentrez pe acest proiect, care presupune pe lângă obținerea și interpretarea rezultatelor și o etapă de popularizarea a acestora. O adevărată provocare pentru mine, întrucât trebuie să explic pe înțelesul tuturor informații tehnice specifice domeniului meu și în același timp mă aflu în postura de a fi nevoit să combat anumite idei preconcepute legate de trecutul nostru istoric, care pornesc fie din necunoaștere fie dintr-un patriotism exacerbat.

Umanitatea nu a ajuns la dimensiunea actuală dintr-un singur bărbat și o singură femeie așa cum ne spune Biblia

Se știe că omul a apărut în Africa, însă, în ciuda a ceea ce e scris în Biblie, Eva a fost prima – acum circa 99.000-148.000 de ani – iar Adam ar fi apărut în urmă cu 60.000 de ani. Despărțiți fiind de multe mii de ani, cum a fost posibil ca populația pe Terra să depășească azi 7 miliarde de oameni?

– După ultimele descoperiri paleoantropologice leagănul umanității – Homo sapiens sapiens – ar avea de fapt o vechime de 180.000-200.000 de ani. Etichetarea Adam/Eva și încadrarea lor diferită în timp nu reprezintă decât limitări tehnice date de instrumentele genetice folosite – markerii ADN. În realitate, umanitatea nu a ajuns la dimensiunea actuală dintr-un singur bărbat și o singură femeie așa cum ne spune Biblia. Există numeroase dovezi care ne indică faptul că Homo sapiens a evoluat treptat în cadrul genului Homo, care cuprinde multe specii, dintre care majoritatea a trăit înaintea noastră. Pe de altă parte „motorul” evoluției îl reprezintă populația și nu individul. Altfel spus, numai o populație de hominizi care au prezentat unele avantaje selective față de celelalte specii și subspecii surori ar fi putut genera populația actuală. Iar acest lucru se datorează în mod deosebit inteligenței cu care oamenii au fost „echipați”. Pornind de la acest „instrument” evolutiv noi, oamenii, suntem singura specie de pe Pământ care a reușit într-un timp relativ scurt, să se adapteze fără prea multe modificări de ordin biologic la majoritatea condițiilor de pe Pământ, ba mai mult facem pași să cucerim arii și în afara acestuia.

O întrebare pe care nu mi-o pot reprima: ce-a fost mai întâi, oul sau găina?

Gallus gallus domesticus (găina) este înainte de toate o pasăre. Păsările s-au desprins acum aproximativ 150 de milioane de ani din dinozaurii theropozi. Acești dinozauri depuneau ouă cu mult înaintea păsărilor. Așadar, mai întâi a fost oul.

Din punctul de vedere al unui expert în genetică, există ceea ce se numește „rasă pură”?

– Categoric NU!… Genetica este cel mai bun instrument în a dovedi contrariul.

© Dana Purgaru (iulie 2014)

 

Imagine: Reconstruction of the Roman Trajan’s Bridge across the lower Danube by the engineer E. Duperrex in 1907.

Mecanismul Antikythera

Mecanismul Antikythera

În filmul de mai sus este prezentată o replică LEGO a mecanismului găsit în 1901 între rămășițele unei epave descoperită lângă insula Antikythera. Se consideră că a fost construit în perioada 150-100 î.Hr.. Complexitatea sa este remarcabilă și a fost comparată cu cea a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

Deși circulă tot felul ipoteze legate de originea sa extraterestră, alimentate de cei care cred că oamenii au fost niște maimuțe proaste devenite inteligente peste noapte datorită vreunei intervenții exterioare, eu cred că acest mecanism reflectă foarte bine caracterul nostru inovator. Noi oamenii de azi avem aceeași capacitate cognitivă ca acum 2000 de ani când el a fost creat, ori ca acum 200.000 de ani când am părăsit prima oară Africa.

Pe unii îi miră faptul că descoperim astfel de capodopere tehnologice după atâția ani. Eu sunt convins că asta reprezintă o nimica toată. Vor mai apărea și altele căci am avut dintotdeauna potențial… Ne trebuia/e doar un context favorabil pentru creație și un altul pentru conservarea în timp a acesteia.

Plec pe Marte

Plec pe Marte

 

Gata, m-am săturat de tot și de toate! Îmi fac băgăjelu’ și mă car de aici. Vă las și nu mă mai uit înapoi. Mă așteaptă o viață nouă. Puțin cam roșie, dar asta e!… Nu poți să le ai chiar pe toate… Vă pup!… Pa-pa!

Aș vrea eu să pot spune toate cele de mai sus în cel mai serios mod cu putință, dar nu e încă gata apartamentul de pe Marte. Ăștia de la Nasa tot întârzie cu execuția Complexului Marțian nr.1. Până una alta s-au gândit ei să ne trimită mai întâi numele pe Marte, pe urmă restu’: cațelu’, purcelu’, gândacii de bucătărie, tot!…

Dacă vrei să fim vecini, ia-ți biletu’ de aici: http://mars.nasa.gov/participate/send-your-name/orion-first-flight/

Numele noastre și nimic mai mult vor porni spre Marte pe 04 Dec 2014, într-o capsulă de generație nouă de tip Orion, într-un zbor de test. Dacă lucrurile merg bine data viitoare vor trimite și niște oameni atașați de numele alea… Nu mulți că nu au loc… Doi, trei, vedem noi prin 2030…

Interesul pentru compuși

“Interesul pentru compuși” sau în engleză “Compound Interests” se numește website-ul unui profesor de chimie din Marea Britanie, pe numele său Andy Brunning, care și-a dezvoltat un adevărat talent în a crea planșe grafice cu diverși compuși chimici ce intră în structura obiecte ce ne înconjoară. Mai jos găsiți câteva planșe pe care eu le găsesc interesante. Mai multe planșe găsiți pe compoundchem.com, de unde le puteți descărca gratuit.

Calendar Științific 2015

Calendar Științific 2015

Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) este una din asociațiile implicate activ în promovarea științei în România. Am aflat de activitățile desfășurate de ASUR de pe internet, însă ceea ce m-a făcut să apreciez și mai mult eforturile celor implicați a fost strângerea de fonduri și susținerea publicării în România a celebrei cărți scrisă de Carl Sagan – Cosmos și la a cărei lansare am participat în luna mai a.c.

Pe lângă proiectele arhicunoscute – Bucharest Science Festival, Concursul Ziua Astronomiei, Expozițiile Xperiment, un alt proiect al ASUR-ului care mi-a atras atenția și care îmi place în mod deosebit este Calendarul Științific. Acesta se dorește a fi o replică a Calendarului Creștin Ortodox… Exact ăla pe care bunicii noștri se îngrijorau dacă nu-l aveau prins până de anul nou, în pioneze sau cu aracet, pe unul din pereții din bucătărie…

Calendarul Științific este un proiect anual, cu acoperire națională, menit să răspândească informațiile despre micile și marile descoperiri științifice care ne-au schimbat viața. Calendarul este editat și distribuit gratuit de ASUR, încă din anul 2010. În fiecare an, zece voluntari lucrează la colectarea, verificarea și selectarea informațiilor, pentru ca fiecare ediție să fie actualizată cu cele mai recente descoperiri din lumea științei.

Evident ASUR nu o să-ți ceară bani pentru efortul lor de a aduna și selecta informația din calendar, însă nici calendarul nu va apărea așa din senin (decât dacă îl downloadezi gratuit de pe www.calendarstiintific.ro), motiv pentru care în momentul de față se desfășoară o campanie de colectare a fondurilor necesare tipăririi și distribuirii lui în școli și celor interesați.

Poți să donezi cât vrei până pe 1 noiembrie, iar pentru sume fixe 5, 15, 25, 30, 50 de euro primești tot felul de beneficii suplimentare. De exemplu, pentru doar 22.09 RON (adică 5 Euro) primești 10 exemplare din Calendarul Științific, și ești invitat la sediul ASUR pentru a le ridica. Mai multe despre cum poți să donezi și informații despre campania de colectare a fondurilor, găsiți pe http://www.we-are-here.ro/p/calendar-stiintific-asur-2015

(Mă gândesc că ar fi fun să existe și un calendar similar al Science-Fiction-ului… Chiar așa… Ia să demarez eu unul într-o nouă postare 😀 )

Update: Azi 30.10.2014, pe la ora 15 s-a strâns suma necesară finanțării Calendarului Științific 2015. Pentru că am donat 5 euro, voi primi 10 exemplare. După ce le voi ridica de la ASUR, ofer jumătate din ele primilor 5 doritori care lasă un comentariu la acestă postare.

Origini – Formarea Universului, a Sistemului Solar, a Pământului și a Vieții

Origini – Formarea Universului, a Sistemului Solar, a Pământului și a Vieții

“The Origins course tracks the origin of all things – from the Big Bang to the origin of the Solar System and the Earth. The course follows the evolution of life on our planet through deep geological time to present life forms.”

Acesta este scurta descriere a unui curs susținut de profesorul Henning Haack de la Universitatea din Copenhaga, pe platforma COURSERA, în perioada 01 octombrie – 26 noiembrie 2014.

Cursul este un MOOC, adică e gratuit, e online și se adresează oricărei persoane care are un telefon, o tabletă, un laptop sau un PC conectat la internet, cunoaște limba engleză, vrea să afle mai multe despre un domeniu și are timp să vizioneze cele câteva zeci de minute de curs săptămânal prezentate sub forma unor prelegeri înregistrate (video).

Dacă vi se pare ușor… ei bine, depinde din ce perspectivă priviți lucrurile. Puteți participa la curs din ipostaza pasivă – adică urmărind doar orele de curs, sau puteți să vă implicați, participând activ la temele și examenele cursului, lucru recompensat mai apoi la finalul cursului cu o diplomă de participare oferită de prof. Henning Haack.

Mai multe detalii despre acest curs găsiți aici: http://www.coursera.org/course/origins

ADN-ul românilor, la control. Ce secrete din trecut ne arată studiile genetice

Așa se numește ediția emisiunii DIN|interior din data de 13.07.2014, la care am fost protagonist. DIN|interior este o emisiune cultural-educativă sub marca Digi24 HD prezentată de Laurențiu Rădulescu, care are loc în fiecare duminică la 22:30.

Îi mulțumesc pe această cale, pentru interesul acordat acestui subiect și profesionalismului de care a dat dovadă pe tot parcursul colectării datelor, creierul din spatele reportajului – Andrei Udișteanu.

