Blogosfera SF&F

Blogosfera SF&F

BSFF este un proiect inițiat de bloggărița Georgiana Vlădulescu ca urmare a unui panel susținut la Romcon-ul din 2016. La acest panel am participat și eu alături de Silvia Penciulică, Liviu Szoke, Siviu Mihai Gheorghe, Ileana Andreea Drop, Lucian Dragoș Bogdan și Georgiana Vlădulescu (Live 1, Live 2).

Conform descrierii grupului cu același nume de pe Facebook, membrii acestui proiect aleg lunar o carte din sfera SF&F semnată de un autor român, o recenzează și o publică simultan (pe blogurile lor), în a doua miercuri a fiecărei luni, la ora 10:00.

E suficient să ajungi pe una dintre recenziile BSFF ca să obții toate celelalte recenzii, pentru că fiecare participant adaugă la sfârșitul postării linkuri către celelalte recenzii.

În momentul de față, în acest proiect sunt implicate următoarele bloguri: Cu mintea la SFFan SFAssassin CGNantan LupanJurnalul unei cititoar și Catharsis Writing.

Scopul acestui demers este evident – promovarea în spațiul on-line a autorilor români de SF&F. Iar pe lângă acesta mai are și un efect secundar, destul de important și anume feed-back pentru autori. De exemplu, dacă citești în patru din cinci recenzii, păreri negative… e clar că în cartea ta ceva ce nu merge. Bloggării din BSFF sunt darnici și iți spun și ce anume scârțâie (lucru pe care de obicei îl face un editor).

De fapt e cam ce se întâmplă la un club de lectură numai că aici ai ocazia să auzi părerile celor prezenți chiar dacă nu ai ajuns la club.

Pe de altă parte trebuie menționat că oamenii ăștia nu se influențează reciproc. Fiecare citește cartea în 3-4 săptămâni și toți își spun părerea în același timp. Cartea aleasă este una pe care niciunul nu a citit-o înainte. Într-o lume ideală treaba asta ar trebui să existe în formă restrânsă la nivelul fiecărei edituri respectabile sau ca entitate de sine stătătoare remunerată corespunzător.

Deși am fost cooptat în proiect de la bun început, am ales să nu dau curs invitației de a participa în forma prezentată mai sus întrucât recenziile mele în calitate de autor debutant ar putea fi percepute drept invidie, conflict de interese, atac la adresa concurenței sau mai știu eu ce.

Alegând “poteca de aur” a autorilor, nu mai pot fi totodată și un consumator inocent de literatura SF. Cel puțin nu în ceea ce privește creațiile scriitorilor români de SF&F. Cei mai mulți îmi sunt amici, iar stilul ori subiectele alese în scrierile lor, nu-mi plac din start… Mi-e teamă să nu mă contaminez cu ideile lor, ori și mai grav să încep să scriu ca ei…. Glumesc, evident!…. Până la urmă nimic nu e nou sub soare și o poveste bună poate fi spusă în o mie de feluri…

————————-

Scriam rândurile de mai sus azi de dimineață. Între timp am văzut că mai mulți autori, editori sau simpli cititori s-au sesizat cu privire la ultima recenzie BSFF. Am mai văzut și cum unii autori își dădeau cu părerea despre cât de praf era ultima carte recenzată sau cum BSFF ar trebui să facă una sau alta. S-o spunem p’aia dreaptă… Autorii vor susține acest demers până când vor primi o recenzie negativă la o carte de-a lor… Apoi…

 

Photo: Dave Bleasdale
“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

“Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba

Deși nu-mi stă în fire să promovez (în postări) cărți pe care nu le-am citit, de dată asta voi face o excepție fără să mă gândesc prea mult înainte. Și asta, pentru că merg pe mâna lui Alexandru Lamba. Îl cunosc de ceva vreme și știu cam ce-i poate pielea. Aaa… și ar mai fi un motiv – e romanul său de debut, motiv pentru care merită un “brânci” pe scările faimei!… :))

Ground zero sau locul în care a apărut prima oară romanul “Sub steaua infraroșie” a fost la Târgul de Carte Science Fiction și Fantasy “Final Frontier” de anul acesta, dar acolo lumea își făcea siesta de după prânz, lansările se țineau pe bandă rulantă și parcă lipsea farmecul unei lansări așa cum mi-o imaginez eu că trebuie făcută. Adică, într-un local unde poți să servești o cafea sau o bere în timp ce îl asculți pe autor citind câteva pasaje din propria carte. Un loc oarecum intim, cu ceva atmosferă și evident un eveniment in exclusivitate dedicat (la FF romanul a fost lansat la pachet cu o altă carte din portofoliul editurii Tritonic).

Din punctul meu de vedere adevărata lansare a acestei cărți a avut loc pe 9 aprilie în Brașov la Bistro de l’Arte, eveniment la care au fost invitați și Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Adina Speteanu și Bogdan Hrib. Din păcate eu nu am ajuns în Brașov, însă m-am bucurat teribil să găsesc înregistrarea evenimentului și pozele celor de la Biblioteca Urbană, pe care le postez mai jos.

Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba a apărut luna aceasta la Editura Tritonic și va putea fi achiziționată de pe libris.ro.

Lansare “Sub steaua infrarosie”

Posted by Biblioteca Urbana on Saturday, 9 April 2016

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Editurile românești de SF&F la Final Frontier 5 (2016)

Multe lucruri frumoase și interesante s-au petrecut la ediția din acest an a Târgului de carte SF&F “Final Frontier”. Redau în această postare înregistrarea unui eveniment, pe care eu unul l-am așteptat cu interes după ce am aflat că Liviu Szoke (de la fansf.wordpress.com) strânge întrebări de la bloggerii SF&F, special pentru această întâlnire. În program, evenimentul a avut următoarea descriere:

SÂMBĂTĂ 2 aprilie
17.00 –  19.00. Edituri, colecții
Moderator: Liviu Szoke  (1).
Invitați: Ana Nicolau (Nemira) (2), Bogdan Hrib (Tritonic) (3), Șerban Andrei Mazilu (Crux) (5), Horia Nicola Ursu (Millennium) (4)

*(1-5) ordinea invitaților de la stânga spre dreapta în fotografia de copertă.

Așa cum m-am așteptat, bazându-mă pe experiența de la FF4 (2015), acest tip de eveniment a fost pe placul cititorilor de SF&F prin prisma faptului că au aflat proiecțiile editoriale ale principalelor edituri de SF&F din România, dar și pe cel al scriitorilor, care văd în aceste edituri potențiale locuri de publicare.

edituri_la_ff5_2

Mai jos lista cu întrebările strânse de Liviu Szoke (pentru care îi mulțumesc și pe această cale):

Nemira

  • La cât apreciați a fi numărul de cititori plătitori de carte SF, Fantasy și genuri conexe în România? Credeți că numărul respectiv poate susține piața de carte de literatură speculativă românească? Dacă nu, ce se poate face în acest caz? Cum îi convingem să cumpere regulat cărțile publicate lună de lună? Credeți că editorii înșiși ar trebui să se implice mai mult în comentariile de pe rețelele de socializare referitoare la aceste apariții, alături, bineînțeles, de PR? Se pot face campanii în școli, să se educe cititorii de mici? Aveți astfel de strategii?
  • Se poate autosusține o editură publicând doar literatură speculativă, nemaiavând și alte colecții nu neapărat ajutătoare, ci poate pentru diversificare?
  • Ce se poate face în cazul seriilor care se întind pe 3 sau mai multe volume? Ce se poate face să fie convinși cititorii plătitori să cumpere seria încă de la primul volum, să nu mai auzim comentarii de genul „nu cumpăr seria decât atunci când vor fi publicate toate volumele, pentru că mi-e frică de faptul că editura se va opri la jumătatea seriei sau după primul volum pentru că seria nu se vinde”? Cum poate oferi editura o garanție că acea serie va fi dusă la bun sfârșit? Credeți că ar fi o soluție ca în cazul nefericit în care o serie nu se vinde, editura să dea un comunicat la sfârșitul anului sau la un an după apariția acelui volum și să spună: uite, stopăm publicarea acelei serii pentru că din primul volum nu s-au vândut decât atâtea exemplare? Credeți c-ar fi o soluție publicarea doar de serii în curs de scriere, încă neterminate, cum e cazul cu A Song of Ice and Fire a lui Martin sau cu Stormlight Archive a lui Sanderson? Păstrează acestea suspansul și nerăbdarea cititorului vie, în așa fel încât să dea năvală să cumpere cartea imediat cum apare? Și cum se poate face ca acel nou volum să nu apară la un an sau ani de la apariția lui pe piața mondială, pentru că în acest caz e posibil să se piardă o parte din cumpărători, care și-l vor cumpăra în engleză imediat cum apare?
  • Se poate realiza o mai mare transparență legat de ce urmează să apară? De exemplu, cataloage cu seriile sau volumele de sine stătătoare care au fost deja cumpărate, ca să nu mai existe argumentul că nu putem da din casă pentru că altfel vor supralicita celelalte edituri și ne vor fura autorii de sub nas? Nu credeți că ar afla astfel mult mai multă lume ce urmează să apară și poate o parte din cumpărători vor avea răbdare să apară cartea în română înainte de a se grăbi să și-o cumpere în engleză?
  • S-ar putea organiza campanii de promovare mult mai vizibile a autorilor din portofoliu în vederea unor eventuale viitoare vizite la noi în țară, invitați fiind de editura/editurile care-i publică? Și n-ar fi mai eficient ca în cazul scriitorilor publicați de două sau mai multe edituri să existe o colaborare între aceste edituri, pentru ca această vizită să fie mult mai bine pusă la punct? Uite, de exemplu N.K. Jemisin are serii luate și la Nemira, și la Paladin. Dacă cele două edituri și-ar uni forțele, nu s-ar ajunge la un rezultat mai bun? Și n-ar trebui ca acești autori vedetă să fie promovați mult mai bine, pentru ca o mult mai mare parte din publicul cumpărător să afle despre ei și să știe despre cine e vorba atunci când acești autori vor veni la noi?
  • De ce nu se vând autorii români la fel de bine ca cei străini? Iar cei care se vând, pentru că se vând, cel puțin o parte din ei, se vând doar datorită numelor și reputației pe care și le-au construit de-a lungul timpului? Ce se poate face în cazul unui debutant, care nu are deja un nume arhicunoscut? Cum convingeți publicul că acea carte merită cumpărată? Ce trebuie și cum trebuie să scrie un autor nou pentru a ajunge într-un final să i se publice cartea la editura respectivă? Cum facem să le schimbăm mentalitatea cititorilor care consideră că doar anglo-saxonii scriu literatură speculativă de calitate, iar românii nu? Se pot schimba aceste percepții în timp? Cum? Cum se pot descurca o parte din edituri publicând doar autori români? Se pot exporta cu succes scrierile autorilor români? Ce se poate face ca scrierile lor să ajungă pe piața de carte străină? Se pot promova? Se dorește promovarea lor?
  • Am citit interviurile realizate de revista Forbes cu mai mulți directori de edituri și toți spuneau că librăriile fizice practică niște comisioane nejustificat de mari, ajungând să oprească din prețul cărții chiar și 50 sau 60 la sută (ba Diverta chiar adaugă și de la ea la prețul de vânzare al cărții, eu însumi am văzut acest lucru la o parte din cărți, un adaos). Editurilor le convine o asemenea stare de fapt? Se poate crea o asociație, un fel de sindicat al editurilor, care să le reprezinte interesele dacă s-ar ajunge la astfel de discuții? Sau e mai bine „fiecare pentru el”? Ce se poate face pentru a contracara campaniile practicate uneori de magazinele online care vând și cărți (sau numai cărți), atunci când au prețuri de dumping, ajungând să vândă o carte chiar și cu doi lei? Le convine editurilor acest lucru? Și de ce credeți că există această întrerupere de cash-flow între librării și edituri, chiar dacă se vând destul de bine cărțile în aceste librării?
  • Și câteva întrebări care probabil că sunt pe buzele tuturor: ce se întâmplă cu CPSFA și cu colecția Maeștrii SF-ului Românesc? Vor mai fi reluate? De ce nu s-a acordat premiul întâi la concursul de manuscrise „Valentin Nicolau”?

Crux Publishing

  • Suplimentar, vreau să vă întreb cum vă descurcați acum, la un an de la înființare, publicând doar autori români, căci încă n-a apărut Conan? Ce vă doriți voi să faceți cu editura voastră? Să vă aducă un venit suplimentar și vizibilitate în rândul fanilor, sau să devină o afacere serioasă, aducătoare de profit și pentru voi, și pentru autorii și angajații voștri? Explicați-ne cum de vă puteți plăti autorii, în condițiile în care majoritatea autorilor români publicați la noi la alte edituri se plâng că n-au primit niciun ban? Poate un autor român de literatură speculativă să trăiască din scris? Va putea vreodată? Ce se poate face în această situație? Veți continua să acceptați manuscrise de la autori noi sau vreți să vă formați un grup stabil de autori și să continuați doar alături de ei?

Millennium Books

  • Cum merge editura Millennium Books la aproape unsprezece ani de la înființare? Cum se poate descurca publicând exclusiv autori români? Care sunt scopurile ei? Să progreseze, extinzându-și portofoliul, sau să rămână la grupul de autori, o parte din ei chiar debutați și consacrați de Millennium Books? Te gândești să publici și autori străini? Vei continua să vinzi doar online și la târguri sau te gândești să pătrunzi și în librăriile fizice? Vei mai continua seria Compania Neagră sau vânzările au îngropat-o definitiv? Și ce se poate face ca revista Galileo să apară în sfârșit într-un ritm regulat, trimestrial, semestrial sau altfel?

Tritonic

  • Cum merge editura Tritonic pe piața de beletristică românească? De ce o pauză atât de lungă între aparițiile regulate ale colecției fiction.ro/sci-fi/fantasy și cele sporadice de anul trecut și anul acesta? De ce reluarea publicării de SF și fantasy tocmai acum? Te gândești să relansezi colecția și să publici regulat SF și fantasy? Dacă da, vor fi și autori străini sau doar români? Ce trebuie și cum trebuie să scrie autorii români ca să fie publicați de Tritonic? Și o întrebare care mă/ne arde de mult timp: e vreo șansă ca trilogiile neterminate ale lui Kim Stanley Robinson și R. Scott Baker să fie duse la bun sfârșit? Mai e câte un volum din fiecare.
  • A ajuns piața românească de SFF suficient de matură încât să treacă de ”adolescența” strict anglo-saxonă și să guste și alte filoane culturale? Avem o tradiție ante-decembristă cu autori ruși și francezi, care a mai supraviețuit la începutul anilor 90 și apoi a murit. Poate fi renăscută? Pe de altă parte, în plan mondial se ridică stele noi din zone exotice precum China (Liu Cixin) sau Finlanda (Rajaniemi), ori noi doar pentru români, ca Sapkowski (Polonia). Vor românii să citească așa ceva? Sunt pregătite editurile să-i ofere? Poate fi acesta un trend la care să se alăture, întâi pe piața internă, apoi externă, și scriitorii români?
  • Piața și publicul SFF românești au ratat în evoluția lor niște etape cu autori celebri și serii faimoase, precum Elric de Melnibone al lui Michael Moorcock sau J.G. Ballard (recent ecranizat cu buget mare în ”High Rise”). Aș mai adăuga aici autori precum Robert silverberg, Fritz Leiber, Vonda McIntyre, Harry Harrison, Anne McCaffrey ori Terry Brooks, a cărui serie, Shannara, a început să fie ecranizată de MTV chiar anul acesta? Sunt aceștia pierduți pentru totdeauna și perimați pentru români, sau mai pot fi publicați?
  • Cum văd editurile de SFF genurile hibride cu mainstream, precum ”political fiction” sau ”historical fiction”? Houllebecq a avut un uriaș succes cu ”Supunere” și probabil va fi urmat de un curent de romane similare; la noi însă el a apărut la Humanitas: a fost genul preluatgreșit ca piață, de către mainstream în loc de SFF? E de așteptat un val de gen, așa cum au fost nenumăratele clone de Dan Brown, inclusiv de autori români? De ce la români prinde ”historical fiction” fără pretenții (Brown), dar nu și cel de calitate, ca seria Pyat? Pentru că nu au fost publicate, sau nici nu ar fi avut succes?
  • De ce benzile desenate nu și-au găsit locul la editurile de SFF, și în general pe piața românească, deși în Occident sunt o latură majoră a genului? Vorbim de un snobism al editurilor sau de o lipsă de interes a publicului? Recent au început totuși să apară, la edituri specializate: reprezintă fenomenul un indiciu că apare o nou generație de sefiști, mai tânără, care dorește acest gen conex? Au de gând editurile consacrate să intre pe această piață sau o lasă nou-veniților?
  • Vorbind de transpunerea grafică/cinematografică a SFF-ului, valul hollywoodian de distopii pentru adolescenți și serii cu super-eroi are un efect pozitiv sau negativ? Fură și deturnează adolescenții de la citit sau dimpotrivă, funcționează ca o reclamă ce ajută piața de cărți? Și reprezintă un pericol din punct de vedere al calității? Conduce la o infantilizare a publicului și reducere a interesului față de SF-ul matur/serios?
  • Similar, mulți fani SFF sunt pasionați și de serii celebre de jocuri: Witcher,Fallout, Elder Scrolls. Sunt acestea niște concurenți pentru literatură sau, dimpotrivă, pot fi valorificate drept ”cârlige” pentru captarea de noi publicuri? Nemira a prins momentul cu ”Witcher”, de ce nu sunt folosite și altele cel puțin ca asocieri publicitare? De ce separația clară dintre cele două piețe, dacă publicul țintă e comun?
  • În SFF există două mari curente actuale: unul ”light”, orientat spre serii cu vampiri, vârcolaci și, în Vest, și spre SF provenit din cinema și jocuri (cărți Star Wars, Warcraft), și unul mai matur, care vrea SF hardcore și fantasy complex. Care domină în România și cum se vede viitorul editorial? Riscă vreunul să fie înlăturat de celălalt din motive comerciale, ori, invers, din snobism? Se vor împărți editurile în serioase și ”de masă”, ori fiecare va căuta un mix între curente? După valurile vampiri și zombie, oare care va fi următoarea modă?
  • În SUA a avut mare rezonanță scandalul ”sad puppies” de la premiile Hugo. Cum se vede din România această reacție care a cerut o revenire la ”vârsta de aur” și niște valori mai simplu de înțeles și contrareacția care a considerat că ideile ”political correct” au prioritate față de ”good old fun”? Există la noi o asemenea dilemă? Am ajuns măcar la nivelul de maturitate al fenomenului în care să ne punem astfel de probleme în SF? La noi se pune mai puțin problema minorităților de culoare sau etnice, dar poate fi reală cea de gen. Există o discriminare sexuală în SF, fie ea negativă (favorizarea autorilor bărbați), fie pozitivă (favorizarea autoarelor femei)? Mai e valabil faptul că cititorul de SF e bărbat cu studii superioare sau s-a schimbat acest profil (dacă excludem piața YA, cu publicul ei de adolescenți, și ne referim strict la adulți)? Și apropo de YA, dominat de fantasy sau distopii lightSF, iar ca public de fete, acesta se va prelungi în viitor sau va rămâne cantonat în actuala plajă sociologică? Adică actualii YA, când se vor maturiza, vor trage aceste gusturi cu ei pe piața adultă, sau și le vor schimba și ele vor rămâne noilor generații de puști?

 

Photos: Alexandru D.

Exit. Povestiri de dincolo.

Exit. Povestiri de dincolo.

La sfârșitul lui 2014 un articol intitulat “Concluzia unui studiu științific: Viața după moarte este reală” apărut și pe Facebook, a declanșat adevărate polemici între cei care au văzut postarea pe wall-ul lui Lucian Dragoș Bogdan. Evident, s-au găsit destui cei are au simțit nevoia de a emite propriile ipoteze pe marginea acestui subiect. Mai multe despre asta am scris aici: link

Și cum discuția era în fond una filozofică și majoritatea celor antrenați în ea erau sefeiști, ce ne-am gândit noi? Hai să facem ceva din treaba asta, s-o materializăm cumva; adică să scriem despre ea cum știm noi mai bine: povestiri SF, roman modular, antologie, lista posibilităților era nesfârșită…

Așa a luat naștere (tot pe Facebook), un grup secret numit „Viața de după…“, unde, inițial au fost invitați mai mulți suspecți de filozofeală sefeistă, care ar fi avut ceva de spus despre moarte și despre ce se poate afla dincolo de ea. Cum era de așteptat doar o parte din cei invitați au achiesat la idee. Cu toate acestea ne-am adunat, suficient de mulți entuziaști cât să pornim un proiect literar. Și pentru a-l pune în practică am stabilit de la bun început următoarele reguli:

  • Textele trebuiau să aibă dimensiuni între 20.000 și 80.000 de caractere cu tot cu spații;
  • Să aparțină unuia dintre genurile: SF, Fantastic sau Horror;
  • Tema să fie explorarea vieții de dincolo de moarte;
  • Să fie scrise la persoana I, într-o manieră care să dea de înțeles că sunt povestite unor prieteni, într-un cadru intim, etc.
  • Personajul principal (și povestitor) al acțiunii trebuie să moară (sau cel puțin el însuși să fie convins că a murit) la final.

Proiectul „Viața de după…“ a luat sfârșit de curând. El a văzut lumina tiparului la Editura Eagle sub denumirea de „Exit. Povești de Dincolo“ și va fi lansat Duminică, 3 aprilie 2016, la 11.45, la Final Frontier 2016.

Exit. Povești de dincolo reprezintă aportul a 8 scriitorii dintre care patru consacrați (Liviu Surugiu, Lucian Dragoș Bogdan, Marian Truță și Dănuț Ungureanu) și patru ucenici sau “învățăcei” (Irving T. Creve, Alexandru Lamba, Teodora Matei și Florin Purluca), căci până la urmă un rezultat indirect al acestui proiect a fost și acela al transferului de cunoaștere în ale self-publishing-ului (și a publicării în general) de la cei cu mai multă experiență la cei aflați la început de drum. Fiecare povestire este precedată de o mică descriere a autorului și o imagine reprezentativă. Coperta și imaginile sunt creațiile lui John Dobro.

Din sumarul acestui volum colectiv puteți regăsi:

O picoteală mai adâncă de Alexandru Lamba

Lumină lină de Dănuț Ungureanu

O noapte fără regină de Florin Purluca

Neobișnuita viață a lui Howard Getternbach de Lucian Dragoș Bogdan

Soft de Teodora Matei

Fedya de Irving T. Creve

Înaintea învierii de Liviu Surugiu

Soledad de Marian Truță

COPERTA_exit_5.06X7.81in-v2

Tuturor celor implicați (fie ei autori, grafician sau editor) le mulțumesc pe această cale pentru răbdare și mai presus de toate pentru dorința de implicare.

Volumul poate fi cumpărat de aici: http://www.imaginastore.com/ro/science-fiction-fantasy/663-exit-povestiri-de-dincolo-9786068315805.html

Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.

Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.

Text publicat în Revista Fantastica – Nr.1/Primăvara 2016

Într-o lume a viitorului, într-un loc oarecare dintr-o regiune numită cândva România, mai multe entități se vor așeza la o masă rotundă, într-o sală ce se asemănă mult cu aceasta, mult mai impozantă însă doar în aparență, căci în realitate nu este decât o dărăpănătură decorată pompos cu elemente virtuale. Scopul acestei adunări este acela de a crea realități paralele într-un joc al imaginației, ale cărui hotare sunt stabilite doar de experiența de viață și de istețimea fiecărei entități participante. Entitățile nu se cunosc, nu s-au mai întâlnit niciodată până în acel moment, iar șansele ca ele să se reîntâlnească vreodată în aceeași formulă, sunt practic nule.

Vorbim deci, de o întâlnire spontană inițiată de Matricea din care acestea fac parte într-un efort disperat de a aduna câteva entități laolaltă. Măcar cu astfel de ocazii, decât deloc, cum se întâmplă în lumea reală, aceste entități fiind prin definiție ființe solitare…

Totul a pornit de la jocul „Undeva afară, dincolo de ce e bine și dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Acolo ne vom întâlni.“ care a atras prin titlu câteva entități, să zicem cam câte s-au adunat și azi (vreo 25-30), care deși trăiesc într-o lume suprapopulată se simt singure și deci sunt numai bune pentru a crea câteva realități paralele, pe care Matricea le va vinde lumilor îndepărtate…

Ce facem noi acum se numea cândva cenaclu, cerc sau colocviu, a rostit pentru prima dată după 5 ore de muncă asiduă la o lume mai bună, una din entități – un individ cu formă translucidă care s-a trezit să se adreseze celorlalți prin viu grai. Adică pe gură așa cum făceau oamenii de odinioară…

Celelalte entități n-au schițat nimic iar acea incursiune importantă din perspectivă istorico-literară a trecut practic neobservată… Dimensiunile la care lucrau, le capta atât de mult atenția încât aceste entități (cu excepția celei care a vorbit), nu știau că se află fizic în preajma altora ca ele, iar acesta le influența inconștient în luarea deciziilor de proiectare… Matricea în schimb era mulțumită.

Dacă un observator din zilele noastre ar călători în acele vremuri, la întoarcere ar putea afirma fără dubiu că propoziția enunțată de entitate vorbitoare, reprezintă singurele cuvinte rostite în câteva sute de ani și totodată singura acțiunea care poate fi asociată cu ceea ce azi este cunoscut sub denumirea de gen literar science-fiction.

Vi se pare că în această lume a viitorului în care SF-ul nu mai există, realitatea este puțin distopică?…

Ei bine, am o veste bună și una proastă pentru dumneavoastră, stimate entități ale zilelor în care trăim…

Vestea proastă e că dispariția SF-ului a început de ceva vreme (să zicem odată cu digitalizarea…). Dacă nu mă credeți vă invit să repetați sub o formă sau alta experimentul pe care îl voi relata în rândurile următoare.

Abordați varianta clasică: mergeți și dați curs invitației unei biblioteci din orașul în care locuiți (cu localizare ultracentrală), de a realiza un club de lectură SF săptămânal. Organizați și promovați evenimentele clubului din timp ca lumea să-și poată planifica participarea. Asigurați-vă, atât cât puteți, că grupul vostru țintă nu este compus din oameni care sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului. Realizați de la prima întâlnire un sondaj prin care să încercați să vă cunoașteți participanți, etc.

Veți obțineți, mai mult sau mai puțin, rezultate precum acestea:

Din totalul de participanți 30% au fost femei, restul bărbați. Media vârstei participanților a fost de 27 de ani cu extrema pozitivă de 12 de ani și cea negativă de 51 de ani. Au fost prezenți oameni din diferite arii ocupaționale: un copywriter, un avocat, 2 consultanți IT, un dezvoltator IT, un student, 2 elevi, 2 literați ș.a.m.d..

80% dintre cei prezenți au mai participat la un club de lectură sau la un cenaclu SF.

