Inteligența este precum un brici. El poate avea o bună utilizare, dar la fel de bine poate tăia gâtul…

Ultimul interviu luat lui Stanislaw Lem – “Der große Science Fiction-Autor hat den Visionen des Fortschritts abgeschworen” (Marele scriitor de science-fiction a renunțat la viziunile progresiste) a fost realizat de reporterul Patrick Grossmann și fotograful Erik Weiss de la revista Galore la 15 noiembrie 2005.  Stanislaw Lem a murit pe 26 martie 2006 la câteva zile după publicarea lui.

Revista Galore este o publicație germană specializată în intervievarea personalităților dintr-o paletă largă de domenii de activitate. Nu pot reproduce integral aici interviul din motive de copyright, însă asta nu mă poate împiedica să împărtășesc cu voi impresiile mele în urma parcurgerii lui.

Am dat peste acest interviu pe un website german dedicat lui Stanislaw Lem (www.stanislaw-lem.de), care la rândul său a obținut acordul și o copie PDF de la revista Galore. Interviul este scris în germană și poate fi descarcat de la adresa http://www.stanislaw-lem.de/interviews/galore.pdf

Cum majoritatea interviurilor oferite de Lem sunt fie în poloneză fie în germană, pentru cititorul român de science-fiction, care nu cunoaște niciuna din cele două, Lem-omul  rămâne un mister…

În poloneză e lesne de înțeles, dar de ce în germană?

Mi-am pus această întrebare văzând și cât de bine documentat este website-ul germam dedicat lui Lem, la care s-a adăugat şi abundenţa de referinţe existente pe internet în această limbă. Am găsit răspunsul în interviu – Germania se pare că este una din ţările în care ideile lui Lem au prins foarte bine, iar  fenomenul ca întreg,  nu de puține ori a fost ridicat la rang de cult.

Pe scurt, părerea lui Lem despre:

  • procesul de scriere: rațional
  • filmul Solaris (realizat de Soderbergh): “Prostii!… Nonsens absolut.” și… “Au făcut un rahat. Groaznic. În contrast, versiunea lui Tarkovski are o linie genială.”
  • cele mai bune scrieri proprii (părerea personală)Ciberiada, Memorii găsite într-o cadă, Golem XIV și Summa Technologiae
  • relația sa cu SF-ul: “nu sunt un iubitor al așa numitului Science-Fiction”
  • viaţa de după moarte: “nu ne așteaptă nimic. Un nimic absolut. pentru mine, ca ateu, o imagine destul de calmantă.”
  • optimism: este specific ființelor tinere
  • autori:”Nimeni nu citește nimic. Dacă cineva citește ceva, nu va înțelege mai nimic. Și dacă a înțeles ceva, atunci uită imediat”
  • umanitate: “Nu există nici o umanitate – sunt doar diferite popoare.”
  • problemele omenirii: “Se pare că ne plac crimele pur și simplu. Istoria omenirii seamănă cu un ocean de sânge și faptul că noi lucrăm la prelungirea pe cale artificială a duratei de viață, acesta este apogeul batjocurii”
  • prelungirea vieții:

– Vă place halvaua?
– Da, normal. De ce întrebați?
– Vreți 100 kg? Nu? Atunci, vă rog frumos.

  • internetul: o bătaie de cap, este exasperant. Lem îl urăște din cauza abundenţei și a potențialului său de a da dependență.
  • temeri personale: lumea destul de obișnuită, normală; politica și omorul prin imprudență
  • computerul: o bestie mecanică, o vacă electronică de rumegat date, un instrument asemănător cu un ciocan.
  • inteligența artificială: nu v-a exista în viitorul apropiat. Ca o formă de inteligență artificială să intre în starea de “universalitate și maleabilitate” ea trebuie să simtă… să poată să se îndrăgostească și să aibă cel puțin umor.
  • un dezastru mai teribil decât jocurile video (privind factorii care “ucid” fantezia copiilor): cărțile Harry Potter (pentru că sugerează existenţa magiei și nu a unei realităţi științifice).
  • website-uri “open source” precum Wikipedia: “un factor foarte toxic pentru că cei mai mulţi oameni sunt proști, limitați mintal. Cine filtrează cele mai imaginative sau cele mai inteligente gânduri/idei?”
  • democrație: este la modă pentru că nu există ceva mai bun.

Cum era Lem înaintea morții?

Din punctul meu de vedere era sătul, obosit, pesimist, împăcat cu sine… ca și cum nevoia sa de a înțelege omul și umanitatea ca întreg – adevărata provocare a vieții sale, l-au copleșit.

 Întotdeauna am sperat că lumea caută în direcția cea bună, atâta timp cât i se oferă această opțiune. Acum am pierdut speranța.

Alte articole despre acest subiect:

Photo: culture.pl