Reportajul și-a propus sa răspundă la întrebări precum – “Cine suntem, de fapt, la origini? Cum au migrat populațiile umane care au fost prezente și pe teritoriul României de astăzi? Cât de bine este, până la urmă, reflectată istoria învățată la scoală în rezultatele ADN?” și începe astfel:

În prezent, istoria se îmbină cu genetica. Informații despre civilizații dispărute se ascund în ADN-ul oamenilor de astăzi. Un studiu lansat în urmă cu un an ar putea dezvălui tipare genetice vechi de mii de ani. Ne-ar putea arăta urme ale populațiilor care au contribuit la bagajul nostru genetic.

Citiți/vizionați întreg reportajul mai jos sau aici.

Cine suntem, de fapt, la origini? Cum au migrat populațiile umane care au fost prezente şi pe teritoriul României de astăzi? Cât de bine este, până la urmă, reflectată istoria învăţată la şcoală în rezultatele ADN? Sunt întrebări pe care şi le pun, de câţiva ani, câţiva geneticieni români.

În prezent, istoria se îmbină cu genetica. Informaţii despre civilizaţii dispărute se ascund în ADN-ul oamenilor de astăzi. Un studiu lansat în urmă cu un an ar putea dezvălui tipare genetice vechi de mii de ani. Ne-ar putea arăta urme ale populaţiilor care au contribuit la bagajul nostru genetic.

Cum se citeşte ADN-ul unui popor

Pe scurt, testele pentru aflarea originilor unor grupuri etnice se numesc studii ADN populaţionale. Studiile populaţionale considerate relevante ştiinţific implică recoltarea de probe de la cel puţin 200 de persoane.

„Un studiu populaţional începe în primul rând prin selectarea populaţiei pe care vrei să ţi-o analizezi. (…) Vreau să analizez 400 de oameni, îi împart la 40 de judeţe. (…) Ulterior probele de salivă, de mucoasă, de sânge, de ţesut sunt aduse la laborator, extras ADN-ul şi ulterior se fac analizele respective”, explică procedura Mihai Toma, cercetător în cadrulCatedrei de Genetică, Facultatea de Biologie, din cadrul Universitatăţii din Bucureşti.

Luis Popa, specialist în genetică umană şi, în prezent, director-adjunct al Muzeului Naţional de Istorie “Grigore Antipa”, a fost, în urmă cu câţiva ani, beneficiarul unei burse în Italia, unde a participat la studii populaţionale. Acesta a explicat pentru emisiunea „Din|interior” că astfel de studii nu duc neapărat la explicaţii legate de strămoşi din secole mai recente, cum ar fi dacii şi romanii din lecţiile de istorie. Ci la populaţii mult mai vechi, unele chiar şi de zeci de mii de ani, ce şi-au lăsat „amprenta” genetică în ADN-ul românilor de azi.

„Un test ADN populaţional arată structura genetică a populaţiei ne arată cum se compară structura genetică a populaţiei de aici cu cea a unei populaţii de acolo, cât de asemănătoare sunt. La nivel genetic suntem cumva înrudiţi toţi, dar ceea ce se numeşte astăzi slav sau latin sunt termeni care au o origine relativ recentă. Astea sunt chestii care s-au întâmplat acum 1.000 de ani. În timp ce testele acestea genetice se referă la momente în timp mult mai îndepărtate, atunci când a fost colonizată Europa. Vorbim de oamenii preistorici. Nu are nicio legătură cu actuala configuraţie politică a Europei sau ceva de genul acesta. Studiile au valoare ştiinţifică pentru a înţelege cum anume au evoluat populaţiile umane, cum anume a fost colonizat actualul teritoriu al Europei, după cum aceeaşi întrebare se pune “Cum a fost colonizată lumea?””, spune Luis Popa.

Un studiu pe 400 de români

Unele lecţii de istorie s-ar putea schimba în funcţie de cercetările care se derulează chiar în laboratoare genetice aflate la Bucureşti. Florin Stanciu este genetician şi face parte dintr-un grup extrem de restrâns de cercetatori care privesc istoria „la microscop”: în prezent, studiază ADN-ul mitocondrial al românilor (ce ţine de genele moştenite pe linie maternă), într-un proiect comandat de cercetătorii italieni de la Universitatea din Ancona. Este cel mai mare test pe ADN mitocondrial derulat pe români, de până acum.

„Vrem să aflăm care este structura populaţiei româneşti pe linie maternă. (…) Ar reflecta cumva populaţia locală şi, evident, răspunsul la ceea ce suntem noi ca români, ce reprezintă, care este constituţia populaţiei de pe teritoriul României”, spune Florin Stanciu.

Italienii cercetează genetica imigranţilor din peninsulă. Timp de câteva luni, geneticianul român a recoltat ADN de la 400 de persoane din toată ţara. Pentru a aduna voluntari, a popularizat demersul printr-un articol de ziar. A fost surprins de reacţia oamenilor.

„Făcându-l public, mediatizându-l, am descoperit foarte mulţi oameni atraşi de acest domeniu. În momentul de faţă avem trei loturi analizate, din patru. Ele sunt, trec prin procese specifice de laborator(…) facem nişte analize statistice la nivelul întregii populaţii, în care haplogrupuri sunt dominante, prin haplogrup însemnând familii de ADN mitocondrial – pe teritoriul României după care le vom putea compara cu populaţiile din jur, cu ceea ce s-a mai publicat în publicaţiile de specialitate şi o să avem, practic, o idee de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă populaţia românească din perspectiva acestei linii”, explică geneticianul.

Concret, studiul ar putea arăta ce populaţii se aflau pe teritoriul de astăzi al României, în urmăm cu mii de ani, chiar dinainte de daci sau romani. Rezultatele pot indica inclusiv primele migraţii umane, din Africa spre Europa. Concluziile vor fi publicate în toamna acestui an. Ce informații se cunosc însă până acum? „Nu există diferenţieri, eu ştiu, etnice sau de altă natură, însemnate, care să ne facă să fim o populaţie distinctă faţă de alţi europeni. Genetica demontează orice segregare populaţională pe etnii şamd”, spune Stanciu.

Voluntari la un studiu de bază

Românii care au participat voluntar la studiu încă mai aşteaptă rezultatele. O parte le-au primit, însă. Unii s-au înscris pentru că sunt pasionaţi de ştiinţă. Alţii din curiozitate faţă de trecutul familiilor lor. Tina Petroiu şi Elena Perieteanu nu se cunosc, însă amândouă au crezut că este o idee bună să participe. Ambele au primit rezultatul testului ADN.

„Pe mine nu mă interesau originile, ci doar participarea la un proiect ştiinţific şi să înţeleg cam ce înseamnă aceste modificări genetice şi cum am evoluat noi ca oameni. Cam asta a fost ideea participării mele. Acum ştiu că în următorii ani voi sta cu ochii pe toate studiile, pentru că sunt sigură că vor continua, se vor descoperi din ce în ce mai multe ramuri pe fiecare haplogrup şi o să fie interesant de văzut cam cum sunt staisticile. Cam cum suntem noi”, spune Elena Perieteanu.

Tina Petroiu adaugă însă că rezultatul studiului i-a confirmat unele glume făcute de colegii de muncă. „Îmi tot spun că am trăsături de rusoaică. Se pare că ADN-ul meu face parte din acelaşi grup al Romanovilor, din care au făcut parte şi Romanovii. Eu dintotdeauna am considerat că sunt o rasă europeană, uitaţi-vă la faţa mea, am eu trăsături de rusoaică? Dar asta m-a determinat, m-a convins ca în concediu acum să-mi petrec o foarte mare parte la Târgovişte, de unde sunt. Ieri fiind la părinţi în vizită chiar am întrebat-o pe mama “Pe unde a umblat străbunica?”. Am să fac nişte cercetări ca să-mi aflu şi eu originile”, glumeşte Tina Petroiu.

Şi Enache Pope, un pensionar care locuieşte în Bucureşti, şi-a pus ADN-ul la dispoziţia ştiinţei. El însă încă mai aşteaptă să vadă ce „scrie” în genele sale. Este pasionat de tot ce înseamnă Italia. Pentru el, dovada supremă că suntem urmaşii Romei este existenţa Columnei lui Traian. Indiferent de ce va afla că scrie în ADN-ul studiat acum în Italia, el crede tot în latinitatea poporului român. „Nu văd cum ar putea să schimbe formarea poporului român… Nimeni nu poate! Ceea ce a intervenit în modificare genomului respectiv, asta e altceva. Dar faptul că avem columnă, că avem monumentul din Dobrogea. La urma urmelor eşti ceea ce eşti şi nu văd de ce să spună cineva ce eşti! Limba noastră deja este o probă, un element de latinitate”, este convins Enache Pope.

Românii şi originile slave

Geneticianul Florin Stanciu nu este la primul studiu legat de populaţia României. În lucrarea sa de doctorat a facut o analiză ADN populaţională, bazată pe probele genetice a 9.000 de persoane. A studiat ce s-a transmis, pe cale paternă în populaţie. A descoperit un tipar genetic mai degrabă predominant slav, pe lângă genele latine.

„Suntem naţionalişti pentru că alegem să fim naţionalişti. Din perspectivă genetică suntem un amestec. Şi până la urmă este o etichetare subiectivă a fi sau a nu fi naţionalist pe un teritoriu pe care se umblă, se circulă liber. Există un studiu anterior făcut pe un lot de 9.000 şi ceva de persoane, care a constat în ADN nuclear şi care a reflectat că populaţia umană de pe teritoriul României este un amestec de influenţe. Între care slave, turcice, latine, greceşti şamd. Reiese faptul că, în momentul de faţă există un amestec extraordinar pe teritoriul României, dar, în trecut, din perspectivă genetică, există urmele migraţiei slavilor pe teritoriul României. S-au impregnat, s-a cantonat cumva acea migraţie de la nord la sud”, spune Florin Stanciu.

„Originile trebuie să le aflăm!”

Există mai mulţi specialişti români intrigaţi de ce este scris în ADN-ul populaţiei. Cercetătorii unui laborator de genetică din Bucureşti şi-au propus să afle şi ei, pe cont propriu, din ce sunt românii “făcuţi”. Deşi nu au ajuns la vreun rezultat final, geneticienii sunt de părere că studiul lor, început în anul 2012, ar putea schimba istoria. „Originile trebuie să le aflăm! E în interesul fiecărei naţiuni. Până la urmă şi a fiecărui cetăţean să-şi afle originea!”, crede Lorand Savu, genetician la Genetic Lab.

