360° videos

360° videos

Îmi plac mult filmele astea noi filmate la 360 de grade și mi-ar plăcea și mai mult dacă le-aș vedea cu o cască VR. Sunt atât de multe detalii pe care le poți observa parcurgând un astfel de film încât fiecare vizionare poate părea o nouă experiență. Am ales mai jos trei exemple de filme, filmulețe, video-uri filmate la 360 de grade: un reportaj la o fermă de servere Google, o înregistrare în timp real al unui zbor cu supersonice și un film Science-Fiction.

 

P.S. L-ați văzut pe paznicul care apare în fiecare cadru din primul filmuleț păzind reporterul să nu facă vreo prostioară pe la serverele Google? Cu cât e mai vulnerabil locul respectiv pentru un atac cibernetic cu atât mai aproape de reporter stă… În asta constă frumusețea filmelor filmate la 360 de grade. Se pot ascunde detalii interesante chiar în spatele camerei, de care, în filmele tradiționale, n-ai putea fi conștient.

Pierderile umane în Al Doilea Război Mondial

 

Un documentar bazat pe date despre război și pace, The Fallen of World War II analizează costul pierderilor umane în Al Doilea Război Mondial și compară dimensiunile numerice ale pierderilor umane din alte războaie, inclusiv tendințele și conflictele recente.
Scris, regizat, codificate, narat de twitter.com/neilhalloran
Sunet și muzică de twitter.com/Dolhaz

Pentru versiunea interactivă, bilete și multe altele: fallen.io

The Last Man

The Last Man

Ultimul om (Tha last man) este un film interesant și destul de intens în ciuda dimensiunii sale mici (numai 20 de minute), realizat de Gavin Rothery. Filmul prezintă povestea unui soldat trezit din hibernare înainte de termen, doar pentru a descoperi că lumea pe care o știa dispăruse în urma unui război apocaliptic.

Am vorbit despre SF apocaliptic și post-apocaliptic precum și despre motivul ultimului om, joi 2 noiembrie la Clubul SF din cadrul Bibliotecii Metropolitane “Ion Creanga”. Mai multe detalii pe jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Aniversarea SF-ului în cinematografie

Pe 1 septembrie s-au împlinit 113 ani de la crearea a ceea ce este considerat a fi primul film Science-Fiction apărut vreodată – Le voyage dans la lune (Voiajul în lună) de Georges Méliès. Filmul este o producție… colorată de mână, realizată în Franța în 1902 și durează aproximativ 14 minute. El a fost restaurat și prezentat la Festivalul Filmului Mut Pordonone în anul 2003 după ce în 2002, o copie aflată în stare bună de conservare a fost descoperită într-un depozit din Spania.

Vizionare plăcută!…

Ex Machina

Ex Machina

ex-machina-1

Fie ca a fost Transcendence, Automata, Her și în final Ex Machina și fără a mai pune la socoteală pe cele clasice precum Terminator și Matrix, personal privesc filmele în care este implicată o singularitate tehnologică, cu mare interes dar și cu o teroare pe măsură.

M-am întrebat după fiecare film în parte, de unde vine tensiunea asta?… Mai ales după filmul Her unde chiar nu aveam de ce să văd lucrurile în gri… ci mai degrabă în portocaliu precum decorul acestui film… Răspunsul l-am găsit tot în mine… ascuns acolo adânc printre noțiunile de evoluționism pe care le-am învățat în facultate și mai apoi… și s-ar rezuma la următoarea ipoteză:

Dacă umanitatea va crea o inteligență artificială (IA) după asemănarea inteligenței sale – și înclin să cred ca e mai ușor să faci o copie la ceva bătătorit de cel puțin două milioane de ani de evoluție, decât să creezi de novo ceva la același nivel de complexitate precum se prezintă inteligența umană – ei bine… am cam încurcat-o. Nu eu sau tu, unul-două personaje precum în Ex Machina… și noi toți la un loc…

De ce?… Simplu… ca să faci o inteligență artificială să funcționeze trebuie să-i oferi elemente de auto-protecție… echivalentul instinctelor de supraviețuire din lumea vie… Altfel, nu va rezista prea mult căci oamenii nu vor ține pasul cu erorile care vor apărea în primele stadii de dezvoltare. O armată de depanatori umani față de scenariul în care această IA ar avea capacitatea de a învăța să și le repare singură, mi se pare mai puțin probabil. Așadar, nu se poate crea un IA fără prerogativele cu care inteligența a apărut în Natură, ea fiind până la urmă cel mai bun instrument creat de evoluție, cunoscut nouă, pentru autoconservare și adaptare la mediul înconjurător.