Dintre motivele pentru care s-a venit la acest club se pot enumera: „Pentru că scriu, îmi place SF-ul și sper să descopăr chestii legate de domeniu, pe care nu le știu.”, „Curiozitate”, „Interes pentru SF”, „Din pasiune”, „Din simpatie” „Pentru a cunoaște oameni noi care împărtășesc această pasiune”, „Să aflu ce este un club de lectură” și evident mâna hazardului: „Din greșeală, am terminat școala și am ajuns aici”.

Așteptările participanților legate de acest club au fost variate: „Să fie interactiv, să fie plin de informații legate de tehnici literare, stiluri, etc.”, „Să dezbatem teme interesante”, „Să aflu lucruri noi despre SF”, „Discuții libere legate de temele SF și cât mai puțin Fantasy”, „Poate poate mai găsim tineri, potențiali viitori scriitori”, „Să înțeleg SF-ul” și altele.

70% dintre cei prezenți au aflat de întâlnire de pe Facebook (denumirea mai veche pentru Matrice), 20% au aflat de la colegii din alte cenacluri sau organizații și 10% întâmplător la locul întâlnirii.

În 30 de zile, toți citesc cel puțin o carte, iar media pe lună se situează undeva între 4 și 5 cărți citite.

Ultima carte SF citită a fost încadrată temporal între “acum 30 de minute” și “acum 3 ani”. Marea majoritate însă s-a încadrat între 1-2 săptămâni.

Dintre titlurile ultimei cărți citite se pot enumera: Ancillary Mercy – Ann Leckie, Bring the Jubilee – Ward Moore, Contele Zero – William Gibson, Coșmarul – Oliviu Crâznic, Gangland – Florin Pîtea, George și Big Bangul – Lucy și Stephen Hawking, Jocul lui Ender și Xenocid – Orson Scott Card, Marțianul – Andy Weir și Redshirts – John Scalzi.

Când a venit vorba de enumerarea a 3 autori de SF din străinătate, participanții s-au întrecut a menționa pe: George R.R. Martin (3), Isaac Asimov (2), John Scalzi (2), Orson Scott Card (2), Arthur C. Clarke, Dan Simmons, Doris Lessing, Frank Herbert, Greg Egan, Jules Vernes, Kim S. Robinson, Hannu Rajaniemi, Hugh Howie, Larry Niven, Margaret Atwood, Paul Anderson, Peter Watts, Philip K. Dick, Samuel R. Delany, Stephen King, Steven Erikson, Ted Chiang și William Gibson.

La final a venit și rândul scriitorilor români de SF. Doar 20% dintre participanți nu au niciun scriitor român preferat. Dintre cei enumerați s-au detașat: Oliviu Crâznic (3), Marian Truță (3), Michael Hăulică (2), Mihai Alexandru Dincă(2), Sebastian A. Corn (2), Dan Doboș, Dănuț Ungureanu, Florin Pîtea, George Lazar, Ion Hobana, Liviu Radu, Roxana Brânceanu, Sergiu Fărcășan și Vladimir Colin.

Participanții au mai fost întrebați și cum ar trebui să se numească acest club, iar propunerile au fost: “Incursiuni în literatura SF”, „Galaxia SF”, „Exploratorii Galactici”, „Liviu Radu”, „Cenaclu SF”, „Citește RO” și destul de sugestiv pentru întâlnirea de azi „Viitorul sună bine???” (cu mai multe semne de întrebare).

La prima întâlnire a clubului au fost 12-15 participați dintre care 10 au răspuns la chestionarul înaintat.

Și acum marea surpriză. Câți participanți noi credeți ca au venit la a doua întâlnire?…

Zero.

Câți participanți din grupul țintă (tineri care nu sunt deja membrii consacrați ai fandom-ului) credeți ca au revenit la a doua întâlnire?…

Zero.

În total, câți participanți credeți că au venit la a doua întâlnire?…

O singura persoană.

Concluziile le puteți trage și singuri…

Vestea bună în ceea ce privește viitorul SF-ului, în general și cel Românesc, în particular, este aceea că SF-ul se va transforma în altceva, iar voi cei care citiți/ascultați aceste rânduri, nu veți apuca să vedeți rezultatul metamorfozei… Este o veste bună, pentru că doar voi nu veți înțelege această schimbare… pentru voi e totuna cu „SF-ul a murit“…

(semnează anonim)

Observatorul

(+) Titlul este un citat ce aparține poetului persan Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī

(++) Acest text a fost citit prima oară în cadrul Colocviului Național de Critică și Exegeză Ion Hobana 2015: „Viitorul SF al României, SF-ul viitorului românesc”

 

Featured image: thinyykaabi.blogspot.ro

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Topul cărților SF românești publicate în 2014

Pe 31 decembrie 2015 a luat sfârșit sondajul “Top 14 cărți SF românești publicate în 2014″, redenumit mai apoi “Topul cărților SF românești publicate în 2014”, pentru a anunța unele modificări ce vor surveni în sondajul din 2016 (cărțile publicate în 2015).

2015 a fost primul an în care un sondaj promovat de GOLEM14 s-a desfășurat pe parcursul a 365 de zile. Au existat mai mulți votanți decât m-aș fi așteptat (376 față de 30 în 2014), s-a votat mai puțin decât limita impusă de maxim 7 cărți (un votant a votat în medie 4 cărți), au fost campanii intense de promovare venite din partea a cel puțin doi autori, ale căror cărți erau cuprinse în sondaj, au fost și critici și tentative de fraudare prin votare repetată (ce implica un IP dinamic și ștergerea periodică a cookie-urilor), a mai fost și experiența votului de la Romcon 2015. Până la urmă timpul le-a cernut pe toate…

Așadar… pe primele locuri s-au clasat din nou antologiile (Locul II cu 40% din voturi – AA 2015, almanah coordonat de Marian Truță la egalitate cu Xenos, antologie coordonată de Antuza Genescu și Locul III cu 39% din voturi – AA Atlantykron 25, almanah coordonat de Aurel Cărășel și Alexandru Mironov). Numărul de voturi acordate antologiilor se poate explica prin faptul că acest tip de publicație are mai mulți autori, care la rândul lor atrag un număr mai mare de cititori (susținători).

Marketingul feroce (deloc deplasat, după părerea mea) a dat roade în cazul lui Liviu Surugiu, devansând antologiile cu un procent de 5%. De fapt, nu cred că există sau a existat vreodată autor în fandomul românesc care să-l fi întrecut pe Liviu în promovarea Atavicului. Abordarea lui Liviu Surugiu a dat roade și la votului de la Romcon, acesta ocupând primul loc la secțiunea roman, fapt care ar trebui să dea de gândit autorilor autohtoni care își pun bazele în promovarea făcută exclusiv de edituri.

atavic

Locul I (45%)


almanahul_anticipatia_2015

Locul II a (40%)


xenos

Locul II b (40%)


almanahul_anticipatia_atlantykron_25

Locul III (39%)

Dacă excludem antologiile, următoarea categorie publicistică ce a strâns cele mai multe voturi este cea a romanelor. Atavic de Liviu Surugiu (45% din voturi) se situează pe primul loc, Vegetal de Dănuț Ungureanu și Marian Truță (38%) pe al doilea și Ne vom întoarce în Muribecca de Sebastian A. Corn (35%) pe al treilea.

Editura Nemira și-a menținut statutul de lider de piață pe segmentul de carte Science Fiction și în 2014. având și cele mai multe volume publicate (8 din 19 supuse votării). Nu același lucru se poate spune și despre 2015, unde lucrurile sunt echilibrate, după cum se poate observa mai jos.

Voturile pentru fiecare carte în parte pot fi vizualizate aici.

Pornind de la experiența acumulată în acest sondaj, în următorul (adică cel în care se poate vota acum), am adus unele îmbunătățiri în ceea ce privește titlul, formatul și modul de votare. Astfel, cu riscul de a pierde anumite categorii de votanți, în Topul cărților SF românești publicate în 2015“, vor putea vota doar cei care se înscriu, cu utilizator și parolă, pe golem14.com. Procesul va consta în următorii pași:

  1. înregistrare pe golem14.com
  2. primirea unui e-mail de confirmare cu parola unică de acces
  3. votarea propriu-zisă

Votanții vor avea acces pe toată durata anului la rezultatele parțiale ale sondajului.

Pentru anul 2015 au fost selecționate 24 de cărți, care se încadrează mai mult sau mai puțin în genul Science Fiction. Mulțumesc pe această cale Georgianei Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare), pentru ajutorul acordat în realizarea acestei selecții:

  • Almanahul Anticipația 2016 (antologie), Ed. Nemira
  • Antologia Helion (vol I și II), Ed. Eurostampa
  • Argus Doi (antologie), Ed. Media-Tech și TexaRom
  • Caroline Project – Marcel Luca, Ed. Eurostampa
  • Cartea cu scoarțe de argint, ferecate: Delirul încapsulat – Florin Pîtea, Ed. Crux Publishing
  • Dincolo de orizont (antologie), Ed. Millennium Books
  • Eral – Liviu Surugiu, Ed. Univers
  • Eroi fără voie (antologie), Ed. Millennium Books
  • Fermierul virtual – Eugen Lenghel, Ed. Tracus Arte
  • Invazia zombi. Ghid de supraviețuire – Florentin Haidamac, Ed. Eagle
  • Instabilitate cuantică – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Întâlniri galactice – Mihai Grecu, (?)
  • Între cer și Pământ – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Lumi la răspântie: Marte de Foc – Antoinette Wornik, Ed. Nemira
  • Mineral – Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • Moștenitorii (antologie), Ed. Cygnus
  • Omul fluture – Teodora Matei, Lucian Dragoş-Bogdan, Ed. Tracus Arte
  • Opere complete (vol I, II și III) – Mihail Grămescu, Ed. Tracus Arte
  • Rămășițele viselor – Liviu Surugiu, Ed. Tracus Arte
  • Regii timpului – Laura Nureldin, Ed. Herg Benet
  • Sfârșitul Inocenței – Cristian Vicol, Ed. Eurostampa
  • Ultimul Avanpost II – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Zona Zero – Lavinia Calina, Ed. Herg Benet
  • Worlds and Beings (antologie), Ed. ICR

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui site. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Club Science Fiction

Club Science Fiction

Distanța dintre știință și fantastic este tot mai mică și ne îndreptăm spre vremuri în care această distanță va fi și mai mică. Atât de mică încât nu vom mai putem face distincție între ele – fantasticul (magia) va deveni știință neînțeleasă… Scriitorii genului Science Fiction au prevăzut asta cu mult timp în urmă. Aceștia sunt adevărați exploratori ai realităților alternative, a ceea ce ar fi putut fi sau a ceea ce va putea fi. Prin creațiile lor literare, ei ne pregătesc pentru viitor și ne provoaca să meditam la trecut. Ambele, în ipostazele alternative.

Descoperă universul fantastic al lui Frank Herbert, Isaac Asimov, Hannu Rajaniemi, China Mieville, Vernor Vinge, Ray Bradbury, Ursula K. Le Guin, Stanislaw Lem, Arthur C. Clarke și al altor scriitori de Science Fiction la Clubul de Science-Fiction dedicat adolescenților şi tinerilor din cadrul Bibliotecii “Ion Creangă”.

Moderatorul Clubului de Science Fiction, Florin Stanciu, este un evanghelist al genului. El le-a vorbit tinerilor despre cărțile, scriitorii și lumea science-fiction-ului cu diverse ocazii (East European Comic Con 2015, Conferințele Bookland, etc.), participă la evenimentele care au legătură cu acest acest gen literar, îi place să recenzeze cărțile pe care le citește și din când în când mai și scrie…

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Societatea Română de Science Fiction și Fantasy.

Temele întâlnirilor:

  • 5 noiembrie – SF-ul apocaliptic şi post-apocaliptic
  • 12 noiembrie – Dieselpunk
  • 19 noiembrie – Space opera
  • 26 noiembrie – Planetary romance
  • 3 decembrie – Călătoria în timp
  • 11 decembrie – Mistery fiction

club_sf_2

Eveniment pe Facebook

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 3

A treia zi și ultima de Roncon a început pe fondul unei mahmureli provocate de “serata SF” ce avusese loc cu ceva timp înainte, din care nu-mi mai amintesc decât de o pană de curent, discursul motivațional susținut de Mircea Naidin și ceva rachiu de caise pe versurile Adrianei Muscă.

La prima oră a avut loc ceea ce se dorea a fi o masă rotundă, la care Lucian Dragoş Bogdan, Alexandru Lamba, Daniel Timariu și Marian Truță, au vorbit despre Retrospectiva publicisticii sf&f românești. Din această discuție am reținut părerea lui Lucian care apreciază că un scriitor de SF ar trebui să publice minim 4 povestiri pe an și că în momentul de față nu există o problemă în a avea unde să publici.

Apoi, Marian Truță ne-a mărturisit că se primesc puține texte și majoritatea sunt modeste… La CPSF de exemplu o parte din texte sunt comandate, pe când la Nautilus politica este una mai de grabă de susținere a autorilor în demersurile lor publicistice. “Stăm bine cantitativ, nu însă la fel de bine calitativ”, mai spunea editorul.

S-a vorbit și despre necesitatea unei baze de date a ficțiunii speculative românești și așa am aflat că în spatele initiativei apărută de câteva săptămâni (vezi postarea lui Milos Dumbraci) dar a cărei autori nu erau cunoscuți, se aflau de fapt  Alexandru Lamba, Lucian Dragoş Bogdan și Daniel Timariu. Marian a menționat și necesitatea unei secțiuni sau instrument separat despre concursuri și premii literare SF&F care să ghideze autorii interesați

fb_Milos_D_150915

A urmat, fără pauză, următorul punct pe ordinea de zi – Revistele S.F. românești actuale – strategii de funcționare – tot un fel de masă rotundă la care au  participat Marian Truță, Alexandru Lamba, Cornel Secu, Florin Stanciu și la final Michael Hăulică.

De luat în seamă a mai fost Elemente SF în posthumanism – o prelegere interesantă susținută de Lucian-Vasile Szabo, Lucian Merișca care a vorbit despre terorism și globalizare – singura prelegere pe tema Romcon-ului la care am reușit să ajung și la final Filmul SF&F între blockbuster și low cost  – o excelență introducere în lumea filmelor low cost SF, prelegere susținută de Darius Hupov. Primer (“cel mai bun film despre călătorie în timp”), Cube, The Man from the Earth, Coherence, Time Lapse + bonus Goodbye World sunt filmele cu buget sub 150.000 dolari, despre care Darius ne-a vorbit și pe aș vrea să le văd în curând (cu excepția lui Cube, pe care l-am văzut deja).

Nu am stat și la festivitatea de închidere (restrânsă) a Romcon-ului, care a avut loc după masa de prânz, din motive ce țin de transportul preorășenesc cu care trebuia să mă sincronizez pentru a ajunge la casa bunicilor aflată la vreo 20 Km de Suceava.

Mai trebuie să menționez că Romcon-ul din acest an de la Suceava a avut un real succes?… Nu cred!… Aruncați doar  o privire la cele câteva poze adunate la acest eveniment…

 

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 2

Am început ziua în forță cu un croissant cu halva și o cafea pe fugă. Fuga era spre “Provocările scriitorului contemporan de ficțiune speculativă“, prima temă de dezbatere cu care a început cea de-a doua zi a Romcon-ului. Această dezbatere s-a realizat cu participarea lui Florin Haidamac, Liviu Surugiu, Doina Roman, Ciprian Mitoceanu, George Lazăr și Alexandru Lamba care și-a asumat rolul de moderator.

Au fost enumerate drept provocări pentru scriitori: lipsa timpului, editorii reprezintă o provocare, promovarea cărților, calea prin care se ajunge la cititori, lipsa unui sistem de distribuție coerent, durerile facerii (debutul), atragerea tinerilor… și asta până a intervenit Ovidiu Bufnilă care dorea direcționarea discuției către ideile ce guvernează lumea SF-ului românesc, întrucât “sala e plina de scriitori” și se vorbește de lucruri deja cunoscute… Discuția a luat apoi o turnură interesantă, pe alocuri suprarealistă (gps, drone, internetul care e mort… mă rog…), în care au vorbit Ovidiu Bufnilă, Mircea Naidin, Gabriel Gherbăluţă – un profesor de literatură din Galați, Alexandru Mironov, Cătălin Badea-Gheracostea, George Ceaușu, Lucian Cristian Oancea și alții…

Au urmat câteva “prezentări științifice”… despre care nu o să vorbesc din motive de interpretare a “științificului” din descrierea acestor prezentări.

romcon_sv_2015_z2_1

După amiază, în biblioteca Universității Ștefan cel Mare din Suceava a avut loc lansarea cărților:

  • Sfârșitul Inocenței de Cristian Vicol, o carte începută la Tracus Arte, finalizată însă la o altă editură din Timișoara – descrisă că fiind o istorie contrafactuală.
  • Moștenitorii – o antologie marca Cyngus, realizată de Florentin Haidamac, în care au publicat 7 autori tineri suceveni.
  • Orașul de Alex Marinescu, un filolog tânăr care activează pe lângă Quasar. Autorul consideră cartea un experiment (proză + poezie) în care promovează imaginarul de tip urbanistic – Iașul în diferite ipostaze futuriste.

Întrucât mulți participanți pleacă devreme în ultima zi de Roncon (adică mâine), s-a hotărât ca Premiile Roncon să se decerneze azi în locul prezentării de la ora 17 a lui Cătălin Badea-Gheracostea.
Astfel… Câștigătorii Premiilor Roncon Suceava 2015 sunt:

LITERATURA

  • Editură: Nemira;
  • Revistă tipărită: CPSF-Anticipația;
  • Revistă electronică: Gazeta SF
  • Traducător: Ana-Veronica Mircea,
  • Antologator: Ştefan Ghidoveanu (Lumi stranii, Vremea; Istorii Alternative, Tracus Arte)
  • Debut în volum: Doina Roman (Pragul, Tracus Arte)
  • Roman: Liviu Surugiu (Atavic, Tritonic)
  • Volum de Povestiri: Eugen Cadaru (A opta zi e-n fiecare noapte, Tracus Arte)
  • Nuvelă: Mircea Opriță, Cathy Blue
  • Povestire: Lucian-Dragoș Bogdan, Dincolo de orizont
  • Schiță: Florentin Haidamac, Eva
  • Studiu academic: Mircea Naidin, volumul III, Predarea literaturii sf, din Enciclopedia SF, ed. Tritonic
  • Eseu: Florin Pîtea, O introducere în opera lui Liviu Radu
  • Articol: Oliviu Crâznic

AUDIO-VIZUAL

  • Emisiune Radio
    • On line: Exploratorii Lumii de Mâine, Ştefan Ghidoveanu
    • On air: Printre stele, Alexandru Mironov
  • Emisiune TV
    • On line: Reportofan¸ Daria Hupov
    • On air: La frontierele cunoașterii (Rădăuţi TV), Mircea Nanu.
  • Film de ficțiune f.n.
  • Film de non-ficțiune f.n.
  • Videoclip: Adrian Chifu (v. YouTube)
  • Alte producții de artă vizuală: Gabriel Kelemen (v. YouTube)

ARTE PLASTICE

  • Pictură/Grafică: Valentin Ionescu
  • BD: echipa Harap Alb continuă;
  • Ilustrație de carte: Tudor Popa (pentru Basmania, Nemira),
  • Copertă de carte: Tudor Popa (Nemira)
  • Debut în expoziție f.n.

PROMOVARE/POPULARIZARE

  • Fanzin f.n.
  • Blog: 
  • Pagină web personală: Michael Haulică
  • Promotor: Cornel Secu
  • Agent cultural/literar f.n.

PS: La debut, grafică și articol au fost încercări de fraudare. Dovezile vor fi făcute publice în curând.

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

ROMCON Suceava 2015 – Ziua 1

Într-o postare anterioară legată de ROMCON vorbeam despre reținerea unor personaje cheie din SF-ul românesc în a participa la ediția din acest an, pe motive care se întind de la cele mai serioase până la cele ce țin de orgolii personale sau cine mai știe ce-i trăsnește fiecăruia prin tărtăcuță…

Pornind de la această stare de fapt am pășit pe treptele Observatorului Astronomic din Suceava (locul de desfășurare a Romcon-ului) cu inima cât un purice și cu așteptări care mai de care mai sumbre. Angoasa mea nu a durat prea mult căci imediat am văzut figuri cunoscute și surprinzător oameni despre care nici nu-mi imaginam că se vor prezenta la acest eveniment. Romcon-ul pare să aibă suficientă tradiție și impregnare în memoria colectivă încât să-i motiveze pe unii să vină până la Suceava, de peste mări și țări, fie ei scriitori mai noi sau mai vechi, simpli curioși sau melancolici.

Pe lângă oameni, mai era și atmosfera familiară. Ce loc mai bun pentru un Romcon putea fi ales decât un observator astronomic din cadrul unei universități cu oarece renume și importanță în Moldova. Mergând pe holurile lui mi-am zis în gând că partea științifică din SF era îndeplinită, urmează în cele trei zile să vedem și partea fantastică a unui asemenea eveniment.

Până la prima pauză amfiteatrul observatorului era deja plin. Din experiență altor conferințe (nu neapărat SF)… ăsta e semn bun… Se anunța un Romcon Fantastic!

Au fost lansări de carte (vezi programul), un vernisaj despre pictură astrală, viziunea domnului Mircea Opriță despre literatura Science Fiction românească și alte activități specifice. Până aici toate bune și frumoase. Partea interesantă a mers dincolo de programul evenimentului și a avut loc spontan la băuta de după, unde am avut ocazia să văd cum majoritatea taberele au lăsat armele jos pentru a bea o bere la aceeași masă. Ăsta e spiritul pe care îl căutăm.
Doamnelor doamnelor ați dat dovadă că se poate. Eu mă înclin în fața dumneavoastră și mă duc la culcare împăcat…

romcon_sv_2015_z1_1

Că unii băteau câmpii, că alții doar căscau gura sau că unora le-a sărit muștarul prematur, astea sunt deja detalii nesemnificative. Ce mi s-a părut mie de luat în seamă e faptul că s-a discutat și despre Romcon-ul din 2016 și s-au putut desprinde următoarele idei:

  • este necesară stabilirea de regulile de votare în cadrul/pentru următorul Romcon;
  • nominalizările trebuie făcute de către un juriu;
  • organizatorii Romcon trebuie să aleagă juriul;
  • ar trebui să voteze doar cei care plătesc taxa de participare la Romcon;
  • categoriile pentru vot trebuie să fie bine definite din start;
  • ar trebui modificate sau eliminate unele categorii (ex. traducători);
  • nominalizările câștigătoare de la Romcon e de preferat să fie propunerile naționale pentru Eurocon;

Acum, rămâne să vedem cine își asumă sarcina de a impune aceste necesitați marii majorități, care după cum știm cu toții suferă de ceva vreme de o formă cronică de apatie…

 

Citește despre prima zi și pe Jurnalul unei cititoare.

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira lansează concursul literar de debut “Valentin Nicolau”

Editura Nemira se ține de cuvânt și odată cu aniversarea a 24 de ani de la înființare, lansează concursul de debut în proză care va purta numele “Valentin Nicolau”, în memoria fondatorului editurii.

Juriul va fi format din scriitorul Sebastian A. Corn (care a câștigat premiul pentru debut Nemira în 1996), criticul literar Cosmin Ciotloş și Dana Ionescu, redactor-șef al editurii Nemira.

Aceștia vor alege doi finaliști, dar decizia finală le aparține cititorilor Nemira, care vor putea vota cele două romane pe blogul editurii Nemira, după titlu, rezumat și 10 pagini la alegerea autorilor.

Romanul câștigător va fi publicat la editura Nemira în primăvara lui 2016 şi va fi lansat în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest.

Regulament concurs:

  • Pot trimite manuscrise doar autorii care nu au mai au romane publicate, indiferent de vârstă și indiferent dacă au mai publicat proze scurte sau fragmente de roman în antologii sau online.
  • Se acceptă manuscrise de ficțiune literară, ficțiune comercială, science-fiction și fantasy, thriller, polițist.
  • Manuscrisele se trimit până la 15 decembrie 2015, la adresa de email manuscris@nemira.ro, cu subiectul „Pentru concursul de debut Valentin Nicolau 2015″.
  • Juriul alege doi finaliști care vor fi anunțați pe 18 ianuarie 2016.
    Între 18 ianuarie și 1 februarie, cititorii vor putea vota pe blogul editurii Nemira unul dintre cele două romane (sinopsis + 10 pagini).

Câștigătorul va fi anunțat pe 2 februarie.

Cerințe de redactare a manuscrisului: documentul să fie trimis în format .doc, Times New Roman cu diacritice, font 12, spațiere 1,5.

Dimensiune acceptată: minim 200.000 – maxim 700.000 de semne cu spatii.

Text preluare de pe blogul Nemira

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

Noi vrem să mergem la RomCon Suceava, septembrie 2015. Hai și tu cu noi!

De ce este atât de special acest eveniment? Pentru că:

  1. Va fi mai bun decât cel de anul trecut, care nu a avut loc, chiar dacă inimoșii sefiști din Craiova au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca Romcon 2014 să se desfășoare.
  2. Va fi mai prost decât cel de anul viitor. Pentru că vom învăța din greșeli, vom optimiza lucrurile perfectibile. Dar pentru asta trebuie să fim uniți, să vâslim împreună în aceeași direcție.
  3. Este un prilej de legat noi prietenii. Avem atât de multe lucruri în comun! Putem vorbi despre știință, despre viitor, despre cărți, despre filme… putem cunoaște autori de literatură contemporană, iar aceștia pot afla mai multe despre cum este privită munca lor.
  4. Este un prilej de dezlegat vechi vrajbe. O discuție ”clasică”, între oameni, poate face minuni.  Comunicarea virtuală a adus multe lucruri bune, dar și conflicte stârnite inutil, furtuni într-un pahar de apă ce au făcut ca oameni care se cunosc de mulți ani să-și întoarcă spatele.
  5. Punem țara la cale. Se vor discuta strategii de viitor, menite să asigure o mai bună promovare a SF-ului românesc. Pentru asta avem nevoie și de propunerile tale! Și de ce nu, de ajutorul tău!

Vrem să construim împreună o mișcare SF puternică, închegată, recunoscută pe plan intern și internațional. Datorăm asta predecesorilor noștri, dar în egală măsură și urmașilor. Pentru că ficțiunea speculativă nu devine perimată în noul context științific, dimpotrivă, are la dispoziții noi teritorii!

Cu drag, respect și speranța că ne vom vedea la Suceava,

  • Andreea Ileana Drop
  • Lucian Dragoș Bogdan
  • Eugen Cadaru
  • Alexandru Ioan Despina
  • Nic Dobre
  • Florin Haidamac
  • Alexandru Lamba
  • Florin Purluca
  • George Sauciuc
  • Florin Stanciu
  • Liviu Surugiu
  • Daniel Timariu
Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”

Anul acesta la Atlantykron, în perioada perioada 03 – 06 august, Centrul pentru Studii Complexe și Editura Nemira cu sprijinul MasterCard organizează Concursul de proză Science Fiction „Valentin Nicolau”.

Se vor acorda două premii literare în valoare totală de 2500 lei:

  • Short-Short Story (2-3 pagini): 1000 lei
  • Povestire (6-9 pagini): 1500 lei

Regulamentul concursului poate fi găsit aici.