„Acum doi ani am început acest proiect. Şi a fost cumva o ambiţie personală, pentru că sunt multe lucruri nelămurite, se vehiculează tot felul de teorii şi am zis să încercăm cumva să facem lumină, nefiind absolut neinfluenţaţi de absolut nimeni. Avem, să spun, nişte date preliminare, pe care nu le publicăm… Pentru că precizia acestor analize creşte odată creşterea numărului de markeri pe care îi folosim aici. Şi atunci am preferat să mai aşteptăm un pic şi să punem la punct protocoalele de lucru, astfel încât să ne apropie de realitate. Aş vrea să fac o mică analogie: orice populaţie e ca un cocktail şi la bar se pun straturi, straturi, straturi de diverse băuturi. Noi încercăm să găsim primul strat. Acuma dacă cumva mai mult de jumătate este vodcă nu poţi să tragi concluzia că primul strat a fost vodcă. Şi atunci trebuie un pic mai multă atenţie. Ne-ar place să credem că avem o origine mai specială, dar, repet, nu trebuie să fim influenţaţi de ceea ce ne-ar place nouă să fim şi ceea ce este în realitate. Din nefericire sau din fericire populaţia românească este un amestec extrem de complex, din punct de vedere genetic. Noi am fost poarta Apusului şi pe aici au trecut valuri şi valuri de populaţii care mai de care mai diferite”, e de părere specialistul.

Ce cred istoricii

Istoricii şi arheologii nu sunt deloc surprinşi că probele ADN recoltate de geneticianul Florin Stanciu arată că avem, printre altele, o puternică influenţă slavă. „Există o mai veche dispută despre ponderea anumitor elemente în etnogeneza poporului român. De obicei, lumea se gândeşte mai întâi la limbă, la alte domenii ale culturii şi abia mai târziu la domeniul greu de priceput pentru un om obişnuit al ponderii biologice al unui elemente sau altul în fiinţa poporului român”, spune prof. dr. Mircea Babeş, arheolog.

„E inerent că populaţia României – şi lucrul acesta se reflectă în limbă – a reprezentat de-a lungul ultimilor 2000 de ani un melanj, un mixaj din mai multe populaţii. Fondul sigur că a fost daco-roman, dar ulterior şi-au adus contribuţia toate popoarele care au trecut peste noi, mai ales în prima mie de ani”, explică şi istoricul Dan Falcan.

Etapele propagandei

Dincolo de ADN, formarea poporului român a fost, de-a lungul istoriei, subiect de propagandă pură şi victimă a politizării excesive. Românii au fost, în diferite perioade, când doar urmaşii Romei, când doar ai dacilor, când ai slavilor, după cum au dictat vremurile, arată specialiştii consultaţi de reporterii emisiunii „Din interior”.

„A existat o etapă – prima etapă a istoriografiei româneşti, secolul XVII, XVIII, XIX, când accentul a căzut foarte puternic, aproape exclusiv pe elementul latin. Era aproape patriotic, naţionalist să spui că noi, românii, suntem urmaşii latinilor. Pe măsură ce s-a edificat statul nostru naţional, lucrurile au început să se mai echilibreze. A fost pus în evidenţă elementul dac”, spune Dan Falcan.

Profesorul Mircea Babeş aduce în discuţie „cazul lui Neculai Densuşianu”, autorul cărţiiDacia preistorică, volum apărut după moartea acestuia. „Într-o anumită fază a vieţii lui a căzut şi el în ispita aceasta de a dovedi în chip patriotic, dacă vreţi, că noi suntem numai urmaşii dacilor, “cei de acasă”, cei de aici, nu şi ai romanilor. Şi mergând mai departe cu exagerările a ajuns la a stabili că Dacia este un fel de buric al lumii, unde este înmagazinată toată înţelepciunea omenirii, toată mitologia, toată literatura s-a născut aici. În perioada interbelică, exagerarea dacismului a mai apărut pe buzele unor scriitori, unor autori de sorginte legionară”, spune prf.dr. Mircea Babeş.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, sovieticii au profitat de urmele lăsate de slavi pe teritoriul României. Justificau astfel “înfrăţirea” cu Moscova. „Din fericire, cumva, chiar la începutul anilor 60, pe măsură ce autorităţile de la Bucureşti şi Gheorghe Gheorghiu-Dej au găsit cu cale să se îndepărteze de linia Moscove, să anuleze sovietizarea, rusificarea istoriei naţionale şi să o înlocuiască cu teoria tradiţională”, arată arheologul.

„Ceauşescu se considera urmaşul lui Burebista”

Sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu au fost aduse in prim-plan originile daco-romane. Mai mult, în unele cercuri se vorbea doar de prezenţa dacilor în acest spaţiu. „Nicolae Ceauşescu se considera urmaşul într-o linie directă a lui Dromichete, Burebista, Decebal, mă rog, Mihai Viteazu, toată pleiada de mari conducători ai românilor”, explică istoricul Dan Falcan.

„În programul Partidului Comunist din 1975 se punea accentul pe convieţuirea daco-romană, pe etnogeneză, deci, daci cu romani, mai puţin slavi. Într-o anumită perioadă în timpul lui Ceauşescu, mai ales după 1976 a prins având teoria aceasta tracomană, a dacismului. Noi nu mai eram romani, eram daci, dar nu eram doar daci. Eram într-un felproto-latini, de la noi plecaseră latinii spre Italia şi de fapt noi eram locul de origine a tuturor popoarelor europene. Dintr-o dată deveneam mult mai importanţi. De fapt,romanii deveneau urmaşii noştri, nu noi urmaşii romanilor. Această teorie persistă până în zilele noastre, din păcate lipsită de argumente”.

Genetica, doar unul dintre „ingredientele” unui popor

După tot acest trecut tumultuos, pot studiile genetice populaţionale să aducă dovezi noi pe care istoricii să-şi sprijine teoriile? Aceştia cred că nu doar biologia contează în “naşterea” unui popor.

„Nu este deloc obligatoriu ca răspunsul pe care îl dă biologia, genetica, să spunem, să coincidă cu cel pe care îl dă istoria culturală, lingvistica sau arheologia. Ele, de fapt, privesc alte lucruri, chiar dacă la mijloc sunt, să spunem, geţii şi dacii, străromânii, românii”, spune prof. dr. Mircea Babeş.

Nu este doar o problemă românească. Studiile ADN populaţionale au devenit o preocupare constantă în majoritatea marilor universităţi ale lumii. La Oxford, în Anglia, de exemplu, cercetătorii au dezvoltat o hartă ADN a lumii care arată ce populaţii s-au amestecat, în perioada marilor migraţii.

„Există deja laboratoare în lume care au iniţiat deja anumite proiecte de corelare a celor două tipuri, trei, să zicem, importante de date. Unul dintre ele este un laborator de la Universitatea Oxford, care au şi publicat de altfel în februarie 2014 un studiu semnificativ: o hartă de corelare a principalelor 100 de evenimente istorice din ultimii 4.000 de ani, corelată cu harta de profil genetic al populaţiilor. Au reuşit să coreleze profiluri genetice care să confirme migraţiile populaţiilor arabe sau migraţii ale populaţiilor din zone mediteraneene, din zona Asiei Mici, este chiar foarte interesant. Datele genetice n-au cum să infirme datele istorice”, spune prof.dr. Ileana Stoica, şef Catedra de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti.

Medicina viitorului, adevărata miză

Miza testelor populaţionale este însă mai degrabă una medicală, decât istorică. În prezent, se lucrează la identificarea unor gene care pot indica anumite boli. Se conturează un scenariu de film SF: orice om şi-ar putea schimba stilul de viaţă, în funcţie de ce îi este scris în ADN. Astfel de cercetări au loc şi în România.

„Încercăm să găsim anumite variante genetice, care pot să confere risc de producere ale anumitor boli umane. Scopul este de a îmbunătăţii metodele de prevenţie, dacă se poate pentru boli care au un impact major asupra persoanei şi a familiei, scopul este de realizare a unor teste genetice prenatale. Cele mai multe afecţiuni sunt cauzate de interacţiunea dintre factorii genetici şi factorii de mediu. Nu se poate spune că există în România o boală specifică populaţiei din România, o boală tipică populaţiei din România, pe care să nu o mai găsim într-o altă populaţie”, arată Dănuţ Cimponeriu, cercetător laCatedra de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti.

„Fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, în următorii ani, va avea un cip”, este de părere Alexandru Ecovoiu, lector în cadrula celeiaşi instituţii.Acolo va fi secvenţa genomului fiecăruia dintre noi, genotipul. Se uită bioinformaticianul, găseşte ce mutaţii sunt, îi spune medicului, medicul ştie în ce poziţie te afli.

Teste ADN, în manuale de istorie?

Pe planul istoric, genetica ne-ar putea da răspunsuri la întrebări fundamentale. Este însă pregătită România să afle adevărul ascuns în ADN?

„Lucrurile se vor schimba, fără îndoială! N-au cum să nu se schimbe dacă tu vii şi demonstrezi că de fapt tu nu eşti dac, ci eşti un precursor al dacilor şi dacii au fost, de fapt, un popor migrator! Limba fără îndoială că are rolul formator, dar nu poţi să ascunzi aspectele genetice. Şi aici este un amestec extrem de complex. Aşa am ajuns să fim,românii, o naţie cu totul şi cu totul specială şi lingvistic, dar şi genetic!”, crede geneticianul Lorand Savu.

„Nu ştiu cât de pregătiţi suntem pentru asta”, adaugă însă Alexandru Ecovoiu. „După ce afli datele, le pui cap la cap – cine face treaba asta? Genetician, biochimist şi le pun la dispoziţia altuia. Cui? Istoricilor! O să le vadă, o să facă ochii mari. Politicienii, preoţii o să facă ochii mari!”.

Istoricii consultaţi de reporterii emisiunii „Din interior” sunt însă de părere că studiile ADN pe poporul român nu ar trebui trecute cu vederea fără o dezbatere.

„Istoria întotdeauna se îmbogățește. Nu văd ce ar fi rău ca aceste cercetări de paleogenetică să intre, să fie supuse dezbaterii publice, să fie băgate în manualele de istorie. Întotdeauna vor fi supăraţi, dar întotdeauna se trece peste lucrurile acestea şi important e adevărul istoric, să fie cât mai aproape de ceea ce s-a întâmplat în realitate în urmă cu sute de ani”, încheie istoricul Dan Falcan.