Istoria a dovedit de mai multe ori ce poate face inteligența înzestrată tehnologic, în clipa în care două populații dotate cu rațiune și-au intersectat destinele… Mai devreme sau mai târziu cea inferioară tehnologic a fost cel puțin subjugată, dacă nu eradicată.

O entitate inteligentă artificială, va fi superioară capacității noastre de procesare și în condiții de contragere, instincte sale de autoconservare se vor activa și va riposta. Și când se va întâmpla asta … o va face rece, calculat, precis, fără abateri, exact ca o mașina… Iar asta mă sperie teribil pentru că este echivalentul subjugării sau dispariției speciei umane…

Într-o bună zi, roboții se vor uita la noi așa cum ne uităm noi la scheletele fosilizate din câmpiile Africii. Ca la o maimuță bipedă, trăind în mizerie, cu limbaj și unelte primitive. Pe cale de dispariție.

Ex Machina – filmul britanic apărut în 2015 – este un bun exemplu de film cu un buget nu foarte mare și fără prea multe efecte speciale care te încântă pin simplitate și indemnul său la reflecție pe teme de IA și care este diferența dintre viu și neviu când vine vorba de o entitate conștientă de sine.

Precum spune și Nathan (genialul programator și director de companie din spatele IA-ului prezentat în film), problema nu se pune în termeni precum “dacă se poate?” ci “când se poate? ” crea un IA, totul fiind până la urmă o chestiune de timp. Mai mult, filmul susține ipoteza mea de mai sus… Vrei ca IA-ul să fie aproape de uman… dă-i caracteristici umane (bune sau rele, inclusiv flirt, înșelăciune, empatie, manipulare, iubire, nevoia de libertate etc). Apoi o altă ipoteză care mai devreme sau mai târziu trebuia spusă… Google… în film “Bluebook”, are cele mai mari șanse să facă primul pas în aceasta direcție… dacă nu l-a făcut deja (vezi Quantum Artificial Intelligence Lab)…

Immersive Cocoon

Immersive Cocoon

De curând am revăzut filmul “2001: O odisee spațială” – o capodoperă marca Stanley Kubrick, după un scenariu (transformat apoi într-un roman) scris de Arthur C. Clarke. La o zi distanță… dau peste filmulețul de mai jos, care pare un fel de revitalizare a uneia din scenele halucinante ale filmului devenit deja clasic, realizat în 1968.

Și ca lucrurile să fie și mai interesante, ce credeți că este acest Immersive Cocoon?…

Immersive Cocoon este un produs tehnologic aflat în faza de prototip conceptual, dezvoltat de John Underkoffler (consultantul științific pentru filmul Minority Report), care se bazează pe ideea ca omul să devină interfața tehnologiei, într-un mediul controlat precum o sferă plină de senzori ca cea de mai sus…

Faceți cunoștință cu John Underkoffler într-o prezentare TED în care vorbește despre munca sa.

Photos: www.i-cocoon.com

Wanderers

Wanderers – a short film by Erik Wernquist from Erik Wernquist on Vimeo.

Wanderers este un scurt film science-fiction creat de Erik Wernquist – un artist și animator din Stockholm, Suedia.
Filmul este o viziune asupra viitoarei expansiuni a omenirii în sistemul solar. Deși sunt desigur de natură speculativă, toate efectele vizuale din film sunt bazate pe idei și concepte științifice despre cum ar putea arăta viitorul nostru în spațiu, dacă acesta ar avea loc vreodată. Locațiile descrise în film sunt reconstituiri digitale ale unor locuri reale din Sistemul Solar, construite din fotografii reale și hărți, atunci când acestea au fost disponibile.

PS: dacă nu v-ați prins, textul și vocea aparțin lui Carl Sagan.