 

Coperta: Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, a încetat din viață la 54 de ani

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

Clubul Sci-Fi & Fantasy Antares din Brașov

După o primă ședință în care s-a vorbit despre Roswell și extratereștri, clubul brașovean Antares își restabilește întâlnirile regulate și ordinea de zi. Ne face plăcere să vă anunțăm că următoarea ședință va avea loc sâmbătă, 1 august 2015, la ora 17, la librăria Okian, Str. Mureșenilor nr. 1, Brașov, iar de acum înainte ele vor avea loc în prima zi de sâmbătă a fiecărei luni, la aceeași oră, în același loc.

 

Ordinea de zi pentru 1 august este:

 

  1. Anamaria Borlan despre istoria clubului Antares (prezentare);
  2. Anamaria Borlan, Tanase Gheorghe și invitatul special, Lucian Curelaru, despre Antares din perspectivă astronomică astrologică și mitologică (prezentare);
  3. Invitatul special, Lucian Curelaru, despre asteroizi (prezentare și dezbatere);
  4. Alexandru Lamba din creația proprie (proză în lectura autorului).

 

Antares
Despre Romcon 2015

Despre Romcon 2015

De ceva vreme a fost anunțată intenția grupului de SF-ști de la Suceava (Clubul Cygnus) de a relua în perioada 18-20 septembrie a.c., Convenția Națională a iubitorilor de SF&F din țara noastră, cunoscută sub denumirea de ROMCON (de la Romanian National Fantasy & Science Fiction Literature and Arts Convention și NU de la Romance Convention cum mai apare pe internet).

Urmărind pregătirile din ajunul evenimentului, nu pot să nu remarc ezitarea câtorva oameni (sau grupuri de oameni) relativ importanți în fandomul românesc, în ceea ce privește participarea activă la acest eveniment. Argumentele acestora țin de un oarecare istoric (matusalemic aș zice în glumă…), în care unul – altul a făcut mai mult sau mai puțin bine SF-ului românesc.

Nefiind afectat de acest tip de ereditate văd acest eveniment (cu scuzele de rigoare pentru cei care se vor regăsi pe alocuri) precum citirea testamentului în fața notarului, defunctul fiind evident “SF-ul Românesc de Altădată”.

Vezi la o astfel de întâlnire tot felul de rude… Cele care își cer dreptul pe descendență directă afirmând că ele sunt de fapt și de drept moștenitorii reali ai SF-ului românesc pentru că au același sânge cu dl. SF de Altădată. Apoi, mai sunt cei care au fost înfiați de dl. SF și care au avut grija de el în perioada de dinaintea decesului.

Cei dintâi afirmă că înfiații sunt niște impostori care s-au folosit de bătrân pentru ai lua după moarte, averea. Aceștia ripostează sus și tare strigând: „Unde erați haimanalelor, când bătrânul SF făcea pe el, și noi îl ștergeam la fund?…” Tensiunea atinge repede cote maxime. Nu mai durează mult până ce membrii celor două grupuri se vor lua la bătaie.

Toată această scenă se desfășoară sub privirile disperate ale notarului (a se citi fandomul actual), care încearcă să împace pe toată lumea și a amantei din tinerețe a dl. SF (a se citi literatura mainstream), care șade blând într-un colț, neștiind de ce a fost chemată, ea suferind și de o formă ciudată de amnezie selectivă… Și-i amintește pe unii dintre cei prezenți în încăpere, însă nu și dacă le-a fost și lor amantă sau nu…

Pe cât de hazlie pare această comparație pe atât de reală este ea. Concluzia: bune, rele, proaste, deștepte, egoiste, altruiste, cleptomane, corecte, mincinoase, urâte sau frumoase, rudele nu ai cum să le schimbi (chiar și rudele de gen literar). Trebuie așadar să te obișnuiești cu ideea că sunt așa cum sunt și că o să te tot întâlnești cu ele când vei merge la vreun botez, la vreo nuntă sau la vreun parastas. Înveți să zâmbești, să râzi, să plângi sau să le înjuri printre dinți, în timp ce unul se mai naște altul se mai cunună iar altul moare… Viața merge mai departe…

Hai să nu mai continuăm cearta, să-i dăm onorariul notarului și să ne bucuram de ce ne-a lăsat dl. SF de Altădată.

Eu voi susține Romcon-ul din acest an.

 

Mai multe despre eveniment găsiți aici:

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Ambasadori SF la East European Comic Con 2015

Un lucru deosebit s-a întâmplat în acest an la East European Comic Con. Science-Fiction-ul a mai adăugat o dimensiune în suita de reprezentări existente la un asemenea eveniment, și anume literatura SF promovată de trei membri ai fandom-ului românesc. Trebuie menționat că literatura SF&F fost prezenta și în edițiile anterioare, însă doar prin standurile câtorva edituri.

La Comic Con regăsești elementele genului Science Fiction în benzi desenate, animație, filme și jocuri… Dar baza?… Literatura Science Fiction –  sursa din care au derivat toate aceste extensii moderne ale imaginației, lipsește aproape cu desăvârșire. Motivele sunt multe… eu le rezum doar la unul singur ce are o oarecare legătură cu investiția de energie într-o activitate: e mai facil să consumi (filme, jocuri, bandă desenată, animație, etc) decât să interpretezi (citind și filtrând realitatea altora prin propria experiență) și totodată e mai facil să consumi și  interpretezi decât să creezi (scriind literatură sau linii de cod, regizând, desenând etc.).

La primul Comic Con la care am participat (în mai 2015) am resimțit un hău uriaș, aproape cât Groapa Marianelor, între ceea ce oferă Comic Con-ul și Science-Fiction-ul așa cum îl știu eu, motiv pentru care atunci când Alex Lamb și Ileana Drop mi-au propus să merg acolo, special pentru a compensa acest gol, am fost încântat de idee și am achiesat imediat la termenii propuși de organizatori.

Panel-ul a fost ținut la ora 10:30 și a fost primul din seria de evenimente din cea de-a treia zi de Comic Con. Gândeam eu că ora aia nu e tocmai favorabilă în ceea ce privește vizibilitatea. Mi-am schimbat părerea când am văzut tineri cu brățări Comic Con la mâini, suind în același tramvai 41 care ne-a dus pe toți la Romexpo.

Sala nu s-a umplut ca la un panel consacrat, însă au fost cam 50 de persoane (după estimarea lui Alex), suficient cât să nu ne simțim dezarmați și să vrem să mai facem genul asta de promovare și altă dată în viitor.

Ideea, demersurile inițiale pe lângă organizatori și filmarea de mai jos aparțin Ilenei Drop, documentarea și prezentarea Power Point a fost în mare parte creația lui Alex Lamb, eu și Andreea Sterea am completat ce mai era de completat și am făcut corecturile de rigoare.

Credem că am făcut o radiografiere echidistantă a fandomului românesc. Evident se mai puteau adăuga și alte lucruri la schița noastră, însă în cele 45 de minute avute la dispoziție am reușit să prezentam etapele prin care un novice în ale SF-ului ar putea debuta, principalele reviste online și cele tipărite de SF și Fantasy românesc, exemple de bloguri și site-uri din blogosfera românească dedicate literaturii SF, autori de SF românesc contemporan recent publicați dar și autori deja consacrați. În plus, cea mai tânără editură apărută pe piața SF românească – Crux Publishing, a avut ocazia de a se auto-prezenta la acest eveniment prin Andreea Sterea.

Și că tot am amintit de Andreea Sterea… e vremea să fac o mică confesiune. Nu știu dacă ea își mai amintește, dar undeva prin februarie 2013 am avut o mică conversație pe Facebook, în care mi-a dezvăluit eforturile ei de a publica un autor român în străinătate. Fără să mă cunoască mi-a oferit o scurtă descriere a ceea ce se mai întâmplă pe la noi în materie de SF și Fantasy. Cumva îi sunt recunoscător pentru modul dezinvolt în care a făcut-o. Am hotărât atunci, după o pauză îndelungată (în care renunțasem pus și simplu să-mi mai pese de SF), să aflu cât mai multe despre literatura asta a cărei abreviere o port în inițialele propriului nume… Doi ani mai târziu purtam cu Andreea o conversație similară, dar pe scena Comic Con-ului… 😀

La final Oliviu Crâznic, prezent și el în sală a catalogat abordarea noastră ca fiind “profesionistă”, el însuși fiind un binecunoscut ambasador SF&F de pe la noi.

Foto: Alexandru Orbescu

Prezentarea Power Point poate fi descărcată de AICI

Ambasadori SF

Ambasadori SF

 

La Romexpo în perioada 8 – 10 mai 2015 va avea loc East European Comic Con, unde anul acesta fandomul românesc de SF&F va fi reprezentat de o delegație de ambasadori compusă din: Deea Sterea (editura Crux Publishing), Florin Stanciu (SRSFF / Fantastica) și Alexandru Lamba (Gazeta SF), delegație care va realiza o radiografie a publicațiilor pe care le reprezintă și a fandomului românesc de SF în general.

Panelul dedicat acestui eveniment se numește “Ambasadori SF” și are loc duminică, 10 mai 2015, de la ora 10.30, pe scena C1.

Suspendați într-o rază de soare

Suspendați într-o rază de soare

… sau opt zile cu Ben Ami, căci mi-am propus să citesc povestirile din volumul ce poartă numele acestei postări, fresh, în drum spre muncă, unde multe lucruri au loc, dar puține sunt interesante.

Vorbesc deci, de o culegere cu 8 povestiri semnată de Ben Ami, prima de acest fel recenzată pe Golem14 și una pe care am vânat-o din cauza faimei ei de “carte dată la topit”.

Pe scurt, acest volum a fost publicat prima oară undeva în 2013. Din cauza unor probleme de editare, autorul după ce și-a luat inima în dinți, s-a pus pe trântă cu editura, obligând-o în cele din urmă să retragă cartea cu “PESTE 1000 de semne aiurea“.

Apoi, volumul a apărut reeditat și cu haine noi (tot la Tracus Arte), cu ocazia Târgului de Carte Gaudeamus din 2014, unde a avut loc și o nouă lansare. N-am reușit să ajung la această lansare, însă a doua zi am pus mâna pe carte și am reușit să o răsfoiesc puțin. Nu-mi amintesc motivul pentru care nu am cumpărat-o pe loc, însă imediat după Gaudeamus, cartea a devenit de negăsit… Întâmplator, peste mai multe luni, am dat peste singurul exemplar existent la Final Frontier 2015 și desigur de data asta n-am mai ratat ocazia. Între timp, apăruseră și primele recenzii și aflasem despre Ben Ami că este unul de-al meu (adică terminase o facultate de profil Bio). Astfel, la FF2015, am cumpărat-o imediat mai ceva ca un colecționar din ăla care recunoaște din depărtare raritatea unui obiect și valoarea ce i-o redă această stare de fapt.

Cele 8 povestiri se întind pe 108 pagini și pot fi împărțite în povestiri scurte (“90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU”, “Doar zei”, “Eternitate” și “Înger Noroios”) și povestiri lungi (“Sachel nerdu, Nerdu, NERDU!”, “Suspendați într-o rază de soare” și “Te iubesc, dar acum mori, scârbo!”):

  1. 90,14 și ceață, apoi întuneric, iar acum TU – începutul în forță care te pregătește pentru următoarele experiențe SF
  2. Doar zei – un festin sinestezic – un fel de prăjitură care te face să simți albastrul…
  3. Eternitate – nu am înțeles-o, prea multă metaforă în prea puțin text, părerea mea.
  4. Înger Noroios – o viziune postapocaliptică interesantă derivată parcă din prezent. Un amestec straniu de grotesc, fantastic și …. o realitate îndepărtată și totuși actuală. Personal am simțit un mare gol la trecerea dintre bătrân și copil, care sigur ar fi putut fi umplut cu mai multe etape intermediare. Așa, cred eu că suspansul ar fi fost menținut la un nivel ridicat către sfârșitul neașteptat. (PS: asocierea cu cerbul mi-a amintit de personajul imaginar din serialul TV “Hannibal“, care tot un fel de drac e :)))
  5. Probabilitatea fiBANară – un excelent început de roman. M-a uns pe suflet expresia “Din loc în loc câte un câine mai jigărit își lătra dorință de a fi sătul” și mi-a răzvrătit logica “Aici, în Godoma, unde soarele nu răsare niciodată… ” dat fiind faptul că pe Godoma existau nopți și zile iar ea, planeta, făcea parte dintr-un sistem bisolar.
  6. Sachel nerdu, Nerdu, NERDU! – un steampunk care te pune pe gânduri și ridică la fileu aversiunea față de sexualitatea… hai să-i spunem…”nereproductivă”. Apoi… în genomul uman nu există o genă a violenței. Cel mult un set de gene care sunt asociate cu un comportament violent. Geneticianul din mine nu e de acord cu asta, sfârșitul însă îmi amintește că vorbim de alte lumi și că în acestea totul e posibil. Dacă autorul ar fi folosit un termen metaforic pentru gena aia, totul ar fi fost, pentru mine, frumos și explicabil. Apoi, îmi este greu să-mi imaginez o civilizație care a reușit să-și reducă fondul genetic / cromozomial (un lucru a dracu’ de complex la care Natura a lucrat milioane de ani) și totuși să nu rezolve în același timp recombinarea genetică, care era până la urmă problema speciei homosexuale sau a oricărei specii cu număr mic de indivizi. Motivația terranilior și modul în care sfârșesc nu m-au convins prea tare…Lăsând la o parte micile detalii tehnice povestirea în sine mi-a alimentat parțial nevoia de “mai mult” fiind și cea mai lungă dintre toate. Spun parțial căci parcă ar mai merge lungită într-un roman unde toate detaliile alea aparent imposibile ar putea fi explicate mai pe larg… Iar asta e un lucru bun… Din punctul meu de vedere o povestire pe care ți-ai dori-o a fi continuată într-un roman e semn că e o poveste bună.
  7. Suspendați într-o rază de soare – adevarat grăia Cătălin Badea-Gheracostea în prefață volumului de față despre Ben Amin cum că este cunoscut de mulți, în blogosfera SF, drept comentaciu uneori incomod dar nu lipsit de dreptate. Ei bine… în povestea asta… la fel ca în prima am simțit omul Ben Ami atât cât am reușit eu să-l descos din câteva conversații și mai multe observații tacite. Nu știu cine a ales titlul volumului după aceasta poveste, dar sigur a făcut o alegere înțeleaptă… E bună rău dom’le!… Adică anti-eroul și zerul ăla – o apocalipsă de tip “Arca lui Noe” unde abundă sarcasmul… pfff asta e din cutia originalității… ca să zic așa (încercând în zadar să imit limbajul deocheat al personajului principal) și implicit al autorului.
  8. Te iubesc, dar acum mori, scârbo! – în timp ce citeam această ultimă poveste m-am apucat de am revăzut Ciclul Krebs pornind de la molecula de glucoză sintetizată în plus de mitocondrii personajului principal… Ma întreb câți vor înțelege că sistemul ăla, e așa un fel de panaceu energo-biologic. Pentru un pasionat de Hard SF detaliul ăsta este de-a dreptul delicios!… Apoi finalul ei neașteptat… și lumea aia a minerilor galactici… și scârbele… totul anunța parcă finalul câștigător al sprintului din prima poveste.

Concluzia… Mai vrem d’astea domnule fiu al poporului meu* și mai vrem și cel puțin una mai lunguiață că bag eu de seamă că talent și imaginație există.

De ce fac apel la nuvele și romane în loc de povestiri?… Pentru că, repetiția e mama familiarizării… Adică o chestie greu de îngurgitat pentru profani poate fi până la urmă îngurgitată dacă este repetată și explicată din mai multe unghiuri, iar asta cere timp și spațiu. Sunt cititori care iau lucrurile ca atare și sunt cititori care căuta tot felul de explicații. Autorului îi revine sarcina de a împăca cumva cele două categorii.

 

* Ben Ami înseamnă în ebraică “fiul poporului meu”. Mai reprezintă și un loc sau o operațiune militară.

Cum a fost la Final Frontier 2015

Cum a fost la Final Frontier 2015

Text publicat în Revista Nautilus – Nr.87/Aprilie 2015

Nu credeam că voi vădea vreodată sub aceleași acoperiș atâția oameni cunoscuți din fandomul SF&F românesc, până când am ajuns la Final Frontier 2015. Priveam chiar cu oareșce îngrijorare ce se întâmpla în jurul meu, imaginându-mi ce ar fi însemnat un atentat într-o asemena împrejurare… Se ducea dom’le SF-ul românesc de râpă!…

Golem14 a fost și el prima oară la un FF, dar sub acoperire. De ce așa și nu altfel?… Simplu… omul pe care-l posedă era cu altă treabă pe acolo…

Nu voi începe acum să enumăr ce s-a întâmplat la fiecare eveniment în parte, ce promisiuni s-au făcut, ce critici ori laude s-au adus. Sunt o mulțime de bloggeri și reviste care au fost prezenți/prezente și care au făcut asta deja (ori încă lucrează la material) și eu oricum eram prea deprimat de vremea de afară ca să mai înregistrez ceea ce auzisem deja pe alte căi sau cu alte ocazii (fandomul e mic și toată lumea știe pe aproape toată lumea). Voi sublinia totuși câteva aspecte care pe mine m-au impresionat, mi-au atras atenția ori m-au enervat:

  • M-au impresionat oamenii care au venit de la capătul țării special pentru acest eveniment (vezi sefiștii din Suceava, Alba Iulia sau Satu Mare)
  • Am observat că sefiștii sunt mai acizi în scris sau în mediul online decât în realitate. Bineînțeles, cu excepția lui Cătălin Badea-Gheracostea care e critic literar și la el e vorba de un defect profesional… :))
  • Mi-a displăcut faptul că unele edituri nu aveau reduceri la un asemenea eveniment. Îți luai mai ieftin cărțile de pe net sau de la Kilipirim-ul de peste drum, decât de la FF2015. Nu mi se pare corect să crezi ca editură că oamenii din fandom sunt suficient de maniaci încât să cumpere cartea la prețul maxim de vânzare. Din contră, ai putea să-i recompensezi pentru fidelitate. Maniacii ar fi cumpărat cu aceiași bani mai multe cărți la reducere și chiar s-ar fi și împrumutat ca să poată lua o carte cu tot cu autograf…
  • M-am bucurat să găsesc cărți rare, pe care mi le doream, dar nu la editurile consacrate, ci la micul anticariat al lui Lucian Cristian Oancea de la Wolf’s Pack Romania (care culmea avea și reduceri…)
  • Mi-a făcut o deosebită plăcere să reîntâlnesc cunoștințe mai vechi și pentru prima oară pe unele pe care le știam doar din mediul online.
  • Mi s-a părut foarte urât gestul făcut de Tritonic față de proprii autori. Adică… și-a cam băgat picioarele în promovarea lor, mai ales că aveau și un eveniment dedicat. Putea să fie fairplay cu ei până la capăt. Să le fie alături chiar dacă anunța oficial ceea ce în fandom se știa deja și anume că Tritonicul renunță la a mai publica SF&F pe motiv că nu se vinde!…
  • Mi-a făcut plăcere să asist la debutul pe hârtie a lui Alexandru Lamb în Galileo nr. 6 și la reeditarea romanului “Sharia” de Roxana Brînceanu la Editura Millenium.
  • Mi-a plăcut cum a vorbit Dănuț Ungureanu despre cartea “Marele Prag” scrisă de tizul și modelul său Alexandru Ungureanu. Cartea a fost reeditată la Editura Nemira.
  • M-a amuzat entuziasmul contagios al Teodorei Matei, a cărui povestire a apărut în ultimul număr de la CPSFA. S-a îmbrăcat special în mov ca să întâmpine revistă proaspăt ieșită de sub tipar și evident, ca să se asorteze cu coperta ei :)))
  • Mi-a plăcut veșnica atitudine împăciuitoare a lui Marian Truță și mai ales că a mulțumit tuturor celor care au fost prezenți la panel-ul SRSFF, subliniind încă odată faptul că societatea nu și-ar avea rostul fără sprijinul celor care fac parte din ea sau a celor care doar simpatizează cu obiectivele ei.
  • M-a întristat lipsa (motivată sau nu) a unor personaje pe care eu le consider a fi importante pentru SF-ul românesc. Câte evenimente de genul asta ai în România?… Puține… FF-ul odată la unul-doi ani?… Ăsta e fandomul cu bune și cu rele, asumă-ți-l dacă afirmi că faci parte din el…
  • Mi-ar fi plăcut ca organizatorii să se fi gândit și la niște ecusoane pe care să scrie un nume sau poate ceva haios ori sugestiv care pentru mine ar fi semnificat: “Bă!… Ai în față pe ăla de a tradus prima oară Dune în română și a contribuit puțin la destinul SF-ului autohton” sau “Ăsta e ăla căruia îi citești blogul aproape în fiecare zi…” sau “Ăsta a scris o cronică bună despre una din povestirile tale, bea o bere cu el!” sau “Ai grija cum vorbești cu ăsta, că dacă te place s-ar putea să te publice în una din antologiile lui.” etc.
  • Cel mai tare și mai tare m-a enervat locația. Înghesuială mare dom’le și întunecime. După terminarea FF-ului am avut impresia că am stat două zile sub pământ. Am înțeles ca Nexus e în ton cu tematica festivalului, dar măcar o rearanjare a sălilor ar fi fost mai de folos – puneai la intrare editurile și la etaj panel-urile… De ce?…. Păi ca să elimini șuvoiul ăla de oameni care mergeau să cumpere cărți și treceau când îți era lumea mai dragă prin fața panel-urilor. Să nu mai spun că drumul spre budă tot pe lângă panel-uri se făcea. Te duceai să-ți faci nevoile lumești și apoi ca pe un podium, ieșeai triumfător în sala care te aștepta întrebătoare: a fost bine?, mai ai nevoie de hârtie? eventual… ai sau nu șlițul desfăcut?… Apoi, sonorizarea… Praf!… Din al doilea rând nu l-am putut auzi pe Dănuț Ungureanu, ori pe Michael Haulică, care de fel vorbesc mai încet… În schimb, râșnița de cafea era în vogă… se auzea inclusiv peste vocile celor mai zgomotoși oratori.
  • Mi s-a părut inspirată întrebarea lui Liviu Surugiu “De ce nu se publică mai mult autorii români?“, adresată în cadrul panel-ului “SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste)“. Nu știu dacă este o consecință directă sau nu, dar Nemira a anunțat a doua zi că va relua un concurs de debut a cărui premiu va consta în publicarea manuscrisului câștigător.
  • Iar dintre toate pozele pe care le-am făcut cea mai bună mi se pare “Cina cea de taină a SF-ului Românesc în 2015“, adică cea de sus în care apar de la stânga la dreapta: Eugen Lenghel, Alexandru Lamb, Oliviu Crâznic, Marian Truță, Ana Nicolau, Michael Hăulică, Cătălin Badea-Gheracostea și Horia Nicola Ursu.

Trăgând linie, e ușor de observat că lucrurile bune predomină în fața celor mai puțin bune. Mai mergem la Final Frontier.

 

Final Frontier 2015

Final Frontier 2015

 

SÂMBĂTĂ 28 martie

  • 10.00-11.00

Societatea Tolkien. Preview Reading Day. Demonstrație de origami „tematice” Lord Of The Rings

  • 12.00-12.30

Editura Nemira prezintă colecţia Anticipaţia şi Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice CPSF. Invitați: Alexandru Mironov, Marian Truţă, Sorin Repanovici

  • 12.30-13.00

Editura Nemira. Colecţia Nautilus se reinventează – discuţie cu Ana Nicolau, coord. colecţiei, Marian Truţă, Cristi Mărculescu

  • 13.00-14.00

Atelier de desen digital cu Vlady. Susținut de Alin Ivan/ Revista Comics. Desen pe tabletă grafică Wacom

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. I (cărți, reviste). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic.

  • 14.00-14.45

LANSARE DE CARTE. Millenium. Sharia, de Roxana Brînceanu, Galileo nr.6. Invitați: Roxana Brînceanu, Michael Haulică, Mihai Alexandru Dincă. Prezită: Horia Nicola Ursu.

  • 14.45-15.45

INVITAT. Oliviu Crâznic. Moderator: Michael Haulică.

  • 15.00

Concurs Trivia, organizat de Fan Clubul Star Wars. Prezintă: Lucian Mândruță, ambasador oficial Star Wars

  • 15.45-16.30

LANSARE DE CARTE Crux Publishing. Ceasul Fantasmelor, de Oliviu Crâznic – prezintă Florin Corneliu Pîtea; Anotimpul Pumnalelor, de Șerban Andrei Mazilu – prezintă Oliviu Crâznic; Povestiri de la marginea realității, de Dan Rădoiu – prezintă Eugen Cadaru. Invitați: Oliviu Crâznic, Dan Rădoiu

  • 16.30-17.00

Editura Herg Benet. Ediția a 3-a a romanului „nymphette_dark99″ de Cristina Nemerovschi. Invitată: Cristina Nemerovschi. Prezintă: Alexandru Voicescu.

  • 17.00-19.00

Cenaclu Wolf’s Pack. Invitați: Alexandra Medaru, Florin Pîtea. Moderator: Lucian Cristian Oancea.

DUMINICĂ 29 martie

  • 11.00-12.00

Romcon 2015. Invitați: Florentin Haidamac, Mircea Nanu-Muntean, George Sauciuc. Moderator: Michael Haulică 

  • 12.00-13.00

SRSFF – de 6 ani împreună. Invitați: Cristian M. Teodorescu, Dănuț Ungureanu, Marian Truță, Florin Stanciu. Moderator: Cristian Tamaș.

  • 13.00-14.00

SF-ul românesc în 2014, realizări și nerealizări. II (premii, evenimente). Invitați: Cătălin Badea-Gheracostea (Observator cultural, premiile Colin, Tracus Arte), Michael Haulică (Galileo, Argos), Alexandru Lamba (Gazeta SF), Eugen Lenghel (Ficțiuni, Tritonic, Festivalul SF Rîșnov), Ana Nicolau (Nemira), Cristian Tamaș (SRSFF, Europa sf, premiile Ion Hobana), Marian Truță (Nautilus, CPSF), Horia Nicola Ursu (Galileo, Millennium Books). Moderator: Oliviu Crâznic

  • 14.00-14.30

LANSARE DE CARTE Tritonic. Atavic, de Liviu Surugiu, Iubire și moarte pentru totdeauna, de Liviu Surugiu, Vraciul de pe norul interior, de Lucian Dragoș Bogdan, 9 Istorii Reutilizate și Numărătoare Inversă, de Eugen Lenghel, Nașterea literaturii Science Fiction, de Mircea Naidin. Prezintă: Bogdan Hrib – editor, Eugen Lenghel – redactor Fictiuni.ro, Alex Lamba – redactor Gazeta SF; în prezența autorilor

  • 14.30-15.00

Scriitorii români de SF de la Editura Nemira. Invitaţi: Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, Cătălin Badea Gheracostea

  • 15.00-16.00

INVITAT. Sebastian A. Corn. Moderator: Cătălin Badea-Gheracostea

  • 16.00-16.30

LANSARE DE CARTE. Paladin. Orașul ambasadei, de China Miéville, Neuromantul,Contele Zeroși Conexiunea Mona Lisa, de William Gibson. Invitați: Oliviu Crâznic și Florin Pîtea. Prezintă: Michael Haulică.