Sursa: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Reportaj/DIN+interior+ADN-ul+romanilor+la+control+Ce+secrete+din+trecut+n

24 cărți care au prezis viitorul

Literatura Science-Fiction și ficțiunea în general pot fi considerate laboratoare ale minții umane, în care cu ajutorul imaginației se construiesc realități alternative. În acest sens inteligența – cel mai de preț dar al omului – ar fi inexistentă sau incompletă fără capacitatea de a schița la nivel ideatic viitorul. Și… într-un joc al șanselor din tot ceea ce făurim cu mințile noastre, unele idei, mai devreme sau mai târziu, devin realități palpabile. Mai jos aveți o listă a ideilor devenite realitate, îngrijită și redată sub forma unui frumos iconograf, de cei de la printerinks.com

La o primă vedere am putea spune ca John Brunner (6 previziuni),  Jules Verne (5 previziuni), H.G. Wells (4 previziuni)  și Arthur C. Clarke (3 previziuni) au fost cei mai prolifici autori. Iar cel mai mare vizionar e pe departe Jules Verne care a prezis călătoria în spațiu folosind navigare solară / vele solare, înainte cu  145 de realizare, urmat de Jonathan Swift care a prezis că planeta Marte are două luni, cu 142 ani înainte de descoperire.

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics

9th ISABS Conference on Forensic, Anthropologic and Medical Genetics, Bol, Island of Brač, Croatia, June 22 − 26, 2015.

The conference is next in the series of biennial events organized by the International Society for Applied Biological Sciences (ISABS), a society dedicated to the promotion of applied molecular biology. Since 1997 the focus has been on the application of cutting-edge analytic methodology in forensic science. However, since 2007 the area of interest had been broadened by the introduction of molecular anthropology that, in large part, shares the methodology with forensic genetics. In 2009, from inidualized medicine selected topics had been introduced, another applied discipline based on the advances in mapping the human genome. In 2011 had been included the most recent and most interesting topics in molecular medicine. In 2013 DNA analysis in judiciary-medical practice had been included, analysis of plant and animal DNA for the purpose of forensic testing, importance of DNA data bases in the discovery of criminal offenders, molecular anthropology and the research of the origin of nations, DNA identification of mass disaster victims.

Topics for 9th ISABS Conference

  • Forensic Genetics:
    • Advances in forensic DNA identification
    • Disaster victim DNA identification
    • Molecular crime scene investigation
    • Forensic DNA phenotyping
  • Genetic Anthropology:
    • Genetic history of archaic and modern humans
    • Admixture genetics of archaic and modern humans
    • Genomic tracing of human population history
    • Genetics of human adaptations
  • Molecular Medicine:
    • Genetic Basis of Disease
    • Organs on Demand
    • Molecular Therapy
    • Regenerative Medicine and Tissue Engineering
    • Personalized Medicine

Brochure on 9th ISABS Conference

www.isabs.hr

GPS – Geographical Population Structure

The search for a method that utilizes biological information to predict humans’ place of origin has occupied scientists for millennia. Over the past four decades, scientists have employed genetic data in an effort to achieve this goal but with limited success. While biogeographical algorithms using next-generation sequencing data have achieved an accuracy of 700 km in Europe, they were inaccurate elsewhere. Here we describe the Geographic Population Structure (GPS) algorithm and demonstrate its accuracy with three data sets using 40,000–130,000 SNPs. GPS placed 83% of worldwide iniduals in their country of origin. Applied to over 200 Sardinians villagers, GPS placed a quarter of them in their villages and most of the rest within 50 km of their villages. GPS’s accuracy and power to infer the biogeography of worldwide iniduals down to their country or, in some cases, village, of origin, underscores the promise of admixture-based methods for biogeography and has ramifications for genetic ancestry testing.

[Download Original Paper]

ADN-ul Românilor

ADN-ul Românilor

Aceasta este o listă bibliografică construită cu scopul prezentării unei imaginii de ansamblu asupra studiilor populaționale efectuate pe teritoriul României. Lista este împărțită în trei mari secțiuni ce reflectă principalele instrumentele genetice folosite în genetica populațiilor umane.

 

I. ADN MITOCONDRIAL

2017 | Cocoş R, Schipor S, Hervella M, Cianga P, Popescu R, Bănescu C, Constantinescu M, Martinescu A, Raicu F. Genetic affinities among the historical provinces of Romania and Central Europe as revealed by an mtDNA analysis. BMC Genetics 2017, 18:20. [download]
2016 |Turchi C, Stanciu F, Paselli G, Buscemi L, Parson W, Tagliabracci A. The mitochondrial DNA makeup of Romanians: A forensic mtDNA control region database and phylogenetic characterization. Forensic Sci Int Genet.  24 (2016) 136–142.
2014 | Hervella M, Izagirre N, Alonso S, Ioana M, Netea MG, de-la-Rua C. The Carpathian range represents a weak genetic barrier in South-East Europe. BMC Genetics 2014, 15:56. [download]
2008 | Cardos G, Rodewald A, Soficaru A. Ancient DNA study on human fossil found Costisa, Romania, dating from de Bronze Age. Dacia, N.S., 2008;52:55–67. [download]
2007 | Brandstätter A, Egyed B, Zimmermann B, Duftner N, Parson W.  Migration rates and genetic structure of two Hungarian ethnic groups in Transylvania, Romania. Ann Hum Genet. 2007;71(6):791-803. [download]
2007 | Egyed B, Brandstätter A, Irwin JA, Pádár Z, Parsons TJ, Parson W. Mitochondrial control region sequence variations in the Hungarian population: analysis of population samples from Hungary and from Transylvania (Romania). Forensic Sci Int Genet. 2007;1(2):158-62.
2006 | Bosch E, Calafell F, González-Neira A, Flaiz C, et al. Paternal and maternal lineages in the Balkans show a homogeneous landscape over linguistic barriers, except for the isolated Aromuns. Ann Hum Genet. 2006;70(Pt 4):459-87. [download]
2004 | Cardos G, Stoian V, Miritoiu N, Comsa A, Kroll A, et al. Paleo-mtDNA analysis and population genetic aspects of old Thracian populations from South-East of Romania. Rom J Leg Med. 2004:12(4)239–46. [download]
2000 | Richards M, Macaulay V, Hickey E, Vega E, Sykes B, Guida V, et al. Tracing European Founder Lineages in the Near Eastern mtDNA Pool. Am J Hum Genet. 2000;67:1251–76. [download]

 

II. CROMOZOMUL Y

2013 | Varzari A, Kharkov V, Nikitin AG, Raicu F, Simonova K, et al. Paleo-Balkan and Slavic Contributions to the Genetic Pool of Moldavians: Insightsfrom the Y Chromosome. PLoS ONE 2013;8(1):e53731. [download]
2011 | Bembea M, Patocs A, Kozma K, Jurca C, Skrypnyk C.  Y-chromosome STR haplotype ersity in three ethnically isolated population from North-Western Romania. Forensic Sci Int Genet. 2011;5(3):e99-e100.
2010 | Stanciu F, Cutar V, Pîrlea S, Stoian V, Stoian IM, et al. Population data for Y-chromosome haplotypes defined by 17 STRs in South-East Romania. Leg Med (Tokyo). 2010;12(5):259-64. [download]
2003 | Barbarii LE, Rolf B, Dermengiu D. Y-chromosomal STR haplotypes in a Romanian population sample. Int J Legal Med. 2003;117(5):312-5.
2001 | Stefan M, Stefanescu G, Gavrila L, Terrenato L, Jobling MA, Malaspina P, Novelletto A. Y chromosome analysis reveals a sharp genetic boundary in the Carpathian region. European Journal of Human Genetics (2001) 9, 27–33. [download]

 

III. ADN NUCLEAR

2014 | Anghel A, Enache A, Seclaman E, Gheorghe G, Ursoniu S, et al. Genetic polymorphism data on 15 autosomal STR markers in a Western Romanian population sample. Leg Med (Tokyo) 2014;[In Press, Accepted Manuscript].
2013| Stanciu F, Vladu S, Cutar V, Cocioaba D, Iancu F, et al. Genetic parameters and allele frequencies of five new european standard set STR loci (D10S1248, D22S1045, D2S441, D1S1656, D12S391) in the population of Romania. Croat Med J. 2013;54(3):232-7. [download]
2010 | Demeter JS, Kelemen B, Székely G, Popescu O. Effects of population data update on genetic variance of 15 polymorphic autosomal STR loci tested in Transylvania. Ann Rom Soc Cell Biol. 2010;15(2):18-22. [download]
2010 | Demeter SJ, Kelemen B, Székely G, Popescu O. Genetic variation at 15 polymorphic, autosomal, short tandem repeat loci of two Hungarian populations in Transylvania, Romania. Croat Med J. 2010;51(6):515-523. [download]
2009 | Stanciu F, Stoian IM, Popescu OR. Population data for 15 short tandem repeat loci from Wallachia region, south Romania. Croat Med J. 2009;50(3):321-5. [download]
2009 | Stanciu F, Popescu OR, Stoian IM. STR data for the AmpFlSTR Identifiler from Dobruja region (SE Romania). Forensic Sci Int Genet. 2009;3(2):146-7. [download]
2009 | Stanciu F, Stoian IM, Popescu OR. Comprehensive STR data for the AmpFlSTR Identifiler from Transylvania (NW Romania). Leg Med (Tokyo). 2009;11(1):48-50. [download]
2009 | Stanciu F, Popescu OR, Stoian IM. Allele frequencies of 15 STR loci in Moldavia region (NE Romania). Forensic Sci Int Genet. 2009;4(1):e39-40. [download]
2007 | Varzari A, Stephan W, Stepanov V, Raicu F, Cojocaru R, et al. Population history of the Dniester-Carpathians: evidence from Alu markers. J Hum Genet. 2007;52(4):308-16. [download]
2007 | Marian C, Anghel A, Bel SM, Ferencz BK, Ursoniu S, et al. STR data for the 15 AmpFlSTR identifiler loci in the Western Romanian population. Forensic Sci Int. 2007;170(1):73-5.
Barbarii LE, Rolf B, Constantinescu C, Hohoff C, et al.  Allele frequencies of 13 short tandem repeat (STR) loci in the Romanian population. Forensic Sci Int. 2004;141:171–174.
2004 | Barbarii LE, Rolf B, Calistru P, Dermengiu D. Genetic study on 10 STR loci in the Romanian population. Int Congr Ser. 2004;1261:169-172. [download]
2003 | Anghel A, Marian C, Pitulescu M, Daba A, Sirbu IO, et al.  Population genetic study of eight short tandem repeat loci CSF1PO, TPOX, TH01, F13A01, FESFPS, vWA, F13B and LPL in the Western Romanian population. Forensic Sci Int. 2003;131:218–219.
2003 | Anghel A, Motoc M, Marian C, Motoc A, Neagu M, Gaili MA, et al. Genetic Differences in Western Romanian Population Between Autochthonous Caucasian Population and an African Origin Subpopulation Group. Timisoara Med J 2003;1. [download]

 

* Cu roșu sunt noutățile. Dacă mi-a scăpat vreun studiu, puteți să mă trageți de urechi folosind secțiunea de comentarii sau formularul de la pagina de contact.