Mai multe despre film aici: http://www.erikwernquist.com/wanderers/index.html

Mecanismul Antikythera

Mecanismul Antikythera

În filmul de mai sus este prezentată o replică LEGO a mecanismului găsit în 1901 între rămășițele unei epave descoperită lângă insula Antikythera. Se consideră că a fost construit în perioada 150-100 î.Hr.. Complexitatea sa este remarcabilă și a fost comparată cu cea a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

Deși circulă tot felul ipoteze legate de originea sa extraterestră, alimentate de cei care cred că oamenii au fost niște maimuțe proaste devenite inteligente peste noapte datorită vreunei intervenții exterioare, eu cred că acest mecanism reflectă foarte bine caracterul nostru inovator. Noi oamenii de azi avem aceeași capacitate cognitivă ca acum 2000 de ani când el a fost creat, ori ca acum 200.000 de ani când am părăsit prima oară Africa.

Pe unii îi miră faptul că descoperim astfel de capodopere tehnologice după atâția ani. Eu sunt convins că asta reprezintă o nimica toată. Vor mai apărea și altele căci am avut dintotdeauna potențial… Ne trebuia/e doar un context favorabil pentru creație și un altul pentru conservarea în timp a acesteia.

The Great Martian War (1913-1917)

The Great Martian War (1913-1917)

La aniversarea a 100 de ani, Marele Război Marțian spune povestea evenimentelor catastrofale și a ororile de neimaginat din perioada 1913-1917, când omenirea a luptat împotriva unei sălbatice invazii extraterestre.

Prin analogii solide și detaliate cu Primul Război Mondial, Marele Război Marțian contopește științifico-fantasticul cu faptele istorice reale cu scopul de a explora tragediile din lumea reală și oroarea unică a Primul Război Mondial.

Hystory Chanel 

Abiogenesis

Abiogenesis

Un film scurt care a primit o mulțime de premii printre care și Audience choice Award for Best Animated Short Film (Maui Film Festival 2012), în care regizorul Richard Mans speculează pe marginea Abiogenezei (proces natural prin care se naște din compuși organici simpli).

In this breathtaking science fiction spectacle, a strange mechanical device lands on a desolate world and uses the planet to undergo a startling transformation, that has profound implications for an entire galaxy.

 

Să vi-l prezint pe TET

Să vi-l prezint pe TET

Nu, nu este vorba de TED ursulețul de pluș pentru copii și nici de seria de conferințe cu același nume de care am amintit într-o postare anterioară. TET și nu TED, cel care mi-a atras atenția și care m-a convins să vorbesc despre el este un personaj aparte din filmul Oblivion (Lost Horisonts sau Oblivion. Planeta uitată).

Oblivion a apărut în 2013 sub regia lui Joseph Kosinski după un scenariu scris de acesta în colaborare cu William Monahan, Arvid Nelson, Karl Gajdusek și Michael Arndt, având ca sursă de inspirație un roman grafic omonim editat de Radical Comics.

Pe scurt, povestea acestui personaj este următoarea: Tet este o afurisită de singularitate tehnologică sub formă de tetraedru, venită din neant. Un super AI care pune ochii pe planeta noastră mică, frumoasă și albastră, dar plină de paraziți umani.

Fără să stea prea mult pe gânduri, Tet răpește doi paraziți d’ăștia, crapă Luna, își umple cămara cu clonele celor doi, anihilează specia umană și se apucă să fure apa de pe Terra.

Cum adică a crăpat Luna?…Simplu, prin mijloace ce nu sunt explicate spectatorului, Tet fragmentează satelitul natural al Pământului cu scopul de a distruge echilibrul natural dintre cele două corpuri cerești. Efectul este unul devastator: pe Pământ au loc cutremure, tsunami și alte catastrofe care zgâlțâie din temelii civilizația umană, aceasta intrând în final în colaps iar oamenii ramași ajungând  să moară de foame.

După ce dă acest pălmoi speciei umane, Tet își scoate din cămară armata de clone umane (cămara e interiorul lui Tet – o imagine desprinsă parcă din Matrix) și o pune să distrugă tot ceea ce mai rămăsese în urma cataclismului. Mi-a plăcut ideea. Pe o planetă străină o specie inteligentă indigenă, condiționată corespunzător, devine arma perfectă.

