Azi m-am întâlnit în tramvai cu un coleg, care s-a hotărât (ori a fost obligat de împrejurări) să încerce și el acest mijloc de transport, după o lungă perioadă de condus autoturismul personal. Incomodat de înghesuiala specifică orei și-a făcut loc și a ajuns în dreptul meu doar după două-trei îmbrânceli inerente. Se vedea pe chipul său bucuria reușitei și câteva picături de sudoare.

remember_facebook

– Aglomerat mai e…
– Daahh mhhh ghhh, am mormăit eu ceva cu nasul într-un articol.

Las apoi telefonul din mână și mă pregătesc să-i țin omului companie, convins fiind că nu voi citi nimic tura asta. La care el îmi spune:

– Nu! Stai liniștit, citește în continuare… Știu cum e… Ți-am citit postarea aia cu timpul pe care îl petreci în trafic…

– Haaa?!… Uite o idee care s-a păstrat în timp, mi-am șoptit în gând oarecum surprins… Apoi a urmat o conversație plăcută care a făcut ca timpul și chinurile ratb-ului să treacă neobservate…

Acasă am scormonit în Facebook după postarea cu pricina. Era veche de mai bine de doi ani. O redau mai jos :

În fiecare zi pierd 45 de minute pe drum spre muncă şi încă 45 înapoi… Asta înseamnă cam 7 ore şi jumătate pe săptămâna (5 zile lucrătoare).

Dacă anul are 52-53 săptămâni, scăzând concediu şi unele zile libere, mai rămân aproximativ 48 de săptămâni, ceea ce înseamnă cam 360 ore, adică… 15 zile dintr-un an pierdute prin mijloacele de transport.

Dacă muncesc minim 35 de ani… rezultă că ajung să pierd 1 an şi jumătate din viața aiurea prin tramvai, autobuz, troleibuz sau metrou, de cele mai multe ori în înghesuială, cu moși, babe şi specimene cu mirosuri dubioase…

Aş putea să-mi iau o mașină… ceea ce înseamnă ca aş scuti cam 30 minute pe zi. Tot rămâne 1 an din viață… pe drum. Mult!…

Pregătirea mea profesională nu-mi permite să muncesc de acasă, căci m-am gândit şi la varianta de a merge la job… stând în vârful patului 😀

CONCLUZIE: Dom’le! Să inventeze cineva odată teleportarea aia!!!… :))

(Facebook 20 februarie 2013)