  • 16.30-17.30

Atelier SF&F, ediția a 2-a. Invitați: Michael Haulică, Oliviu Crâznic, Sebastian A. Corn și Marian Coman, Mihai Alexandru Dincă, Andrei Panțu și Alexandra Medaru. Moderatori: Simina Diaconu, Andreea Chebac

  • 17.30-18.30

Festival Science & Fiction, Rîșnov 2015, ediția a III-a. Invitați: Cristina Ghidoveanu – traducător, Mihaela Murariu-Mândrea, Nicu Cozma – realizator TVR. Moderator: Eugen Lenghel.

  • 18.30-19.00

Premiere concurs fan-fiction. Desemnarea căștigătorilor pentru tombola Final Frontier

Încheiere. Prezintă: Andreea Chebac

* Arde!…

mai multe pe finalfrontier.ro

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

Top 14 cărți SF românești publicate în 2013

La finele lui 2014 a luat sfârșit sondajul Top 14 cărți SF românești publicate în 2013, în urma căruia s-au strâns 49 de voturi provenite de la 30 de persoane care au vizitat golem14.com. Rezultatele detaliate pentru toate cărțile votate le găsiți aici.

Trăgând linie și numărând ceea ce s-a votat este lesne de observat că în 2013 Editura Nemira a condus detașat piața românească de carte SF atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Primele trei cărți SF românești din Top 14 cărți SF publicate în 2013 sunt ilustrate mai jos și reflectă amestecul de preferințe constând într-o antologie consacrată și doi autori români prolifici. Dacă împărțim formatul publicațiilor în antologii și romane românești primul loc în rândul antologiilor este ocupat de Almanahul Anticipația 2014, urmată fiind de Ferestrele timpului pe al doilea loc și Călătorii în timp pe al treilea. În rândul romanelor, primul loc este ocupat de cartea lui Dănuț Ungureanu – Așteptând în Ghermana, al doilea loc este ocupat de cartea lui Gheorghe Săsărman – Cuadratura Cercului, iar al treilea de cartea lui Mircea Opriță – Nopțile Memoriei.

Locul I (43% voturi)


Locul II (30% voturi)


Locul III (17% voturi)

Felicit pe această cale autorii români de SF care au atras simpatia publicului autohton prin calitatea cărților lor și nu în ultimul rând editurile implicate în publicarea și susținerea acestora: Nemira, Millennium și Tracus Arte.

Pentru 2014 am selectat mai multe cărți decât îmi propusesem inițial dată fiind bogăția publicistică îmbucurătoare din acest an. Cu toate acestea a trebuit să renunț la reeditări. Aceasta este lista care va fi supusă spre votare pentru Top 14+ cărți SF românești publicate în 2014 (a se vedea sondajul în meniul din dreapta pe golem14.com):

  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, Ed. Tracus Arte
  • Almanahul Anticipația 2015 (antologie) – Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația Atlantykron 25 (antologie) – Ed. Nemira
  • Atavic – Liviu Surugiu, Ed. Tritonic
  • Fier vechi – George Lazăr, Ed. Eagle
  • Golem, Golem și alte povestiri fantastice – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Istorii alternative (antologie) – Ştefan Ghidoveanu, Ed. Tracus Arte
  • Ne vom întoarce în Muribecca – Sebastian A. Corn, Ed. Nemira
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Numărătoare inversă – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Senzoriada – Cristian M. Teodorescu, Ed. Nemira
  • Sindromul Quijote – Mircea Oprita, Ed. Nemira
  • Specimenul – Andrei Trifănescu, Ed. Herg Benet
  • Suspendaţi într-o rază de soare – Ben Ami, Ed. Tracus Arte
  • Vegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic
  • Xenos. Contact între civilizații (antologie) – Ed. Nemira
  • Ziditorii de biserici – George Lazăr, Ed. Eagle

Nu au fost cuprinse următoarele reeditări:

  • Babel – Vladimir Colin, Ed. Nemira
  • Gradina Zeilor – Camil Baciu, Ed. Nemira
  • Transfer (ediție revăzută si adăugită) – Michael Haulică, Ed. Millennium
  • O hucă în minunatul Inand – Michael Haulică, Ed. Millennium

* Topul cărților SF românești publicate pe GOLEM14 reprezintă un sondaj anual multi-selecție (maxim 7 selecții per vot) a cărui scop este acela de a reflecta preferințele cititorilor acestui website. Sondajul se desfășoară pe parcursul a 12 luni, începând cu prima zi din an. Cărțile propuse spre votare sunt romane, volume de povestiri și antologii Science Fiction publicate în anul anterior. Din această selecție sunt excluse cărțile de critică literară, reeditările și cele din genul Fantasy. Mai multe despre sondajele anterioare găsiți aici.

Nuanțe de întuneric

Nuanțe de întuneric

În ziua în care am lecturat Nuanțe de întuneric scrisă de Roxana Brînceanu am dat pe Goodreads* peste un articol despre comportamentul cititorului în funcție de sex. Intitulat sugestiv “Sex and Reading: A Look at Who’s Reading Whom” articolul respectiv prezintă iconografic cum stau, în genere, statisticile în relația sex cititor – carte – sex autor. Găsim acolo că 80% din cititorii unei autoare sunt femei pe când la autori lucrurile sunt echilibrate – 50% femei și 50% bărbați. Când vine vorba de Romania și de genuri literare, cred că lucrurile se schimbă puțin pentru că am o vagă bănuială, cum că o mare parte din femei citesc Rodica Ojog-Brașoveanu iar bărbații orice altceva… :))

În acest context, am realizat că citesc a doua carte SF scrisă de o autoare și prima la care autoarea este o româncă. Cred că dacă nu era articolul cu pricina, nici nu băgam de seamă, căci eu nu “văd” SF-ul în funcție de sex-ul celui care îl scrie, ci mai degrabă în funcție de stil și și de tema abordată. Așa că mi-am ascuțit simțul critic în ideea în care aș putea sesiza subtile diferențe de abordare și stil, în timp ce undeva în mintea mea se năștea speranțaaaaa… Știu din experiența cotidiană că SF-ul este considerat mai mult o literatură a bărbaților… Există evident și femei care citesc SF și multe altele care citesc Fantasy… dar când vine vorba de scris… pfff… “Un uccello raro a questo mondo, e davvero simile a un cigno nero…” Așa că mi-am zis… dacă este adevărat ce se scrie în articolul de mai sus… n-ar trebui noi să sprijinim mai mult autoarele de SF, căci prin intermediul lor am avea șansa (noi bărbații) să ne facem viața mai ușoară?… Parcă și văd cum “compatrioatele” noastre n-ar mai strâmba așa tare din nas când ar vedea că o anume carte SF este scrisă de o femeie…

Să revenim la Nuanțe de întuneric. Cartea are 80 de pagini, adică e cea mai subțire dintre toate cărțile SF publicate în ultima vreme pe la noi. Acest format automat m-a dus cu gândul la CPSFA, care are cam același număr de pagini, dar care este o revistă și nu o carte, abordează mai multe subiecte și povestiri ale unor autori diferiți și se adresează unei categorii de cititori cu comportament ușor diferit.

Personal îmi doresc să văd mai des un format ca acesta. E foarte ușor de parcurs, ușor de transportat și în plus cred că anumitor subiecte/teme, le stă mai bine într-o formă scurtă decât în una extinsă cu cai-verzi-pe-pereți doar pentru a se încadra în capriciile editoriale mainstream. Îmi place formatul și pentru că este unul de sine stătător. Nu agreez acele amestecuri hibride în care jumătate de volum cuprinde povestiri iar cealaltă jumătate roman. Deși, sub presiunea editorială  mai bine alegi un amestec publicat decât un nimic separat. Cunosc cel puțin un autor contemporan despre care bănuiesc că a făcut acest compromis.

Datorită dimensiunilor reduse, Nuanțe de întuneric poate fi încadrată mai degrabă la categoria nuvelă SF decât roman, deși intriga, decorul și personajele ei puteau fi lesne dezvoltate în această direcție.

Stilul Roxanei Brîceanu este unul fluid, ușor de parcurs. M-a impresionat cum reușește scriitoarea să ofere explicații unor situații cu potențial conflictual. Mi-au plăcut și detaliile tehnice, mai ales că deh… veneau de la o femeie-inginer. Personajele sunt bine conturate dată fiind dimensiunea cărții, decorul este unul futuristic: nave, găuri de vierme, replicatoare, telepatie și metalimbaj… destul de multe lucruri interesante închegate armonios în intriga sau altfel spus în povestea celor doi frați – Tim și Cam, personajele principale. Aceștia trec printr-o serie de aventuri care ne permit să-i descoperim, până ce își găsesc într-un final locul pe o navă vai-de-mama-ei, unde într-un context pur întâmplător ajung să fie martorii unei întâlniri deosebite. Pe scurt, când dai peste o navă cu numele de “Satanic” de care într-un final ajungi să-ți pară rău… iți este clar că autoarea știe să se joace literar cu percepția ta asupra personajelor și întâmplărilor. Atât în titlu cât și în cuprinsul poveștii am găsit o dualitate adesea contradictorie: Cam pare un om bun dar în același timp se adeverește a fi un hoț, căpitanul navei pare o femeie dură în spatele căreia se ascunde de fapt alcoolul, Satanic este o nava militară în care uneori curiozitatea reușește să se impună în pofida tuturor regulilor… și până la urmă cum arată nuanțele de întuneric dacă nu altfel decât sub forma de fărâme de lumină?… Binele și răul nu există, ci doar nuanțe între cele două extreme…

Am avut la un moment dat o problemă cu Cam, prescurtarea numelui unuia dintre frați – Camargue, care la început de propoziție te face să citești aiurea… dar asta e mai mult așa o notă pentru sine…

Finalul cărții a declanșat în mine același conflict și aceleași sentimente contradictorii ușor rezumate în “așa-i viața” sau “se mai întâmplă…”, de curând experimentate la parcurgerea știrilor despre un accident care a avut loc în India. Un turist beat a căzut în cușca unui tigru. Tigrul l-a mâncat sub privirile celor care au venit să-l admire. ~ The end ~. Faptul că admiri ceea ce natura a creat, nu te scutește de la a sfârși tragic sau de la asista la desfășurarea unor tragedii, în fața cărora sentimentele pe care le nutrești nu mai au nicio valoare.

Roxana Brîceanu nu a scris foarte multe cărți, Nuanțe de întuneric fiind a doua, după romanul său de debut Sharia (publicat în 2005 și reeditat anul acesta), însă a tradus o mulțime de cărți, căci pe lângă povestirile pe care le publică regulat în revistele SF de la noi, mai face și asta – traduce, ca noi să avem ce lectura. De exemplu, Wyrm (de Orson Scott Card) – una din cărțile pe care le-am citit anul acesta – a fost tradusă de Roxana.

nuante_de_intuneric

Și ca o concluzie la discuția de început… Domnilor… sprjiniți autoarele de SF căci dau o sensibilitate aparte textului. Evident prin asta încerc să dau dovadă de cavalerism… căci altfel, ar trebui să spun: domnilor sprijiniți SF-ul și aveți grijă de autoarele de SF, căci sunt rare precum ființele enigmatice care apar la finalul cărții scrise de Roxana Brîceanu. Ha!…Vreți să înțelegeți ce spun?… Citiți-i cartea!…

*pentru cine nu știe Goodreads este o rețea de socializare pentru cititori și autori creată de cei de la Amazon.

Gloanțe vii

Gloanțe vii

Dezasigură, armează, ia linia de ochire, trage aer în piept, foc!…

Pac… Pac… Pac… Pac… Pac… 7 focuri și încă un posibil megalodred fertilizat.

Arma se încinsese. Din ea ieșeau dâre suave de fum.

Gorg stătea agățat în corzi la jumătate de metru față de țintă – un pătrat marcat cu spray pe un perete oarecare aflat la 5 km în Orașul Încremenit. Afurisitul stătea acolo intenționat. Cică, să capăt încredere în propriile mele abilități.

În condițiile astea nu aveam decât trei opțiuni: să trag aiurea, să nimeresc pătratul roșu sau să-i împrăștii creierii pe o rază de câțiva centimetri. De la o asemenea distanță oricând putea interveni ceva neprevăzut, însă lui nu părea să-i pese prea tare. Îmi zicea că are încredere în instinctele mele… Pe Terra aș fi perceput asta ca un compliment, aici însă gestul lui nu era deloc reconfortant. Instinctele mele nu erau adaptate la acest mediu.

În afara antrenamentului, cele trei opțiuni ar fi fost echivalentul unui megalodred turbat, care prin câteva zgâlțâieli ar fi distrus sute de culturi de lapto-cristale, în cel mai fericit caz un megalodred fertilizat, sau… un megalodred mort. Nimeni nu dorea moartea unui organism gigant, consecințele unui asemenea eveniment ar fi căpătat proporții planetare.

Descoperiți restul povestirii “Gloanțe vii” în Almanahul Anticipația 2015, a cărui lansare a avut loc pe 22 Noiembrie 2014 la Târgul Gaudeamus.

almanahul_anticipatia_2015

Feed-back:

  • “Umanitatea a primit de la federația galactică o planetă (Yo) pe care trebuie să o teraformeze infectând niște animale extraterestre gigantice. Pentru asta folosesc gloanțe biologice și unul din cei doi teraformatori se întreabă, pe bună dreptate, de unde știu oamenii cum să altereze DNA-ul dinozaurilor extratereștri. O poveste din alea care chiar are entuziasmul și imaginația Erei Spațiale. Delicioasă.” ~ Cristi Mărculescu (http://www.marculescu.ro/12-povesti-sf-din-anticipatia-2015)
  • “profandroid – android cu funcţie de profesor” ~ Dicţionar de cuvinte şi noţiuni din SF-ul românesc, Dr. Octavian Laiu

[Cover Photo]

Vegetal

Vegetal

Am plecat la drum cu această carte cărând după mine o grămadă de preconcepții. După o auto-evaluare sumară am conștientizat că ele își aveau izvorul în desenele animate stupide pe care le vizionam în copilărie (în lipsă de altceva), în care “vegetalul” era reprezentat de o plantă carnivoră care se comporta ca un șchiop feroce țopăind în stânga și în dreapta într-un pi… pardon ghiveci.

Ei bine, în Vegetal n-am descoperit așa ceva. Romanul scris de autorul bicefal (cum ne place să numim în cercurile SF simbioza dintre Ungureanu și Truță) se axează mai mult pe trăirile lui Milu – personajul principal prin intermediul căruia descoperim un univers inocent, 100% românesc, încadrat în timp undeva în perioada anilor 70-80. Fie că ai trăit această perioadă, fie că te-ai născut mai apoi și ai primit acest univers la pachet – moștenire de la părinți, inevitabil ajungi pe ici și colo să te regăsești în lumea propusă de Ungureanu&Truță. Eu unul, am trăit experiența contactului cu un Tractorist pe la 4-5 ani. Acesta m-a luat cu el în tractor de unde am putut sa vad lumea altfel. La vârsta aia totul capătă proporții magice și la fel ca și Milu credeam despre Tractorist ca este un fel de semi-zeu capabil să îmblânzească fiara-tractor.

Vegetal a pornit de la o idee marca Marian Truță la care a achiesat și Dănuț Ungureanu. La final unul dintre ei a dat forma finală, armonizând ideea romanului. Autorul bicefal nu dorește dezvăluirea parților scrise de fiecare autor în parte, însă oricât de mult ar semăna stilurile celor doi autori, dacă ajungi să-i cunoști în viața reală iți dai seama care aparține cui după personalitatea și trăirile fiecăruia. Cireașa de pe tort – coperta este făcută de Tudor Popa.

Vegetal a apărut prima oară sub forma unui fragment în Almanahul Anticipația 2014, iar volumul a fost mai apoi lansat la Târgul de Carte Bookfest 2014. Ca și stil romanul nu se dorește a fi neapărat un SF clasic, ci mai degrabă un fantastic cu substrat științific, și asta pentru că explicațiile pentru comportamentul bizar al planetelor de cultura (subiectul intrigii) sunt oarecum indirecte și lasă loc de interpretare.

Vegetal pentru mine înseamnă și doua întâmplări aparte, care se învârt în jurul Clubului de Lectura Nemira.

Romanul a fost ales pentru lectura din luna iulie și după cum îmi este obiceiul vreau nu vreau mă apuc să citesc nominalizarea clubului (un fel de obișnuință auto-impusă). Am cumpărat-o de la Librăria Nemira de pe Magheru, însă n-am făcut doi pași afară din librărie că am și observat cum primele foi din carte dădeau să cadă. “Hopa!… asta până o termin ajunge avioane”, mi-am zis în timp ce am făcut cale întoarsă să o schimb. Trebuie menționat faptul că eu port cărțile în geanta și câteva luni bune iar acolo are loc un oarecare proces de degradare datorat celorlalte obiecte cu care o carte intra în contact. Deci, nu era loc de cărți fragile. Vânzătoarea draguță m-a pus să aleg o nouă carte… Le-am studiat eu precum un dealer de arta și am ales-o pe aia care mi se părea mie mai trainică.

Vegetalul meu a ajuns și pe la Festivalul de Science & Fiction de la Râșnov, unde mi-am propus să lecturez din el pe drum sau când mai aveam timp… numai că să vezi belea m-am trezit cum primele foi de la ce-a de-a doua carte începeau ușor să se desprindă. Am boscorodit ceva la adresa lipiciului și înainte sa trag vreo concluzie am întrebat și pe alții care cumpăraseră Vegetal, despre cum stă treaba. Nimeni nu avea problema mea… Eu supuneam cartea unor condiții care dădeau același rezultat… sau poate nimerisem un lot mai “altfel”… sau poate eram doar ghinionist.

La un moment dat îl trag de mâneca pe Dănuț Ungureanu, și el prezent la Râșnov…. și ii zic ce pățesc eu cu Vegetalul. Autorul nu stă prea mult pe gânduri și după ce mă chestionează, în glumă, cu privire la posibilitatea de a fi călcat-o la nervi, în picioare, îmi propune să i-o dau la schimb pentru una din lotul lui “fermecat”. Lucru care spre surprinderea mea s-a întâmplat chiar a doua zi, moment în care am profitat de ocazie pentru a cere și un autograf (mai jos Dănuț Ungureanu surprins în momentul cu pricina).

danut_ungureanu

Cartea primită la schimb era într-adevăr fermecată… nu se mai dezlipea și mai avea pe deasupra și autograf de la unul din capete…

Al doilea autograf l-am primit de la Marian Truță la Clubul de Lectură Nemira, unde după ce a asistat la discuțiile purtate în urma lecturării cărții sale, ne-a vorbit despre Vegetal din singura perspectivă pe care o cunoaște cel mai bine, cea a autorului. În istoria Clubului de Lectură, Vegetal este a doua carte a unui autor român care este invitat să participe la dezbateri alături de clienții săi – cititorii. De obicei, acele ediții ale Cluburi de Lectură sunt și cele mai frumoase întrucât feed-back-ul zboară din toate părțile într-un trio cheie: cititori – autori – editura.

Și de aici începe a doua întâmplare… În drum spre club am trecut pe la un anticariat de unde vroiam să cumpăr un dicționar SF. După ce l-am răsfoit puțin mi-am dat seama ca genul asta de dicționar este foarte plicticos și aproape nefolositor dacă nu ești vreun împătimit al istoriei literaturii SF, așa că am renunțat la idea de al achiziționa și m-am pus pe cautat “diverse” având în subconștient cuvântul “vegetal”. Și uite așa din raft în raft, din carte în carte, într-un beci prăfuit plin de antichități, rafturi de cărți și acarieni, am ajuns să dau peste una din cărțile la care râvneam în facultate. Atunci să vezi explozie de amintiri și momente plăcute în capul meu declanșate de determinatorul taxonomic (vezi poza de mai sus) cu ajutorul căruia identificam în facultate (în perioadele de practică) fiecare plăntuță ce ne ieșea în cale. Nici nu va imaginați pe lângă câte specii de plante treceți în fiecare zi chiar și într-un oraș, să nu mai spun pădure sau altă sălbăticie.

În acest context, Vegetalul lui Ungureanu & Truță a sunat pentru mine și ca un fel de avertisment ecologic (deși autorii au menționat că nu urmăreau neapărat acest efect),… un fel de revers al medaliei în ceea ce privește acțiunea omului asupra Naturii, căci în carte plantele care “atacau” erau cele cultivate de om și nu cele sălbatice…

Am cumpărat “Flora Mica Ilustrata a Republicii Populare Romana” fără să stau prea mult pe gânduri și am adus-o cu mine la club unde a fost deliciul curioșilor și unde am prezentat-o ca pe un fel de “arma” care se încadra perfect în universul lui Vegetal – cartea cu care puteai identifica speciile mutante.

Alte recenzii despre Vegetal găsiți aici și aici

Molima de trei zile

Molima de trei zile

Text publicat în Revista Fictiuni.ro – Nr.10/Iulie 2014

La lumina unui opaiț, ultimul adult de pe Pământ urmărea cu degetul tremurând literele stacojii de pe filele unei cărți, care fusese pe jumătate arsă.

…un adevăr științific în trei cuvinte: ontogenia repetă filogenia. Conform acestei teorii fiecare etapă evolutivă (filogenia) este reflectată la nivel embrionar (ontogenia) prin etape similare de trecere de la simplu la complex. Cu alte cuvinte, două specii de animale care au un strămoș comun vor avea un traseu de dezvoltare embrionară similar. Acest traseu este compus dintr-o etapă comună în care produșii de concepție sunt nediferențiați și una continuată doar de organismul mai complex sau mai evoluat dintre cele două.

Teoria a fost transpusă și în analiza comportamentului social uman. S-a observat că etapele de dezvoltare psihică, la om, coincid cu etapele prin care societatea umană a evoluat din perspectivă istorică. Cercetătorii acestui domeniu compară copilăria cu primitivismul oamenilor preistorici, adolescența cu misticismul evului mediu, tinerețea cu renașterea și tot așa până la colapsul social total care ar reprezenta din etapele vieții umane, bătrânețea și apoi moartea.

– “Primitivismul oamenilor preistorici…”, rosti bătrânul cu voce mâhnită, în timp ce o lacrimă i se prăvăli pe obrazul plin de riduri. Răsfoi apoi mai multe pagini, până ce ajunse la un paragraf, pe marginea căruia se zăreau câteva notițe indescifrabile urmate de mai multe semne ale exclamării, făcute cu creionul de unul dintre posesorii anteriori ai cărții.

…privind din această perspectivă, copiii sunt cele mai crude făpturi de pe Pământ. Sunt ființe inteligente capabile de iubire necondiționată, dar în același timp de o răutate ieșită din comun. Acest aspect se datorează incapacității lor de a distinge între bine și rău, și mai ales datorită a ceea ce derivă din aceasta – copiii nu pot intui și nu pot controla consecințele propriilor acțiuni.

– Ce-am făcut?… Cum se vor descurca?… Bătrânul oftă adânc, apoi izbucni în plâns. Lacrimile îi șiroiau necontrolate pe chipul întunecat de amărăciune. Suspinele i se prăvăleau cu ecou în sala mare plină de cărți și statuete. Nu se sfia să-și verse oful plângând. Nu avea cine să-l audă și mai ales cine să-l vadă. Copiii erau strânși pe stadion, iar el, după ce aceștia adormeau, se furișa în biblioteca orașului, așa cum obișnuia să facă în aproape fiecare noapte…

În ultima vreme, escapadele sale deveniseră din ce în ce mai greoaie. Simțea că nu mai are timp și că în curând va veni o vreme când nu va mai avea suficientă putere să se târască prin galeriile strâmte care duceau la bibliotecă.

Își mișcă greoi picioarele inflamate de la artrită spre un alt raft al bibliotecii, de unde scoase o carte cu cotorul gros. În ea citise la un moment dat, câteva rânduri care îi putea aduce acum o oarecare alinare.

Reprezentanții celor trei perioade majore ale vieții unui la om – copiii, adulții și bătrânii, sunt esențiali în procesul de educare. În primă fază copilul învață de la părinți elementele necesare supraviețuirii, apoi cunoștințele culturale sunt însușite cu ajutorul bunicilor, care ajută la realizarea transferului informației între generații alături de învățământul instituționalizat sau alte forme alternative.

Când acest echilibru este inexistent, copiii sunt nevoiți să descopere și să interpreteze realitatea de novo. În acest sens s-au observat două tipuri de comportament: unul majoritar – copiii s-au maturizat precoce și unul minoritar – copiii au suferit ulterior tulburări de personalitate sau inadaptare socială

Bătrânul își șterse lacrimile cu mâneca hainei, se îmbărbătă trăgând aer în piept… apoi își spuse cu voce tare:

– Se vor descurca! Nu au încotro…

* * *

O zi întreagă bătrânul a luat fiecare baracă din cele construite pe terenul olimpic, a bătut pe la toate ușile camerelor conexe, inclusiv la cele din apropierea acoperișului unde se ajungea mai greu și a vorbit cu toți cei care trăiau în parcările subterane ale stadionului, despre ce avea să le povestească a doua zi.

Sub lumina lunii, bătrânul se așeză pe scaunul pus special pentru acel eveniment, în piațeta centrală a stadionului. Urmări câteva clipe cu un binoclu forfota din stadion, pentru a se asigura că toți cei prezenți s-au așezat cât de cât pe scaunele laterale, apoi cu un microfon improvizat conectat la sistemul de sonorizare al stadionului, se adresă ultimilor membri ai speciei umane – câteva zeci de mii de copii cu vârsta între 4 și 14 ani.

– Dragii mei… puțină liniște vă rog… bătu de câteva ori în microfon.
Toate mogâldețele își îndreptară instinctual figurile spre tavanul stadionului de unde atârnau mai multe stive cu boxe. Vocea bătrânului se auzea tare și limpede ca și cum s-ar fi aflat în apropierea lor. Hărmălaia se potoli treptat…

– Dragii mei… microfonul schelălăi de câteva ori…, de azi, atât cât mă vor mai ține puterile și….aaaa… cât o mai funcționa și generatorul cu care alimentăm stația stadionului… vă voi vorbi despre părinții voștri așa cum i-am cunoscut eu și așa cum ar trebui să vi-i amintiți și voi.

Liniștea și atenția cu care copiii păreau să-l asculte îl surprinseseră pe bătrân.

– Aaaa… o să încerc să vă dau și unele sfaturi despre cum să vă descurcați când eu nu voi mai fi printre voi… și ar fi bine… aaaa … cei care știu Braille să perforeze cât mai multe foi cu cele spuse de mine azi și în zilele următoare…

Timp de câteva clipe mai multe mânuțe fluturară în aer bucăți de hârtie, semn că în apropiere se aflau și câteva mașini de scris în Braille. Bătrânul era mulțumit.