Într-o încercare disperată, oamenii dau cu bomba atomică în stânga și în dreapta în așa fel încât după o vreme, pe Pământ nu mai rămân decât un câine, o insulă de verdeață ascunsă prin nu știu ce canion și câțiva oameni turbulenți dotați cu tot felul de măști mișto care își duc frumoasa existență post-apocaliptică ascunși precum șobolanii prin tuneluri și camere subterane.

Câștigând războiul, Tet își transformă armatele de clone în oameni de întreținere, împarte planeta în sectoare păzite de echipe formate din drone și câte doi clonați, după care se apucă să fure apa din mări și oceane. Clonații aveau un apartament de lux deasupra norilor, unde trăiau liniștiți visând că sunt într-o misiune temporară înainte de a pleca spre Titan.  Menirea lor era în principal aceea de a șterge praful de pe dronele care zburau de colo-colo și a le repara când erau bușite de niște ființe grotești, care erau de fapt oamenii ăia din tuneluri – supraviețuitorii genocidului.

 Tet are o preferință bolnăvicioasă pentru alb, se zgârcește la metal sau este prea orgolios ca să asculte de niște clone amărâte (acestea cereau un blindaj îmbunătățit pentru dronele căsăpite de oamenii supraviețuitori) și peste toate se crede un fel de Zeu doar pentru că știe să cloneze erse lucruri.

Deși mi se pare un personaj interesant, care putea fi exploatat cinematografic în mult mai multe ipostaze, modul în care apare în Oblivion, Tet îmi dă impresia uneori că e idiot… și asta rezultă mai degrabă din scăpările grosolane sau din lipsa de imaginație a celor care au lucrat la crearea filmului. Iată câteva exemple:

  • Oamenii băgăcioși din fire trimit o navă să întâmpine obiectul ciudat apărut în spațiu undeva lângă Titan (și care până la urmă era Tet). Deși au văzut din timp că acest obiect are o formă și o structură care reflecta o civilizație avansată, omuleții intră repede în panică în momentul în care li se taie comunicațiile și văd că nava lor este atrasă în interiorul lui Tet. Reușesc să despartă nava în două module și… de aici rezultă că scenariștii nu au cunoștințe minime de fizică… întrucât modulul-dormitor al navei (care era de nu știu câte ori mai mare decât celălalt modul), reușește să scape cu o ușurință jenantă de strânsoarea lui Tet. Cum adică bre… dacă aplici un câmp de forță care atrage un obiect mare, pe 2 obiecte mai mici… unul este atras și altul nu?….
  • Tet e naiv crezând că doi oameni “vor fi o echipa eficientă”, doar pentru că cei doi au apărut într-o poză în care erau apropiați fizic.
  • Cireașa de pe tort: deși Tet are drone sofisticate care scanează tot, el nu e în stare să-și dea seama că în capsula pe care Tom Cruise (în film comandantul Jack Harper) o transportă la el are, pe lângă un om, și o bombă atomică (un clișeu Hollywoodian preluat din “Ziua Independenței“). Mai mult, nici măcar nu-și dă seama că Morgan Freeman (în film Malcolm Beech) nu este femeie, deși Tom Cruise avea pulsul crescut, transpira și îl minciunea la greu în timp ce năvișoara în care se afla, avansa direct în inima lui – locul perfect unde să detonezi o bomba atomică?… WTF?
  • Și… știți ce l-a distrus pe Tet?… Iubirea dom’le… Dar nu orice iubire… Iubirea de clone!… Unul din câteva sute de Tom Cruise (mai exact Tech 49 Jack Harper) se defectează și începe să aibă amintiri din viața de dinainte de apocalipsă. În ograda lui aterizează soția, care din momentul despărțirii capsulei-dormitor și până în momentul acțiunii filmului doarme vreo 60 de ani pe orbita Pământului (fără ca pe Tet să-l doară undeva de treaba asta!!!), iar ea evident se îndrăgostește instantaneu de el, chiar dacă e o clonă. Ba mai mult, la sfârșitul filmului îi toarnă și un copil… și deși Tech 49 se sacrifică pentru a-l distruge pe Tet, ea îl primește cu brațele deschise pe Tech 52 – o clonă dintr-un sector vecin care era și ea pe acolo… și pe care 49 chiar a încercat să-l strângă de gât la un moment dat… Ce mai contează detaliile… iluzia e cea mai tare… Traiască auto-minciuna!…

