În una din discuțiile noastre, Marian Truță mi-a oferit drept exemplu de “cârlig”, începutul romanului Războiul Bătrânilor scris de John Scalzi, pe care de altfel l-a și tradus în limba română pentru Editura Millenium și mai recent pentru Editura Nemira.

Două lucruri am făcut atunci când am împlinit șaptezeci și cinci de ani. Am trecut pe la mormântul soției mele. Apoi m-am înrolat.

În termeni de tehnică literară, un cârlig reprezintă un fragment de text, prezent adesea la începutul unei scrieri prin care autorul reușește să-l “prindă” pe cititor. Practic îl face să-și dorească să citească mai mult…

Cu cât un cârlig este mai scurt, cu atât valoarea autorului crește în ochii mei, iar cartea de față este un exemplu bun în acest sens.

Romanul lui John Scalzi este unul de referință pentru Military Science Fiction și desigur pentru cei care traiesc cu sentimentul că și-au încheiat socotelile pe această planetă. Eu am asociat aventurile lui John Perry –  eroul principal al romanului, cu descoperirea proprie a genului science-fiction.

Să vă explic această analogie.

John este un bătrân care a avut o viață modestă pe Pământ până la 75 de ani, vârsta minimă la care unui pământean i se permitea înrolarea în FCA (Forțele Coloniale de Apărare). Irving, autorul acestei recenzii a avut prin analogie și el o copilărie modestă până când mânat de curiozitate a ajuns în fața raftului cu cărți SF din biblioteca cartierului în care locuia.
Deși amândoi aveau impresia că le văzuseră pe toate… descoperă cu uimire după ce fac saltul către altă dimensiune a cunoașterii, că “adevărata” aventură de abia în acel moment a început.

În cadrul Clubului de Lectura Nemira din Octombrie a.c. am avut (ca de fiecare dată) ocazia să aflu impactul pe care l-a avut aceast roman asupra cititorilor ce frecventează clubul. Am mai spus-o și o mai spun și de data asta – lectura unei cărți este un proces intim trăit prin prisma experienței de viață acumulată și a personalității fiecăruia. De exemplu, mi s-a confirmat bănuiala că mult mai intens va parcurge această carte un cititor aflat la o vârstă relativ înaintată decât un tânăr care nu are timp să se gândească prea mult la faptul că într-o zi se va sfârși totul.

Revenind la subiectul romanului, acțiunea acestuia este pe alocuri previzibilă, însă într-un mod plăcut care face ca lectura să pară familiară. La acest sentiment a mai contribuit și relatarea evenimentelor la persoana I, cititorul empatizând inconștient cu John. Acesta este eroul ales… Cel căruia i se întâmplă multe lucruri puțin probabile, pe care le gestionează cu succes, însă în afara acestui cadrul favorabil, eu personal am găsit în aceasta carte tentativa de a răspunde la câteva întrebări filozofice pe care le voi enumera mai jos.

  1. Ce înseamnă sa fii om, ce înseamnă umanul și umanitatea?
  2. Dacă ți s-ar prelungi viața, ți-ai petrece timpul câștigat pentru un bine colectiv, respectiv pentru apărarea umanității?
  3. Dacă ai capacitatea să te modifici ca specie atât de mult (acumulând îmbunatățiri de la alte specii extraterestre) unde și cine va trasa limita umanității zicând – până aici ești reprezentat al speciei umane, de aici în colo ești altceva (hibrid, unealtă, o nouă specie, entitate, etc)?
  4. BrainPal este un computer incorporat în cutia craniană care iți oferă asistență permanentă (te conectează la rețea, iți oferă abilități aproape telepatice, iți mărește capacitatea de procesare conștientă etc). SmartBlood este un sânge sintetic în care rolul celulelor clasice (hematile leucocitele și trombocitele) sunt înlocuite de nano-roboți care se coagulează instant în cazul rănirii și aduce tot felul de îmbunatățiri fiziologice dincolo de funcțiile naturale ale sângelui normal. Aceste două produse sintetice vin în dotarea fiecărui soldat FCA. Sunt acestea îmbunatățiri viabile în păstrarea caracterului uman sau ele te fac în esență să fii altceva. Și iar, ce înseamnă să fii uman?

Concluzii:

  • De ce?

Pentru că îți oferă o porție sănătoasă de optimism.

  • Când?

Cu siguranță la batrânețe.

  • Cum?

Aș vrea să spun… recitată de un BrainPal, însă mai avem ceva de așteptat până să ne introducem ceva în cap. Acum suntem în faza în care ne place pe lângă cap (vezi căștile pentru realitatea virtuală și Google Glass).

  • Unde?

Sub un cer înstelat.

Update: Această carte îmi amintește foarte mult de trailer-ul de la Halo 3