– Știe cineva ce e ală un virus?… Să ridice mâna sus cine știe…

Cam un sfert din stadion ridică mâna în aer, majoritatea adolescenți care apucaseră să citească din cărțile Braille descoperite în bibliotecă și pe care bătrânul se baza cel mai mult când venea vorba de ajutarea celor mici, de vânătoare sau de apărarea stadionului de animalele sălbatice.

– O să încep cu asta… Un virus este un parazit mic-mic de tot, așa cum este un șoarece pe lângă un stadion. Și cum șoarecii provoacă pagube în depozitele cu mâncare, dacă n-am crește pisici, tot așa și virusurile provoacă pagube în corpul celui infectat. Cel mai simplu exemplu de om infectat cu un virus e atunci când se lasă frigul afară și unii din voi răcesc și trebuie să-i închidem separat în camerele de la subsol, unde rămân până ce se însănătoșesc.

Nu exista copil care să nu fi răcit măcar odată, iar izolarea era cel mai bun lucru pe care puteai să-l faci într-o lume în care medicamentele nu mai erau la îndemâna oricui. Izolarea de răceală sau de alte boli devenise în timp un fel de ritual al inițierii, iar cine nu trecuse printr-o izolare era subiect de bășcălie sau de tachinare.

– Acum 40 de ani, continuă bătrânul, pe vremea când o parte din voi nici măcar nu v-ați născut, a avut loc un lucru îngrozitor. Niște oameni răi au răspândit în lume un virus, o boală care s-a transmis atât prin atingere directă cât și pe calea aerului, nu foarte diferit de cum se transmite o răceală… numai că boala asta nu era ușoară precum o răceală, semăna cu ea, dar în esență era total diferită. Și asta, pentru că virusul era diferit. E ca și cum în loc de șoareci, am prinde șobolani turbați și știți și voi că șobolanii sunt mai mari și mai răi decât șoarecii de câmp care ne invadează uneori cămările…

Boala era mortală și nu exista niciun leac. Cine intra în contact cu o persoană infectată, murea în maxim 72 de ore de la primele simptome, de unde și denumirea de Molima de trei zile sau Ultima epidemie.

Această boală nu numai că era letală… dar se răspândea și al naibii de repede. În prima săptămână de la eliberarea virusului în lume, două cartiere întregi au murit, după o lună tot orașul era infectat, după jumătate de an toată țara, în 4 ani întreg continentul, după 7 ani, în întreaga lume, nu mai existau decât câteva mii de oameni, majoritatea ascunși în laboratoare subterane, pe câteva insule sau în alte locuri în care molima nu ajunsese. Acei oameni au fost părinții voștri – savanți renumiți, medici, militari sau pur și simplu oameni care au avut parte de noroc aflându-se în locul potrivit, la momentul potrivit.

Ultimele cuvinte declanșară un val de nemulțumire în rândul copiilor. “Părinți”, “mama” sau “tata” erau noțiuni străine lor, de care auziseră doar din poveștile bătrânului sau din compararea cu diversele animale cu care intrau în contact.

Știu că nu vă amintiți mare lucru despre ei, continuă bătrânul. E oarecum firesc ținând cont de modul în care ați apărut pe lume… O să ajung imediat și la partea asta…

Bătrânul făcu o pauză pentru a bea ceva dintr-o sticlă metalică pe care o purta mereu la el. Între timp murmurul și freamătul iscat se potoli. Își drese glasul de câteva ori, apoi continuă.

– Încă de la începutul depistării epidemiei, mii de centre de cercetare au încercat să găsească o soluție, însă totul părea a fi în zadar…, ritmul de răspândire era atât de rapid încât oamenii nu aveau prea mult timp la dispoziție pentru a reacționa… Multe din primele cercetări s-au pierdut în conflictele apărute spontan între națiuni sau între diverse grupuri de oameni. Cu o ultimă speranță mulți au încercat să se izoleze de restul lumii, creând enclave și omorând pe oricine intra în contact cu un om infectat. Au fost vremuri groaznice. Fără o protecție adecvată, aceste măsuri se adevereau a fi temporare. Mai devreme sau mai târziu au fost infectate și aceste enclave.

Părinții voștri au încercat până la ultima suflare să găsească o soluție. Miza era colosală. Umanitatea se confrunta cu cea mai gravă molimă din toate timpurile, iar în joc era însăși viitorul omenirii. Au avut de ales între a continua eforturile găsirii unui leac prin mijloacele convenționale sau în a apela la măsuri drastice, care implicau modificarea speciei, dar care ar fi oferit o mică șansă de supraviețuire. Timpul era scurt și se măsura în oameni care mureau infectați sau în conflicte armate.

Unul dintre părinții voștri, un doctor remarcabil fără de care voi n-ați mai fi existat azi, a descoperit că virusul avea un efect ciudat asupra unei fetițe, presupusă a avea 5 ani și care era… precum voi toți… fără vedere. Fetița fusese infectată de fratele ei, care a murit la scurt timp după contactarea virusului. Însă, fetița nu dezvolta boala așa cum se întâmplase cu toți ceilalți oameni de pe Pământ. Ba mai mult, ritmul metabolismului ei părea a fi diferit. Era parțial imună la virusul de care vă vorbeam mai devreme. Spun parțial, pentru că el era prezent și își materializa efectul distructiv bine-cunoscut, dar ritmul metabolic al fetiței îl făcea să fie foarte lent.

Întrucât fetița nu dezvoltase boala spre deosebire de fratele ei, doctorul s-a gândit că trebuia să existe ceva care să o diferențieze de acesta și mai ales de restul lumii. S-a chinuit multă vreme să înțeleagă ce anume o făcea pe fetiță să fie unică. A înțeles parțial despre ce era vorba în momentul în care a descoperit că cei doi frați, în ciuda tuturor aparențelor, erau gemeni.

Bătrânul se scotoci prin buzunarele hainei – un palton jigărit și ros pe la coate, de la prea multă purtare. După câteva clipe scoase un petic de hârtie, scris cândva de mână. Își puse ochelarii și citi:

„Foarte ciudat. Copiii s-au născut în același timp dar au evoluat diferit. Fratele care s-a îmbolnăvit era normal, fetița însă prezintă un set de mutații care i-a afectat dezvoltarea la nivel embrionar – retina în particular, iar per ansamblu, metabolismul. Spre deosebire de fratele ei, nu numai că este subdezvoltată și fără vedere, dar pare și mult mai tânără.”

– Ca să înțelegeți ce înseamnă asta, continuă bătrânul îndesându-și la loc hârtia în buzunar, trebuie să vă imaginați că e ca și cum am avea două mere din același copac, unul mic și pricăjit și unul mare și frumos, pe amândouă le ținem în același loc și numai unul dintre ele se strică. Cu alte cuvinte, fetița respectivă – mărul pricăjit care nu s-a stricat, se născuse deosebită. Iar ceea ce o făcea să fie astfel erau de fapt defectele ei, care erau cumva asociate și făceau ca virusul să se comporte altfel în organismul său.

Până la urmă virusul… molima… i-ar fi venit și ei de hac… dar, după estimările doctorului asta s-ar fi întâmplat la bătrânețe… iar bătrânețea avea de așteptat, căci, datorită metabolismului ei, fetița părea să crească în 2 ani cât alți copii creșteau într-un singur an.

Foșnetul se intensifică din nou pe stadion…

– Știu la ce vă gândiți…, rosti bătrânul cu glas ușor dojenitor. Vă regăsiți în povestea fetiței.

Ei bine, doctorul știa cum să reproducă mutațiile respective. Și… a făcut-o la copiii nenăscuți, pe care părinții voștri se pregăteau să-i aducă pe lume, pe cale artificială, la 5 ani după moartea lor.

Văzu cu binoclul, pe chipurile unui grup de adolescenți, ceva ce putea fi interpretat ca fiind surprindere sau nedumerire.

– Da…. Aceștia și-au dăruit tot timpul pe care îl mai aveau, pentru ca voi să vă nașteți după ce boala ar fi dispărut de pe Pământ odată cu ei.

Aveau dinainte de răspândirea molimei mijloacele necesare… Exista un fel de fabrică embrionară la care trebuiau să ajungă, apoi să o pună în funcțiune cu instrucțiunile precise date de doctorul care descoperise fetița și la final să supravegheze procesul. O parte din ei au murit pe drum… dar, până la urmă au reușit… dovadă că azi sunteți aici.

Bătrânul căzu câteva clipe pe gânduri… În sinea lui o mulțime de remușcări ieșeau la iveală, pe măsură ce vorbea și își amintea de acele vremuri.

– Nu au avut de ales… tot efortul lor a fost făcut pentru a vă da vouă o șansă… oportunitatea de a exista și de a continua lupta mai departe. Fabrica embrionară v-a adus pe fiecare dintre voi pe lume și v-a crescut artificial timp de 4 ani, suficient cât să nu fiți extrem de vulnerabili.

Mulți dintre voi m-ați întrebat de ce nu vedeți precum oamenii din trecut… Părinții voștri n-au vrut să riște… nu aveau certitudinea că virusul va dispărea odată cu ei… Din acest motiv, ca o măsură de siguranță, au ales să reproducă în voi modul în care acea fetiță fusese construită accidental de către Natură. În plus, v-au făcut și foarte variați, în așa fel încât trăind dublu față de un om din trecut, să aveți ocazia în timp, să reparați tot răul produs.

Știu… este greu uneori să înțelegeți ceea ce vă povestesc și asta pentru că vă lipsește o mare parte din experiența mea de viață. Am încercat să împărtășesc cu voi… împărtășesc cu voi, cunoștințele mele, se corectă bătrânul pentru a părea mai optimist, dar simt că orice aș face nu e îndeajuns, continuă în sinea lui… Sper doar ca într-o bună zi să redescoperiți singuri adevărul din cuvintele mele și mai presus de toate să învățați din tot chinul vostru că orice rău se poate răsfrânge înzecit asupra celui care l-a produs și uneori… fără limită asupra unor oameni nevinovați…

* * *

Molima de trei zile a schimbat pentru totdeauna civilizația umană și evoluția sa ulterioară.

În a 7-a zi a anului 1037 după Molimă, s-a născut pe cale naturală primul om complet imunizat. La scurt timp după el au urmat și alții.

Acești oameni au fost totodată și cei care au văzut din nou lumina zilei după un mileniu de întuneric. Și cum orice pe lumea asta are o doză de relativitate, molima a avut și efecte ei benefice. În întuneric toate celelalte simțuri se ascut, iar trăirile interioare și imaginația capătă valențe neașteptate. Așa, au descoperit oamenii puteri mentale, pe care nici măcar nu bănuiau că le au.

Cât despre bătrânul la care se face referire în toate textele Braille de la acea vreme, mulți spun că ar fi fost un sfânt, alții că ar fi fost doctorul care a găsit calea prin care omenirea a fost salvată, iar unii spun că ar fi fost chiar cel care a dat drumul molimei în lume.

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 4&5

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 4&5

Text publicat în Revista Fictiuni.ro – Nr.10/Iulie 2014

De Ziua Științelor (a 4-a de festival), mi-am pus în gând să descopăr Cetatea Râșnov, alături de iscoadele mele. Nu de alta, dar programul festivalului s-a decalat și parcă după două dimineți pierdute scriind la povestioara “Ciuma de trei zile” pentru concursul “Mihail Grămescu”, mi se cam acrise de stat în pensiune. În plus, hop-țop a răsărit și soarele. Trebuia să profităm.

Zis și făcut. La 600 de metri de centrul Râșnovului se află cetatea cu același nume construită în sec. XIV, “probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea” (după cum spune Wikipedia). La cetate se ajunge cu piciorul sau cu “Transilvania Train” – niște tractoare cu remorci, cosmetizate hidos ca pentru circ. Mai trebuia să-l văd pe Bozo the clown la volanul lor și nici că mai puneam piciorul prin Râșnov vreodată!… :)) Glumesc.

Fiind sâmbătă, când am ajuns noi, cetatea era deja invadată de turiști fel de fel și localnici care se îndeletniceau cu negoțul. Am văzut tot felul de cavaleri care te invitau să-ți faci poze în haine medievale sau să cumperi erse kitsch-uri Made in China. Unul mai vânjos s-a oferit sa-mi vând diplome de cavaler mânjite cu mir. Ce-i drept miroseau frumos.Altul avea funie de soacra… și tot asa din loc în loc găseai pe câte unul îmbrăcat în haine medievale care avea ceva de vânzare. Bănuiesc ca în Ev-Mediu existau și haine specifice negustorilor. Nu dom’le aici toți negustorii erau cavaleri. Unul singur, însă era mai altfel decât toți. El nu era cavaler… el era străjerul cetății care avea o pasiune… aceea colecționa obiecte reprezentative pentru Cetatea Râșnov. Interesant personajul pe numele său Gheorghe Samoilă și mini-muzeul său din cetate.

20140719_151406
Din cetate am căutat să văd pensiunea Stefi și geamul din podul mansardat unde se găsea masa mea preferată. N-a fost greu, căci pensiunea era chiar sub deal/cetate. Un șut în dos și nu mai trebuia să mă întorc cu trenulețul groazei!…

20140719_150632

* * *

La sfârșitul zilei am avut parte de punerea în scena a unui act regizat de un personaj a cărui faima “de om pus pe șotii” îi precede prezenta fizică. Așa l-am cunoscut eu… “lasă că vine Pîrligras și o să destindă el atmosfera” sau lasă ca vine Pîrligras și vă spune el bancuri bune”. Am întâlnit personajul în carne și oase și i-am remarcat umorul dar nu m-am așteptat sa ne-o “coacă” în felul în care a făcut-o. Văzând interesul participanților pentru concursul de proză scurta “Mihail Grămescu”, se ridică el la o bere și spuse cu seriozitate maximă:– …am descoperit un plagiat grosolan între textele celor care au participat. O să-l demasc cât de curând. De abia aștept.Noi cei prezenți la masa (3 creduli și probabil 1 complice), ne gândeam… care e ală, cum și-a permis, face Pîrligras parte din comisia de evaluare a lucrărilor?

20140720_111316_1

Viorel Pîrligras (cel care gesticulează ca și cum ar vrea să-l strângă de gât pe Sorin Bobouțeanu), după cum se poate observa în această poză nu este nici pârlit și nici gras.

În fine, câteva ore mai târziu, îl vedem că se așează în mijlocul mulțimii, adunată la REM’s (pensiunea nucleu) la un grătar și începe să ne citească “Șocul lui Lender” – povestea unui băiat blond cu ochi albaștri care s-a apucat să prezinte grupului adunat la festivalul de la Râșnov, un plagiat după “Jocul lui Ender” de Orson Scott Card. În esență povestea citită era o reinterpretare a realității, în stilul umoristic specific lui Viorel Pîrligras. Acesta și-a jucat perfect rolul întrucât timp jumătate din poveste ne tot înghionteam și ne întrebam care-i ală de plagiază. Mai mult ceea ce era ușor derutant era faptul că o parte din firul narativ se întâmpla live. Noi rădeam iar el citea “la care cei din jur au început să râdă“, în așa fel încât nu știai dacă citește, compune pe loc ori chiar trebuie să cauți în mulțimea prezentă, adolescentul blond cu ochi albaștrii.

* * *

Cu sau fără demascarea lui Pîrligras, a doua zi, cu ocazia întâlnirii de rămas bun, s-au acordat și premiile primei ediții a Concursului de Proză Scurtă “Mihail Grămescu”. Pentru concurs au fost depuse lucrările a 6 participanți: Cezar Mazilu, Lucian Dragoș Bogdan, Roxana Brînceanu, Sorina Bogdan, Nicolae Dobre și Irving T. Creve.Premiul I a fost acordat lui Nicolae Dobre (Brașov), iar premiul II lui Cezar Mazilu (Pitești). Lucrările vor fi publicate în următorul număr al revistei online Fictiuni.ro, pe care eu unul aștept cu mare interes să-l citesc. Premiile au fost simbolice și au constat în mai multe cărți Nemira. 6 volume ale revistei CPSF și accesorii pentru biciclete.

20140720_111743_1

Eugen Lenghel înmânând premiul I lui Nicolae Dobre

20140720_111505_1

Eugen Lenghel înmânând premiul II lui Cezar Mazilu

* * *

La sfârșitul acestei postări care încheie seria de relatări de la Festivalul SF de la Râșnov 2014, am încercat sa-mi dau seama cu ce am rămas după această experiență, așa ca un fel de auto-evaluare. Dupa un “brainstorming” rapid iată cu ce am rămas:

  • cu un mare cucui de la pragul scund al pensiunii săsești la care am fost cazat;
  • cu amintirea plăcută a cârcotelilor realizate împreună cu dicționarului ambulant al SF-ului autohton pe numele său Sorin Bobouțanu și extensia sa cu adăugiri, expertă în sandwich-uri matinale, Ileana (metal-cosânzeana) Drop – iscoadele mele;
  • cu revelația întunericului absolut descoperit în Peștera Valea Cetății din Râșnov;
  • cu ideea unui festival ușor dat peste cap de lipsa de cuvânt a unor participanți cheie;
  • cu senzația că în SF-ul românesc, mai devreme sau mai târziu ești obligat să alegi o tabără… și ele nu sunt deloc puține;
  • cu o inițiativă demnă de lăudat – un festival specific SF-ului și celorlalte genuri conexe, ținut într-un loc pitoresc;
  • cu experimentul creației și al scrierii “la comandă”. Așa mi-am dat seama că sunt în stare să scriu 5000 – 7000 de semne pe zi, ceea ce e un record pentru mine;
  • cu noi prieteni și experiența lor scriitoricească din care se pot învăța multe;
  • cu gândul la berea la halba care era mai ieftina decât apa plata;
  • cu gestul frumos făcut de Dănuț Ungureanu, de care o să vorbesc în recenzia lui “Vegetal”;
  • cu imaginea lui Rolex câinele-vedetă cum era el atras de mirosul cărții Roxanei Brînceanu – Sharia, descoperita întâmplator spre vânzare în Cetate.
  • și multe alte amintiri plăcute.

PS: În trenul de la Brașov la București, unul povestește de groaznica experiență pe care a trăit-o la un concert Salam, o domnișoară bătrână își tine telefonul de parcă ar fi cel mai de preț lucrul al ei, o țâțoasă și un vlăjgan mai au puțin și și-o trag pe bancheta din stânga mea, iar de pe holul trenului vine un puternic miros de joint.

Am ajuns la București.

Sfârșit

Citește și Ziua 1 sau Ziua 2&3

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 2&3

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 2&3

Text publicat în Revista Fictiuni.ro – Nr.10/Iulie 2014

Cea de-a doua zi de festival – Ziua Literaturii și cea de-a treia zi – Ziua Artelor, au stat mai mult sub semnul cărților. Au fost 4 lansări și 5 prezentări de carte la care s-au adăugat o revistă SF și alte câteva reviste de benzi desenate (o listă completă găsiți la sfârșitul postării).

Referitor la lansările de carte SF (fără celelalte genuri), avem:

– Atavic de Liviu Surugiu – O carte cu nume ispititor, care promite. Acum, nu știu dacă cartea promite din cauza autorului care vorbește foarte mult și pasional despre experiența sa scriitoricească sau datorită conținutului sau intens bătătorit, fiind vorba de un roman scris în decurs de 20 de ani. Cert este că, mai toți cei prezenți s-au grăbit să-i cumpere cartea.

20140717_131516_1

– Vraciul de pe Norul Interior de Lucian Dragoș Bogdan – Deși coperta mă duce cu gândul la un fantasy, ea este de fapt un space opera, poate singura de la noi. Cartea a fost discutată și la cenaclul Wolf’s Pack, a cărui sesiune (pentru luna iulie) avut loc în cadrul festivalului. Mă întreb dacă cartea este la fel de liniștită și calmă precum autorul ei.

20140717_131841

Despre prezentările de carte SF, nou pentru mine a fost:

– Nuanțe de Întuneric de Roxana Brînceanu – o apariție discretă, atât prin prezentare cât și din perspectiva grosimii cărții (78 pagini). Am auzit lucruri bune despre carte, am frunzărit-o și mi-am propus în curând, să văd despre ce e vorba în ea. 

9 Istorii Reutilizate de Eugen Lenghel – o carte a cărei coperta mă duce cu gândul la cyberpunk și care m-a făcut curios pentru că știu că autorul pe lângă scriitor și editor mai este și IT-ist.

20140717_131833_1

Toate bune și frumoase, însă cea mai spectaculoasă prezentare de carte a fost din punctul meu de vedere cea făcută fulger de focșăneanu Gheorghe Andrei Neagu alias Semper Pururs. Omul a venit cu portbagajul burdușit de cultură… literară și viticolă made in Focsangeles (după cum îi spune o localnică care îmi este prietenă), a lăsat câțiva litri de vin, câteva cărți și mai multe numere din revista Oglinda Literară, apoi a întins-o. Bun vinul de Focșani, cât despre literatură… nu prea pot să mă pronunț pentru că nu e SF și pe mine unul literatura contemporană românească (non SF&F), sincer, mă cam depășește. Din cărțile lăsate în urmă, m-a atras imediat vizual “Războiul muștelor”, o carte de povestiri scrisă de personajul mai sus amintit. Cartea este maro cu o muscă mare pe copertă și mai multe mici pe fiecare pagină și a fost scoasă la Ed. Plumb. Maro-muște-plumb… oare ce a vrut autorul să transmită?… În fine, am trecut-o pe lista “de citit experimente”.

* * *

În rest, în această perioadă, în Râșnov e precum în București, se construiește o parcare subterană și un lift care să ducă la cetate. Tot proiectul costă vreo 5 milioane de euro și e finanțat cel mai probabil din fondurile europene. Ca rezultat al acestuia, există un tobogan exact lângă pensiunea la care sunt cazat, pe unde se coboară pietrele și care te face să crezi uneori că se prăvălește muntele peste tine. Dacă ignori toate aceste mici neajunsuri descoperi ca locul are farmecul săi, iar oamenii sunt interesanți. De exemplu, familia la care suntem cazați este compusă dintr-o ea – foarte curioasă și foarte vorbăreață (dacă nu știați munții /dealurile din jur au fost cândva niște piramide, spune ea) și el – un olandez aproape mut și care la intrarea în pensiune, pe o pancartă, se laudă cu abilitățile sale gastronomice: “cartofi prăjiți la Olandezu'”. Pensiunea este o casa veche săsească iar masa de la care scriu aceste rânduri se află în podul mansardat al casei. Deasupra ei este un geam pe unde văd Cetatea Râșnov cum se uite la mine (poza în curând).

* * *

Vremea nu prea a ținut cu noi, când a plouat, când a fost soare, dar dacă trag linie as zice ca mai mult a plouat. Cu toate acestea nu am putut sa nu tragem o fuga măcar la una din atracțiile zonei. Doar la 1,6 km de mers pe jos, am dat peste Peștera Valea Cetății. Aceasta a fost descoperita în 1949 și abia în 2010 a fost făcută accesibilă publicului larg… adică sa poți sa intri în ea stand în picioare și nu ca speologii pe burta.

Peștera este singura din Județul Brașov deschisa publicului. Deși nu au existat urme de oameni sau animale care să fi locuit în ea, fiind inundată o lungă perioadă de timp, (și acum citez ghidul) “un sculptor a făcut un cal în lutul peșterii în memoria celor care … aaa… Nu au existat în ea”, a continuat unu mai cu moț (adică eu).

Lăsând gluma la o parte peștera e frumoasă și merită văzută. În ea se țin din când în când concerte de camera, iar la sfârșitul vizitei timp de un minut se sting toate luminile. Ei bine, rezultatul este oarecum revelator. Întuneric absolut, în care practic ți se poate întâmpla orice (inclusiv să ieși de acolo schimbat – hmm… uite o idee buna de SF). Este atât de întuneric încât, ca om ce locuiește în oraș, realizezi dintr-o dată cât de mult îți cam lipsește. Nu iți vezi nici măcar propriile mâini… Parol, am încercat să mi le bag în ochi!… Eu unul m-am liniștit instantaneu… pe alții i-au apucat frica de întuneric și alte treburi deranjante…

20140717_164014_1

La final trebuie să recunosc ca am făcut 2 zile întruna și am lipsit intenționat de la câteva evenimente dintr-un motiv pe care îl voi dezvălui zilele următoare. Deh, uneori nu poți să le faci chiar pe toate sau să fii chiar peste tot…

Lansări de carte: 

  • Atavic de Liviu Surugiu, Ed. Tritonic.
  • E.A. Poe – Lucian Vasile Szabo, Ed. Tritonic
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic

Prezentări de carte, reviste SF și de benzi desenate:

  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Așteptând în Ghermana – Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • BDC – clubul benzilor desenate, Ed. ?
  • CatClaw – Bane Kerac, Ed. ?
  • Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice – Ed. Nemira.
  • Îngeri de gheață – Adina-Mihaela Speteanu, Ed. Tritonic
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Otvorena – Viorel Pirligras, Ed. SimartVegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Xenos. Contact între civilizații – Ed. Nemira

Citește și Ziua 1 sau Ziua 4&5

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 1

Festivalul SF de la Râșnov 2014 – Ziua 1

Text publicat în Revista Fictiuni.ro – Nr.10/Iulie 2014

Am plecat la drum spre primul festival SF la care particip, cu un obișnuit bagaj de mână, burdușit de haine, nelipsita mea raniță cu gadget-uri, gânduri mari și așteptări o mie… Pe fundal se aud bucăți din coloana sonora a filmului Solaris (Cliff Martinez), ciorovăielile post-Colin 2014, ai căror protagoniști sunt Dan Doboș și juriul Colin și nelipsitul ritm sacadat al roților unui Rapid București – Brașov de la Regiotrans.
O cucoană are bufeuri, pe alta o trage curentul, controlorul e drăguț și ajustează aerul condiționat din 5 în 5 minute și cere la schimb un încărcător pentru cititorul său de coduri de bare (o tabletă) necesar la validarea biletelor cumpărate online. Aerul condiționat protestează în fața frecușului, tușind de câteva ori. Trenul fuge. RDS-ul s-a pierdut de rețea. La câteva zeci de km în față, două iscoade au pus primele piciorul pe pământ brașovean. Au fost instruite din timp să caute mijloacele tehnice, dacă se poate și cele mai facile, necesare ajungerii mele la Râșnov – locul cu pricina.

Mă simt ușor iritat. Sursa disconfortului meu este cucoana pe care o trage curentul… Are urechile înfundate cu doi baloți de vată și probabil niciun gând să viziteze doctorul stomatolog sau cel ORL în vederea remedierii problemelor. Spun asta pentru ca e versată… o cunosc “după mers”. Mai întâi a avut o problemă cu ușa, apoi cu unul din geamurile aflate în stânga mea, apoi cu următorul geam când s-a dat drumul la aerul condiționat, apoi cu aerul condiționat care era dat prea tare. Nu și-a găsit locul până ce nu a ajuns în fundul vagonului, unde a trebuit să se potolească. Lângă ea stă cea care are bufeuri și care acum o privește cu gânduri criminale. Îmi imaginez cum sare la gâtul ei și ii înfundă toate orificiile rămase libere cu bucăți mari din punga pe care o ține în brate, în scop de etanșeizare. Așa, curentul nu avea să o mai tragă niciodată, iar lumea din jur avea timp, cel puțin până la destinație, să respire aer proaspăt!… Îmi revin repede, trebuie să ajung la Râșnov și nu la vreo secție de Poliție unde să dau declarații cu privire la un eventual omor. Mă uit pe resemnat pe geam. În zare se văd munții.