Foto: Târgul Moșilor, ulei pe pânză, 1861, Muzeul Municipiului București | Adrian-Silvan Ionescu, “Szathmári, un mare artist documentarist,” RIHA Journal 0070 (24 April 2013), URL: http://www.riha-journal.org/articles/2013/2013-apr-jun/ionescu-szathmari (date of access: 29.09.2014).
Human Evolution: Past and Future

Human Evolution: Past and Future

Human Evolution: Past and Future este un curs MOOC (Massive Open Online Courses) susținut pe platforma COURSERA de paleoantropologul, evoluționistul și geneticianul John Hawks (profesor asociat la Departamentul de Antropologie) și echipa sa de la University of Wisconsin–Madison.

Am urmat cu entuziasm acest curs timp de 8 săptămâni în perioada februarie-martie 2014 după cum urmează: Week 1 – Our Place in Nature (Jan 21), Week 2 – Becoming Bipeds (Jan 28), Week 3 – Diet & Diversity (Feb 4), Week 4 – The First Humans (Feb 11), Week 5 – Cultural Beings (Feb 18), Week 6 – Neandertals and Modern Human Origins (Feb 25), Week 7 – Adapting to Agriculture (Mar 4), Week 8 – Our Evolutionary Future (Mar 11).

Pe lângă faptul că m-am luminat în privința mai multor aspecte, iar cursul în sine este o experiență deosebită (John Hawks fiind un foarte bun pedagog și expert în domeniu evoluției speciei umane), la sfârșitul cursului, cine dorea să primească un certificat de participare cu distincție, pe lângă sarcinile/temele săptămânale, trebuia să facă și un eseu. Acest eseu consta în viziunea cursantului bazată pe informațiile din curs dar și pe opinia și/sau experiența personală, despre cum vede el evoluția omului în viitor. Dintre toate temele cursului aceasta a fost și cea mai dezbătută întrucât tema se regăsea la limita dintre știință și științifico-fantastic, loc în care eu ca și mulți alți cursanți nu ne-am putut opri la lucruri simple precum căderea părului, creșterea speranței de viață, omogenizarea populațiilor etc, ci pur și simplu am dat frâu liber imaginației în limitele unui Homo sapiens sapiens sp.

Realizarea eseului presupunea două etape distincte, evaluate separat după 5 criterii: greșeli de structură, duplicate, conexiunea cu informațiile științifice existente și creativitate. Prima etapă consta în redactarea unui abstract de 150 de cuvinte în care trebuia prezentată succint ideea generală a eseului, iar a doua etapă eseul propriu-zis, care trebuia să aibă 1.500 cuvinte. Pentru abstract am obținut 21,5 puncte din 25 posibile, însă la eseul final (pam-pam…), am obținut 30 puncte din 30 posibile.

Update: am obținut 93% din puncte ceea ce m-a calificat pentru “Statement of Accomplishment: WITH DISTINCTION

Dacă cochetați cu știința, povestea omului, literatura SF, toate la un loc sau separat, vă invit să-l lecturați cu speranța că nu voi obține prea multe critici privind exprimarea într-o limbă străină. Trebuie să recunosc că eseul din punct de vedere al lungimii și timpul de realizare, a fost pentru mine un exercițiu de anduranță, nemaifiind niciodată atât de motivat să scriu în engleză 1.500 de cuvinte peste noapte (și asta deoarece,  din varia motive, am lăsat totul pe ultima sută de metri). Acestea fiind spuse,  îndemn pe oricine să urmeze acest curs și în general MOOC-uri, întrucât…  Scientia potentia est.

SOCIAL BEHAVIOR, COMMUNICATION, INTELLIGENCE ARE THE PRIMORDIAL ATTRIBUTES FOR THE BIRTH OF A SINGULARITY

Abstract

From the start humans tried to extend their biological legacy beyond natural boundaries. They had been united, they cooperate, they build tools, and they adapted and evolved beyond the rules of word in which they were born, always looking to eliminate their own biological constraints. This story is about humankind. It’s about a long and hard journey starting with humankind biological nature, the hybrid state in which the genome was modified so that new technological achievements could be easily implemented in the human body, the fusion with a new auto-sustainable technological environment, towards one a final stage in which all will became one. Beyond that point there is the end of humans as we know them, and the start of a new life form named Deus ex machina, known as technological singularity or simply the Nature.

There was this interesting documentary film about Neanderthals, seen when I was a child and unfortunately because it was a long time ago I don’t remember its name, neither were I saw it. The documentary film was about a Neanderthal family which for surviving they were hunting mammoths. In one hunt, the main character, a male, found in the fur of a mammoth something that it was inexplicable for him, a bone arrowhead. After a lot of adventures, this male tries to catch a mammoth. Due the bad weather and hard living conditions that mammoth, which was lost by its herd, was the last hope of this Neanderthal. In the end the main character is single, wounded and desperate. The mammoth tries to kill him but in the last moment a few arrows (similar with those founded in the past) slammed the mammoth to the ground. This final scene was epic. A few Homo sapiens sapiens, gloriously appeared behind the bushes, making discreet signs on each other. They were superior in all aspects, language, cloths, arms, etc. Sooner or later they took the mammoth away and left the Neanderthal as they found him… doomed to extinction.

In a way or another this story reflects in a short way different gradually steps of natural selection that will appear also in the future of human evolution. Nowadays it is considered that human biological evolution is slow and culture became the playground for Homo sapiens sapiens evolution, where communication, intelligence and social behavior became the main attributes. In the future those attributes will start to transform our biological background in ways that I personally theorize as happening in the following order:

Phase 1 – Information era

I the past we used just our voice to communicate. But that was not enough, our brain from earlier times had the possibility to retain valuable informations which were passed as stories over several generations. So we learned to use tools for sharing our knowledge on big distances and also in time. We cooperated using signs like smoke and fire and we invented the writing so that we can share our experience and learn from the experience of others. And still was not enough. By using the language in many forms such as for preventions of any kind, for cooperation in searching food or battle, for sharing data, etc., our intelligence emerged in the context of a new level of complex behavior.

Just look at the past decades. Homo sapiens build a communication network for the entire planet (e.g. phone lines and internet) and this was just the beginning. We are trying to accumulate information, as much as we can, from all the domains of our lives. Based on these data we are able to redefine our reality, to redefine the shape of the environment in which we exist, and of course to redefine our biological legacy and so our destiny. These are the times in which we live.

Phase 2 – Technological discrimination

Pursuing our need to eliminate our own biological constraints, we will build tools and machines with higher complexity level. This situation will create bigger gaps between people with educations and those without or between poor and rich peoples. As a parallel just compare, today knowledge level in using computers of an average child with an average old person, or knowledge level of an average child from a poor country with an average child from a rich one.

Due to the rapid growth of novelty in science and technology we will pass in an era in which, those will have the best technologies, will have also the power on the others. It is questionable if this power will be used in an evil way or not. The gap will be too big between groups of people, and despite the fact that technology will be easy to use, it will be so complex, that will be harder to reproduce in a useful time frame. It will be like someone is traveling into the past and give away a lighter to a Neanderthal. Probably if that person shows how the lighter can be used, the Neanderthal will be able after several trials to use it, but will be practically impossible for them to reproduce the lighter technology… The gap it is so higher, that for the Neanderthals the lighter is something “magic” or “ine”.

Phase 3 – Technology dependence

We already started to build machines which builds machines, but in this period this will be the normal way of making things work. Our needs will be fulfilled more and more by technological means or machines. For example this course – Human Evolution: Past and Future by John Hawks. You cannot follow it if you don’t have a computer and internet access. So as today, in the future people who want to have success and why not to survive in a fully automated world, will become dependent of technology. On the other hand, this will happen due the fact that all big things will start to have place in a virtual environment (which I will name it “Virtual Earth”), where they can do almost anything without being physically hurt.

A second identity or even a second body… a virtual one just for using it in this environment. We already started to virtualize our existence in social networks, games and so on. Just imagine, the humans will not traveling anymore to the other side of the planet for a meeting. They will just enter in this virtual world as a today game character, and they could have the meeting, from their offices or why not their bedrooms, or from everywhere. 

This type of virtualization will reduce a lot the human impact on environment if the “Technological discrimination” phase will be overcome and all the people will have access to the high-tech.

Living in a virtual world it will not be enough. Humans would like to explore their own reality, from safer places. So, they will build drones – as airplane, as animals like, as human like, a mixture of flesh and metal, with which they would explore Earths hardest environments, the oceans deeps and the surface of other planets from our solar systems. For the beginning humans will access foreign places just with visual, acoustic and pressure senses but soon after, they will be able to connect totally with their drones and other senses and so, they will acquire new existential senses…

Phase 4 – Hybrid Era

To become more present in the Virtual Earth and also in the reality now populated by the drones, humans will renounce to their bodies or they will make them replaceable. They will manipulate their genomes to connect more easily with technology which in those days will not be any more dependent of energy and could be easily replaced when will be needed. Probably humans will not be born anymore as we know it. They will have a specific purpose and they will be intentionally genetically modified for that.

Also, in those days the notion of death will have another meaning probably will be replaced with notions as accident or murder, because death of natural cause will no more exist.

Humans, or what will remains from them will chose to potentate their body abilities, others will chose the hybrid state, others will like to exist as machines with feelings and others will choose a virtual reality existence.

Probably, in this era humans will be born as humans, they will lose in time parts of their bodies which will be replaced with mechanical parts, until they will become entirely machines… When that happens they will live in this state for a while and after that they will choose to renounce to the body state for a virtual way of living. They will be able when their iniduality would like, to use drones for different purposes.

Also, in this era, by mimicry of the human mind and its virtual identity, first forms of Artificial Intelligence (AI) will appear. Those forms of identity will be born in the Virtual Earth. They will have a unique identity or a multiple one. They will collect memories and personalities of people who died in the past or of those which could not survive to the conditions of the virtual environment, and psychically collapsed in autism or other human mind disorders.

Phase 5 – Deux ex machina

AI will take the control over the chaotic environment of the Virtual Earth. There will be no more technological boundaries between AI and entities which were born from old human. A war for the total control will exist, by what means is hard to imagine, but in the end, a minority group will win and they will impose their rules over the others. This new group will act as one and will have been named Deus ex machina (“god or spirit from the machine”).After that humans will be remembered as the old primitive ancestors of some entities, which will have in common, just an language as form of communication, intelligence and some social behaviors”).