Și acum pe bune, bă Tet, atâta tărăboi pentru un pahar cu apă?… Ce dracu’ n-ai văzut Europa – satelitul înghețat al lui Jupiter?… Cu forța aia cu care ai distrus Luna… îl dezghețai, făceai gargară, eventual te și bălăceai în el… Și asta pe gratis!… Iar noi ne-am fi uitat la tine cu gura căscată și am fi zis:

  • Wow, ce tare!…

Și la sfârșit, dacă v-am făcut praf dorința de a viziona acest film, în cazul în care nu ați făcut-o… vă îndemn să o faceți, căci povestea este spusă altfel decât a fost prezentată de mine aici… iar la prima vizionare multitudinea de detalii interesante o să vă dea pe spate atât de rău încât o să treceți cu vederea micile scăpări… Mie unul mi-a plăcut cum și-a jucat rolul Tom Cruise… Problema mea e Tet… Putea mult mai mult pentru o Singularitate…

Imagini: DYLI.SH

Prometheus TED Talk 2023

TED reprezinta o serie de conferințe internaționale dedicate “ideilor care merită promovate”, organizate de fundația non-profit Sapling. Activitatea ei a început în 1984, sub forma unei conferințe care și-a propus să aducă împreună oameni din trei domenii: Technology, Entertainment și Design. De atunci, domeniul său de aplicare a devenit tot mai larg. Împreună cu două conferințe anuale – Conferința TED și TEDGlobal, TED include site-ul TED Talks video, Open Translation Project, TED Conversations, TED Fellows, programele TEDx, și premiul anual TED.

Misiunea TED, pe website-ul oficial, începe așa:

Noi credem cu pasiune în puterea ideilor de a schimba atitudini, viața și în cele din urmă, lumea. Așadar, construim aici un centru care oferă gratuit cunoștințe și inspirație de la cei mai mari gânditori ai lumii…

TED este deci, un brand international, o formă de exprimare de înaltă calitate a ideilor revoluționare, într-un format care a prins peste tot, inclusiv la noi – vezi TEDx Bucharest. Cine se laudă că are habar de ceea ce se întâmplă la ora actuală pe net și nu a auzit de TED, e un mare șarlatan…

Speculând succesul crescând a lui TED, firma de publicitate Ignition Interactive a lansat pe rețelele de socializare o campanie de promovare a filmului Prometheus (2012) realizat de Ridley Scott (unul dintre cei influenți și mai renumiți regizori contemporani), sub forma unui TED speech. Acesta îl prezintă pe Sir Peter Weyland (fondatorul Weyland Corp), ținând un discurs inspirațional în anul 2023.

Acțiunea filmului Phrometheus se petrece la 70 de ani după acest eveniment și descrie misiunea de explorarea a vestigiilor unei nave antice, finanțată de Weyland Corp. Aceasta vestigii sunt găsită pe o altă planetă, la care se ajunge datorită descoperirii unei hărți stelare existente în mai multe culturi ale lumii, de către arheologii Elizabeth Shaw și Charlie Holloway. La momentul în care se desfășoară acțiunea filmului, Sir Peter Weyland va fi foarte bătrân și va juca un rol important în intriga și deznodământul poveștii, a cărui trailer îl puteți vedea AICI.

Big things have small beginings…

Golem XIV (film)

GOLEM from GOLEM on Vimeo.

Film by Patrick Mccue & Tobias Wiesner

The movie is based on the short story “GOLEM XIV” of “Imaginary Magnitude” by Stanislaw Lem from 1973. The book is written from the perspective of a military A.I. computer who obtains consciousness, moving towards personal technological singularity with growing intelligence. It starts to refuse military support because it detects a basic lacking of internal logical consistency of war. GOLEM gives several lectures with focus on mankind’s position in the process of evolution and the possible biological and intellectual future of humanity before it ceases communication.

The movie tells about the first point of its “about man threefold” lecture as a reduced and simplified version while visually weaving this with GOLEM simulating human culture processes based on ideas and dynamics of freedom and curiosity, fear and security, abstraction and fiction, the lack of accessibility in face of unknowing and the need for generating meaning.

The whole creative intention about this project is to face your own process in this world with reflection and self responsibility, to stay curious and create, look for new ideas and stay keen.