***

Ajuns la Brașov am sărit imediat într-un alt tren de la Regiotrans, care avea doar două vagoane. În gară la Râșnov mă așteptau iscoadele. Orașul nu foarte mare, pare pregătit pentru o invazie… Casele sunt baricadate în așa fel încât nu poți să ajungi în curtea lor decât pe poarta principală bine ferecată sau pe calea aerului.

Încet-încet, după o ploaie de vară și câteva întârzieri minore, 12 adepți ai SF-ului românesc s-au adunat în curtea unei pensiuni pentru a pune festivalul la cale. S-au plătit taxe, s-au dat legitimații, s-a aflat starea celor care vin mai târziu, s-a decis programul din prima zi și alte detalii organizatorice.

Conform programului, prima zi a festivalului se numește “Ziua creației artistice” iar numele i se trage de la concursul de proză scurtă “Mihail Gramescu”, a cărui temă urma să fie lansată în această zi. Concursul îl omagiază pe scriitorul român de SF&F al cărui nume îl poartă și care din păcate s-a stins din viață pe 13 mai 2014, la 63 de ani.

Tema din acest an, respectiv de la prima ediție a concursului, este “Copiii salvează civilizația” și constă în realizarea unui text SF cuprins între 3.000-10.000 semne, scris pe orice suport, corect din punct de vedere gramatical și cu termen de predare vineri 20:00. Juriul va fi format ad-hoc din organizatorul festivalul Eugen Lenghel și câțiva autori de SF cu renume publicistic, care sunt prezenți la festival și care au ales să nu candideze la concurs.

Pe seară, am descoperit cinematograful nou din Râșnov “Amzea Pelea” unde ne-am relaxat cu filmul Hancock (2008), după care ne-am retras iar la pensiune, unde am luat pulsul SF-ului românesc la un pahar de ceva lichid…

Citește și Ziua 2&3 sau Ziua 4&5

Premiile Vladimir COLIN 2014

Premiile Vladimir COLIN 2014

Mare sărbătoare mare în ograda SF-ului Românesc – decernarea premiilor Vladimir Colin, ediția a VI-a, pentru literatura română de gen SF&F, publicată între 2011 și 2013, care s-a ținut la Ceainăria ArCub. După numărul participanților (33 + 1 barman) parcă n-ai zice să fie chiar așa mare. Am înțeles totuși că acesta e un număr bun, căci “la ultima ediție au fost 20”, după cum spunea un veteran.

Premiul “Vladimir Colin” a fost instituit în 1999 de către Ion Hobana și Gérard Klein în amintirea celui care îi poartă numele. Juriul ediției a VI-a a fost compus din Cătălin Badea-Gheracostea (București), Cornel Robu (Cluj), George Ceaușu (Iași), Lucian-Vasile Szabo (Timișoara) și Sebastian A. Corn (București).

Atmosfera a fost intimă, oarecum aseptică de la albul dominant al locației și ușor precipitată, după părerea mea, de parcă se dorea în mod intenționat evitarea momentul penibil în care pe unii i-ar fi apucat plânsul, iar pe alții râsul… Lume mică, orgolii colosale.

Unii dintre autorii propuși și membri ai fandomului SF au lipsit din motive obiective, alții din motive de lene sau invidie. Un frumos exemplu de profesionalism l-a dat Cornel Robu – un membru al juriului, care a transmis pe două pagini, cuvintele sale la adresa evenimentului și nu oricum, ci în plicul cu nominalizări și informații descriptive, oferit fiecărui participant la eveniment. Sincer, cred că prin cele 80 de rânduri ale sale, Cornel Robu ne-a vorbit mai mult decât toți cei prezenți la un loc, cu excepția lui Cătălin Badea-Gheracostea care a prezentat evenimentul.

Roman SF:

Proză scurtă SF:

Roman Fantastic:

Proză scurtă Fantastică:

Non-ficțiune:

Texte de frontieră:

  • Îmblânzitorul apelor – A.R. Deleanu, Ed. CDPL, 2012
  • Și la sfârșit a mai rămas… coșmarul – Oliviu Crâznic, Ed. Vremea, 2010
  • Transfer – Michael Haulică, Ed. Millennium, 2012
  • Transparenți și Semiconductori, povestire cuprinsă în antologia Călătorii în timp – Cristian-Mihail Teodorescu, Ed. Nemira, 2013

Următoarea ediție va avea loc în 2017 pentru perioada cuprinsă între 2014-2016.

Foto: câștigătorii Premiilor Colin 2014 prezenți la decernarea acestora – de la stânga la dreapta A.R. Deleanu, Marian Truţă și Mircea Opriţă

Despre Top 14 Cărți SF Românești

Despre Top 14 Cărți SF Românești

Atunci când m-am apucat să fac un sondaj de opinie numit “Top 14 Cărți SF Românești” aveam în minte o singură idee… aceea de a crea un instrument simplu, pe teren “neutru” (și când spun asta fac referire la sondajele de pe site-urle editurilor sau din anumite grupuri de interese), pe modelul Top 100 Sci-Fi Books, pentru cărțile SF publicate în România. Fără trasarea unor criterii clare despre modul în care acest sondaj s-a realizat, am lăsat loc de interpretare, motiv pentru care redresez lucrurile din mers și trasez aceste criterii mai jos:

1. Acesta este un blog despre genul Science-Fiction în România și de peste tot, așa cum îl descopăr eu“. După reacțiile primite de la comunitatea SF din România, am hotărât să menționez acest aspect inclusiv în subtitlul blogului. 

2. Scopul sondajului de opinie este pe de o parte promovarea SF-ului românesc, iar pe de altă parte ideea unui instrument de referință față de ceea ce este actual sau hai să zicem popular.

3. Sondajul nu-și propune să promoveze o editura sau un autor anume. Ele/ei se promovează de la sine prin activitatea publicistică pe care o au, prin vizibilitatea online și prin alte activități specifice.

4. Sondajul are 14 locuri pentru a păstra tema website-ului, ceea ce nu e departe de numărul de cărți SF publicate în 2013. 

5. Principalul criteriu de selecție este cel al popularității cărții SF pe internet sau în comunitatea SF. 

6. Intenționez să fac sondajul în fiecare an și apoi să trag niște concluzii la început de an următor. Poate o să fac și o recenzie cărții ieșită pe primul loc. Cine știe… voi vedea. 

7. Am ales 2013 pentru că trebuia sa încep de undeva și mai ales pentru că nu puteam sa fac pe anul curent, asa cum începusem inițial, întrucât aș fi favorizat neintenționat autorii care publică la început de an, fata de cei care publicau spre finele anului.

8. Dacă sunt mai mult de 14 cărți publicate pe an, selecția cărților va fi făcută în funcție de subiect, autor, stil, popularitatea online și orice alt criteriu care va face, pentru mine, o carte sa fie atrăgătoare…

9. Cred despre mine ca sunt un observator activ al SF-ului românesc și cum nu sunt vreo entitate omniscientă apelez uneori la alți observatori activi în așa fel încât mai devreme sau mai târziu, cărtile SF vor ieșii la iveală, dacă sunt accesibile publicului larg.

10. Sunt deschis sugestiilor constructive, echidistante, cât mai apropiate de realitatea consumatorului de carte SF. Dacă ar fi sa iau toate sugestiile în considerare, acest sondaj ar fi demult îngropat la doi metri sub pământ și nimeni n-ar fi auzit de el în vecii vecilor, amin!.

11. Aș fi ipocrit să afirm că acesta selecție este una obiectivă, căci realitatea în sine nu poate fi trăită decât subiectiv… Așadar, filtrul realității mele sunt eu și sunt influențat de modul în care interacționez cu acest gen și comunitatea din jurul său, motivat fiind doar de pasiunea ce i-o port. 

12. Nu vreau să exclud pe nimeni…dar există șansa să nu fi auzit de o carte anume… din întâmplare, pentru ca nu este suficient promovată, sau cine știe din ce alt motiv. Oricare ar fi el, vă asigur ca nu e împănat cu rea voință!… Și pentru a vă convinge de asta, am creat o postare numită “Cronologia SF-ului Românesc“, care nu e altceva decât o listă cu toate cărțile genului publicate de autori români și la care vă invit să participați cu informații prețioase în secțiunea de comentarii.

Îmi aduc aminte de o conversație care avea loc între un blogger cunoscut, de la noi, cu valențe critico-literare bine antrenate și un scriitor la început de carieră mândru că își scosese ce-a de-a doua carte, pe meleagurile mioritice.

La un moment dat blogger-ul i-a spus scriitorului, că el nu știe să fi apărut o astfel de carte (referindu-se la cartea acestuia scrisă sub pseudonim), pentru ca el personal nu a auzit de ea. Evident scriitorul s-a simțit ofensat “cum adică, zicea el într-o postare ulterioară pe Facebook, dacă tu nu ai auzit de cartea mea asta înseamnă că nu e cunoscută?… Nu!… Înseamnă că ești tu un ignorant de mare clasă… Și până la urmă cine ești tu, să apreciezi asta?…” Cei doi nu se cunoșteau prea bine, însă, din perspectiva observatorului care a asistat la întreaga discuție și i-a analizat pe cei doi participanți, dincolo de ea, am tras concluzia că fiecare avea dreptate în felul său. Cartea era bine cunoscută în cercurile genului respectiv, blogger-ul, care era un căutător înrăit de ceva nou și accesa o paletă mai largă de subiecte și genuri literare, nu intrase în contact cu fandemul sau universul, ce-i drept mic, al acelei cărți. Amândoi au plecat din acea conversație crezând despre celalalt că este un îngâmfat, ceea ce din perspectiva mea nu era departe de adevăr. Bine, eu sunt mai tolerant și îi înțeleg pe amândoi și aș zice că fiecare avea doza lui de îngâmfare, pe care odată ce o înlăturai, descopereai în spatele ei, oameni deosebiți.

Ceea ce mie mi s-a părut interesant după acea confruntare aparent insignifiantă, a fost faptul ca blogger-ul a revenit în lumea sa alegând în continuare ce cărți să citească sau să promoveze, pe când pentru scriitor acel lucru, după părerea mea și-a adus un aport, mai mare sau mai mic (el știe mai bine), în a-l motiva să-și promoveze cartea și în afara bulei sale de confort, adresându-se unui public mai larg. După câteva luni de muncă realizată de unul singur, chiar i-a reușit… Oriunde ma duc dau de acea carte și culmea nici măcar nu e SF… Iar partea cea mai interesantă e că… parcă aș vrea să o citesc… Măcar de curiozitate… să văd, merită efortul popularizării ei?

Cronologia SF-ului Românesc

2014

  • 9 Istorii Reutilizate – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • A opta zi e-n fiecare noapte – Eugen Cadaru, Ed. Tracus Arte
  • Almanahul Anticipația 2015 (antologie), Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația – Atlantykron 25 (antologie), Ed. Nemira
  • Atavic – Liviu Surugiu, Ed. Tritonic
  • Babel – Vladimir Colin. Ed. Nemira
  • Fier vechi de George Lazăr, Ed. Eagle
  • Gradina Zeilor – Camil Baciu, Ed. Nemira
  • Istorii alternative (antologie), Ed. Tracus Arte
  • Ne vom întoarce în Muribecca – Sebastian A. Corn, Ed. Nemira
  • Nuanțe de Întuneric – Roxana Brînceanu, Ed. Millennium
  • Numărătoare inversă – Eugen Lenghel, Ed. Tritonic
  • Senzoriada – Cristian M. Teodorescu, Ed. Nemira
  • Sindromul Quijote – Mircea Opriță, Ed. Nemira
  • Sharia – Roxana Brînceanu, Ed. Tracus Arte
  • Suspendați într-o rază de soare – Ben Ami, Ed. Tracus Arte
  • Vegetal – Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Ed. Nemira
  • Vraciul de pe Norul Interior – Lucian Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic
  • Xenos. Contact între civilizații (antologie), Ed. Nemira
  • Ziditorii de biserici – George Lazăr, Ed. Eagle

2013

  • Almanahul Anticipația 2014 (antologie), Ed. Nemira
  • Așteptând în Ghermana – Dănuț Ungureanu, Ed. Nemira
  • Călătorii în Timp (antologie), Ed. Nemira
  • Coniac “3 secole” – Cecilia Dudu, Ed. Nemira
  • Cuadratura Cercului – Gheorghe Săsărman, Ed. Nemira
  • Efectul de Nautil – Ioana Vișan, Ed. Millennium
  • Ferestrele Timpului (antologie), Ed. Tracus Arte
  • Gangland – Florin Pîtea, Ed. Tracus Arte
  • Iarba Cerului – Constantin Cubleșan, Ed. Nemira
  • Instincte Umane – Ioana Vișan, Ed. Millennium
  • La Galop Prin Piramida – Liviu Radu, Ed. Nemira
  • Nopțile Memoriei – Mircea Opriță, Ed. Nemira
  • Taina Sfinxului de pe Marte – Viorica Huber, Ed. Nemira
  • Verde Aixa – Horia Aramă, Ed. Nemira
  • Vocile Vikingilor – Voicu Bugariu, Ed. Nemira

2012

  • A doua venire – Marian Truță, Ed. Nemira
  • Almanahul Anticipația 2013 (antologie), Ed. Nemira
  • Anul terminal (ediția a II-a) – Florin Pîtea, Ed. Tracus Arte
  • Floarea de loldilal – Ana-Veronica Mircea, Ed. Nemira
  • Hârtiile Masculului – Silviu Gherman, Ed. Curtea Veche

1989

  • Subiecte de conversație – Eduard Jurist, Ed. Albatros
  • Generoasele cercuri – Gheorghe Păun, Ed. Albatros
  • Sfera paralelă – Gheorghe Păun, Ed. Albatros
  • Banchetul dinozaurilor – Anton Tănăsescu, Ed. Litere
  • Almanahul Anticipația 1989 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”
  • Întoarcere pe planeta albastră (antologie) – Ed. Politică

1988

  • Un alt fel de spațiu – Ion Hobana, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1988 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”

1987

  • Înstelata aventură – George Ceaușu, Ed. Junimea
  • Vacanțele secrete – Kernbach V, Ed. Albatros
  • Baletul mecanic (ediția a IV-a) – Petrescu C, Ed. Junimea
  • Planetarium – Popescu CT, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1987 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”
  • Șoimul alb – Rodica Bretin, Ed. Facla

1986

  • În anul 4000 sau o călătorie la Venus (ediția a II-a) – Anestin V, Ed. Dacia
  • Bombardament cu asteroizi – Bercescu, V, Ed. I. Creangă
  • Fabrica de absolut (ediția a II-a) – Capek K, Ed. Cartea Românească
  • Krakatit (ediția a II-a) – Capek K, Ed. Cartea Românească
  • Alte istorii insolite – Crohmalniceanu OS, Ed. Cartea Românească
  • Cutia Pandorei- Negoiță T, Ed. Albatros
  • Linii de univers – Tănăsescu A, Ed. Litera
  • Cosmos XXI – Întâmplări dintr-un univers al păcii (antologie), Ed. Politică
  • Povestiri ciberrobotice (antologie), Ed. Științifică și Enciclopedică
  • Povestiri despre invențiile mileniului III (antologie), Ed. Științifică și Enciclopedică
  • Almanahul Anticipația 1986 (antologie) – Revista „Știință & Tehnică”.

1985

  • Bretin, R. – Efect holografic, Ed. Albatros
  • Cernet, L. – Salt în mâine, Ed. Albatros
  • Doyle, A.C. – O lume dispărută (ediția a II-a), Ed. I. Creangă
  • Honga, R. – Aventurile lui Theodore, Ed. Scrisul Romanesc
  • Almanahul Anticipația 1985, publicat de revista „Știință & Tehnică”.
  • Avertisment pentru liniștea planetei, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Nici un zeu în cosmos, Ed. Politică, culegere de povestiri
  • O planetă numită anticipație, Ed. Junimea, culegere de povestiri

1984

  • George Anania – Acțiunea Lebăda
  • Bărbulescu R. – Chatarsis, Ed. Albatros
  • Colin V. – Xele, Motanul din stele, Ed. Univers
  • Oprea L. – Domenii interzise, Ed. Albatros
  • Sbantu C. – Ucenicul visător, Ed. Junimea
  • Ungureanu A. – Marele prag, Ed. Albatros
  • Almanahul Anticipația 1984, Revista „Știință & Tehnică”

1983

  • Aramă H. – Dincolo de paradis, Ed. Cartea Românească
  • Biberi I. – Luminile capricornului, Ed. Eminescu
  • Ionica L. – Ziua confuză, Ed. Albatros
  • Schwartz G. – Efectul P, Ed. Eminescu
  • Sîrbu I.D. – Șoarecele B și alte povestiri, Ed. Cartea Românească
  • Almanahul Anticipația 1983, Revista „Știință & Tehnică”.
  • Locul întâmplării (culegere de povestiri), Ed. Scrisul Românesc

1982

  • Aderca F. – Orașele scufundate (ediția a II-a, vezi anii 1914 si 1966)
  • Aldani L. – Noapte bună Sofia, Ed. Dacia
  • Caba O. – Totaliter aliter, Ed. Cartea Românească
  • Dilov L. – Drumul lui Icar, Ed. Albatros
  • Ignat D. – Phoenix 1 Km, Ed. Junimea
  • Leu C. – Insulele, Ed. Albatros
  • Motosec M. – De prisos în univers, Ed. I. Creangă
  • Radian S. – Reverberație rupestră, Ed. Albatros
  • Sandor K. – Etajul 500, Ed. Kriterion
  • Sasarman G. – 2000 (carte), Ed. Eminescu
  • Stefanescu S. – Zee, Ed. Albatros

1981

  • Abaluta, C. – Ultimele știri din planeta simetrică, Ed. Cartea Românească
  • Anania, G. – Test de fiabilitate, Ed. Albatros
  • Bugariu, V. – Lumea lui Als Olb, Ed. Albatros
  • Carje, I. – Irene sau planeta cea mai apropiată, Ed. Eminescu
  • Clement, F. – Așa s-a născut o insulă, Ed. Univers
  • Dinu, R. – Dintr-o lume congelată, Ed. Albatros
  • Grămescu, M. – Aporisticon, Ed. Albatros
  • Pintea, R. – Aerostatul inocenților, Ed. Albatros
  • Rogoz, G.V. – Sa nu afle Aladin, Ed. I. Creangă
  • Jules Verne – Castelul din Carpați – Întâmplări neobișnuite, Ed. I. Creangă
  • Fuga în spațiu-timp, Biblioteca pentru toți copiii, antologie de Ion Hobana, Ed. I. Creangă
  • Necunoscutul, Ed. Junimea, culegere de povestiri
  • Regele visurilor, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Salmugra, Ed. Univers, culegere de povestiri

1977

  • Romului Bărbulescu și George Anania – Șarpele blând al infinitului, Ed. Albatros
  • Victor Bârlădeanu – Gheața de foc, Ed. Albatros
  • Vladimir Colin – Babel, Ed. Albatros
  • Doru Davidovici – Zeița de oricalc, Ed. Albatros
  • Robert Merle – Malevil, Ed. Univers
  • Alte întâmplări din veacul XXI, Ed. Scrisul Românesc, culegere de povestiri

1976

  • Horia Aramă – Verde Aixa, Ed. Albatros, Colecția Fantastic Club
  • Vladimir Colin – Grifonul lui Ulise, Ed. Cartea Românească
  • Doru Davidovici – Insula nevăzută, Ed. Ion Creangă
  • Miron Scorobete – Crâncena luptă dintre «Ate» și «Abile», Ed. Albatros
  • O falie în timp, (Ion Hobana) Ed. Eminescu, culegere de povestiri
  • Povestiri Science Fiction, Ed. Ion Creangă, culegere de povestiri

1975

  • Horia Aramă – Jocuri de apă, Ed. Cartea Românească, nuvele
  • Vasile Băran – Insula manechinelor, Ed. Ion Creangă
  • Ștefan Berciu – Fantastica aventură 2101, Ed. Ion Creangă
  • Vladimir Colin – Dinții lui Cronos[12], Ed. Albatros, Colecția Fantastic Club
  • Oscar Lemnaru – Omul și umbra, Ed. Dacia, Seria „Restituiri”, nr. 27
  • Mihnea Moisescu – Întoarcere pe țărmul dispărut, Ed. Albatros
  • Corneliu Omescu Întâmplări de necrezut, Ed. Albatros
  • Georgina Viorica Rogoz – Anotimpul sirenelor, Ed. Albatros
  • Petrescu, Cezar – BALETUL MECANIC, Ediția. a- III-a, Ed. Minerva
  • Săsărman, Gheorghe – CUADRATURA CERCULUI, Ed. Dacia
  • Theodoru, Radu – CĂLĂTORIE NEOBIȘNUITĂ, Ed. Militară
  • Theodoru, Radu – ȚARA FĂGĂDUINȚEI, Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)
  • Antologia Oameni și stele (colecția Fantastic Club, editor Victor Zednic)
  • Fantastica întâlnire din zori, Ed. Junimea, culegere de povestiri
  • Odiseea marțiană (Maeștrii anticipației clasice), Ed. Minerva

1974

  • Horia Aramă – Pălăria de pai, Ed. Cartea Românească
  • Ray Bradbury – Aici sunt tigri, Ed. Albatros
  • Constantin Cubleșan – Iarba cerului, Ed. Albatros
  • Gib I. Mihăescu – Brațul Andromedei, Ed. Scrisul Romanesc (ediția a II-a)
  • Rodica Ojog – Brașoveanu – Minerva se dezlănțuie, Ed. Albatros
  • Hugo Raes – La stânga liniei de helicoptere, Ed. Dacia
  • Adrian Rogoz – Prețul secant al genunii, Ed. Albatros
  • Întâmplări din veacul XXI, Ed. Scrisul Românesc, culegere de povestiri

1973

  • Leonida Neamțu – Blondul împotriva umbrei sale, Ed. Albatros
  • Ion Hobana & Gianfranco de Turris – Fantascienza, Ed. Albatros

1972

  • Horia Aramă – Țărmul interzis, Ed. Albatros
  • Romului Bărbulescu și George Anania – Paralela enigma, Ed. Albatros
  • Victor Bârlădeanu – Exilatul din Planetopolis, Ed. Albatros
  • Vladimir Colin – Capcanele Timpului, Ed. Albatros
  • Mihnea Moisescu – Glasul din pulberea aurie, Ed. Albatros
  • Radu Nor – Tridentul de aur, Ed. Militară
  • Ovidiu Șurianu – Întâlnire cu Hebe, Ed. Albatros
  • Petru Vintilă – Călătorie pe planeta Zeta, Ed. Ion Creangă

1971

  • Radu Nor – Mister în zece ipostaze, Ed. Albatros
  • Radu Nor – Reîntoarcerea păianjenului, Ed. Militară
  • Mircea Opriță – Planeta părăsită, Editată de Comitetul Județean de Cultură și Artă Cluj
  • Miron Scorobete – Femeia venită de sus, Ed. Albatros

1970

  • Voicu Bugariu – Vocile Vikingilor, Ed. Tineretului
  • Dorel Dorian – Ficțiuni pentru revolver și orchestră, Ed. Albatros
  • Cecilia Dudu – Coniac „3 secole”, Ed. Tineretului
  • Sergiu Fărcățan – Vă caută un taur, Ed. Albatros
  • Robert Merle – Un animal înzestrat cu rațiune, Ed. Militară (ediția a II-a)
  • Radu Nor – Acțiunea Pirat, Ed. Militară
  • Mircea Opriță – Argonautica, Ed. Albatros
  • George Ricus – O viață aparte, Ed. Albatros
  • Radu Theodoru – Regina de abanos, Ed. Tineretului
  • Repauzatul inspector Norbon acționează, Ed. Albatros, culegere de povestiri
  • Un pic de neant (culegere de povestiri), Ed. Albatros
  • Vasul ce plutea pe mare (culegere de povestiri), Ed. Albatros

1969

  • George Ananaia – Ploaia de stele, Ed. Tineretului
  • Tibor Balint – Trandafirii Sodomei, Ed. pentru Literatură
  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Ferma oamenilor de piatră, Ed. Tineretului
  • Victor Bârlădeanu – Operațiunea „Psycho”, Ed. Tineretului
  • Dino Buzzatti – Marele portret, Ed. Tineretului
  • Miguel Collazo – Cartea fantastică a lui Oaj, Ed. Tineretului
  • Alex. Forje – Contrainfinit, Ed. Tineretului
  • Nicolae Paul Mihail – Femeia cibernetică, Ed. Tineretului
  • Minea Moisescu – Cosmonautul de piatră, Ed. Tineretului

1968

  • Camil Baciu – Grădina zeilor, Ed. Tineretului
  • Karel Čapek – R.U.R., Ed. pentru Literatura Universală (ediția a II-a)
  • Vladimir Colin – Dincolo de zidul de neon, Ed. Tineretului
  • Mioara Cremene – Mărirea și decăderea planetei Globus, Ed. Tineretului
  • Constantin Cubleșan – Nepăsătoarele stele, Ed. Tineretului
  • Mihu Dragomir – Povestiri deocamdată fantastice, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Sergiu Fărcășan – Mașina de rupt prieteniile, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Luntrea sublimă, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Leonida Neamțu – Întoarcerea focului, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Gheorghe Săsărman – Oracolul, Ed. Tineretului
  • Mircea Șerbănescu – Ultima transmigrație, Ed. Tineretului
  • Radu Theodoru – Taina recifului, Ed. Tineretului
  • Dumitru Todericiu – Aventură în adâncuri, Ed. Tineretului

1967

  • Horia Aramă – Cosmonautul cel trist, Ed. Tineretului
  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Statuia șarpelui, Ed. Tineretului
  • Cecilia Dudu – Scarabeul lui Rașid, Ed. Tineretului
  • Viorica Huber – Taina sfinxului de pe Marte, Ed. Tineretului
  • Eduard Jurist – Mister la -179° C, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Povestiri ciudate, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Brâul albastru, Ed. Tineretului
  • Florin Petrescu – Lacul suspendat, Ed. Tineretului
  • Leonid Petrescu – Nu căutați eroul!, Ed. Tineretului
  • George Ricus – Hoțul de paratrăsnete, Ed. Tineretului
  • Vladimir Sitik – Ultima orbită, Ed. Tineretului
  • Enigma văii albe, Ed. Tineretului, culegere de povestiri
  • Formula nemuriri, Ed. Tineretului, culegere de povestiri
  • Pe lungimea de undă a cosmosului, Ed. Tineretului, culegere de povestiri

