De ceva vreme a fost anunțată intenția grupului de SF-ști de la Suceava (Clubul Cygnus) de a relua în perioada 18-20 septembrie a.c., Convenția Națională a iubitorilor de SF&F din țara noastră, cunoscută sub denumirea de ROMCON (de la Romanian National Fantasy & Science Fiction Literature and Arts Convention și NU de la Romance Convention cum mai apare pe internet).

Urmărind pregătirile din ajunul evenimentului, nu pot să nu remarc ezitarea câtorva oameni (sau grupuri de oameni) relativ importanți în fandomul românesc, în ceea ce privește participarea activă la acest eveniment. Argumentele acestora țin de un oarecare istoric (matusalemic aș zice în glumă…), în care unul – altul a făcut mai mult sau mai puțin bine SF-ului românesc.

Nefiind afectat de acest tip de ereditate văd acest eveniment (cu scuzele de rigoare pentru cei care se vor regăsi pe alocuri) precum citirea testamentului în fața notarului, defunctul fiind evident “SF-ul Românesc de Altădată”.

Vezi la o astfel de întâlnire tot felul de rude… Cele care își cer dreptul pe descendență directă afirmând că ele sunt de fapt și de drept moștenitorii reali ai SF-ului românesc pentru că au același sânge cu dl. SF de Altădată. Apoi, mai sunt cei care au fost înfiați de dl. SF și care au avut grija de el în perioada de dinaintea decesului.

Cei dintâi afirmă că înfiații sunt niște impostori care s-au folosit de bătrân pentru ai lua după moarte, averea. Aceștia ripostează sus și tare strigând: „Unde erați haimanalelor, când bătrânul SF făcea pe el, și noi îl ștergeam la fund?…” Tensiunea atinge repede cote maxime. Nu mai durează mult până ce membrii celor două grupuri se vor lua la bătaie.

Toată această scenă se desfășoară sub privirile disperate ale notarului (a se citi fandomul actual), care încearcă să împace pe toată lumea și a amantei din tinerețe a dl. SF (a se citi literatura mainstream), care șade blând într-un colț, neștiind de ce a fost chemată, ea suferind și de o formă ciudată de amnezie selectivă… Și-i amintește pe unii dintre cei prezenți în încăpere, însă nu și dacă le-a fost și lor amantă sau nu…

Pe cât de hazlie pare această comparație pe atât de reală este ea. Concluzia: bune, rele, proaste, deștepte, egoiste, altruiste, cleptomane, corecte, mincinoase, urâte sau frumoase, rudele nu ai cum să le schimbi (chiar și rudele de gen literar). Trebuie așadar să te obișnuiești cu ideea că sunt așa cum sunt și că o să te tot întâlnești cu ele când vei merge la vreun botez, la vreo nuntă sau la vreun parastas. Înveți să zâmbești, să râzi, să plângi sau să le înjuri printre dinți, în timp ce unul se mai naște altul se mai cunună iar altul moare… Viața merge mai departe…

Hai să nu mai continuăm cearta, să-i dăm onorariul notarului și să ne bucuram de ce ne-a lăsat dl. SF de Altădată.

Eu voi susține Romcon-ul din acest an.

 

Mai multe despre eveniment găsiți aici: