Golem14 a dispărut din online câteva zile. Doar o mână de oameni i-au sesizat lipsa, în rest liniște. Site-urile cad și mai devreme sau mai târziu, reapar. Nu-i nimic spectaculos în asta.

Și uite așa, într-o zi cu soare îți crapă un plugin și dintr-o dată te plesnește o drăgălașă și nefolositoare “500 Internal Server Error”. Apoi dă-i și discută cu suportul tehnic despre filozofia erorii, care de fapt ascunde o altă eroare și pe care numai un vraci (administrator de sistem) poate să ți-o descifreze, căci tu nu ai acces la mai nimic. Ritmul discuțiilor atinge viteza maximă de un email pe zi (în weekend) și până înțelegi ce naiba se întâmplă…. trece timpul… Și… ca să nu te plictisești îți imaginezi cum ai pierde bani frumușei dacă website-ul tău ar fi fost vreun magazin online sau ar fi avut vreun alt profil, în care menținerea non-stop online ar fi fost vitală pentru business-ul tău.

Îmi doream de ceva vreme să fac saltul către un server în cloud. Mă documentam, tatonam terenul, testam diverse chestii, iar ultimul incident avea să grăbească puțin lucrurile.

Treaba stă în felul următor. Dacă vrei un website/blog, cel mai simplu e Blogger-ul – soluția gratuită de la Google. Vrei ceva mai avansat, mergi spre WordPress, Joomla, Tumblr sau altele… Vrei ceva specific, cum ar fi să zicem un mediu de dezvoltare Python, te îndrepți către soluții dedicate (Python Anywhere, Openshift, Google App Engine, etc)…

Și dacă vrei de toate, și WordPress și mediu de testare și control aproape total (bine… cât timp nu ai serverul tău fizic, există întotdeauna limite hardware sau financiare, politici de securitate și tot felul de opreliști. Și chiar dacă ai avea server-ul tău, unde să-l ții, în cămară?… O să râdă Telekom-ul, RDS-ul, UPC-ul și mai ales ENEL-ul de tine la fiecare cădere a rețelei)… Ei bine… atunci te îndrepți către un server virtual… în cloud… unde la același preț primești mult mai multă libertate decât de la un web-host normal (de ex: de 5 ori mai mult spațiu de stocare, găzduire în SUA, Europa sau Asia, posibilitate de upgrade resurse în timp real, etc), cu o singură condiție… și anume să ai habar cu ce se mănâncă toată treaba… Slavă internetului că există Google și oameni dornici să împartă din experiența lor… Răbdare și timp să ai, și le rezolvi pe toate.

Trăim vremuri interesante… Cine se plânge că nu are de unde învăța, e orb!… Un orb din ăla care moare de foame bâjbâind pe lângă munți de hrană… Hrana minții!…

Photo: daenzar.deviantart.com