1966

  • Felix Aderca – Orașele scufundate, reeditare a romanului Orașele înecate, Ed. Tineretului
  • Horia Aramă – Moartea pasării săgeată, Ed. Tineretului
  • Romulus Bărbulescu – Samba Mueni, Ed. Tineretului
  • Vladimir Colin – Viitorul al doi-lea, Ed. Tineretului
  • Camil Baciu – Mașina destinului
  • Ivan Efremov – Nebuloasa din Andromeda, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Sergiu Fărcășan – O iubire în anul 41042, Ed. Tineretului (ediția a II-a)
  • Ghenadi Gor – Kumbi, Ed. Tineretului
  • Victor Kernbach – Umbra timpului, Ed. Tineretului
  • Mihnea Moisescu – Copiii stelelor, Ed. Tineretului
  • Mircea Opriță – Întâlnire cu Meduza, Ed. Tineretului
  • Viorica Huber – Eu și bătrânul lup de stele, Ed. Tineretului
  • Henri Stahl – Un român în Lună, Ed. Tineretului (ediția a IV-a)
  • I.M. Ștefan – Cântecul Cibenei, Ed. Tineretului

1965

  • George Ananaia și Romulus Bărbulescu – Doando, Ed. Tineretului
  • Iuri Dolgușin – Generatorul de minuni, Ed. Tineretului, ediția a II-a
  • Ivan Efremov – Limanul curcubeului, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Capitolul XXIII, Ed. Tineretului
  • Ioana Petrescu – Minuni la Mărgărit, Ed. Tineretului
  • Adrian Rogoz – Omul și năluca, Ed. Tineretului
  • Ovidiu Șurianu – Cheia comorilor, Ed. Tineretului

1964

  • Camil Baciu – Planeta cubică, Ed. Tineretului
  • Aleksandr Beleaev – Stăpânul lumii, Ed. Tineretului
  • François Bordes – Robinsonii cosmosului, Ed. Tineretului
  • Vladimir Colin – A zecea lume (ediția a II-a), Ed. Tineretului
  • Cecilia Dudu și Doru Todericiu – Foc pe cer în ursa mică, Ed. Tineretului
  • Leonida Neamțu – Întoarcerea focului, Ed. Tineretului
  • Leonid Petrescu – Autobuzul profesorului, Ed. Tineretului
  • Nina Stănculescu – Templul scufundat, Ed. Tineretului

1963

  • Vladimir Colin – A zecea lume, Ed. Tineretului
  • Sergiu Fărcășan – Atacul cesiumiștilor, Ed. Tineretului
  • Ion Hobana – Oameni și stele, Ed. Tineretului
  • Eduard Jurist – Oul lui Columb, Ed. Tineretului
  • Ioan Mânzatu – Chemarea nesfârșitului, Ed. Tineretului
  • Radu Nor – Cei trei din Altai, Ed. Tineretului
  • Ioana Petrescu – Audacia, Ed. Tineretului
  • Ovidiu Riureanu – Aventurile lui Șerban Andronic, Ed. Edit Tineretului

1962

  • Camil Baciu – Revolta creierilor
  • Mihu Dragomir – Povestiri deocamdată fantastice, Ed. Tineretului
  • Ion Mânzatu – Paradoxala aventură, Ed. Tineretului
  • I. M. Ștefan – Ultimul alb, Ed. Tineretului

1961

  • L. Petrescu – Tică și Rică au pornit spre Lună, Ed. Tineretului

1960

  • Vladimir Nemțov – Al șaselea simț, CPSF [3]
  • Sergiu Fărcășan – O iubire din anul 41042, Ed. Tineretului,
  • Întâlnirile viitorului, Ed. Tineretului, culegere de povestiri

1959

  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri, (ediția a III-a), Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – O întâmplare în împărăția zăpezilor, Ed. Tineretului

1958

  • H. Stahl – Un român în Lună, (ediția a III-a), Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Robinsoni pe planeta oceanelor, Ed. Tineretului

1957

  • C. Baci – Adagio, Ed. Tineretului
  • Ion Hobana – Ultimul val, Ed. Tineretului

1956

  • L. Petculescu – Cearta furtunilor, Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri (ediția a II-a), Ed. Tineretului

1954

  • F. Kadiba – Pământ fierbinte, Ed. Tineretului
  • M. Ștefan & Radu Nor – Drum printre aștri, Ed. Tineretului

1943

  • Alexandru Hertzug – Dincolo de stele
  • B. Kellerman – Tunelul, Ed. Cartea Românească
  • Victor Papilian – Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire
  • Cezar Petrescu – Baletul mecanic (ediția a II-a), Ed. Cugetarea

1939

  • 1939: Vissarion, I.C. – Agerul pământului

1938

  • 1938: Victor Papilian – Groaza

1937

  • Ilie Ienea – Ard luminile-n Vitol

1936

  • A. Frodegil – Razele infernale

1933

  • D. V. Ienciu – Cataclismul anului 2000

1932

  • Al. Dem. Colțești – Pământul în flăcări, Ed. IG Hertz

1931

  • Cezar Petrescu – Baletul mecanic, Ed. Cartea Românească

1930

  • Nicolae G. Rădulescu-Niger – Omul de cristal
  • Gib Mihăescu – Brațul Andromedei

1927

  • Henri Stahl – Un român în Lună (ediția a II-a), Ed. IG Hertz

1916

  • Victor Anestin – Puterea științei, sau Cum a fost omorât Răsboiul European (poveste fantastică)

1914

  • Felix Aderca – Orașele înecate
  • Victor Anestin – O tragedie cerească, Poveste astronomică
  • Henri Stahl – Un român în Lună

1899

  • Victor Anestin – În anul 4000 sau O călătorie la Venus

1875

  • Demetriu G. Ionnescu – Spiritele anului 3000

1873

  • Al. N. Dariu – Finis Rumaniae
Science & Fiction Festival, Râșnov 2014

Science & Fiction Festival, Râșnov 2014

Pentru că pe site-ul festivalului navigarea este o adevărată aventură (cu greu găsești ceea ce cauți), iar adresa de web a festivalului – fiction.ro seamănă al naibii de bine cu cea a Revistei de Literatură și Arte Vizuale Fictiuni.ro,  înșir mai jos câteva repere orientative:

Clubul de Lectură Nemira

Clubul de Lectură Nemira

Clubul de Lectură Nemira, după cum îi spune și numele este un club dedicat cititorilor de cărți publicate de Editura Nemira. El funcționează după trei reguli simple: 1) cititorii aleg prin vot, o carte dintr-o listă de 10 cărți și au la dispoziție, pentru lecturarea ei, o lună de zile; 2) clubul se întrunește pentru dezbaterea cărții alese, în ultima zi de luni din fiecare lună, la ora 19:00, într-o locație prestabilită și 3) clubul are un moderator din partea Editurii Nemira.

Clubul a luat naștere în data de 18 martie 2013 cu Urzeala Tronurilor – primul volum din seria Cântec De Gheata și Foc de George R.R. Martin (saga ce sta la baza filmului Games of Thrones) și începând de atunci fost moderat pe rând de Ana Nicolau, Flavius Ardelean și Luca Dinulescu. Cu excepția primei ediții care a avut loc în Pub Energiea, toate celelalte ediții s-au ținut în incinta Librăriei Cărturărești de pe Arthur Verona.

În cadrul acestui club există un nucleu de oameni care îl frecventează cu regularitate, o serie de cititori  care vin doar la cărțile preferate și cei care vin de curiozitate o singura dată. În ciuda așteptărilor multora din cei care au auzit de el, ar vrea să meargă dar nu au avut curajul, acest clubul nu funcționează în formatul rigid al unui cenaclu, sau… el nu este un interogatoriu pe marginea unei cărți; există loc pentru toată lumea, iar discuțiile sunt lejere. E mai degrabă un loc unde te aduni cu alți oameni, foarte variați ca structură sau formare profesională, pentru a-ţi expune părerea sau mai bine zis propria experiență, legată de o carte anume, pusă pe tapet, fie ea buna, rea sau indiferentă. Motivele pentru care eu frecventez acest club sunt următoarele (în ordinea priorităților):

  • pentru mâna de oameni cu care am legat prietenii, pentru atmosfera și pentru berea de după…;
  • pentru a descoperi perspectiva și părerea altora privind o carte citită. Așa, am o dimensiune compusă și poate completă a intrigii, căci nu de – – puține ori am descoperit lucruri care mie îmi scăpaseră din vedere;
  • pentru antrenamentul citirii care creează până la urmă dependență;
  • pentru a hotărî dacă o carte merită să fie citită, sau nu, în cazul în care nu am avut timpul necesar lecturării ei;
  • pentru a hotărî dacă o ecranizare după vreun roman din cele citite la Club merită văzută, în cazul în care nu am văzut-o deja.

Ca orice lucru pe lumea asta exista avantaje și dezavantaje, depinde doar din ce perspectiva privești lucrurile. Unul din dezavantaje este acela ca în acest club se vor lectura doar cărți scoase de Nemira. Avantajul pe care îl vad eu în aceasta problema e faptul că Nemira este top-brand în Romania în ceea ce privește publicarea de Science-Fiction și deci, majoritatea cărților de pe lista vor fi din aceasta categorie.

Un alt dezavantaj e faptul ca există riscul, în timp, să te atașezi de unul din moderatori, și… cum oamenii mai și pleacă uneori în țări străine sau pe alte meleaguri editoriale, fără un grad crescut de toleranță la schimbare, începi să crezi că acest club însemnă “omul de la Nemira” și nu “cititorii Nemira”. Realitatea e că această formă de grup e funcțională (pentru scopul propus), tocmai datorită existenței unei simbioze compusă din editură + cititorii săi. Toată lumea are de câștigat în urma unei lecturi, indiferent de moderatori sau de numărul celor care se perindă temporar pe la club. El este viu atâta timp cât elementele simbiozei sunt active, iar în afara acestui echilibru evident există alternative paralele – cenacluri literare, alte edituri, evenimente conexe etc, toate cu avantajele și dezavantajele lor inerente.

Lista cărților discutate în cadrul Clubului de Lectură Nemira, până acum:

  1. Urzeala Tronurilor – George R.R. Martin
  2. Dune – Frank Herbert
  3. Jocul lui Ender – Orson Scott Card
  4. Ubik – Philip K. Dick
  5. 2001.Odiseea Spațială – Arthur C. Clarke
  6. Mașina Timpului – H.G. Wells
  7. Regii Nisipurilor – George R.R. Martin
  8. Doamna din Lac – Raymond Chandler
  9. Richter 8.9 – Andrei Călăraș
  10. Sfârșitul Copilăriei – Arthur C. Clarke
  11. Fata Modificată – Paolo Bacigalupi
  12. Omul din Castelul Înalt – Philip K. Dick
  13. Wyrm – Orson Scott Card
  14. Misery – Stephen King
  15. Ghidul Autostopistului Galactic – Douglas Adams
  16. Randez-vous cu Rama – Artur C. Clarke

Mai multe detalii pe pagina oficială de Facebook a clubului sau pe Blogul Nemira.

foto: George Hari Popescu

Trophonius Personal Genomics

Trophonius Personal Genomics

Text publicat în Revista Nautilus – Nr.70/Noiembrie 2013

— Vă rog să poziționați degetul arătător în zona de recoltare, conform indicațiilor.

Clona din fața mea era mai puțin zâmbitoare decât cea întâlnită la recepție. Tunica gri, de gulerul căreia erau prinse gradele științifice dobândite, îi confereau un aer de exigență și profesionalism.

Se presupune că la origini nu fusese o femeie chiar atât de atrăgătoare. Cea din fața mea era brunetă și avea niște ochi albaștri care te îndemnau să te scufunzi în privirea ei hipnotică, ca într-un ocean curat. Contrastau perfect cu mediul alb steril al camerei în care ne aflam, atrăgând și mai mult atenția asupra chipului său.

Existau unele zvonuri în rețeaua metropolitană care susțineau că toate angajatele de la Trophonius PG [1], erau clone ce proveneau din ADN-ul fiicei lui Walter Davis, fondatorul acestei corporații. Se pare că aceasta murise de o boală incurabilă pe vremea recesiunii genetice, fapt care a stat la baza motivației lui Davis de a construi ceea ce era acum cel mai mare furnizor de screening și diagnostic molecular din lume.

Bineînțeles, multe voci spun că Davis nu s-a putut abține de la a nu ameliora genomul fiicei sale folosit ulterior ca brand, prin intervenții subtile ce i-ar fi îmbunătățit cu mult șansele oferite de natură.

Trophonius PG neagă oficial aceste zvonuri afirmând că diferențele apărute între originali și clone dar și între două clone oarecare, în timp, se datorează condițiilor de mediu la care a fost supus același genom. O idee care de altfel a stat la baza întregii filozofii a companiei:

Nu-ți lăsa destinul la voia întâmplării. Obține maximum de potențial oferit de natură. Prelungește-ți viața. Fă un screening genomic la Trophonius Personal Genomics

Mi-am scos mănușa și am atins cercul roșu situat undeva în colțul din dreapta al mesei, urmând întocmai indicațiile animate, care îmi arătau cum odată poziționat degetul pe suprafața sticloasă a zonei de recoltare, cele câteva celule epiteliale lăsate în urmă sub forma unei amprente, aveau să fie supuse în timp real analizelor.

Camera de consiliere era complet albă, nu avea ferestre și nici alte piese de mobilier în afară de două scaune și o masă de-o parte și de alta căreia ne aflam. Stilul minimalist părea să pună în evidență omul și nu tehnologia care se afla în spatele întregului proces. Singurele pete de culoare prezente eram eu, clona, suprafața mesei și mai nou peretele din dreapta noastră, care devenise dintr-o dată un ecran uriaș. În centrul său apăruse sigla corporației iar dedesubt o bară de progres și textul “Genomul dumneavoastră este în curs de secvențiere…”

Cu un simplu gest de rotire a degetelor, Rekaa 465… căci așa se prezentase la începutul întâlnirii; învârti imaginea de pe masă în sensul propriu de citire… mări o pictogramă care se transformă în tastatură și începu să scrie ceva într-o fereastră alăturată. Între timp mai multe documente electronice se răsfirară pe suprafața mesei.

— Observ că ați completat și semnat toate formularele privind utilizarea informațiilor genomice, ați acceptat termenii politicii noastră de confidențialitate, însă…. nu ați menționat în câmpul destinat… și arătă cu degetul spre unul din documente… Care este motivul pentru care vă interesează în mod deosebit regiunea 43.52–43.61 Mb de pe cromozomul X?
Știa foarte bine acest lucru. Întrebarea nu fusese pusă întâmplător. Pe chip i se putea citi o oarecare reținere. Recunoscuse gena…

— Probabil mi-a scăpat din vedere. Câmpul era opțional, am răspuns cât se poate de calm… Voi reveni asupra documentelor.

“Genom secvențial în totalitate”, apăru pe perete, urmat de un semnal sonor.

Rekaa începu să lucreze atingând suprafața tactilă a mesei cu o dexteritate ieșită din comun. Navigarea ei prin genom se vedea proiectată pe toată suprafața peretelui, ca o înșiruire de fișiere răsfoite rapid… Într-un final selectă o regiune anume, apoi activă o nouă pictogramă ascunzând astfel amalgamul de fișiere-secvență, transcriptoame și produși proteici undeva în spate, pentru a face loc pe suprafața de proiecție unei interfețe accesibile omului de rând…

Cantitatea de informație primară și mai ales cea derivată era imensă, însă, serverele, aplicațiile și algoritmii de interpretare specifici companiei… reușiseră să dea în câteva clipe o ordine în tot acel haos.

Acum puteam vedea informația structurată pe fiecare cromozom în parte și o listă cu predispozițiile la diverse boli, în funcție de constelația genetică proprie…

— Intenționați să aveți urmași pe cale naturală în următorii 5 ani?…

Mă așteptam la o astfel de întrebare. Clona era predictibilă, urma îndeaproape procedurile standard de lucru. Nu aveam dispoziția necesară pentru o astfel de abordare, motiv pentru care i-am tăiat-o scurt…

— Nu intenționez să am vreodată urmași!…

Mă privi pentru o fracțiune de secundă, timp în care se gândi probabil să abordeze o altă strategie, apoi își continuă navigarea prin genom…

— Vom începe atunci cu gena MAOA, zona dumneavoastră de interes… Gena îi era familiară, însă precaută alesese denumirea științifică în locul celor uzuale – “gena agresiunii” sau “gena războinicului”. Asta, poate și pentru că nu știa exact cât de bine informat eram eu cu privire la acel subiect… Pe formularele de înscriere trecusem o meserie mediocră care nu presupunea studii avansate sau abilitați intelectuale deosebite, ceea ce din punctul ei de vedere mă făcea să fiu predispus la a crede toate grozăviile care se scriau în rețeaua metropolitană despre acea genă. Am simțit cumva nevoia să o liniștesc…
— Încerc să aplic pentru un loc de muncă și… viitorul meu angajator este interesat de această regiune, genă, ce e ea…. De altfel el a plătit în avans pentru această investigație…

În sine, procesul tehnologic nu era scump, însă păstrarea intimității prin tot felul de măsuri de siguranță necesare manipulării informației genomice, făcea din secvențierea genomului uman, o afacere în care se învârteau multe credite.

Bineînțeles, existau și alternative mai ieftine decât Trophonius, dar, asta nu-ți oferea garanția că după o astfel de procedură, nu se va naște cândva una sau mai multe copii clonale a ceea ce ești tu… Din acest motiv Trophonius avea și un sistem de supraveghere mondială și cu acordul tău erai notificat de fiecare dată când vreun fragment de cod genetic mai mare de un anumit număr de perechi de baze, identic cu ADN-ul tău, era identificat într-o locație suspectă…

Dar… în pofida beneficiilor aduse securizării informației genomice, cei de la Trophonius nu scăpaseră de anumite critici care subliniau vulnerabilitatea utilizatorilor la abuzurile care puteau proveni din interiorul companiei. Au fost unele cazuri izolate (pe vremea când angajații nu erau compuși doar din clone), în care informația genomului unor clienți a fost vândută ilegal contra unor sume frumușele… Din acest motiv compania a investit foarte multe credite în crearea de clone cu grad mare de loialitate faţă de companie și totodată în transparență activităților desfășurate. O transparență care mergea de la tot felul de apariții live pe rețeaua metropolitană în care erau prezentate verificările periodice ale organizațiilor civice, până la detalii precum amenajarea camerelor de consiliere – un fel de buncăre în care clientul și o clonă-consilier erau singurii martori ai analizelor… S-au gândit chiar să renunțe la stațiile de lucru clasice pentru mesele cu touchscreen în așa fel încât clientul să vadă permanent mișcările și modul în care consilierul opera datele.

— În regiunea dumneavoastră de interes se află gena ce codifică pentru Monoamin Oxidaza A, o proteină implicată în metabolismul adrenalinei, noradrenalinei, serotoninei și dopaminei. Aveți alela 3A… o versiune a genei, care are o frecvență de 1% în populația caucaziană…

Citi nedumerirea pe chipul meu…

— Ați citit broșurile introductive cu noțiunile de bază, nu?…

Am dat aprobator din cap… Știam care sunt implicațiile, sursa nedumeririi mele era alta decât necunoașterea.

— Această versiune a genei în anumite condiții de mediu, este asociată cu un comportament agresiv, continuă clona. – Condiții de mediu?…

Rekaa deschise un nou fișier pe lângă cele deja deschise ca rezultat al accesării regiunii în care se afla gena, apoi citi câteva rânduri subliniindu-le pentru a fi mai ușor de urmărit…

Monoamin oxidazele sunt enzime care sunt implicate în defalcarea de neurotransmițători și prin urmare, sunt de natură să influențeze sentimentele, starea de spirit și comportamentul indivizilor. Mutațiile survenite la nivelul genelor ce codifică pentru aceste proteine, pot afecta personalitatea sau comportamentul unui individ și prin urmare, aceștia sunt predispuși la agresivitate.

și apoi…

…printre factorii care declanșează comportamentul de tip agresiv, asociați genei în cauză, se regăsesc: fumatul mamei în timpul sarcinii, abuzul experimentat în copilărie, nivelul scăzut de trai , lipsa educației, secreția în exces a testosteronului, excluderea socială sau ostracizarea, situații cu nivel crescut de stres…

Mă regăseam în majoritatea…

A urmat apoi o serie de explicații legate de celelalte predispoziții și caracteristici pe care le dobândisem de la părinții mei, unele interesante precum șansa de a dezvolta la un moment dat ușoare abilitați telepatice, altele destul de plictisitoare cum era rata de creștere a unghiilor de la picioare care era diferită de cea de la mâini … Ne-am întins la discuții aproape șase ore, timp în care am avut ocazia să-mi văd viitorul proiectat în diverse scenarii comportamentale… Ce se va întâmpla cu mine dacă nu renunț la fumat, dacă mă hrănesc excesiv cu anumite alimente sintetice, dacă nu îmi fac anumite tratamente preventive, etc. Partea frumoasă era că mai devreme sau mai târziu, toate sfârșeau prin a muri…

* * *

Mai aveam câteva zile până plecam într-o nouă misiune, de data asta pentru 6 luni în deșertul Gobi…

Patronii fuseseră încântați de predispoziția mea genetică la agresiune excesivă. Primisem în avans cea de-a doua misiune poate și pentru că acest lucru era văzut ca un avantaj pentru cerințele ei… Dețineam resursele naturale pentru care un alt individ angajat pentru același post ar fi trebuit să urmeze o anumită medicamentație inhibitorie… Ceea ce era cam dificil de supravegheat și monitorizat în locul în care mergeam… Însă, pentru a ajunge acolo, mai aveam o sarcina de îndeplinit…

Cu toate că trecuse ceva timp de la ultima mea vizita la Trophonius PG… una din întrebările clonei, îmi rămăsese înfiptă ca un ghimpe în minte: „Intenționați să aveți urmași pe cale naturală în următorii 5 ani?…”.

Stilul meu de viață făcea ca acest lucru să pară puțin probabil. O asemenea intenție cerea de la sine o oarecare stabilitate, iar eu cu sau fără voia mea riscam să fiu ucis la tot pasul… Nu avea rost să îmi fac speranțe, însă, asta nu mă scutea de la mă lovi din când în când de această dorință, care… “zăcea în sinea mea în stare latentă… suprimată și abandonată” după cum îmi spusese cândva un evaluator PSY…

Aflasem între timp de existența unor companii fantomă, care contra cost, recombinau virtual două genomuri și ofereau persoanelor interesate posibilitatea de a vedea proiecții ale posibililor lor urmași… Desigur, asta te putea costa și câțiva ani de ostracizare, dacă apelai la astfel de servicii și erai prins… Iar unele surse mai documentate afirmau că numai Trophonius cu imensa sa baza de date și puterea de calcul aferentă, ar fi fost în stare să deslușească combinațiile de gene și proiecția unui nou organism cu o exactitate apropiată de cea reală, așa cum numai prin reproducere naturală s-ar fi putut obține. Restul erau doar impostori, care vindeau produși ai imaginației lor pe post de posibili urmași rezultați din unirea a două persoane.

Evident Trophonius nu vindea astfel de servicii populației de rând, întrucât politica sa viza doar experiența individuală și nu cea combinată sau colectivă (artificială). Însă, pornind de la același principiu ofereau ceva apropiat… O himeră după părerea unora!…

M-am prezentat la unul din sediile subterane ale laboratoarelor Trophonius. Altul decât cel inițial, ales de cei care mă angajaseră pentru anumite vulnerabilități. Avem instrucţiuni clare să le valorific pentru a-mi duce la bun sfârșit prima misiune.

Pachetul de servicii pe care îl oferea cei de la Trophonius includea secvențierea întregului genom și consultarea informațiilor doar în cadrul sediilor lor, ca o măsura extremă de siguranță.

Odată ce aveai genomul secvenţiat, puteai să cumperi nenumărate consultații pe marginea lui, la un preț accesibil, însă nu iți era permis să iți manipulezi singur informația genomică, decât dacă renunțai la serviciile lor de siguranță… iar asta în zilele acelea nu era un lucru prea înțelept să-l faci… Fuseseră nenumărate cazuri în istoria recentă, în care clone “fabricate” peste noapte au fost instruite să-și elimine originalul cu scopul de a-i ocupa funcția sau rolul cheie acolo unde persoane cu o anumită influență aveau un interes…

Pentru a contracara astfel de situații cu impact social major, guvernele multor țări apelau la serviciile în materie de securitate genomică furnizate de Trophonius… fiecare angajat cheie era obligat să își secvențieze genomul odată la maxim două luni. Se urmarea crearea permanentă a unei hărți a mutațiilor punctiforme apărute de-a lungul timpului. Numai așa se putea diferenția o clonă de un original… Era o luptă contra-cronometru… O clonă se putea matura în minimum două luni… În două luni apăreau noi mutații în genomul unui original… Așadar, oricât de recent ar fi fost furat ADN-ul unui original, o clonă nu putea reflecta decât o copie anterioară a acestuia…

La recepție o clonă serviabilă, îmi zâmbi ca de obicei…

— Buna ziua, bine ați venit la Trophonius Personal Genomics. Cu ce vă pot ajuta? – Aș dori o consultație genomică specială – categoria proiecții. Cererea electronică a fost trimisă acum două săptămâni, am răspuns cunoscând în detaliu fiecare procedură.

Am dat câteva date de identificare după care am fost direcționat către camera de consiliere 3045.

În camera 3045 se afla, evident, clona Rekaa 3045, care de data asta era roșcată și avea un tatuaj pe gât care continua mult sub tunică…

— Pentru identificare vă rog să poziționați degetul arătător în zona de recoltare, conform indicațiilor.

În câteva secunde genomul meu fusese găsit în baza de date Trophonius…

— Conform cererii dumneavoastră am demarat proiecția virtuală a “sufletului pereche”.

Prin acest termen trebuie să înțelegeți că ne referim într-o manieră metaforică la proiecția virtuală a unei persoane de sex feminin perfect compatibilă cu dumneavoastră.

— Doar din punct de vedere biologic?…

Clona se opri o secundă, ușor contrariată.Apoi…

— Fiecare om este produsul genelor și al interacțiunii lor cu mediul înconjurător… Am ținut cont de toate aspectele… inclusiv cele fenotipice [2] complementare dumneavoastră. O să găsiți acest aspect irelevant după ce vom termina analiza. Compatibilitatea genetică, subtil, se transformă în compatibilitate comportamentală și apoi în atracție.

