În opinia mea (și deci, doar în această postare), păcălicii reprezintă o categorie aparte de oameni ai internetului, care intenționat sau nu, conștient ori ba, preiau și promovează orice informație cu titlu de “date științifice”, fără să-i verifice veridicitatea. Acești păcălici recurg la un asemenea comportament din varia motive: din dorința de a părea dăștepți, pentru că le e lene să facă săpături, pentru senzaționalul situației prezentate, pentru că unii cred mai degrabă în unicorni, în Zâna Măseluță sau în moaștele sfinte decât în realitatea în care trăiesc, pentru ca e mai ușor să dai copy-paste decât să citești ce se află în spatele unui titlu, pentru că din seria filmelor și pentru că automobile ș.a.m.d.

În ciuda aparenței lor de oameni nevinovați, păcălicii sunt mult mai periculoși decât mitomanii, pentru că ei iau de bun tot ce li se servește în mass-media sau pe rețelele de socializare și asta nu ar chiar fi atât de grav, dacă nu ar simți și nevoia imperioasă de a împărtăși respectivele informații cu cei din jur. În plus, mulți păcălici sunt adepți ai teoriei conspirației și suferă de paranoia.

Așadar, pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă, redau mai jos cea mai simplă definiție despre ce face știința…

Testează idei prin experiment și observare, respinge ideile care nu trec testele. Urmează dovezile oriunde ar conduce ele și pune totul sub semnul întrebării. (Cosmos: Odisee în timp și spațiu – Neil deGrasse Tyson)

Cât despre datele științifice și cum să faci diferența între articolele promovate de păcălici (impostori) și cele care chiar promovează știința, iată câțiva pași în acest sens (notă: articol ⇔informație ⇔ știre ⇔ postare):

1. Mediul de exprimare

Verifică unde a apărut articolul. Dacă a apărut într-un loc care nu-ți inspiră încredere (tabloide de scandal, bloguri cu opinii personale bazate pe nimicuri subiective, site-uri obscure, medii care îndeamnă la ură, rasism, xenofobie, medii în care activează extremiști religioși sau de altă factură etc.) mai bine treci peste. Știința nu are ca scop îndoctrinarea, dar poate fi folosită uneori ca instrument de manipulare de către unele grupuri de interese.

2. Știința este transparentă

Verifică dacă articolul este semnat de un autor. Dacă este anonim scutești câteva minute din viață prin necitirea lui. Prezența unui autor iți permite să vezi omul din spatele articolului, eventual motivația lui, experiența în domeniu etc. Apoi, un autor care își asumă ceea ce scrie ar putea să-ți răspundă la eventualele nelămuriri pe care le poți avea pe marginea articolului său.

3. Știința se ocupă cu lucruri obiective, nu cu senzaționalul

Verifică titlul. Dacă e prea bombastic scopul lui este acela de a atrage naivii. De multe ori conținutul articolului nu are nicio legătura cu ceea ce credeai că vei găsi în el. Evită articolele care au în titlu termeni precum: incredibil, senzațional, descoperire epocală, nu o să-ți vină să crezi…, oamenii de știință britanici etc.

4. Referințele spun despre un articol mai multe decât crezi

Verifică referințele din text sau de la sfârșitul lui. Nimeni nu s-a născut atotcunoscător. Cunoașterea se bazează pe cunoaștere.
Pornind de la asta, mulți păcălici încearcă și uneori reușesc, să vrăjească cititorul cu link-uri false ori cu etichete în loc de link-uri către surse (când dai click pe ele te duc la o listă de articole din aceiași categorie). Referințele îți mai arată și cât de mult s-a chinuit autorul să-și expună ideea, sau pentru cei cu un dram de moralitate publicistică, sursele de inspirație.

Nota: se întâmplă uneori ca unele link-uri sa “moară” după o vreme. Dacă dai peste vreunul, nu acuza autorul de rea intenție, ci verifică-l mai întâi pe InternetArchive, ori cere-i direct autorului să actualizeze link-ul / sursa.

5. Follow the white rabbit…

Nu te opri doar la ce ți se oferă. Mergi dincolo de referințe și vezi cum arată informația de la care a pornit articolul. Adesea, vei descoperi că articolele sunt preluări / traduceri mai mult sau mai puțin fidele ale unor alte articole. Dacă lanțul de referințe se întrerupe undeva pe drum, ar trebui să-ți dea de gândit, tocmai ai dat peste un mime-păcălici (un păcălici care recurge la mimetism). De asemenea, așa poți verifica și cât din articolul respectiv este cercetare / descoperire și cât înfloritura celui care l-a scris.

6. Verifică din cel puțin două surse

Uneori trebuie să sapi mult ca să ajungi la sursa unui articol. Dar odată ce ai ajuns acolo (de exemplu, la o lucrare științifică), poți să compari rezultatele prezentate cu altele din domeniu. Impostori se găsesc și în știință, dar sunt mai rari căci știința are mijloacele ei de identificare și eliminare (vezi sistemul peer review, pe care îl aplică majoritatea revistelor de specialitate).

Urmează toți pașii doar dacă faci vreo anchetă sau ai de scris la rândul tău vreo lucrare științifică. Marea majoritate a celor care se informează de pe internet pot parcurge doar primii 3-4 pași. Este suficient. Cum spuneam, păcălicii nu-și bat prea mult capul cu veridicitatea informației pe care o reproduc sau o transmit și nici cu modul ei de prezentare, ceea ce adesea îi dă de gol.