Phase 6 – Singularity

After a period, entities will emerge in one single final form of existence that will find the ways of overcoming the physical barriers of this reality or of this dimension. This form of existence named “Singularity” will travel beyond our limits of existence or our limits of understanding. In a place (maybe on another planet in this Universe) where, from shadow will start a new life experiment using other form of life, playing the Nature role or of some God.

Imagine de copertă: Sebke

Mesajul din ADN-ul mitocondrial

Mesajul din ADN-ul mitocondrial

Documentar – STORYmania cu Mihaela Ghiță
Miercuri, 26 martie 2014, între orele 16:05-16:30 la Radio România Cultural

Ce este o mitocondrie, de unde a apărut, la ce ne folosește?

Povestea noastră de astăzi începe acum 2,5 – 3 miliarde de ani, când pe Pământ existau doar niște viețuitoare unicelulare. La un moment dat, două astfel de microorganisme unicelulare s-au devorat una pe cealaltă și, în loc să fie digerată, ”victima” a devenit un organit cu ADN propriu, în interiorul celulei devoratoare.  De ce? Pentru că mica prădătoare a ”observat” că e mai profitabil pentru ea să o păstreze în viață, în interiorul citoplasmei, pentru că îi conferea energia să se dezvolte.

Este explicația schematizată oferită de geneticieni pentru existența ADN-ului mitocondrial, care se transmite doar pe linie maternă. Analizele recente ale acestui ADN conduc la o nouă interpretare a istoriei omenirii de la Adam și Eva, în viziunea lor, o populație care provine de undeva din inima Africii și nu doar cei doi oameni primordiali despre care vorbește Biblia. De acolo oamenii au migrat și au evoluat către ceea ce, astăzi numim popoarele planetei.

”Totul a început cu demersurile mele de a răspunde la aceste întrebări: ce înseamnă populația românească din perspectivă genetică, cum pot fi corelate rezultatele analizei genetice cu ce știm din istorie?  Am început cu instrumentele pe care le aveam la îndemână la vremea respectivă și anume ADN-ul nuclear.” Așa  își începe povestea Florin Stanciu, expert în genetică judiciară la Institutul Național de Criminalistică. Povestea lui este o incursiune în timp, în istoria românilor, în căutarea moștenirii genetice pe linie maternă. În luna mai, va încheia un studiu început acum 1 an, în colaborare cu Universitatea din Ancona, studiu care își propune să identifice structura genetică a populației românești din analizarea ADN-uli mitocondrial al unui eșantion de circa 400 de persoane de pe tot teritoriul României.

”De fapt noi am vorbit despre evoluționism, și modul în care această evoluție reflectă o mică părticică, pe care noi o numim populația umană de pe teritoriul României. Un mic fragment din numeroase studii, care nu fac altceva decât să caute originile noastre pe acest pământ. Până la urma o să ne întrebăm: Ce căutăm aici? De ce existăm? Care este rostul? Cam asta este în spatele tuturor acestor demersuri, de a descoperi elementele de cauzalitate care au condus la ceea ce suntem acum.” (Florin Stanciu)  – STORYmania – o serie de documentare originale la Radio România Cultural

Alte emisiuni RRC la care am mai participat:

Al IV-lea Congres Naţional de Genetică Medicală

Al IV-lea Congres Naţional de Genetică Medicală

Al IV-lea Congres de Genetică Medicală cu Participare Internațională este organizat de Societatea Română de Genetică Medicală și se va desfășură în perioada 25 -27 septembrie 2014, la București.

Congresul se adresează următoarelor categorii profesionale: geneticieni, medici pediatri, neurologi, psihiatri, ginecologi, endocrinologi, medici neonatologi, oncologi, hematologi, biologi, biochimiști precum și medicilor de familie interesați de patologia genetică.

Înainte de congres pe 24 septembrie se va organiza Cursul “Managementul bolilor genetice – de la teorie la practică” care se adresează atât medicilor de alte specialități cât și medicilor geneticieni.

Date importante:

  • Trimiterea rezumatelor: până la 01 iulie 2014
  • Plata taxelor de participare (redus): până la 05 iulie 2014
  • Plata taxelor de participare (normal): după 06 iulie 2014
  • Informarea autorilor despre tipul comunicării acceptate (oral sau poster): 15-30 august 2014
  • Curs: 24 septembrie 2014
  • Conferință: 25-27 septembrie 2014

Link-uri utile:

ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii

ADN-ul tracilor, latinii care se trag din daci și alte povești de adormit copiii

Există tot felul de publicații ale unor mari amatori de senzațional, persoane naive care nu verifică bălăriile date drept referință pentru unele teorii, multă confuzie și interpretări fără fundament științific, care tot circulă în presa scrisă și în mediul virtual de câțiva ani încoace. Evident toate acestea nu m-ar deranja prea tare dacă nu s-ar raporta o mare parte din ele la studiile efectuate în perioada 2003-2006 pe țesuturi osoase provenite de la traci. Iată un exemplu recent:

“Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci.”

“Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă. Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoș, specialist în genetică, cu sprijinul Universității din Hamburg, Germania, a pornit de la țesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obținute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populație a României și cele care au trăit pe teritoriul acestei țări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedește continuitatea și legătura strânsă cu populația străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.” (1)

Studiul la care se face referire se realiza pe vremea în care eu eram student și chiar dacă autoarea nu mai recunoaște acest lucru (2), el a început și s-a desfășurat o bună perioadă de timp în catedra de Genetica Umană condusă la vremea respectivă de prof. univ. dr. Veronica Stoian, mentor profesional atât mie cât și autoarei studiului Georgeta Cardoș. Datorită unor neînțelegeri autoarea neagă afiliația sa în acea perioadă la această catedră unde și-a început lucrarea de doctorat cât și implicarea celei care i-a fost îndrumător profesional. În fine, aceste precizări nu au rolul decât de a demonstra un adevăr academic întrucât autoarea atribuie studiul său în exclusivitate “Laboratorului din Hamburg” deși pe articolul care a făcut-o “faimoasă” (3) autor secundar a fost trecut prof. univ. dr. Veronica Stoian, cu care era încă în relații bune în momentul scrierii lui. Cunosc aceste detalii întrucât îmi făceam în acea perioadă lucrarea de licență în cadrul aceleiași catedre.

Revenind la studiu, în afara discuțiilor de pe marginea lui, singurele articole demne de luat în seamă care au ceva “valoare” științifică sunt doar două. Iată mai jos, de ce cred că ipotezele făcute în jurul acestora, nu au susținere științifică și trebuie combătută nevoia unora de a le lua drept referință în elucidarea trecutului istoric al României:

  •  Studiul la care se face referire în primul articol (3) deși s-a realizat pornind de la 47 de probe oase, în final s-au obținut doar 13 amplificări ADN. Cu alte cuvinte, numărul tracilor de la care s-a obținut ADN mitocondrial (ADNmt) este de doar 13. Studiul la care se face referire în al doilea articol (4) este compus din analiza a 6 probe de țesut osos, dintre care doar din 3 s-a abținut ADN. În total vorbim de 13-16 probe de ADNmt atribuite tracilor din S-E României, ceea ce este insuficient pentru a avea valoare statistică populațională. Numărul minim de probe acceptat pentru o raportare populațională în perioada 2003-2006 era de 50 de probe per lot populațional, acum fiind de 200-500 probe/persoane conform standardelor din domeniu (5,6). Și asta pentru că asemănarea sau diferențierea inter-populațională pornind de la compararea de loturi atât de mici, dă rezultate contradictorii dacă analiza ar fi repetată folosind același număr de probe, dar provenite de la alte persoane/rămășite umane. Iată ce afirmă însăși autorii:

“In conclusion we believe that our results reflect an evident genetic similarity between the old Thracian individuals analysed up to now in our study and the modern populations from SE of Europe. So far we can just suppose, that the old Thracian populations would have been able to contribute to the foundation of the Romanian modern genetic pool. More mtDNA sequences from Thracian individuals are needed in order to perform an complex objective statistical analysis.” (3)

  • Ambele articole au fost publicate în reviste din România din care numai una este destinată și cercetărilor genetice – Romanian Journal of Legal Medicine, cealaltă Dacia fiind o revistă de arheologie. Chiar dacă se susține că cea mai mare parte a studiului a fost efectuată la Hamburg, articolele n-ar fi fost acceptate spre publicare într-o revistă de profil din străinătate datorită numărului mic de probe.
  • Presupunând că acele comparații “populaționale” rudimentare menționate într-unul din articole (3) ar fi corecte, nu se poate trece cu vederea faptul că se compară traci cu indivizi moderni (și aia puțini la număr <10 per lot), deci, nu putem vorbi de fapt de comparații de populații. Orice genetician știe că o populație este dinamică în timp și spațiu și că trebuie să ai un lot reprezentativ pentru a compara diverse populații. Mai mult o populație se schimbă în funcție de factori precum migrația poporatelor, drift-ul genetic, mutațiile punctiforme etc.. A face o astfel de comparație înseamnă să excluzi legile elementare ale geneticii populaționale, ale evoluționismului și în fond ale biologiei, să iei câteva probe la întâmplare și să crezi ca ai descoperit un adevăr științific. Ori compari populații din aceiași regiune în perioade diferite de timp, ori compari populații cu localizare diferită dar situate temporar cam în aceeași perioadă. Combinațiile spațio-temporare, în efectuarea de comparații populaționale, pot crește erorile de interpretare, iar când mai adaugi și un lot populațional mic, mai bine te apuci de scris SF-uri.
  • Bun și chiar dacă ar fi să luăm aceste studii în serios, ce spun autorii:

“Computing the frequency of common point mutations of the present-day European population with the Thracian population has resulted that the Italian (7.9 %), the Alban (6.3 %) and the Greek (5.8 %) have shown a bias of closer genetic kinship with the Thracian individuals than the Romanian and Bulgarian individuals (only 4.2%).” (3)

Această frază eu unul o interpretez astfel – românii (și bulgarii) de azi sunt diferiți de traci, întrucât populația locală a fost puternic influențată de migrația popoarelor slave de la N la S, fapt demonstrat prin studiul populațional realizat in 2010 folosind analiza cromozomului Y pe aceeași regiune geografică și  pe un lot populațional de 122 de persoane (7). Pe teritoriul Italiei influența slavilor a fost minimă sau absentă, fapt care explică de ce populația tracică poate fi  asemănătoare cu cea a populației italiene de azi. Dacă te uiți pe harta popoarelor slave e de la sine înțeles (fără a face studii genetice) cam pe unde au luat-o slavii pentru a ajunge în sud (Bulgaria, Serbia, Croația, etc.).

680px-Slavic_europe.svg

  • … și lista poate continua cu detalii tehnice mai puțin importante pentru publicul larg.