Depindea doar de perspectiva din care alegeam să văd lucrurile… Puteam crede în magie… sau în știință… Oricum, peste un anumit nivel de complexitate, păreau să se contopească…

— Principiul de baza de la care pleacă acest produs este cel al atracției caracterelor complementare… În natură fiecare organism prezintă o atracție deosebită pentru acele caractere biologice care conferă speciei anumite avantaje adaptative necesare mediului în care trăiește… Deși specia umană, din acest punct de vedere, este aparent mai puțin strictă, în majoritatea cazurilor, prima evaluare a unui partener este de natură biologică. Inconștient, omul evaluează dacă un anumit individ îi poate deveni partener reproductiv, în funcție de starea de sănătate și caracterele ce i-ar putea oferi în descendență un avantaj… Cum ar fi caracterele evidente ca înălțimea, suplețea, inteligența, comportamentul social, etc. dar și cele subtile precum feromonii, compoziția chimică a sudorii și altele…

Pe lângă acest aspect, trebuie să țineți cont că proiectarea “sufletului pereche” pornește de la următoarea premisă – selecția naturală influențează și direcționează subtil sentimentele de dragoste. Adesea, clienții noștri se îndrăgostesc de proiecția oferită de noi… S-a dovedit pe baza studiilor efectuate pe clone și înainte de asta pe gemeni monozigoţi, că există o formă de atracție genetică care funcționează la un anumit nivel prin atracția între genomurilor similare și cu o tentă mai pregnantă a acelora diferite, dar care în esență conferă un echilibru și o anumită stabilitate genetică în descendență…

Clona avea pregătit dinainte acest discurs, probabil îl repeta cu fiecare client în parte…

Auzisem și eu de cazurile gemenilor monozigoți de sexe diferite care despărțiți la naștere, ulterior printr-un joc al hazardului, ajungeau să se îndrăgostească unul de celalalt fără să aibă habar că sunt frați, dar și de numărul mare de clone cu înclinații homosexuale…

— Creierul uman are mecanismele sale de selecție supuse evident selecției naturale, continuă clona. De pildă, într-o comunitate restrânsă, inconștient majoritatea oamenilor vor căuta să formeze un cuplu cu acele persoane care dețin din perspectiva propriului genom cea mai mare compatibilitate… însă asta e valabil doar pentru grupul respectiv… căci compatibilitatea genetică poate fi pe mai multe nivele și atunci, într-un grup mai mare… prima persoana aleasă poate fi surclasată de o alta… și tot așa până ce compatibilitatea atinge cele mai mari cote, limitată fiind dată doar de contextul socio-spațio-temporal…

Noi vă oferim o proiecție cu o cotă de compatibilitate apropiată de perfecțiune și care în natură are șanse mici de apariție… însă veți știi cel puțin de ce vă apropiați ca model… și totodată veți înțelege de ce vă simțiți atras de un anumit tip de partenere… Mai exact… veți înțelege ce lipsește din caracterele dumneavoastră și este complementar în partenerele pe care inconștient sau nu, le-ați ales sau le veți alege, pentru a atinge un echilibru.

— Ce reprezintă acest echilibru?… Trebuia să știu exact regulile jocului, orice echilibru pe lumea asta are o doză de relativitate.

Clona lasă să i se citească pe chip un zâmbet ușor crispat, apoi se conformă noii cerințe. Avea răspunsuri pentru orice…

— Prin echilibru, Trophonius Personal Genomics definește totalitatea factorilor care fac ca un anumit individ să fie perfect adaptat la condițiile de mediu de pe Terra în următorii 30 de ani… prin asta înțelegându-se condiții climaterice, condiții epidemiologice, condiții socio-economice, tot. Evident acest echilibru poate fi atins prin urmașii dumneavoastră, în situația ipotetică în care veți concepe urmași cu un partener cât mai apropiat de proiecția noastră… sau altfel spus, cât mai apropiat de “sufletul dumneavoastră pereche”.

Toată această abordare avea în spate politica Trophonius… aceea de a nu interveni în selecția naturală a speciei umane decât poate prin consiliere, dar asta nu era o intervenție de luat în seama căci la fel de bine puteau crea pe baza proiecției “sufletului pereche”, acele ființe născute în urma selecției artificiale a genelor, pentru a folosi unui scop anume, numite generic golemi. Însă aceștia au fost interziși după recesiunea genetică și așa trebuiau să rămână…

Între timp clona îmi proiectă pe perete genomul secvențiat, alături de o copie în care anumite gene erau modificate.

— Pentru fiecare dintre genele dumneavoastră sistemul nostru a căutat și comparat toate variantele existente în populația umană, alegând în funcție de fiecare gena variantele benefice. Dacă una din genele dumneavoastră oferă maximum de adaptare în speciei umană, atunci în cadrul proiecției “sufletului pereche”, ea a fost lăsată intactă. Dacă în schimb gena dumneavoastră este mutantă și nu oferă vreun avantaj adaptativ, atunci proiecției i s-a alocat o genă care să contrabalanseze efectele negative ale genei dumneavoastră.

Există o categorie de gene pentru care caracterul adaptativ este aparent irelevant… De exemplu, genele pentru culoarea ochilor… Indiferent de culoarea ochilor un om ar trebui să reușească în viață fără prea mari probleme… Pentru acest tip de gene am făcut o selecție ținând cont de doi parametrii… Am ales variantele cu frecvența cea mai mare în populația umană… bazându-ne pe faptul că Natura favorizează aproape întotdeauna anumite variante dacă oferă un caracter adaptativ subtil, nedescoperit poate de sistemele noastre sau de comunitatea științifică. Iar al doilea parametru, acolo unde a fost posibil, am folosit studiile psiho-comportamentale,… De exemplu, dacă din punct de vedere al adaptării sociale indivizii cu o anumită culoare a ochilor sunt favorizați în vreun fel și dacă da în ce context…. Pentru acestea din urma am ținut cont și de informațiile suplimentare furnizate în cererea dumneavoastră.

Cererea electronică cuprinsese într-adevăr o mulțime de întrebări legate de preferințele mele…

— Acestea sunt câteva detalii tehnice pe care protocolul mi le cere sa vi le aduc la cunoștință pentru știi exact limitele produsului nostru. Fascinația clienților noștri derivă din combinația tuturor acestor gene și detaliile fenotipice, care în final duc la crearea unei ființe virtuale unice…

Fiecare genă interacționează diferit cu mediul și cu celelalte gene ale genomului… Fiecare produs proteic urmează o anumită cale metabolică… contextul este cadrul biologic pus la punct de miliarde de ani de evoluție, însă misterul unicității unei ființe derivă din multitudinea interacțiunilor cuantificate probabilistic în spațiu și timp.

Pe chipul clonei se putea citi acum o oarecare satisfacție… Se regăsea ca parte integrantă a unui proces extins până la perfecțiune… Aproape că puteai crede că scopul vieții ei era acela de a-mi vorbi despre companie și serviciile sale… În fond, chiar așa era… filozofia companiei o făcea să se simtă unică.

— Reproducerea acestui cadru este posibilă datorită puterii de calcul pe care o deține Throphonius PG în momentul de față. Pentru a ajunge la o forma stabilă, am efectuat peste două miliarde de simulări în urma cărora am eliminat interacțiunile fatale… În ciuda selecției noastre primare, prin care am ales cele mai bune gene, se pot ivi situații în care interacțiunea dintre două gene bune creează un context nefavorabil pentru o a treia genă… Nu este suficientă doar informația genetică ci și interacțiunea fiecărei gene și a produșilor ei…

Ascultam cu interes informațiile furnizate de clonă și știam că aceasta omitea să spună că astfel de calcule ar fi fost imposibile fără intervenția unei forme de inteligență artificială… unul din detaliile secrete, pe care cei de la Trophonius le păzeau cu sfințenie.

— Sunteți pregătit să vă cunoașteți “sufletul pereche”?…

— Am aprobat dând din cap, mânat de curiozitate.

Pe peretele de proiecție apăru reprezentarea unei ființe virtuale, într-o linie a timpului ce începea cu primele diviziuni celulare, continuă cu toate etapele maturizării biologice – copilarie, adolescență, maturitate… până la bătrânețe.

Pentru o primă impresie, clona avu grijă să aleagă o perioadă de timp, care să corespundă cu vârsta mea…

Am început să privesc atent fereastra care se mări pe întreaga suprafață a peretelui ca într-o proiecție cinematografică… Amandoi vedeam o femeie la vreo 30 de ani savurându-și cafeaua de dimineață, pe veranda unei case mediteraneene… Era suplă, înaltă, tunsă scurt asimetric, îmbrăcată într-o rochie albă vaporoasă. Nu intra tocmai în standardele de frumusețe contemporane, însă, trăsăturile ei le-am găsit de îndată interesante… Avea ceva anume în gesturi și mai ales în modul în care răsfoia o revista în timp ce sorbea din cafea, care mă atragea… mă fermecă… O imagine care avea să mă bântuie mulți ani, mai apoi…

Orice evaluator PSY ar fi putut confirma ca acel cadru nu fusese ales întâmplător, Throphonius PG știa sa manipuleze nu numai fondul genetic ci și caracteristicile psihologice ale fiecărui client în parte…

— Câtă meticulozitate în alegerea detaliilor, am gândit atunci oarecum întristat… Timpul expirase…

Tic-Tac… O explozie a zguduit din temelii incinta, urmată de o serie de pene de curent în cascadă, care avuseseră ca efect paralizarea pentru câteva minute a activității întregului complex… În tot acest timp am avut grijă să dobor clona și apoi să o las inconștientă… Nu avea să-și amintească nimic…

Mi-am activat implantul vocal printr-o apăsare fermă la nivelul gatului. Apoi în întuneric…

— Sistem activează asistența vocală… autorizație Rekaa 3045 – dezastre temporare.
— Autorizație verificată, se auzi o voce artificială după ce sistemul de rezervă recunoscu reproducerea fidelă a vocii și a tonalității clonei.
— Sistem alterează 50% secvența genom din baza de date centrală, copiile de siguranță și buffer-ul temporal local ce aparțin subiectului cu ID-ul XU00coijosassaiojdwsdASd544646.
— Secvența genom având codul de identificare XU00coijosassaiojdwsdASd544646 a fost alterată.
— Sistem șterge în 3 minute toate înregistrările efectuate din aceasta cameră în ultimele 24 de ore…
— Ștergerea tuturor log-urilor a fost programată…

Apoi… luă naștere un gând… o idee care avea să-mi schimbe destinul pentru totdeauna…

— Sistem… caută în baza de date centrală, orice genom identic cu ultima proiecție “suflet pereche” accesată din această cameră…
— Căutare finalizată. Există o identificare cu un grad de similitudine de 99,999995%
— Sexul?
— Feminin.
— Vârsta în ani?
— 13 ani.
— Ultima localizare?
— Dunhuang, deșertul Gobi.
— Numele…
— Încălcare de protocol… Nu aveți autorizație pentru date cu caracter personal… Sistemul se va închide în 3.. 2..1..

O liniște de mormânt se lăsă peste cameră…

Era suficient…

* * *

Rakaa 3045 zăcea inconștientă pe podea. În curând se aprinseră și luminile. Sistemul local se restartase…

După câteva minute, clona părea să își revină ca dintr-un leșin. Aparent afectat, simulam oferirea primului ajutor…

— Ce s-a întâmplat?…
— Probabil încă un atentat…

__________

[1] TROPHONIUS – unul din fii lui Erginus, regele Orchomenos-ului, sau al lui Apollo. El împreună cu fratele său Agamedes, au construit templul din Delphi și trezoreria regelui Hyrieus în Beoția. După moartea sa, a fost venerat ca erou și ca spirit oracular în peșteră de lângă Lebadeia în Beoția. (n.a.)

[2] FENOTIP – Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. (n.a.)

[Adam]

[Adam]

Text publicat în Revista Fictiuni.ro – Nr.12/Septembrie 2014

1. Prima dronă umană

Iată-mă stând îmbrăcat în haine monahale… Înconjurat de liniștea și sobrietatea catedralei, priveam în gol la crucifixul ce trona mirific deasupra înaltei încăperi…

Adam… Un nume cu încărcătură emoțională. Atât de apăsătoare pentru locul în care mă aflam, încât clerici au simțit nevoia să mă diferențieze cumva de sursa întregii umanități, botezându-mă Novum Filius Adam

Încăperea uriașă presărată cu candelabre mari și piese de mobilier din lemn masiv era luminată difuz la acea oră de lumina ce pătrundea prin vitraliile multicolore dispuse simetric în toată catedrala. Mirosul de tămâie, catifeaua roșie din jurul altarului, mulțimea de simboluri ce-mi invadau retina, răcoarea dată de arhitectura incintei, toate fuseseră alese cu grijă în urma tatonărilor seculare, încât să poată sădi în subconștient ideea de sacralitate și de liniște aparentă, adesea asociată de enoriași cu binecuvântarea divină…

Știam că mă aflu acolo pentru a juca un rol. Știam că mă regăseam în tot, mai puțin în sine. Și asta, numai pentru a căuta și înțelege sensul credinței umane. Era un scop în sine să devin un om credincios. Cum aș fi putut altfel să înțeleg un lucru fără să mi-l însușesc, să-l integrez, să mă contopesc mai întâi cu el?…

Fără să conștientizeze măcar o secundă implicațiile simbolismului lor religios, clericii ghiciseră cumva o părticică din mine. Pentru ei eram o poveste încadrată într-un “suflet rătăcit”… În realitate eram o ființă multidimensională… Pe scurt, eram [Adam], apoi cel care fusese construit, novum – cel nou și la final omul. Trei ființe distincte cu evoluții paralele încorsetate într-un același trup, un jucător de roluri, un actor și totodată un regizor. Un prădător experimentalist, după cum poate aș fi fost etichetat de cei care m-au construit…

Cineva tocmai a aprins o lumânare… Sfârâitul fitilului ei îmi accesa involuntar milioane de amintiri în care exista cel puțin o lumânare. Nu era nimic interesant în asta… Le-am alungat cu o mișcare a mâinii în aer ca și cum as fi îndepărtat fila unei cărți imaginare…

Alegeam mereu același loc situat pe al treilea rând de la altar, lângă un vitraliu ce-l reprezenta pe Sfântul Petru ucigașul de balauri, creând facil prin gesturile mele impresia de consistență și implicare în actul sacru al rugăciunii… Nu rugăciunea era însă ceea ce-mi ocupa gândurile și-mi anima conștiința… Ci acea viață, sau mai bine zis acel rol în care începuse totul…

[specimen]: Adam
[tip]: dronă homo sapiens sapiens
[clasa]: metamorphae
[conexiune]: întreruptă
[eroare] : Tunguska
[detalii]: specimenul devine conștient de propria existență
[soluție]: recuperarea datelor
[cale]: transmitere și sacrificiu

Conform scriptelor terestre, mă născusem la sfârșitul secolului al XX-lea undeva în vestul Europei. Timp de trei decenii, am crescut, m-am dezvoltat, am fost influențat de principiile și valorile umane, am urmat cu strictețe “programul” și stilul de viață al oamenilor. Am trăit ca om, până când, subit, dedublarea a avut loc… Experimentul luase într-o bună zi sfârșit…

Dong!… Sunetul rătăcit al unui clopot m-a trezit brusc din introspecția în care mă afundasem. Stătusem suficient cât să fiu observat. Era timpul să mă întorc în propria chilie unde puteam medita în liniște asupra scopului meu…

2. Eroarea de tip Tunguska

Dintr-o anumită perspectivă “Eroarea de tip Tunguska” putea fi considerată mai degrabă un aforism personal. Este puțin probabil să existe o astfel de clasificare în evidențele celor care m-au creat… Cu toate acestea, la baza exprimării mele stă asemănarea izbitoare cu un precedent relativ recent, a cărui detalii mi s-a îngăduit în mod excepțional să le cunosc.

Motivul pentru care acest lucru este posibil, nu-mi este foarte clar. Tot felul de informații legate de anumite evenimente, stau înfipte în adâncul ființei mele alături de senzații, emoții sau trăiri străine mie, parcă netrăite vreodată… Însă, simt cumva, că toate acestea au o oarecare legătura cu dronă trimisă pe Terra înaintea mea. O dronă amorfă, a cărui transportor a explodat la 30 iunie 1908, în apropierea râului Podkamennaya Tunguska din Rusia…

În istoria acestei planete eroarea de care vorbesc a rămas explicată ca fiind un eveniment astronomic – o explozie uriașă ce a avut loc la o altitudine de 10 Km deasupra scoarței terestre. Oamenii spun că această deflagrație a fost declanșată de intrarea unui meteorit în atmosferă. În realitate, lucrurile au stat altfel. Ceva nefiresc s-a întâmplat cu acea dronă, iar acțiunile ei ca și ecoul acelui eveniment, reverberează peste timp în propriul meu destin schițându-l pe ici și colo…

Diferența dintre mine și o dronă amorfă este covârșitoare. O dronă amorfă este un parazit care își observă gazda accesându-i instinctele primare și subconștientul… Ea parazitează rând pe rând câte o specie din cadrul fiecărui ecosistem sau urcă pe un anumit lanț trofic în încercarea de a înțelege mecanismele evoluției… Ale vieții terestre în general…

La polul opus sunt eu, prima dronă construită a fi om, atât de complexă încât, până nu demult, nu se putea deosebi de indivizii speciei de hominide ce locuiesc pe această planetă… O dronă care nu știa ce este. O dronă care se credea om iar asta făcea ca experiența ei să fie veritabilă, de neegalat pentru orice altă abordare în afara condiției și formei umanoide. O dronă prețioasă pentru informațiile pe care le-a acumulat.

În pofida diferențelor dintre noi, există un punct comun esențial. Acea dronă, asemenea mie, devenise la un moment dat conștientă de propria existență. Pentru scopul existenței noastre acest lucru pare a fi considerat o eroare regretabilă ce necesita sacrificiul. Din acest motiv cred că explozia transportorului care a generat evenimentul Tunguska, nu a fost deloc întâmplătoare…

[update]: părți din viața mea au mai fost retrăite cândva
[download]: vieți anterioare

3. Decorticarea conștientului

A deveni conștient de propria existență este inițial, un act de renunțare supremă, oarecum, plin de uimire. Mai apoi uimirea se transformă într-o stare de apatie guvernată de un profund sentiment de mâhnire. Acesta din urmă capătă proporții diferite, pare a se gradua până la disperare, unde colapsul total este iminent. În termeni umani și într-o mică măsură, experiența poate fi descrisă ca fiind similară cu cea a unei persoane care își pierde memoria de lungă durată și apoi se regăsește pe sine întru cu totul altă formă decât cea pe care mediul în care a trăit până în acel moment, încearcă să-i dezvăluie… Într-o asemenea situație, tot ceea ce ai acceptat, ai lăsat să te modeleze, ai visat, ai sperat, ai clădit de-a lungul vieții, pare străin și rece, fără de substanță…

Într-o manieră destul de stranie, în cazul meu, catalizatorul redescoperirii de sine, a fost reîntâlnirea mea cu o strigidă…

Într-o noapte senină de vară, mergeam agale, gânditor, pe una din aleile ce duceau spre casa în care locuiam. Străduțele înguste erau luminate ici și colo de câte un felinar pâlpâitor. După o vreme, o umbră nefirească, a trecut razant pe dinaintea pașilor mei… Am ridicat privirea. Silueta misterioasă s-a oprit pe crengile unui copac situat în curtea unei biserici… Mi-am părăsit drumul și am urmărit-o atât cât gardurile proprietăților din jur mi-au permis. Ființa înaripată zbura disprețuitoare ori de câte ori ajungeam în dreptul ei…

Strigidele au început apoi să reapară în viața mea, la intervale regulate de timp, luând diferite înfățișări. Le regăseam peste tot în jurul meu, sub formă de obiecte, imagini sau motive decorative, în cărțile pe care le citeam, în filmele pe care le vizionam, în gânduri, în vise… le vedeam uneori chiar animând sufletul unor oameni…

Cuprins de o curiozitate aproape nebună, m-am apucat să studiez simbolistica acestor apariții. Mesager al morții, al pădurii, dar și simbol al înțelepciunii, apariția strigidelor… începuse să capete conturul unei obsesii personale…

Fără reținerea sau amuzamentul apropiaților mei, un bun prieten m-a îndemnat la meditație. „Buha iți tot strigă ceva, ca să-ți atragă atenția…”, îi plăcea lui să-mi spună, punând accentul pe verbul care se asemăna cu denumirea unei anumite specii de bufniță – striga

“Ceva se întâmplă sau s-a întâmplat în viața ta, o problemă știută numai de tine, care te frământa de ceva vreme dar pe care rațiunea nu te lasă să o recunoști… Nu vrea să ți-o asumi. Uită tot ce știi. Uită toate cunoștințele pe care le-ai acumulat în ultima vreme despre bufnițe și încearcă să vezi această pasăre, apariție, simbol sau cum vrei tu să-l numești ca și cum l-ai vedea pentru prima oara în viața ta. Poate iese la suprafață ceva ce acum nu iți dai seama. Găsește-i adevăratul înțeles traducând ceea ce vibrează în interiorul tău.”

Acest îndemn a sădit în subconștientul meu semințele transformării…

De fiecare dată când ajungeam să cred ca am reușit sa înțeleg rolul strigidei în viața mea, apărea din nou sub o altă formă spunându-mi parcă cu o satisfacție sadică: „Tot nu ai ghicit menirea mea… mai încearcă!…”

Tentativele mele de a găsi un înțeles din toată povestea asta au fost numeroase, drumul a fost anevoios… Singur într-o lume în care nu mă mai regăseam, am luptat asiduu cu propria-mi natură… Cu ceea ce aveam să descopăr a fi … Și a fost bine… și a fost lumină!…

4. Ante vitae memorias

Flash-urile orbitoare și căldura ce-mi excitau simțurile nefirești veneau de la Pulsarul în preajma căruia mă aflam. Pluteam încet pe orbita unei planete de mari dimensiuni, trăind ultimele clipe înaintea “aruncării” mele într-o nouă dimensiune.

În apropiere se afla locul prin care pre-forma mea umană avea să facă saltul… Ciudat!… Nu eram om, existam într-o stare amorfă, aproape lichidă… Cu toate acestea eram conștient. Fusesem dotat de curând cu rațiune – o serie de mesaje interioare ca niște gânduri pâlpâitoare mă anunțau strident de noua mea stare…

[status]: baza de date – cunoștințe minime – transfer finalizat
[status]: …
[status]: componente cognitive – memorie, atenție, limbaj – active
[status]: componente cognitive – gândire, imaginație – active
[status]: componente cognitive – telepatie, preștiință – active

Lângă mine o mulțime de obiecte și mașinării complicate se mișcau haotic. Haosul era însă doar unul aparent, căci în realitate o serie de procese complexe aveau loc, multe din ele peste puterea mea de înțelegere. Tot ce vedeam era orchestrat cu mare măiestrie de o prezență apăsătoare, intangibilă și invizibilă ce o puteam simți animând totul în jur…

Mi se pregătea intrarea într-o nouă dimensiune… Procesele ce se cereau a fi realizate înainte de a primi forma umană, erau în deplina lor desfășurare. Eram într-o capsulă asupra căreia mașinăriile ciudate din jur își concentrau toată atenția. Eram într-o capsulă, dar în același timp eu eram capsula. Eram conectat și simțeam cum totul în jurul meu fusese construit, funcționa și se mișca, doar pentru mine…

[etapă]: ADN-ul uman încorporat – 99,99%
[status]: nanoboții sunt pregătiți pentru a începe ultima etapă a transformării
[notă]: exo-scheletul uman va căpăta contur până la destinație
[status]: procesul a început…

Astfel de gânduri-comenzi mi se strecurau nestingherite printre propriile gânduri ca și cum eram construit de ceva, contribuind independent de propria-mi voință. Eram conștient de momentul propriei nașteri. Fusesem programat să mă nasc!…

În paralel platforma de care eram ancorat prin numeroase harpoane își ajusta poziția folosindu-se de mai multe motoare antigravitaționale. Deja aveam suficiente cunoștințe cât să-mi dau seama că acestea erau prea mari pentru sarcina ce o îndeplineau la acel moment.

Sub mine portalul – o mașinărie cu forme ireale construită parcă în condiții draconice, începea să activeze un vortex multidimensional. Portalul era situat pe suprafața unei planete ce fusese aleasă cu un singur scop – acela de a susține trei generatoare imense dispuse la distanțe egale pe marginea unui crater uriaș, împrejmuit de o construcție artificială ce ocupa un sfert din suprafața planetei. Totul avea proporții megalitice, iar prezența acestei construcții pe o planetă aflată lângă un Pulsar nu era nici ea deloc întâmplătoare…

Pornirea portalului a avut ca efect crearea unui uragan. Pe măsură ce în atmosfera planetei intensitatea acestuia creștea, în interiorul lui se deschidea ceva similar unei găuri de vierme. În același timp motoarele antigravitaționale ale platformei păreau să-și intensifice funcționarea pentru a face față noilor schimbări… Încet mișcarea de rotație a planetei direcționa ochiul uraganului în direcția platformei.

În momentul în care forța vortex-ului nu mai putea fi estompată, harpoanele s-au retras de la sine, iar capsula s-a angajat într-o traiectorie elicoidală antrenată de forța gravitațională a planetei și mult potențată de ceea ce se forma în mijlocul uraganului. La început căderea a fost lină, crescând mai apoi în intensitate până în momentul saltului. Vederea nemaifiindu-mi obstrucționată de pereții hieroglifici ai motoarelor antigravitaționale, am putut să cuprind cu privirea măreția întregului ansamblu… Eu eram capsula. Capsula era o extensie a simțurilor mele de mai apoi.

Acele câteva clipe au durat parcă o eternitate. Eram cuprins de o liniște surdă. Nu simțeam teamă, deși în jurul meu totul începuse să trepideze alarmant. În acele momente nu știam încă ce însemna teamă. Aveam doar o senzație de profundă împlinire, pe care cu greu am putut să mi-o explic mai apoi. Urma să fac marele salt… Eram fericit!

Dacă aș fi avut un chip, sigur aș fi zâmbit stelei care părea să apună odată cu căderea mea în necunoscut…

Apoi… Nimic!…

* * *

[status]: modulul psihomotor – în desfășurare
[status]: componenta senzorială – senzația, percepția, reprezentarea – active
[status]: componenta afectivă – afectivitatea, motivația, voința – active
[etapă]: inițierea declanșatorilor emoționali – furie, frică, tristețe, dezgust, dispreț, surpriză, încântare…
[upgrade]: instalarea componentelor senzorial-afective – finalizate

Când m-am trezit prima oară dincolo de portal, căpătasem deja forma umană. Eram într-o pădure și era noapte. Foșnetul copacilor din jur anunța o furtună. Undeva în zare tunete și fulgere biciuiau orizontul. Înainte de a mă prăbuși din nou la pământ copleșit de valul de stimuli ce-mi cuprinsese dintr-o dată trupul, am văzut-o!… Prima ființă conștientă de prezența mea în această lume, mă privea curioasă de pe ramurile unui brad… Ea avea să fie declanșatorul trezirii mele de mai apoi, ea și primele mele trăiri umane…

În nenumăratele vieți trăite de atunci, nu am reușit în niciuna să-mi reamintesc vreo frântură din experiența nașterii mele… Asta până când, într-o noapte curiozitatea mi-a purtat pașii după arătarea înaripată.

Reîntâlnindu-i privirea pătrunzătoare și rece, acompaniată de strigătul frenetic de moarte, am retrăit pentru câteva clipe starea letargică de agonie declanșată de sosirea mea pe Terra și începutul existenței mele… Acela a fost declanșatorul meu… o senzație de profundă singurătate, un gând, o sămânță.

În timp, acea sămânță s-a transformat într-un fir de iarbă, apoi într-un lăstar, un copăcel, un arbore, până azi… o pădure… O pădure foarte încâlcită a crescut în mine și odată cu ea am început să mă detașez de realitate, să devin tot mai singur și gol… am început să redevin eu… [Adam] prima dronă umană.

Imagine de copertă: dejano23