ex-machina-1

Fie ca a fost Transcendence, Automata, Her și în final Ex Machina și fără a mai pune la socoteală pe cele clasice precum Terminator și Matrix, personal privesc filmele în care este implicată o singularitate tehnologică, cu mare interes dar și cu o teroare pe măsură.

M-am întrebat după fiecare film în parte, de unde vine tensiunea asta?… Mai ales după filmul Her unde chiar nu aveam de ce să văd lucrurile în gri… ci mai degrabă în portocaliu precum decorul acestui film… Răspunsul l-am găsit tot în mine… ascuns acolo adânc printre noțiunile de evoluționism pe care le-am învățat în facultate și mai apoi… și s-ar rezuma la următoarea ipoteză:

Dacă umanitatea va crea o inteligență artificială (IA) după asemănarea inteligenței sale – și înclin să cred ca e mai ușor să faci o copie la ceva bătătorit de cel puțin două milioane de ani de evoluție, decât să creezi de novo ceva la același nivel de complexitate precum se prezintă inteligența umană – ei bine… am cam încurcat-o. Nu eu sau tu, unul-două personaje precum în Ex Machina… și noi toți la un loc…

De ce?… Simplu… ca să faci o inteligență artificială să funcționeze trebuie să-i oferi elemente de auto-protecție… echivalentul instinctelor de supraviețuire din lumea vie… Altfel, nu va rezista prea mult căci oamenii nu vor ține pasul cu erorile care vor apărea în primele stadii de dezvoltare. O armată de depanatori umani față de scenariul în care această IA ar avea capacitatea de a învăța să și le repare singură, mi se pare mai puțin probabil. Așadar, nu se poate crea un IA fără prerogativele cu care inteligența a apărut în Natură, ea fiind până la urmă cel mai bun instrument creat de evoluție, cunoscut nouă, pentru autoconservare și adaptare la mediul înconjurător.

Istoria a dovedit de mai multe ori ce poate face inteligența înzestrată tehnologic, în clipa în care două populații dotate cu rațiune și-au intersectat destinele… Mai devreme sau mai târziu cea inferioară tehnologic a fost cel puțin subjugată, dacă nu eradicată.

O entitate inteligentă artificială, va fi superioară capacității noastre de procesare și în condiții de contragere, instincte sale de autoconservare se vor activa și va riposta. Și când se va întâmpla asta … o va face rece, calculat, precis, fără abateri, exact ca o mașina… Iar asta mă sperie teribil pentru că este echivalentul subjugării sau dispariției speciei umane…

Într-o bună zi, roboții se vor uita la noi așa cum ne uităm noi la scheletele fosilizate din câmpiile Africii. Ca la o maimuță bipedă, trăind în mizerie, cu limbaj și unelte primitive. Pe cale de dispariție.

Ex Machina – filmul britanic apărut în 2015 – este un bun exemplu de film cu un buget nu foarte mare și fără prea multe efecte speciale care te încântă pin simplitate și indemnul său la reflecție pe teme de IA și care este diferența dintre viu și neviu când vine vorba de o entitate conștientă de sine.

Precum spune și Nathan (genialul programator și director de companie din spatele IA-ului prezentat în film), problema nu se pune în termeni precum “dacă se poate?” ci “când se poate? ” crea un IA, totul fiind până la urmă o chestiune de timp. Mai mult, filmul susține ipoteza mea de mai sus… Vrei ca IA-ul să fie aproape de uman… dă-i caracteristici umane (bune sau rele, inclusiv flirt, înșelăciune, empatie, manipulare, iubire, nevoia de libertate etc). Apoi o altă ipoteză care mai devreme sau mai târziu trebuia spusă… Google… în film “Bluebook”, are cele mai mari șanse să facă primul pas în aceasta direcție… dacă nu l-a făcut deja (vezi Quantum Artificial Intelligence Lab)…