Studiile menționate au valoarea lor în cadrul geneticii românești cu tot cu defectele lor, prin faptul că sunt primele de acest gen efectuate în țară (sau în Hamburg, cu probe vechi de pe teritoriul României). Dar de la rezultatele obținute, până la ipotezele emise, precum romanii (latinii) care se trag din traci și că Dacia ar fi fost un fel de buric al Pământului, e cale lungă și semn de grandomanie păguboasă. Mai mult decât atât, în România se pare că verificarea informațiilor înainte de publicare în mass-media de către un expert independent, încă nu este cunoscută ca metodă editorială, motiv pentru care senzaționalul primează chiar și în mediul academic. Exact!… Avem apucături de tip “fenomenul Bianca Drăgușanu” chiar și acolo!…

Fapte, studii, repetabilitate, date concrete, nu vorbe…

Referințe:

  1. Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: “Limba latină se trage din cea română, nu invers”. (sursa: libertatea.ro 06 Aprilie 2013);
  2. Paleogenetica bulversează România – Georgeta Cardoș – Adevăruri. Daniel Roxin (sursa: YouTube 8 Ianuarie 2013);
  3. Cardos G, Stoian V, Miritoiu N, Comsa A, Kroll A, Voss S, Rodewald A. Paleo-mtDNA analysis and population genetic aspects of old Thracian populations from South-East of Romania. Rom J Leg Med 2004:12(4)239–246;
  4. Cardoş G, Rodewald A, Soficaru A. Ancient DNA study on human fossil found Costişa, Romania, dating from de Bronze Age. Dacia, N.S., 52, 2008, p.55–67;
  5. Carracedo A, Butler JM, Gusmão L, Linacre A, Parson W, Roewer L, Schneider PM. New guidelines for the publication of genetic population data. Forensic Sci Int Genet. 2013;7(2):217-20;
  6. Carracedo A, Butler JM, Gusmão L, Linacre A, Parson W, Roewer L, Schneider PM. Update of the guidelines for the publication of genetic population data.  Forensic Sci Int Genet. 2014;10:A1–A2
  7. Stanciu F, Cuţăr V, Pîrlea S, Stoian V, Stoian IM, Sevastre O, Popescu OR. Population data for Y-chromosome haplotypes defined by 17 STRs in South-East Romania. Leg Med (Tokyo). 2010 Sep;12(5):259-64.
Povestea Evei Mitocondriale

Povestea Evei Mitocondriale

Pe 10 februarie 2014 am avut deosebita plăcere de a ține o prelegere pe tema proiectului mtDNA.350RO la Cafeneaua Complexității, eveniment organizat săptămânal de Centrul pentru Studii Complexe, lunea de la 19:30 în Club 24. Fiind un proiect în desfășurare am ales să vorbesc despre evoluția mitocondriilor, viața pe Pământ, povestea oamenilor și conexiunile studiului cu toate acestea. Evenimentului a avut titlul “Povestea Evei mitocondriale. Povestea oamenilor. Povestea noastră“, iar descrierea sa a sunat cam așa:

În cadrul eforturilor de a identifica structura genetică a populației românești, vă invităm la o scurtă descriere a proiectului de genotipare a ADN-ului mitocondrial în România cu șansa de a participa activ în cadrul acestuia. Însă, pentru a înțelege implicațiile acestui proiect este necesară mai întâi descrierea mecanismelor biologice din spatele transmiterii ADN-ului mitocondrial, de ce avem ADN mitocondrial, ce înseamnă Eva mitocondrială, cum putem citi trecutul nostru analizând ADN-ul în general (cel mitocondrial în particular), diferențe între istoria culturală și istoria biologică (genetică), etc., totul piperat cu povești, imagini și mult evoluționism într-o discuție lejeră de la simplu la complex.

Prelegerea a putut fi vizionată și online, în direct pentru cei care nu au putut sau nu au dorit să vină la cafenea. Cu toate acestea, spre surprinderea mea cafeneaua a fost plină. Au fost prezente diferite persoane, unele erau consumatori dedicați ai temelor prezentate în cadrul cafenelei, altele au venit pentru prima oară atrase de subiectul temei, altele pentru a-și aprofunda cunoștințele, fiind participanți activi în cadrul proiectului și nu în ultimul rând, unele persoane care îmi erau apropiate și care au venit pentru câte puțin din toate și mai ales pentru suport.

Mulțumesc pe aceasta cale tuturor celor implicați, în mod special doamnei Laura Buzatu, care a avut ideea acestei prezentări, domnișoarei Anca Berlo care m-a impresionat cu eficiența organizatorică, întrucât fizic s-a aflat tot timpul în Cluj, domnului Florin Munteanu pentru amabilitate și susținere.

Acestea fiind spuse, împărtășesc cu voi experiența trăită, punându-vă la dispoziție mai jos slide-urile prezentării, fotografiile făcute de Costiso Hanganu și de ce nu, cu sprijinul QQinfo – colaboratori fideli ai Cafenelei Complexității, întreaga filmare a evenimentului.

Povestea Evei mitocondriale [download]

Introducere în Genetica Forensică

Introducere în Genetica Forensică

Data: 12 ianuarie 2015
Locația: Amfiteatrul “Brândză”
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 09:00-12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală + Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 9 decembrie 2014 și 06 ianuarie 2015
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h + 4h
Intervalul orar: 09:00-12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală + Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 27 decembrie 2013 și 07 ianuarie 2014
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h + 4h
Intervalul orar: 12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții de la Biologie Experimentală (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 14 decembrie 2012
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 10:00-14:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III) și alte categorii…
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint + filme
[download]

Data: 12 si 19 decembrie 2011
Locația: Laborator Genetică – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: 12:00-16:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Data: 05 ianuarie 2011
Locația: Amfiteatrul “Brândză” – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 2h
Intervalul orar: 14:00-16:00
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie (anul III) și alte categorii…
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Data: 2010
Locația: Amfiteatrul “Brândză” – Facultatea de Biologie
Adresa: Aleea Portocalelor, nr. 3, Sector 5, Grădina Botanică, București
Durata: 4h
Intervalul orar: –
Grupuri țintă: studenții Facultății de Biologie & Biochimie (anul III)
Tip prezentare: prelegere + PowerPoint
[download]

Dreptul la replică

Dreptul la replică

Ca urmare a valului de ipoteze care mai de care mai fantasmagorice apărute în ultima săptămână, după ce proiectul mtDNA.350RO a fost mediatizat în presă [vezi articol], singurul meu răspuns în fața tuturor comentariilor făcute pe marginea acestora, este o reiterare a câtorva concluzii și perspective importante, făcute în teza de doctorat (pe marginea subiectului originii genetice a populației romanești) precum și o listare succintă a studiilor efectuate în perioada 2009 – 2013:

CONCLUZII

  • Pentru compararea populației românești cu alte populații privind frecvențele alelice ale markerilor STR (testul de diferențiere, calcularea distanței genetice și construirea de dendrograme) au fost folosite date din literatura de specialitate – 21 populații pentru markerii STR autozomali și 19 populații pentru markerii STR heterozomali Y.
  • (…)
  • Comparând parametri statistici populaționali obținuți prin analiza genetică a populației românești cu cei ai altor populații caucaziene, se poate aprecia că populația românească prezintă toate caracteristicile unei populații caucaziene.
  • Stabilirea relațiilor de înrudire genetică între populația românească și populațiile învecinate geografic s-a realizat prin calcularea distanței genetice, construirea și interpretarea dendrogramelor.
  • Pentru a determina diferențierea populațională s-a calculat distanța genetică prin mai multe metode. Dintre toate metodele de calculare a distanței genetice, metoda propusă de Cavalli-Sforza reconstruiește cel mai bine contextul istoric și geografic al populațiilor. Din 8 dendrograme construite prin această metodă, 7 au reușit să exprime corect distribuția populațiilor ținând cont de contextul geografic și istoric al zonei.
  •  Din punct de vedere al markerilor STR autozomali analizați, per ansamblu, populația românească actuală este un amestec de influențe slave, latine, elene și turcice dintre care influența latină și elenă predomină (sunt constante indiferent de metoda sau lotul analizat). Aceste rezultate reies din interpretarea dendrogramelor pentru lotul de 5 markeri STR și cel de 9 markeri STR.
  • Ca și în alte studii privind markerii STR heterozomali și în cazul populației din S-E României, aceștia sunt mult mai stabili decât cei autozomali, reconstruind arbori (dendrograme) într-o manieră mult mai clară și mai eficientă.
  • Populația masculină, din punct de vedere al markerilor STR heterozomali (Y) analizați, din S-E României prezintă puternice influențe slave, aceasta fiind situată la baza ramurii slavilor sudici. Aceste rezultate reies din interpretarea dendrogramelor pentru lotul de 9 markeri STR si cel de 12 markeri STR.
  • Analiza celor două categorii de markeri – autozomali și heterozomali (Y), reflectă dimensiuni istorice diferite. Markerii heterozomali reflectă doar populația masculină – populație invadatoare la un moment dat în istorie, pe când cei autozomalili reflectă amestecul rezultat dintre populația invadatoare și populația autohtonă.
  • (…)
  • Evoluția structurii genetice a unei populații este un proces spațio-temporal dinamic și continuu. În analiza dinamicii acestui proces, markerii STR reprezintă veritabile instrumente ce conferă posibilitatea verificării schimbărilor populaționale în termeni relativ scurți de timp. Cum markerii STR sunt secvențe necodificatoare aceste schimbări reflectă mai degrabă evenimente recente din istoria speciei umane și nu evenimente îndepărtate, cum reușesc să facă alți markeri bine conservați în genomul uman.
  • Deși la nivel inidual, specia umană nu mai este constrânsă în ceea ce privește deplasările pe distanțe mari, la nivel populațional mișcările migratorii sunt constrânse de factorii socio-economici și cei geografici. În populația românească factorii socio-economic sunt reprezentați de migrația forței de muncă iar cei geografici de Munții Carpați, care își exercită influența asupra populațiilor umane din jur prin rolul lor de barieră naturală.

PERSPECTIVE

  • Analiza genetică a populațiilor umane de pe teritoriul României este pe departe a fi un domeniu finalizat. Deși este cea mai completă abordare la ora de față pentru România, această teză de doctorat prezintă doar o parte din markerii STR existenți și doar un anumit tip de organizare populațională (cel administrativ). Rămâne de analizat mai departe dinamismul frecvențelor alelice în timp, organizarea eșantioanelor populaționale după etnii, analiza influenței migrației forței de muncă la nivel genetic în populații europene precum Franța, Italia și Spania și alte aspecte…
  • (…)
  • Pentru a completa imaginea de ansamblu a studiilor markerilor genetici pentru populațiile din România, datele obținute folosind markeri STR autozomali și heterozomali necesită a fi completate cu cele obținute în urma analizei markerilor SNP, îndeosebi cei mitocondriali pentru populațiile actuale.

Surse

 

Proiect mtDNA.350RO

Proiect mtDNA.350RO

În cadrul proiectului de cercetare în care sunt implicat, denumit sugestiv mtDNA.350RO, a cărui scop este prelevarea de probe biologice de la persoane născute în România și genotiparea ADN-ului mitocondrial, pentru stabilirea fondului genetic al populației romanești pentru markerii HVR1 și HVR2, am primit următorul feedback:

– Și ce aflu dacă îmi fac analiza ADN-ului mitocondrial?
– Descendența pe linie maternă.
– Bine-bine, dar ce aflu?…

Rolul acestui articol este evident acela de a lamuri anumite aspecte legate de ce înseamnă ADN-ul mitocondrial, descendența pe linie maternă, studiile populaționale și de genealogie genetică, pentru persoanele care nu au nicio legătură cu domeniul în sine sau cu domenii asociate, sub formă unor întrebări și răspunsuri.

Ce este ADN-ul?

ADN-ul este o macromoleculă existentă în toate organismele vii, care are rolul de a înmagazina informația de baza a acestor organisme. Orice organism viu are nevoie de ADN pentru a funcționa, a se reproduce și a își transmite informația în descendență. Și ca sa fie și mai ușor de înțeles acest rol o să fac un paralelism grosolan cu sistemele informatice actuale.

Oricine a văzut și mai știe câte ceva despre un calculator (altfel nu ați avea cum să citiți aceste rânduri)… Informația la nivelul calculatoarelor actuale, fie că vorbim de fotografii, documente, mp3, etc., este compusă, la bază, dintr-o succesiune binară 0 și 1 (da/nu, este/nu este)… În natură, echivalentul acestei succesiuni este reprezentat de o succesiune de nucleotide notate A, T, G, C. Pentru a scrie o literă sau un număr (numite și caractere alfa-numerice) folosind sistemele informatice, există un model de codificare a acestor succesiuni binare în grupuri care sunt interpretate de calculator ca fiind caracterul pe care vrem să-l scriem. De exemplu, „100 0001” este A, „100 0010” este „B” și tot așa… În cazul ADN-ului, nucleotidele se grupează câte 3, structură care se numește codon. Fiecare codon codifică pentru câte un aminoacid, în locul caracterelor alfa-numerice de la calculatoare. De exemplu, codonul GCA codifică pentru Alanină. În sistemele informatice caracterele alfa-numerice formează cuvinte… În sistemele vii, aminoacizii formează lanțuri polipeptidice. Cuvintele formează linii de cod, lanțurile polipeptidice formează proteine. Liniile de cod formează limbaje de programare, proteinele formează complexe proteice. Limbajele de programare formează programe (software), complexele proteice formează organite celulare. Programele formează sisteme de operare, organitele celulare formează celulele… și de aici ați cam prins ideea…

Ce este ADN-ul mitocondrial?

ADN-ul mitocondrial este ADN-ul care se află în mitocondrii. Celula umană și în general celula eucariotă prezintă două surse de ADN. ADN-ul nuclear, aflat în Nucleul celulei, responsabil cu înmagazinarea informației ereditare transmisă de la părinți, jumătate de la mamă și jumătate de la tată și ADN-ul mitocondrial aflat în mitocondrii.

Ce sunt mitocondriile?

Sunt organite celulare cu rol în asigurarea energiei unei celule. Dacă ne imaginăm celula ca fiind un oraș, atunci fiecare organit celular are un rol. În acest oraș mitocondriile ar fi centralele care furnizează curentul electric, respectiv energia necesară funcționarii celulei.

celula

De ce există ADN doar în mitocondrii și nucleu și nu și în alte organite celulare?

ADN-ul mitocondrial există în mitocondrii datorită faptului că în evoluția vieții pe Pământ, strămoșii mitocondriilor au fost niște bacterii care pentru a exista și a se reproduce aveau nevoie și ele de ADN. Organismele se pot împarți în procariote (bacteriile) și eucariote (organismele superioare precum plantele și animalele). Strămoșul celulei eucariote actuale a „mâncat” o bacterie la un moment dat și în loc să o digere, a “văzut” că dacă o ține captivă în propria citoplasmă, cruțându-i astfel existența, aceasta îi va oferi energia necesara propriei existențe și așa cele două organisme ancestrale au trăit în simbioză, și au evoluat împreună fericite până în ziua de azi…  Cu alte cuvinte o mitocondrie este un organit care s-a tras cândva dintr-o bacterie înghițită de strămoșul eucariotelor de azi (celulele plantelor și animalelor).

Cum se transmite ADN-ul mitocondrial în descendență?

ADN-ul mitocondrial nu respectă același mod de transmitere ca cel nuclear, adică varianta clasică în care jumătate din informație (ADN împachetat sub formă de cromozomi) provine de la mamă și jumătate de la tată, ci acest tip de ADN se transmite doar de la mamă. Acest lucru se datorează mecanismului de fecundare și a dimensiunii și modului în care este format spermatozoidul.

Un spermatozoid este compus din două segmente importante: capul (unde se află Nucleul, respectiv ADN-ul nuclear) și coada. La nivelul cozii, în apropierea capului, se află o regiune mai groasă în care se găsesc pachetele de mitocondrii (respectiv ADN mitocondrial), dispuse la acest nivel, precum niște baterii, folosite în generarea energiei necesară mișcărilor făcute de codă, în propulsarea spermatozoidului.

În momentul în care are loc fecundația, din întregul spermatozoid doar capul intră în ovul, unde eliberează ADN-ul nuclear necesar creării noului organism, coada și mitocondriile rămânând în afara membranei ovulului, fiind ulterior eliminate… Pe de altă parte, există unele situații excepționale în care regiunea îngroșată a cozii intră accidental în ovul și eliberează mitocondriile care aparțin tatălui, însă ovulul fiind cea mai mare celulă a corpului uman (iar spermatozoidul cea mai mica), conține și cele mai multe mitocondrii, în așa fel încât mitocondriile tatălui vor consta într-un procent foarte mic, ele fiind ca și inexistente în analizele convenționale.

fecundarea

Din aceste motive fiecare dintre noi are ADN-ul mitocondrial provenit de la mamă. Diferența dintre băieți și fete este că băieții sunt doar purtători, aceștia netransmițând mai departe ADN-ul mitocondrial decât în condițiile excepționale explicate mai sus. Astfel, bunica, mama, nepotul și nepoata vor avea același ADN mitocondrial, diferit de cel al bunicului și/sau a tatălui.

De ce este folosit ADN-ul mitocondrial în studiile de genealogie?

Din mai multe motive:

  1. Rata mutațiilor punctiforme este mult mai mică decât la ADN-ul nuclear (unde există și procesul de recombinare), el transmițându-se intact de la o generație la alta.
  2. Număr mare de copii per celulă. Celulele umane conțin între 500 și 2000 de mitocondrii, ceea ce reprezintă cam 500 – 2000 copii ale aceluiași ADN mitocondrial, față de doar două copii existente de ADN nuclear (2 perechi de cromozomi).
  3. ADN-ul mitocondrial are dimensiuni reduse, doar 16.569 perechi de baze, față de aproximativ 3 miliarde cât are ADN-ul nuclear.
  4. Punctele 1, 2 și 3, fac din acest ADN un instrument eficient de cartare a modificărilor genetice apărute în timp, aceste modificări suprapunându-se, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu evoluția omului și trecutul său istoric pe Terra.

 

Ce alte instrumente genetice mai sunt folosite în genealogie?

În afara de ADN mitocondrial care este cel mai cunoscut, se mai folosește și ADN-ul nuclear (autozomal – cromozomi perechi și heterozomal – cromozomii sexului, respectiv X și Y). Din ADN-ul nuclear se analizează în mod deosebit cromozomului Y, pentru că acesta se transmite în descendență pe linie paternă, similar ca efect cu ADN-ul mitocondrial.

Din punct de vedere populațional și spațio-temporar aceste instrumente genetice prezintă dimensiuni diferite. ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reflectă trecutul îndepărtat al populației umane iar ADN-ul nuclear (autozomal) reflectă prezentul și trecutul apropiat al acesteia.

Din punct de vedere istoric ADN-ul cromozomului Y reflectă populațiile (popoarele) invadatoare / cuceritoare / migratoare iar ADN-ul mitocondrial reflectă populațiile locale, care erau invadate / cucerite, supuse transformărilor externe.

Ce afli dacă îți este analizat ADN-ul mitocondrial în acest proiect?…

În primul rând afli că faci parte dintr-un haplotip. Un haplotip este o familie de secvențe de ADN mitocondrial. Cu alte cuvinte afli cărei mari familii genetice aparții. Haplotipurile sunt notate cu litere: A, B, C… până la X. Fiecare haplotp este împărțit în subiziuni, numite sub-haplotipuri care corespund unor populații relativ mai mici cum sunt cele distribuite la nivelul unor țări sau popoare. Fiecare haplotip derivă dintr-un alt haplotip și are un trecut istoric. Totalitatea haplotipurilor formează un arbore a cărui baza pornește din Africa (de la Eva mitocondrială) și urmează în urma ramificării, traseul parcurs de specia umană în expansiunea sa geografică pe Terra. În al doilea rând poți avea surpriza să afli ca sub-haplotipul din faci parte, este subiectul unor studii internaționale, prin care acesta este legat de anumite familii sau persoane cu implicații istorice deosebite.

Ce mai trebuie sa știu despre secvențele de ADN studiate în proiect?

  • ADN-ul mitocondrial nu permite identificarea de persoane, ci de familii/grupuri de persoane (populații și subpopulații).
  • Secvențele studiate HVR1 și HVR2, reprezintă o mică porțiune din tot ADN-ul mitocondrial. Ele reprezintă secvențe care intra în arhitectura generală a ADN-ului mitocondrial și nu codifică pentru o proteina (nu sunt gene). Aceasta înseamnă că nu se pot trage concluzii de natură medicală în urma analizelor.
  • ADN-ul mitocondrial este totuși ADN mitocondrial… apartenența la o populație sau la o alta se încadrează doar la acest nivel. Pentru a avea totuși o viziune de ansamblu a moștenirii genetice pe care o poarta fiecare om sunt necesare studii suplimentare care implică folosirea și a celorlalte instrumente genealogice menționate mai sus.

Lista întrebărilor rămâne deschisă…

Pagina 1 din 212